[Location: Vera's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 5 ianuarie 2003 22:01:00]
TIPURI DE GREŞELI SINTACTICE
Exemple:
1. "Copilul aparţine de familia lui."
2. "Utilizarea de pastile poate provoca greţuri."
3. "Ne vom ridica contra la duşmanii noştri."
4. "Casa lui este vizavi cu Palatul Telefoanelor."
5. "Soluţia la care am optat părea cea mai bună."
6. "El suferă cu stomacul."
7. "Am o obligaţie la ea."
8. "Mă duc ca să văd ce se întâmplă."
9. "Îţi doresc ca să ai un an bun. "
10. "În seara celei de a cincea zi a apărut criminalul."
11. "Să se prezinte câţi mai mulţi oameni interesaţi."
12. "Distrugerea a mai multor diguri ne pune în pericol."
13. "Când te-am văzut, eram să mă înec de uimire."
14. "Mâncarea care am mâncat-o ieri..."
15. "Îl învaţă la prostii."
16. "Răspund la cine mă întreabă."
17. "Dă bani la copiii tăi dacă vrei să te iubească."
18. "Fata la care i-am povestit totul..."
19. "Discuţia decurge în camera alăturată."
20. "Vreau să te verific dacă ai învăţat."
21. "Ea compătimeşte la durerea lui."
22. "Îi place de Maria."
23. "Toţi am luat la cunoştinţă ce ai făcut."
24. "Fumatul îi cauzează la plămâni."
Vom încerca să depistăm ce "cauzează" apariţia greşelilor de tipul celor prezentate mai sus. În primul rând, nerespectarea recţiunii: sunt neglijate restricţii cazuale
( Ex. 1: acuzativ în loc de dativ- "Copilul aparţine familiei lui."
2: acuzativ în loc de genitiv- "Utilizarea pastilelor…"
3: acuzativ în loc de genitiv- "… contra duşmanilor noştri" ),
restricţii prepoziţionale
( Ex. 4: corect- " …vizavi de Palatul Telefoanelor "
5: corect- "Soluţia pentru care am optat…"
6: corect- "El suferă de stomac"
7: corect- "…obligaţie faţă de…" ),
restricţii conjuncţionale
(Ex. 8: corect- "Mă duc să văd…"
9: corect- "Îţi doresc să ai un an bun. ").
Apoi, nerespectarea acordului
( Ex. 10: corect- "În seara celei de a cincea zile…"
11: corect- "… cât mai mulţi oameni"
12: corect- " Distrugerea mai multor diguri"
13: corect- " …era să mă înec de uimire").
Exemplul 14 ilustrează una dintre cele mai frecvente greşeli, şi anume omiterea prepoziţiei "pe" din "pe care" (prepoziţie folosită pentru distingerea obiectului direct de subiect şi pentru evitarea omonimiei create de identiteatea formelor de acuzativ şi nominativ).
Exemplul 15 arată realizarea prepoziţională a obiectului secundar.
16- exemplu preluat din "Sintaxa grupului verbal" de Gabriela Pană Dindelegan, ilustrând rezultatul a două transformări succesive: o trensformare relativă, urmată de o transformare de suprimare a nominalului ( "Răspund la cine mă întreabă." ).
Realizarea prepoziţională a obiectului indirect este ilustrată în exemplele 17 şi 18.
În cazul exemplului 19, greşeala este provocată de înlocuirea circumstanţialului obligatoriu ( care ar fi marcat, în cazul acesta, o determinare modală ) cu un circumstanţial facultativ.
La exemplul 20 avem de-a face cu realizarea obiectului secundar printr-o formă a pronumelui personal.
21- nerespectarea relaţiei de interdependenţă dintre verb şi obiectul direct.
22- realizarea prepoziţională a obiectului direct.
În cazul exemplului 23, greşeala e probabil provocată de o confuzie dintre două grupuri verbale distincte ("a aduce la cunoştinţă" şi "a lua cunoştinţă").
24- greşeala poate fi explicată fie prin confuzia dintre verbul "a dăuna" şi verbul "a cauza", fie prin nerespectarea relaţiei de interdependenţă dintre verb şi obiectul direct ( mai precis, obiectul direct este suprimat; în locul său, apare un obiect prepoziţional.)
marți, 13 ianuarie 2009
examene_04_ismma
[Location: Vera's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 15 iunie 2004 00:01:00 ]
EXAMEN REGIE AN I*
-DRAMATIZĂRI-
1. “Iubire caraghioasă”,regia Kazuhide Myashita
dramatizare după “Edward şi Dumnezeu” de Milan Kundera
sala 106B, ora 11.0
2. “Balanţa”, regia Virgil Mardare-
dramatizare după “Balanţa” de Ion Băieşu
sala 307B
3. “Bubble Gum”,regia Ioana Păun
dramatizare după “Ca între vecini” de Ephraim Kishon
sala 307A
4. “0-0-copeici”, regia Ioana Leca
dramatizare după “Zero copeici” de V. Şukşin
sala 106B
5. “Clopotul de sticlă”, regia Vera Ion
dramatizare după “Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath
sala “Brotac”
6. “Mătuşa Julia şi condeierul”,regia David Schwartz
dramatizare după “Mătuşa Julia şi condeierul” de Mario Vargas Llosa
sala 307A
7.“Străini când ne întâlneam”, regia Radu Popescu
dramatizare după “Străini când ne întâlneam” de Hanif Kureishi
“pod stânga”
8. “Lecţia de dans”, regia Miruna Dinu
dramatizare după “Oraşul şi câinii” de Mario Vargas Llosa
sala “Brotac”
9. “Cine eşti?”, regia Mariana Cămărăşan
dramatizare după “Cuvinte care eliberează” de Marie Cardinal
“pod dreapta”
_________________________________________________________
*clasa profesor Cristian Hadjiculea,
asistent Nicolae Mandea
CLOPOTUL DE STICLĂ
-dramatizare după-
“Clopotul de sticlă”
de
Sylvia Plath
-distribuţia-
ESTHER GREENWOOD- Miruna Dinu
JOAN GILLING- Mariana Cămărăşan
ASISTENTA- Sânziana Şerbănescu
regia
Vera Ion
Type: Rich Text Format Document
Created: 15 iunie 2004 00:01:00 ]
EXAMEN REGIE AN I*
-DRAMATIZĂRI-
1. “Iubire caraghioasă”,regia Kazuhide Myashita
dramatizare după “Edward şi Dumnezeu” de Milan Kundera
sala 106B, ora 11.0
2. “Balanţa”, regia Virgil Mardare-
dramatizare după “Balanţa” de Ion Băieşu
sala 307B
3. “Bubble Gum”,regia Ioana Păun
dramatizare după “Ca între vecini” de Ephraim Kishon
sala 307A
4. “0-0-copeici”, regia Ioana Leca
dramatizare după “Zero copeici” de V. Şukşin
sala 106B
5. “Clopotul de sticlă”, regia Vera Ion
dramatizare după “Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath
sala “Brotac”
6. “Mătuşa Julia şi condeierul”,regia David Schwartz
dramatizare după “Mătuşa Julia şi condeierul” de Mario Vargas Llosa
sala 307A
7.“Străini când ne întâlneam”, regia Radu Popescu
dramatizare după “Străini când ne întâlneam” de Hanif Kureishi
“pod stânga”
8. “Lecţia de dans”, regia Miruna Dinu
dramatizare după “Oraşul şi câinii” de Mario Vargas Llosa
sala “Brotac”
9. “Cine eşti?”, regia Mariana Cămărăşan
dramatizare după “Cuvinte care eliberează” de Marie Cardinal
“pod dreapta”
_________________________________________________________
*clasa profesor Cristian Hadjiculea,
asistent Nicolae Mandea
CLOPOTUL DE STICLĂ
-dramatizare după-
“Clopotul de sticlă”
de
Sylvia Plath
-distribuţia-
ESTHER GREENWOOD- Miruna Dinu
JOAN GILLING- Mariana Cămărăşan
ASISTENTA- Sânziana Şerbănescu
regia
Vera Ion
coolstuff
[Location: Vera's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 14 martie 2004 18:54:34]
“Brad, for fourteen years I've been a whore for the advertising industry.
