Tim era un om care

[Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Location: C:\Users\user\Documents\texte

Created: 3 noiembrie 2008 00:12:00]

Tim era un om care de cate ori se caca, tinea cacatul cu un servetel ca sa nu ajunga in apa pleoscaind si sa nu faca zgomot.

Amanda era o femeie de plastic, careia ii placea sa manance plastic. Cateodata isi infigea dintii in gaturile iubitilor in hoteluri scumpe.

Tim lucra intr-un birou mic. Etajul biroului era la un metru si treizeci de centimetri de podea. Tim dadea intotdeauna cu capul.

Amanda se stergea la cur cu hartii luate din cosul de gunoi de langa veceu. Le alegea pe cele care pareau mai putin ude.

Tim mergea la masaj in weekend. Aici o intalnea pe Amanda.

Amanda ii facea masaj lui Tim cu sanii de plastic atarnand deasupra.

Tim simtea placere.

Erau stele pe cer si pasari.

Amanda avea niste picaturi de ochi cu aroma de menta, care iti fac ochii atat de fresh, incat simti briza in ochi, ca si cum ar fi briza marii. Tim isi dadea cu picaturi, si simtea ca ii ard ochii. Plangea si radea in acelasi timp. Apoi simtea briza in ochi. „Mentos”, se numesc.

Amanda si Tim stateau pe o saltea gonflabila in mijlocul piscinei de pe acoperis. Stateau cu slapii atarnand in apa si se uitau in sus.

„Hey, Tim”

„Da, Amanda”

„Pari un tip de treaba”

„Si tu, Amanda.”

Se invarteau cu salteaua in stanga si in dreapta in mijlocul piscinei.

Universul lor se despica in fasii subtiri ca hartiile care ies din masina de taiat hartii. Fasiile fluturau in vant. Era vant, foarte foarte vant.

Vantul strabatea prin tot universul care devenise tot negru. Nu se auzea decat vajaitul intr-un tunel fara capat. Vantul te impingea sa ai viteza in tunel. Deveneai o ghiulea de materie si tasneai inspre cerul negru plin de stele. O ghiulea neagra cu viteza maxima, o ghiulea de smoala.

Asa se gandea Tim privind in sus.

Isi intindea mana spre mana Amandei, si Amanda il strangea si ea de mana.

Apa era rece si clipocea sub salteaua de plastic albastru.

Universul paraia si era plin de scurtcircuituri. Conexiuni arse. Perforari. Pulsa si se crapa din loc in loc si pe la colturi.

Incepuse sa ploua. Ploaia era alba si oamenii paseau cu grija jos pe trotuar sa nu nimereasca in balti. Baltile aratau ca laptele varsat pe jos.

Umbrelele se deschideau ca niste ciuperci colorate si se invarteau una inspre alta. Hot chip canta. Un ecran de lastfm inunda ecranul.

Se gandea Amanda, in timp ce il strangea pe Tim de mana.

Blocul lor se legana ca o corabiuta pe o balta mare fara valuri, plina de peturi, de pesti cu burta-n sus, sosete, pungi, servetele, hartie igienica. Cate o aripa de rechin se mai vedea plutind acoperita de hartie igienica roz.

Ferestrele blocului se deschideau si se inchideau ca la o jucarie lego. Oamenii se tineau in brate in camere, in somn, zambind. Plutind pe apa ca niste nuferi.

Se gandea Tim, si o strangea de mana pe Amanda.

Amanda isi mangaia parul. Isi simtea craniul tare si perfect rotund sub parul inmuiat in apa. Isi tinea crestetul capului cu palma ca si cum ar fi vrut sa puna o margine.

Soarecii fugeau din bloc si se aruncau in apa.

Creierul Amandei se scurgea in jos si in sus ca o lava lamp albastra. Unde esti, cand toate astea se intampla? Se gandea ea mangaindu-si craniul.

Sunt la o masa de lemn in pionirski park in belgrad, ii raspundea iubitul ei secret, si beau un suc si o cola.

Un suc si o cola? Cate cacaturi poti sa bagi in tine...

Pai na, de cand nu mai beau...

Mai bine ai bea.

Alcoolul e otrava.

Mi-e dor de tine.

Si mie.

Si amanda privea cerul albastru plin de nori albi.

Tim dormea dus, cu gura deschisa, strangand-o pe Amanda de mana.

Palma lui facuse riduri si se smochinise de la apa. Era alba ca un peste mort.

Amanda isi trase mana si se ridica incet.

Isi puse slapii si se apropie de marginea blocului. Masinile stateau la stop si oamenii traversau grabiti. Se auzea vocea unui radio de la un etaj mai jos. O melodie de dans.

Amanda isi trase halatul pe ea si il stranse. Cobori apoi incet de pe acoperis, inapoi in camera.

Incuie usa si dadu muzica tare.

Se aseza si isi verifica mailul. Inbox, 1.

Ce faci? Sunt in belgrad la o bere si ma gandeam la tine. Am stat exact la masa la care stateam noi, stii? Cu o seara inainte sa pleci. Acum am plecat de acolo ca nu aveam wireless, acum sunt la alta masa. Ca sa-ti scriu. Ce mai faci? Ce ai mai facut? Cum iti mai merge? Am camasa aia cu patratele maro si albe, o stii? Ar fi tare sa am webcam sa ma vezi. Arat ca un total idiot.

Filip.

Amanda scrise reply:

******#####%%##%%&&*^@....?????

Filip raspunse:

Hey Amanda, ce s-a intamplat? Ce e cu tine?

Dar Amanda inchise calculatorul.

Intra pe lastfm si puse my radio station sa cante.

Safe.

Cu picioarele pe birou si mainile deasupra capului. Universul se fisura si facea purici, ca si cum o perie uriasa s-ar fi lovit de el si ar fi afectat imaginea, rarind-o. Si imaginea se pierdea incet incet.

Ce faci, Amanda?

Pierd semnalul.

Zise Amanda, si-si lasa capul pe spate. Sanii de plastic ii atarnau intr-o parte si in alta a pieptului, aproape de podea.

Amanda se privea in tavan in oglinda. Avea capul putin asimetric. Buzele de plastic umflat ca gura unei papusi gonflabile. Craniul perfect rotund.

Ar fi trebuit sa m-apuc de circ, se gandi ea si se duse sa-si faca o cafea.

Cafeaua era neagra si toata bucataria se inundase de miros. Aragazul era alb si cafeau aera neagra. Amanda opri focul inainte sa dea cafeaua in foc.

Totul era linistit, impacat. Totul era bine.