The only way I could save myself now is if I start firebombing.”
(Lester Burnham, AMERICAN BEAUTY)
#
" JANE
Why do you even care?
ANGELA
Because you're my friend!
RICKY
She's not your friend. She's somebody you use to feel better about
yourself.
ANGELA
Go fuck yourself, psycho!"
( A. BEAUTY)
#
“When I come up against someone like you, facing so many problems, all I can do is toss off platitudes to make me feel better, because the situation’s so hopeless I can’t handle being honest about it - not even to myself.”
(ANDREW, "sTRIPPED"- sCOTT tAYLOR)
#
“LISA: Oh, not right and fucking wrong again! I get so sick of that shit from you.
ANDREW: Can you stop with the …
lisa waits – there is no further help coming.
LISA: The fuck and the shit?
ANDREW: Yes. Not everyone has to live in an advertising think tank.
LISA: (INDIGNANT) Oh … Fine. (PERFECTLY PRONOUNCED) I will try to remember what a delicate flower of womanhood I am.”
( "sTRIPPED")
#
“LISA: (CONT) That stuff’s really good.
COLE: It’s cancer bud.
she looks to him - what?
COLE: (CONT) The uni has a campus out near the home. They grow it for cancer research and we buy it off them.
LISA: (RAISING HER GLASS) God bless capitalism.”
("STRIPPED")
Type: Rich Text Format Document
Created: 14 martie 2004 18:54:34]
“Brad, for fourteen years I've been a whore for the advertising industry.
The only way I could save myself now is if I start firebombing.”
(Lester Burnham, AMERICAN BEAUTY)
#
" JANE
Why do you even care?
ANGELA
Because you're my friend!
RICKY
She's not your friend. She's somebody you use to feel better about
yourself.
ANGELA
Go fuck yourself, psycho!"
( A. BEAUTY)
#
“When I come up against someone like you, facing so many problems, all I can do is toss off platitudes to make me feel better, because the situation’s so hopeless I can’t handle being honest about it - not even to myself.”
(ANDREW, "sTRIPPED"- sCOTT tAYLOR)
#
“LISA: Oh, not right and fucking wrong again! I get so sick of that shit from you.
ANDREW: Can you stop with the …
lisa waits – there is no further help coming.
LISA: The fuck and the shit?
ANDREW: Yes. Not everyone has to live in an advertising think tank.
LISA: (INDIGNANT) Oh … Fine. (PERFECTLY PRONOUNCED) I will try to remember what a delicate flower of womanhood I am.”
( "sTRIPPED")
#
“LISA: (CONT) That stuff’s really good.
COLE: It’s cancer bud.
she looks to him - what?
COLE: (CONT) The uni has a campus out near the home. They grow it for cancer research and we buy it off them.
LISA: (RAISING HER GLASS) God bless capitalism.”
("STRIPPED")
AnnaDeveareEssay
[Location: Vera's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 1 aprilie 2004 12:59:00]
A well-known Romanian writer, Ioan Groşan, was offered a few days ago an important distinction by Ion Iliescu, our president. He refused it and said that he won’t accept anything from the president as long as the president hasn’t yet appologized to the Romanian people for what happened in June 1990 when the mine-workers came in Bucharest and beat up students, intelectuals, teachers. Everybody knows that the mine-workers were Iliescu’s people, but nobody seems to want to talk about it. It seems that people have been brain-washed or something like that, because there’s only few people who seem to remember those days of total panic, when if you had the bad luck to be on the streets and look like an intelectual they they beat you up so bad, they put you in hospital. One of the beating-criterias were glasses. This is a pretty good material for practicing Anna Deveare Smith’s techique, a bit late, though, as almost 13 years have passed. I was only 10 years old then, and I didn’t understand what happened. But I think the problem here as complex as the racial problem was in L.A., because revealing all the perspectives of all the sides implied in this- (the agressors, the victims and the men in the shadow who instigated the agressors to violence) would maybe get to a very sensitive problem of Romanian people- which is how easy we let ourselves be manipulated. A show made by using Anna D. Smith’s technique would be an act of combating manipulation.
Type: Rich Text Format Document
Created: 1 aprilie 2004 12:59:00]
A well-known Romanian writer, Ioan Groşan, was offered a few days ago an important distinction by Ion Iliescu, our president. He refused it and said that he won’t accept anything from the president as long as the president hasn’t yet appologized to the Romanian people for what happened in June 1990 when the mine-workers came in Bucharest and beat up students, intelectuals, teachers. Everybody knows that the mine-workers were Iliescu’s people, but nobody seems to want to talk about it. It seems that people have been brain-washed or something like that, because there’s only few people who seem to remember those days of total panic, when if you had the bad luck to be on the streets and look like an intelectual they they beat you up so bad, they put you in hospital. One of the beating-criterias were glasses. This is a pretty good material for practicing Anna Deveare Smith’s techique, a bit late, though, as almost 13 years have passed. I was only 10 years old then, and I didn’t understand what happened. But I think the problem here as complex as the racial problem was in L.A., because revealing all the perspectives of all the sides implied in this- (the agressors, the victims and the men in the shadow who instigated the agressors to violence) would maybe get to a very sensitive problem of Romanian people- which is how easy we let ourselves be manipulated. A show made by using Anna D. Smith’s technique would be an act of combating manipulation.
dupar
[Location: vera's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 6 decembrie 2003 00:33:00]
CU CE AM GREŞIT DE FAPT SE ÎNTREBA
când soarele mai avea puţin şi începuse să
se rostogolească peste frunţile bombate
ale copiilor din jur
cu ce am greşit când am lipsit unde s-a întâmlat
fisura, dezlipirea, unde.
unde s-a întâmplat când am început mai întâi să
le urăsc feţele
pentru că nu mai erau nişte feţe adevărate
pentru că trebuia să le zâmbeşti tot timpul
deşi cineva în creierul tău se agăţa cu
toată puterea şi striga nu mai zâmbi
nu!!!! nu mai zâmbi, te rog, te rog nu mai zâmbi
dar bine, doar vorbim ştii bine că
aşa se întâmplă de fiecare dată
şi se strecura către ieşirea din bar
şi se bucura de stelele de crăciun agăţate
de-a lungul străzii
pentru că dintr-o dată ele, doar ele,
făceau totul atât de firesc atât de real
adierea vântului vântul de iarnă
şi atunci îţi venea să râzi şi râsul tău
sănătos
se auzea până la marginea oraşului
şi oraşul se liniştea şi mergea la culcare.
ei visează în cutii. apartamentele lor îi apropie.
ei stau ca şi cum ar sta într-un mare pat, mamă peste tată, tată peste fiică, fiică peste
fiu doar că asta se numeşte apartamente
şi apartamentele sunt bune pentru că te fac să te gospodăreşti.
poezie pentru schizofrenici. nu, nu mai apuc să
termin duşul ăsta. nu simţi, nu simţi cum aburul se adună din ce în ce mai mult şi
mai
de fapt, duşul este partea cea mai fericită a zilei.
cine dracu eşti, m-am întrebat în timp ce mă prefăceam că te sărut
cu limba şi îmi plimbam mâinile pe gât, pe gâtul tău,
cine m-a învăţat să mă port aşa de ce nu mă sperii nici măcar puţin
de felul ăsta de a mă săruta la rece cu tine
la rece la rece
la rece
oricât mi-aş fi repetat-o oricât mi-aş fi spus
nu puteam opri sărutul ăla
pipăiam pe sub tricoul bun mişcări
circulare sau cum naiba se cheamă
iar situaţia ne bagă apoi şi ploaie şi muzică şi ţigări
şi nici dacă toţi oamenii ar fi murit nu m-aş simţi aşa tristă.
tu citeşti. tadzio. tu eşti atât de singur încât de-abia acum m-am gândit dacă
m-aş putea pune vreodată în locul tău. eu vorbesc şi când vorbesc eu, taci tu, cu un fel de zâmbet
dar eu nu îţi spun lucruri adevărate
şi mi-e ruşine când
îmi spui lucruri adevărate
care te interesează şi eu mă simt aşa de găunoasă în jurul acestor tâmpenii de
întâmplări adică pe marginea lor
mă simt ca dracu din cauza lor
m-am obişnuit să ies cu alţi oameni, oameni care nu contează.
şi ce dracu să vorbim? eu mă gândesc dacă nu sunt cumva penibilă când
te ascult adică
dacă nu s-ar putea vedea că nu te ascult pentru că
dacă tu îmi spui lucruri pe care nu le ştiam mă simt pur şi simplu aşa, ca o ţaţă.
ca o proastă. şi în jur totul se prăbuşeşte exact ca un décor prost încleiat, adică
a ţinut la ăla, şi la ăla, şi la tine pur şi simplu nu mai ţine.
orice ar fi e prost. doar unele momente ăn care după ce ămi zic că ar trebui să mă gândesc
ca şi
cum deja m-aş fi îndrăgostit de tine, doar atunci devine mai uşor totul mai uşor de…
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 6 decembrie 2003 00:33:00]
CU CE AM GREŞIT DE FAPT SE ÎNTREBA
când soarele mai avea puţin şi începuse să
se rostogolească peste frunţile bombate
ale copiilor din jur
cu ce am greşit când am lipsit unde s-a întâmlat
fisura, dezlipirea, unde.
unde s-a întâmplat când am început mai întâi să
le urăsc feţele
pentru că nu mai erau nişte feţe adevărate
pentru că trebuia să le zâmbeşti tot timpul
deşi cineva în creierul tău se agăţa cu
toată puterea şi striga nu mai zâmbi
nu!!!! nu mai zâmbi, te rog, te rog nu mai zâmbi
dar bine, doar vorbim ştii bine că
aşa se întâmplă de fiecare dată
şi se strecura către ieşirea din bar
şi se bucura de stelele de crăciun agăţate
de-a lungul străzii
pentru că dintr-o dată ele, doar ele,
făceau totul atât de firesc atât de real
adierea vântului vântul de iarnă
şi atunci îţi venea să râzi şi râsul tău
sănătos
se auzea până la marginea oraşului
şi oraşul se liniştea şi mergea la culcare.
ei visează în cutii. apartamentele lor îi apropie.
ei stau ca şi cum ar sta într-un mare pat, mamă peste tată, tată peste fiică, fiică peste
fiu doar că asta se numeşte apartamente
şi apartamentele sunt bune pentru că te fac să te gospodăreşti.
poezie pentru schizofrenici. nu, nu mai apuc să
termin duşul ăsta. nu simţi, nu simţi cum aburul se adună din ce în ce mai mult şi
mai
de fapt, duşul este partea cea mai fericită a zilei.
cine dracu eşti, m-am întrebat în timp ce mă prefăceam că te sărut
cu limba şi îmi plimbam mâinile pe gât, pe gâtul tău,
cine m-a învăţat să mă port aşa de ce nu mă sperii nici măcar puţin
de felul ăsta de a mă săruta la rece cu tine
la rece la rece
la rece
oricât mi-aş fi repetat-o oricât mi-aş fi spus
nu puteam opri sărutul ăla
pipăiam pe sub tricoul bun mişcări
circulare sau cum naiba se cheamă
iar situaţia ne bagă apoi şi ploaie şi muzică şi ţigări
şi nici dacă toţi oamenii ar fi murit nu m-aş simţi aşa tristă.
tu citeşti. tadzio. tu eşti atât de singur încât de-abia acum m-am gândit dacă
m-aş putea pune vreodată în locul tău. eu vorbesc şi când vorbesc eu, taci tu, cu un fel de zâmbet
dar eu nu îţi spun lucruri adevărate
şi mi-e ruşine când
îmi spui lucruri adevărate
care te interesează şi eu mă simt aşa de găunoasă în jurul acestor tâmpenii de
întâmplări adică pe marginea lor
mă simt ca dracu din cauza lor
m-am obişnuit să ies cu alţi oameni, oameni care nu contează.
şi ce dracu să vorbim? eu mă gândesc dacă nu sunt cumva penibilă când
te ascult adică
dacă nu s-ar putea vedea că nu te ascult pentru că
dacă tu îmi spui lucruri pe care nu le ştiam mă simt pur şi simplu aşa, ca o ţaţă.
ca o proastă. şi în jur totul se prăbuşeşte exact ca un décor prost încleiat, adică
a ţinut la ăla, şi la ăla, şi la tine pur şi simplu nu mai ţine.
orice ar fi e prost. doar unele momente ăn care după ce ămi zic că ar trebui să mă gândesc
ca şi
cum deja m-aş fi îndrăgostit de tine, doar atunci devine mai uşor totul mai uşor de…
mesajbogdan15octombrie
[Location: Vera's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 15 octombrie 2004 09:48:40]
am racit, acum mananc o gutuie si beau fervex asa, ca pe apa. nu stiu de chestia cu semanatul (textelor) ce sa zic, ca nici mie nu mi se parea ca seamana, da' uite, de exemplu la nu stiu ce discutie (dupa textul lui vioreanu cred), gianina a zis ca i se pare ca are un aer de cartoons, iar berceanu a zis ca nu, lui i se pare ca daca e sa ne gandim la cartoons, ne gandim mai degraba in legatura cu dw si radical. deci suntem cartoonish. uite ca nu vroiam sa mai scriu despre asta, dar tot am scris. mi se pare sinistru ce-mi zici cu imbatatul acolo. dar tu poti intra in crasma daca ai sub 21 de ani ? cum faci cu tigarile?
nu stiu daca ti-am povestit, kazu s-a hotarat sa plece. si-a luat bilete si pleaca duminica in japonia, el zice ca se mai intoarce, eu cred ca pleaca de tot. acum umbla beat tot timpul, nici macar nu mai incearca sa salveze aparentele. e cam nasol.
am avut ieri curs cu dumitriu si m-am simtit sinistru. in primul rand ca era de la 9 dimineata, in al doilea rand ca stiam ca nu trebuie sa te certi deloc cu asta ca n-are rost si te complici, si mi se parea horrrror, pe bune, spunea numai tampenii si dicta, puii mei. chiar asa de mare smen e asta de nu il poate da nimeni la o parte? am auzit ca a fost super mare securist, iar virgil mi-a zis ca i-a zis naum (ma rog, top secret etc) ca au murit oameni din cauza lui- puscarie, turnatorie etc etc.
stii ca il avem asistent si pe felix alexa? foarte tare cum au facut profii miscarea- el trebuia sa se intoarca , pentru ca anul trecut a fost doar o pauza, n-a renuntat de tot la scoala.si acum, cand s-a intors, au facut programul in asa fel incat sa nu se intalneasca. noi avem in continuare intalnirile noastre cu hagi si mandea, dar cu felix ne intalnim separat. ma rog, la inceput am luat-o in tragic, dar acum saracul nu cred ca nu mai prezinta nici un pericol. mai are putin si ne roaga sa venim si sa vorbim si cu el.
vezi k ce ti-am trimis din radical nu e terminat. inca nu am nici un sfarsit, si oricum mai trebuie lucrat mult la unele chestii.
multumesc pentru cei 500.000. am o amenda la ratb de platit, si pica tocmai bine. (pe ai mei i-am spart inainte de a lua amenda). dupa aia ii pun la loc si ii viram in contul petrutei.
acestea fiind zise, te pup foarte mult si ai grija pe acolo.
Type: Rich Text Format Document
Created: 15 octombrie 2004 09:48:40]
am racit, acum mananc o gutuie si beau fervex asa, ca pe apa. nu stiu de chestia cu semanatul (textelor) ce sa zic, ca nici mie nu mi se parea ca seamana, da' uite, de exemplu la nu stiu ce discutie (dupa textul lui vioreanu cred), gianina a zis ca i se pare ca are un aer de cartoons, iar berceanu a zis ca nu, lui i se pare ca daca e sa ne gandim la cartoons, ne gandim mai degraba in legatura cu dw si radical. deci suntem cartoonish. uite ca nu vroiam sa mai scriu despre asta, dar tot am scris. mi se pare sinistru ce-mi zici cu imbatatul acolo. dar tu poti intra in crasma daca ai sub 21 de ani ? cum faci cu tigarile?
nu stiu daca ti-am povestit, kazu s-a hotarat sa plece. si-a luat bilete si pleaca duminica in japonia, el zice ca se mai intoarce, eu cred ca pleaca de tot. acum umbla beat tot timpul, nici macar nu mai incearca sa salveze aparentele. e cam nasol.
am avut ieri curs cu dumitriu si m-am simtit sinistru. in primul rand ca era de la 9 dimineata, in al doilea rand ca stiam ca nu trebuie sa te certi deloc cu asta ca n-are rost si te complici, si mi se parea horrrror, pe bune, spunea numai tampenii si dicta, puii mei. chiar asa de mare smen e asta de nu il poate da nimeni la o parte? am auzit ca a fost super mare securist, iar virgil mi-a zis ca i-a zis naum (ma rog, top secret etc) ca au murit oameni din cauza lui- puscarie, turnatorie etc etc.
stii ca il avem asistent si pe felix alexa? foarte tare cum au facut profii miscarea- el trebuia sa se intoarca , pentru ca anul trecut a fost doar o pauza, n-a renuntat de tot la scoala.si acum, cand s-a intors, au facut programul in asa fel incat sa nu se intalneasca. noi avem in continuare intalnirile noastre cu hagi si mandea, dar cu felix ne intalnim separat. ma rog, la inceput am luat-o in tragic, dar acum saracul nu cred ca nu mai prezinta nici un pericol. mai are putin si ne roaga sa venim si sa vorbim si cu el.
vezi k ce ti-am trimis din radical nu e terminat. inca nu am nici un sfarsit, si oricum mai trebuie lucrat mult la unele chestii.
multumesc pentru cei 500.000. am o amenda la ratb de platit, si pica tocmai bine. (pe ai mei i-am spart inainte de a lua amenda). dupa aia ii pun la loc si ii viram in contul petrutei.
acestea fiind zise, te pup foarte mult si ai grija pe acolo.
articolcolibita
[Location: Vera's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 3 septembrie 2004 00:29:24]
BREATHE. COLIBIŢA 2004.
“Those are a few of my favourite things”. Whist, biliard, renz. Jazz, coloana de la fight club, şi un pick-up şi viniluri cu jesus christ superstar. În acest context, voi vorbi despre Colibiţa şi despre work-shop-ul coordonat de R. Lewitov1 şi de N. Mandea2. So: fără pretenţii şi absolut relaxat 6 oameni- 6 texte3, fiecare pe povestea lui şi cu mijloacele lui, le-am citit la sfârşit în faţa unui public restrâns şi ne-am bucurat auzind că s-au bucurat să le asculte şi că vor să le adune într-o carte. Ne-am bucurat şi când au înţeles ce am înţeles noi din întâlnirea cu R.Lewitov, şi anume- ce am făcut noi nu e literatură şi nu se sfârşeşte când a ajuns pe hârtie, ci de-abia acolo începe aventura transformării în spectacol. Că asta e o etapă dintr-un proces, că e important să nu mai tratăm textul ca pe un produs final, ci ca pe un pas spre spectacol. Textul ca acţiune, deci.
Dincolo de asta- Alexandrion, palincă, ciocolată şi warm-ups dimineaţa de la 11. Încerci să scrii ceva care te reprezintă, şi s-o faci viu. Încerci să afli totul de la personajele tale, să le întrebi chestii, să le povesteşti chestii, să le provoci. Încerci să înţelegi ce înseamnă miză, negociere, dialog, ce înseamnă că a vorbi nu e egal automat cu a acţiona, şi mai ales încerci să înţelegi... “de ce cântăm noi acest cântec”. Încerci să înţelegi ce ai de arătat prin ce scrii, şi ce ai de spus prin ce scrii, şi de ce vrei să spui asta, şi cui, şi de ce eşti aici şi nu pe litoral, la mamaia, făcând poze sub un palmier şi o maimuţă. Toate astea se transformă, la un moment dat, în întrebări, şi cu cât mai multe întrebări îţi pui, şi apoi cu cât mai multe întrebări le pui personajelor... pam!, apare textul. Şi scrii un text curăţat de artificii, text despre exact problemele de care te dai cu capul tu, în viaţa asta, şi nu în alta, exact pe limba ta, exact atât de urâte sau frumoase precum eşti. Foarte simplu. Ei, cam ăsta era aerul de la Colibiţa. Aer curat, în sfârşit. A se înţelege prin cuvintele “aer curat, în sfârşit” exact ceea ce am vrut să spun- şi anume că, deşi uneori ai impresia că o să vomiţi din cauza tuturor mega-pretenţiilor culturale ale unor dinozauri care nu mai pot spune nimic, dar au nume grele, deci după atâta aer greu, e extraordinar să respiri, în sfârsit, şi aer curat. Asta am făcut 10 zile, şi sper că întâlniri de felul ăsta se vor întâmpla cât mai des.
VERA ION
1Roberta Lewitov, regizor, bursier Fulbright, cea care ne-a dezmorţit din amorţeală încă din primăvară
2Nicolae Mandea, lector univ., catedra regie teatru, UNATC, cel care menţine dezmorţeala dezmorţită, fie vară, fie iarnă
3Ioana Paun, Ioana Leca, Vera Ion, Radu Popescu (regie teatru anul II), Ioana Moldovan (teatrologie, anul III), Bogdan Georgescu ( regie teatru anul III), cu textele- “Head”, “Sam+Poppy=”, “Red Bull”, “Povestea unui ceas”, “Diagnostic”, “Romania. Te pup!”
Type: Rich Text Format Document
Created: 3 septembrie 2004 00:29:24]
BREATHE. COLIBIŢA 2004.
“Those are a few of my favourite things”. Whist, biliard, renz. Jazz, coloana de la fight club, şi un pick-up şi viniluri cu jesus christ superstar. În acest context, voi vorbi despre Colibiţa şi despre work-shop-ul coordonat de R. Lewitov1 şi de N. Mandea2. So: fără pretenţii şi absolut relaxat 6 oameni- 6 texte3, fiecare pe povestea lui şi cu mijloacele lui, le-am citit la sfârşit în faţa unui public restrâns şi ne-am bucurat auzind că s-au bucurat să le asculte şi că vor să le adune într-o carte. Ne-am bucurat şi când au înţeles ce am înţeles noi din întâlnirea cu R.Lewitov, şi anume- ce am făcut noi nu e literatură şi nu se sfârşeşte când a ajuns pe hârtie, ci de-abia acolo începe aventura transformării în spectacol. Că asta e o etapă dintr-un proces, că e important să nu mai tratăm textul ca pe un produs final, ci ca pe un pas spre spectacol. Textul ca acţiune, deci.
Dincolo de asta- Alexandrion, palincă, ciocolată şi warm-ups dimineaţa de la 11. Încerci să scrii ceva care te reprezintă, şi s-o faci viu. Încerci să afli totul de la personajele tale, să le întrebi chestii, să le povesteşti chestii, să le provoci. Încerci să înţelegi ce înseamnă miză, negociere, dialog, ce înseamnă că a vorbi nu e egal automat cu a acţiona, şi mai ales încerci să înţelegi... “de ce cântăm noi acest cântec”. Încerci să înţelegi ce ai de arătat prin ce scrii, şi ce ai de spus prin ce scrii, şi de ce vrei să spui asta, şi cui, şi de ce eşti aici şi nu pe litoral, la mamaia, făcând poze sub un palmier şi o maimuţă. Toate astea se transformă, la un moment dat, în întrebări, şi cu cât mai multe întrebări îţi pui, şi apoi cu cât mai multe întrebări le pui personajelor... pam!, apare textul. Şi scrii un text curăţat de artificii, text despre exact problemele de care te dai cu capul tu, în viaţa asta, şi nu în alta, exact pe limba ta, exact atât de urâte sau frumoase precum eşti. Foarte simplu. Ei, cam ăsta era aerul de la Colibiţa. Aer curat, în sfârşit. A se înţelege prin cuvintele “aer curat, în sfârşit” exact ceea ce am vrut să spun- şi anume că, deşi uneori ai impresia că o să vomiţi din cauza tuturor mega-pretenţiilor culturale ale unor dinozauri care nu mai pot spune nimic, dar au nume grele, deci după atâta aer greu, e extraordinar să respiri, în sfârsit, şi aer curat. Asta am făcut 10 zile, şi sper că întâlniri de felul ăsta se vor întâmpla cât mai des.
VERA ION
1Roberta Lewitov, regizor, bursier Fulbright, cea care ne-a dezmorţit din amorţeală încă din primăvară
2Nicolae Mandea, lector univ., catedra regie teatru, UNATC, cel care menţine dezmorţeala dezmorţită, fie vară, fie iarnă
3Ioana Paun, Ioana Leca, Vera Ion, Radu Popescu (regie teatru anul II), Ioana Moldovan (teatrologie, anul III), Bogdan Georgescu ( regie teatru anul III), cu textele- “Head”, “Sam+Poppy=”, “Red Bull”, “Povestea unui ceas”, “Diagnostic”, “Romania. Te pup!”
printumic
[Location: Vera's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 30 aprilie 2003 16:53:00 ]
Scena 1. Se trage cortina. Pe scenă sunt două scaune. Pe unul stă George, pe celălalt stă Barna. Scaunele sunt cam la 3 metri unul de altul. George şi Barna nu îşi vorbesc, nu se privesc (decât puţin, cu coada ochiului, fiecare făcând eforturi vizibile de a nu fi observat de celălalt ).
Întuneric.
Scena 2. Andreea, Smaranda, Catinca, Alina sunt întinse pe jos, cu spatele. Muzică. Încep să se trezească- mai întâi o mână, apoi cealaltă, se ridică, se întind, se întorc. Sunt nişte flori foarte cochete, foarte pisicoase, foarte fresh. Se aranjează, se privesc, se bucură de fiecare mânuţă şi de fiecare picioruş şi de fiecare degeţel. Pe această “aranjare” a lor, intră Barna. Trece printre ele, le priveşte, se opreşte la Andreea.
FLOAREA: De-abia m-am trezit… Sunt îngrozitor de neprezentabilă…
FLORILE: Neprezentabile…
MICUL PRINŢ: Dar sunteţi atât de frumoasă!
FLORILE: Nu-i aşa?
FLOAREA: Şi m-am născut o dată cu soarele!
FLORILE: Daaaaaaaaaaa…
FLOAREA: Ce mă fac dacă vin tigrii?
MICUL PRINŢ: Pe planeta mea nu există tigri. Şi apoi, tigrii nu mănâncă iarbă.
TOATE ( sărind în picioare ) : Eu nu sunt o iarbă…
MICUL PRINŢ: Iertaţi-mă.
FLOAREA: Nu-mi pasă de tigri. Am patru spini cu care să mă apăr. Aş vrea să mă feresc însă de curenţii de aer. ( Celelalte flori sunt deja înapoi jos. ) Să faceţi bine să-mi aduceţi un glob de sticlă. Trebuie să fiu protejată. ( El s-a dus după glob. Îl opreşte- schimbare. ) M-am purtat ca o proastă. Ei bine, da, te iubesc. Te rog să mă ierţi. Nu sunt chiar atât de răcită. Aerul proaspăt al nopţii are să-mi priască. Eu sunt o floare…
Întuneric
Scena 3. Scena goală. Intră George, cu un scaun. Îl pune pe scenă, se aşează pe el.
GEORGE: Oamenilor mari le plac cifrele.
Intră Smaranda cu un scaun. Îl pune, se aşează.
SMARANDA: Când vorbesc despre un nou prieten, ei niciodată nu întreabă:
( Intră Catinca, are un scaun, îl pune pe scenă, se aşează ) Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac lui mai mult?
CATINCA: Dar câţi ani are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui? ( Pe replica ei, George iese. Intră Alina, cu un scaun. Îl lasă undeva în stânga scenei- primul plan- şi se aşează în locul lui George, grăbită fiind să le spună celorlalţi ceva. )
ALINA: Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu muşcate la fereastră, cu porumbei pe acoperiş… ( SMARANDA şi CATINCA nu au absolut nici o reacţie. Blanc total. )
CATINCA: Am văzut o casă care costă 100.000 de dolari. ( Pe replica ei intră şi George, cu un calculator micuţ în mână. Intră socotind. )
TOŢI ( În afară de G. ) – reacţie la ce a zis Catinca- “Aaaa”, “Oooo”…
( George mai rămâne un timp, calculând. Apoi are şi el reacţie- “Aaa…”. Se opreşte în dreptul Alinei, care i-a furat scaunul. )
GEORGE: Aaa, iată un supus! ( O dă la o parte pe Alina de pe scaun şi se aşează. Smaranda e lângă el. )
SMARANDA: Iată un admirator!
GEORGE: Eu sunt un rege!
ALINA: Eu beau! ( O dă la o parte pe CATINCA de pe scaun.)
CATINCA: Eu, în 54 de ani de când mă aflu pe planeta asta, n-am fost deranjată decât de trei ori. Prima oară, acum 22 de ani…
GEORGE ( către Alina ) : Datina la curte nu îngăduie să caşti când e regele de faţă.
ALINA: Nu pot să dorm. Eu beau.
GEORGE: Atunci cască. ( Alina nu cască. ) E o poruncă! ( Ţipă la ea- Alina se sperie şi se ridică în picioare, fără să-şi dea seama. Catinca se aşează repede în locul ei. )
CATINCA: Acum 22 de ani m-a deranjat un cărăbuş. A picat aşa, Dumnezeu ştie de unde. A doua oară, acum 11 ani, am fost deranjată din cauza unei crize de reumatism. Eu nu fac mişcare. Eu sunt un om serios.
SMARANDA ( către GEORGE ) : Loveşte-ţi palmele una de alta. ( George aplaudă. Smaranda se ridică în picioare şi face o plecăciune. Alina se aşează în locul ei. )
GEORGE ( furios, către Alina, care râdea de el ) Îţi poruncesc să bei!
ALINA: Beau.
GEORGE: De ce bei?
ALINA: Ca să uit.
GEORGE: Ce să uiţi?
ALINA: Că mi-e ruşine.
GEORGE: De ce ţi-e ruşine?
ALINA: Mi-e ruşine că beau.
( Ieşirea se face pe replicile astea. Ies toţi. Rămâne scaunul cu care a intrat Alina, şi pe care l-a lăsat în stânga. Secvenţa cu scaunul e aşa: Scaunul e întors cu spatele la public.La replica “Eu sunt un om serios”, intră Micul Prinţ, se aşează în spatele scaunului. Publicul nu îl va vedea decât eventual în momentul în care începe să deseneze şi să lipească foi de hârtie pe speteaza scaunului – astfel încât să se vadă ce e desenat. Nu se vede atât Micul Prinţ, cât multe foi împrăştiindu-se în stânga şi în dreapta şi răsărind din spatele scaunului. Pe ultima foaie e desenată o stea.)
MICUL PRINŢ ( din spatele scaunului, după ce au ieşit toţi ) : Dacă te-ai îndrăgostit de o floare care se găseşte pe o stea, ţi-a drag, noaptea, să te uiţi pe cer. Toate stelele sunt înflorite.
Întuneric.
Scena 4. Pe scenă e George, înconjurat de foarte multe foi. Desenează febril, mult, se aude muzică, la un moment dat se aude o voce de radio.
VOCEA: Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm într-una, timp de şase luni, cât ţine mistuitul.
George desenează şi mai febril, emoţionat, agitat, deja nu mai desenează pe hârtii, ci direct în aer. Când termină desenul ( în aer ), se uită în culise, face semn cuiva. Din dreapta ( direcţia în care face semn ) intră Catinca, iar din stânga intră Smaranda,în acelaşi timp cu ea. Catinca are în mână o ţigară neaprinsă, Smaranda are o pălărie. George îi arată desenul Catincăi. Aşteaptă reacţia. E gata să o prindă pe Catinca în braţe, dacă leşină. Catinca nu are nici o reacţie.
GEORGE: Nu vă sperie foarte tare desenul meu? Un şarpe boa care a înghiţit un elefant!
Catinca “trage un fum” din ţigara neaprinsă. Ea şi Smaranda se apropie foarte mult de George. Catinca mimează că suflă fum.
SMARANDA ( suflând fum adevărat de ţigară ) : De ce m-ar speria o pălărie desenată? ( Îi pune lui George pălăria ei pe cap.)
Întuneric.
Scena 5. Pe scenă e întinsă o pânză cam de o jumătate de metru lăţime. ( Întinsă nu pe jos, ci perpendicular pe scenă ). În dreapta, Micul Prinţ, care va asista la tot spectacolul. Din spatele pânzei apare o păpuşă ( din aceea care se pune pe mână ca o mănuşă ). Muzică. Apare şi a doua păpuşă. Relaţie între ele, joc. Una pleacă, cealaltă suferă. Cealaltă se întoarce, prima îi întoarce spatele. Cea care a fugit o sărută, prima îi dă una în cap. Apoi se îmbrăţişează, apoi iar se bat. Micul Prinţ reacţionează la jocul lor, strigă, face galerie, se supără, se bucură. La un moment dat, intră George. Se uită la păpuşi. Ia una dintre ele şi o aruncă. Rămâne o mână dezorientată. Se opreşte muzica. George sărută mâna ( e foarte sigur pe el, dandy, cuceritor.) Pânza cade. Alina se ridică în picioare, emoţionată, şi îi sare de gât. Aruncă cealaltă păpuşă. Iese împreună cu George. Micul Prinţ culege păpuşa de pe jos. Se uită la ea, o întoarce pe toate părţile, o pune pe mână.
MICUL PRINŢ ( către păpuşă ): Bună seara. ( răspunde, cu vocea schimbată, ca din partea păpuşii ) Bună seara. ( El ) Pe ce planetă am ajuns? ( Păpuşa ) Pe pământ. Ai ajuns pe pământ. ( El ) Priveşte la planeta mea! E chiar deasupra noastră. ( ( Păpuşa ) E frumoasă. ( El ) Eşti un animal ciudat. Subţire ca un deget… ( Păpuşa ) Sunt însă mai puternic decât degetul unui rege. Pe acela, pe care-l ating eu, îl redau pământului din care a ieşit. Aş putea să te ajut într-o zi, dacă-ţi pare rău după planeta ta.
Întuneric.
Scena 6. Pe scenă sunt florile, întinse, cu spatele la public. Toate ridică, încet, foarte încet ( şi sincron ) câte o floare. Se aude, pe bandă, un vânt foarte puternic. Florile se mişcă uşor pe vânt. Intră Micul Prinţ.
MICUL PRINŢ: Bună seara.
FLORILE: Bună seara.
MICUL PRINŢ: Cine sunteţi voi?
FLORILE: Noi suntem florile.
MICUL PRINŢ: Vai! Mă credeam înavuţit cu o floare fără de seamăn, şi iată că n-am decât o floare de rând. ( Pe replica lui, mâinile au coborât. S-au ridicat fără flori şi cu pumnul strâns. Pumnul se deschide şi cad foarte multe petale. )
Întuneric.
Scena 7. Pe scenă sunt două scaune. Pe unul stă George, pe celălalt stă Barna. Scaunele sunt mult mai aproape decât în prima scenă. Relaţia dintre cei doi e cu totul alta. Stau degajat, se privesc. Ca şi cum până acum au vorbit.
Întuneric.
Scena 8. Pe scenă e o masă. Aşezaţi la ea- Catinca, George, Smaranda. Pe masă, o vază cu o floare. Un vas cu monezi. George vine cu bani. Catinca şi George se privesc. Moment de tăcere. Se privesc în ochi. Ea îi spune ceva ( pe mut ). Ca să iasă bine, trebuie să muşte mai mult cuvintele, să le spună mai răspicat. Replicile nu trebuie să fie lungi şi nu trebuie să fie dramatice, gen familie cu probleme. Trebuie ceva de genul:
CAT: “Auzi, ochelaristule, dacă mai vii la mine cu bani din ăştia, o să zbori de aici.”
G: “ Numai paraşutele zboară, draga mea, ştii lucrul ăsta mai bine decât mine. Paraşuto!”
CAT: “Ochelaristule!”
G: “Paraşuto!”
CAT: “Ochelaristule!” şi tot aşa. Trec prin toate registrele de enervare şi furie. Cât durează momentul cu muzica, rămân privindu-se în ochi. Nu în stop-cadru, ci doar privindu-se atât de intens şi cu ură, încât ai impresia că o să izbucnească în orice moment.
Smaranda a ajuns în faţă, cu floarea. Se joacă cu ea. În clipa în care se ridică în picioare, începe muzica. Intră Barna şi Andreea. Câteva secunde de dans. George şi Catinca se privesc în ochi. George ia vasul cu monezi şi îl trânteşte. Se opreşte muzica. Smaranda se sperie şi fuge. Andreea se sperie şi fuge. Barna dă să plece, Catinca îl opreşte.George pleacă spre dreapta. Rămâne acolo, aproape de ieşire, cu spatele la Catinca. Din culise iese o mână care îi întinde o jachetă. Pe dialogul Vulpe-Micul Prinţ, G. merge spre Catinca încet, cu spatele, îmbrăcând jacheta. La ultima replică a Catincăi, a ajuns lângă ea. Cat. ştie că G. se apropie, ştie că în clipa în care va fi lângă ea, nu va mai putea vorbi cu Micul Prinţ. Paşii lui George sunt punctaţi de un sunet din culise. Poate ar mai avea să-i spună încă de o sută de ori mai multe lucruri decât reuşeşte.
C.: Bună ziua.
B.: Bună ziua. Cine eşti tu? Eşti tare frumoasă.
C.: Sunt o vulpe.
B. : Vino să te joci cu mine. Sunt atât de trist…
C. : Nu pot să mă joc cu tine. Nu sunt îmblânzită.
B: Ce înseamnă “a îmblânzi”?
C. : Înseamnă “a-ţi crea legături”.
B. : A-ţi crea legături?
C. : Desigur. Tu nu eşti pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul.
B. : Încep să înţeleg. E undeva o floare… Mi se pare că m-a îmblânzit..
C. : Se prea poate… Pe pământ întâlneşti tot soiul de lucruri.
B. : O, dar nu e pe pământ.
C. : Pe altă planetă?
B. : Da.
C. : Te rog, îmblânzeşte-mă. Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.
B. : Ce trebuie să fac?
C. : La început, vei sta departe de mine, uite aşa. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine… ( George e lângă C. Se întoarce brusc cu faţa la ea. Catinca tace. George îi oferă braţul. Catinca îl ia de braţ. Ies împreună prin stânga. George stinge lumina.)
Întuneric. Se aude sunetul monezilor din vas. Se aud acorduri de vioară. Se aud sunete rupte, fluierat, fâşâit, un ritm. Flash de lanternă pe faţa Alinei: “ Planeta de pe care venea micul prinţ era asteroidul B-612.” Flash de lanternă pe faţa Smarandei: “ Când ajunse pe pământ, se miră foarte mult. ” Toţi ( în întuneric ) : “Ce planetă caraghioasă, se gândi el.” Flash pe faţa lui Barna :” Oamenii de pe meleagurile tale cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină şi tot nu găsesc ceea ce caută. Şi totuşi ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare.” Flash pe faţa lui George. El mimează că vorbeşte, se aud vocile celorlalte fete : “ Nu din întâmplare, aşadar, în dimineaţa când te-am cunoscut, te plimbai de unul singur la mii de leghe depărtare de orice aşezare omenească! Te întorceai la locul căderii tale pe pământ!” Flash pe Andreea, care cântă la vioară. Se aude vocea lui George: “Nu pot să car cu mine trupul ăsta, a zis micul prinţ. E prea greu.” Flash pe faţa Smarandei: “ Te vei uita la stele, noaptea, a zis micul prinţ. Pentru tine, oricare dintre ele va fi steaua mea.” Flash pe faţa Catincăi : “ Va fi atât de frumos, a zis micul prinţ.”
Scena 9. Se aprinde lumina. Pe scenă, două scaune lipite unul de altul. Pe unul din ele stă George. Pe celălalt nu stă nimeni.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 30 aprilie 2003 16:53:00 ]
Scena 1. Se trage cortina. Pe scenă sunt două scaune. Pe unul stă George, pe celălalt stă Barna. Scaunele sunt cam la 3 metri unul de altul. George şi Barna nu îşi vorbesc, nu se privesc (decât puţin, cu coada ochiului, fiecare făcând eforturi vizibile de a nu fi observat de celălalt ).
Întuneric.
Scena 2. Andreea, Smaranda, Catinca, Alina sunt întinse pe jos, cu spatele. Muzică. Încep să se trezească- mai întâi o mână, apoi cealaltă, se ridică, se întind, se întorc. Sunt nişte flori foarte cochete, foarte pisicoase, foarte fresh. Se aranjează, se privesc, se bucură de fiecare mânuţă şi de fiecare picioruş şi de fiecare degeţel. Pe această “aranjare” a lor, intră Barna. Trece printre ele, le priveşte, se opreşte la Andreea.
FLOAREA: De-abia m-am trezit… Sunt îngrozitor de neprezentabilă…
FLORILE: Neprezentabile…
MICUL PRINŢ: Dar sunteţi atât de frumoasă!
FLORILE: Nu-i aşa?
FLOAREA: Şi m-am născut o dată cu soarele!
FLORILE: Daaaaaaaaaaa…
FLOAREA: Ce mă fac dacă vin tigrii?
MICUL PRINŢ: Pe planeta mea nu există tigri. Şi apoi, tigrii nu mănâncă iarbă.
TOATE ( sărind în picioare ) : Eu nu sunt o iarbă…
MICUL PRINŢ: Iertaţi-mă.
FLOAREA: Nu-mi pasă de tigri. Am patru spini cu care să mă apăr. Aş vrea să mă feresc însă de curenţii de aer. ( Celelalte flori sunt deja înapoi jos. ) Să faceţi bine să-mi aduceţi un glob de sticlă. Trebuie să fiu protejată. ( El s-a dus după glob. Îl opreşte- schimbare. ) M-am purtat ca o proastă. Ei bine, da, te iubesc. Te rog să mă ierţi. Nu sunt chiar atât de răcită. Aerul proaspăt al nopţii are să-mi priască. Eu sunt o floare…
Întuneric
Scena 3. Scena goală. Intră George, cu un scaun. Îl pune pe scenă, se aşează pe el.
GEORGE: Oamenilor mari le plac cifrele.
Intră Smaranda cu un scaun. Îl pune, se aşează.
SMARANDA: Când vorbesc despre un nou prieten, ei niciodată nu întreabă:
( Intră Catinca, are un scaun, îl pune pe scenă, se aşează ) Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac lui mai mult?
CATINCA: Dar câţi ani are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui? ( Pe replica ei, George iese. Intră Alina, cu un scaun. Îl lasă undeva în stânga scenei- primul plan- şi se aşează în locul lui George, grăbită fiind să le spună celorlalţi ceva. )
ALINA: Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu muşcate la fereastră, cu porumbei pe acoperiş… ( SMARANDA şi CATINCA nu au absolut nici o reacţie. Blanc total. )
CATINCA: Am văzut o casă care costă 100.000 de dolari. ( Pe replica ei intră şi George, cu un calculator micuţ în mână. Intră socotind. )
TOŢI ( În afară de G. ) – reacţie la ce a zis Catinca- “Aaaa”, “Oooo”…
( George mai rămâne un timp, calculând. Apoi are şi el reacţie- “Aaa…”. Se opreşte în dreptul Alinei, care i-a furat scaunul. )
GEORGE: Aaa, iată un supus! ( O dă la o parte pe Alina de pe scaun şi se aşează. Smaranda e lângă el. )
SMARANDA: Iată un admirator!
GEORGE: Eu sunt un rege!
ALINA: Eu beau! ( O dă la o parte pe CATINCA de pe scaun.)
CATINCA: Eu, în 54 de ani de când mă aflu pe planeta asta, n-am fost deranjată decât de trei ori. Prima oară, acum 22 de ani…
GEORGE ( către Alina ) : Datina la curte nu îngăduie să caşti când e regele de faţă.
ALINA: Nu pot să dorm. Eu beau.
GEORGE: Atunci cască. ( Alina nu cască. ) E o poruncă! ( Ţipă la ea- Alina se sperie şi se ridică în picioare, fără să-şi dea seama. Catinca se aşează repede în locul ei. )
CATINCA: Acum 22 de ani m-a deranjat un cărăbuş. A picat aşa, Dumnezeu ştie de unde. A doua oară, acum 11 ani, am fost deranjată din cauza unei crize de reumatism. Eu nu fac mişcare. Eu sunt un om serios.
SMARANDA ( către GEORGE ) : Loveşte-ţi palmele una de alta. ( George aplaudă. Smaranda se ridică în picioare şi face o plecăciune. Alina se aşează în locul ei. )
GEORGE ( furios, către Alina, care râdea de el ) Îţi poruncesc să bei!
ALINA: Beau.
GEORGE: De ce bei?
ALINA: Ca să uit.
GEORGE: Ce să uiţi?
ALINA: Că mi-e ruşine.
GEORGE: De ce ţi-e ruşine?
ALINA: Mi-e ruşine că beau.
( Ieşirea se face pe replicile astea. Ies toţi. Rămâne scaunul cu care a intrat Alina, şi pe care l-a lăsat în stânga. Secvenţa cu scaunul e aşa: Scaunul e întors cu spatele la public.La replica “Eu sunt un om serios”, intră Micul Prinţ, se aşează în spatele scaunului. Publicul nu îl va vedea decât eventual în momentul în care începe să deseneze şi să lipească foi de hârtie pe speteaza scaunului – astfel încât să se vadă ce e desenat. Nu se vede atât Micul Prinţ, cât multe foi împrăştiindu-se în stânga şi în dreapta şi răsărind din spatele scaunului. Pe ultima foaie e desenată o stea.)
MICUL PRINŢ ( din spatele scaunului, după ce au ieşit toţi ) : Dacă te-ai îndrăgostit de o floare care se găseşte pe o stea, ţi-a drag, noaptea, să te uiţi pe cer. Toate stelele sunt înflorite.
Întuneric.
Scena 4. Pe scenă e George, înconjurat de foarte multe foi. Desenează febril, mult, se aude muzică, la un moment dat se aude o voce de radio.
VOCEA: Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm într-una, timp de şase luni, cât ţine mistuitul.
George desenează şi mai febril, emoţionat, agitat, deja nu mai desenează pe hârtii, ci direct în aer. Când termină desenul ( în aer ), se uită în culise, face semn cuiva. Din dreapta ( direcţia în care face semn ) intră Catinca, iar din stânga intră Smaranda,în acelaşi timp cu ea. Catinca are în mână o ţigară neaprinsă, Smaranda are o pălărie. George îi arată desenul Catincăi. Aşteaptă reacţia. E gata să o prindă pe Catinca în braţe, dacă leşină. Catinca nu are nici o reacţie.
GEORGE: Nu vă sperie foarte tare desenul meu? Un şarpe boa care a înghiţit un elefant!
Catinca “trage un fum” din ţigara neaprinsă. Ea şi Smaranda se apropie foarte mult de George. Catinca mimează că suflă fum.
SMARANDA ( suflând fum adevărat de ţigară ) : De ce m-ar speria o pălărie desenată? ( Îi pune lui George pălăria ei pe cap.)
Întuneric.
Scena 5. Pe scenă e întinsă o pânză cam de o jumătate de metru lăţime. ( Întinsă nu pe jos, ci perpendicular pe scenă ). În dreapta, Micul Prinţ, care va asista la tot spectacolul. Din spatele pânzei apare o păpuşă ( din aceea care se pune pe mână ca o mănuşă ). Muzică. Apare şi a doua păpuşă. Relaţie între ele, joc. Una pleacă, cealaltă suferă. Cealaltă se întoarce, prima îi întoarce spatele. Cea care a fugit o sărută, prima îi dă una în cap. Apoi se îmbrăţişează, apoi iar se bat. Micul Prinţ reacţionează la jocul lor, strigă, face galerie, se supără, se bucură. La un moment dat, intră George. Se uită la păpuşi. Ia una dintre ele şi o aruncă. Rămâne o mână dezorientată. Se opreşte muzica. George sărută mâna ( e foarte sigur pe el, dandy, cuceritor.) Pânza cade. Alina se ridică în picioare, emoţionată, şi îi sare de gât. Aruncă cealaltă păpuşă. Iese împreună cu George. Micul Prinţ culege păpuşa de pe jos. Se uită la ea, o întoarce pe toate părţile, o pune pe mână.
MICUL PRINŢ ( către păpuşă ): Bună seara. ( răspunde, cu vocea schimbată, ca din partea păpuşii ) Bună seara. ( El ) Pe ce planetă am ajuns? ( Păpuşa ) Pe pământ. Ai ajuns pe pământ. ( El ) Priveşte la planeta mea! E chiar deasupra noastră. ( ( Păpuşa ) E frumoasă. ( El ) Eşti un animal ciudat. Subţire ca un deget… ( Păpuşa ) Sunt însă mai puternic decât degetul unui rege. Pe acela, pe care-l ating eu, îl redau pământului din care a ieşit. Aş putea să te ajut într-o zi, dacă-ţi pare rău după planeta ta.
Întuneric.
Scena 6. Pe scenă sunt florile, întinse, cu spatele la public. Toate ridică, încet, foarte încet ( şi sincron ) câte o floare. Se aude, pe bandă, un vânt foarte puternic. Florile se mişcă uşor pe vânt. Intră Micul Prinţ.
MICUL PRINŢ: Bună seara.
FLORILE: Bună seara.
MICUL PRINŢ: Cine sunteţi voi?
FLORILE: Noi suntem florile.
MICUL PRINŢ: Vai! Mă credeam înavuţit cu o floare fără de seamăn, şi iată că n-am decât o floare de rând. ( Pe replica lui, mâinile au coborât. S-au ridicat fără flori şi cu pumnul strâns. Pumnul se deschide şi cad foarte multe petale. )
Întuneric.
Scena 7. Pe scenă sunt două scaune. Pe unul stă George, pe celălalt stă Barna. Scaunele sunt mult mai aproape decât în prima scenă. Relaţia dintre cei doi e cu totul alta. Stau degajat, se privesc. Ca şi cum până acum au vorbit.
Întuneric.
Scena 8. Pe scenă e o masă. Aşezaţi la ea- Catinca, George, Smaranda. Pe masă, o vază cu o floare. Un vas cu monezi. George vine cu bani. Catinca şi George se privesc. Moment de tăcere. Se privesc în ochi. Ea îi spune ceva ( pe mut ). Ca să iasă bine, trebuie să muşte mai mult cuvintele, să le spună mai răspicat. Replicile nu trebuie să fie lungi şi nu trebuie să fie dramatice, gen familie cu probleme. Trebuie ceva de genul:
CAT: “Auzi, ochelaristule, dacă mai vii la mine cu bani din ăştia, o să zbori de aici.”
G: “ Numai paraşutele zboară, draga mea, ştii lucrul ăsta mai bine decât mine. Paraşuto!”
CAT: “Ochelaristule!”
G: “Paraşuto!”
CAT: “Ochelaristule!” şi tot aşa. Trec prin toate registrele de enervare şi furie. Cât durează momentul cu muzica, rămân privindu-se în ochi. Nu în stop-cadru, ci doar privindu-se atât de intens şi cu ură, încât ai impresia că o să izbucnească în orice moment.
Smaranda a ajuns în faţă, cu floarea. Se joacă cu ea. În clipa în care se ridică în picioare, începe muzica. Intră Barna şi Andreea. Câteva secunde de dans. George şi Catinca se privesc în ochi. George ia vasul cu monezi şi îl trânteşte. Se opreşte muzica. Smaranda se sperie şi fuge. Andreea se sperie şi fuge. Barna dă să plece, Catinca îl opreşte.George pleacă spre dreapta. Rămâne acolo, aproape de ieşire, cu spatele la Catinca. Din culise iese o mână care îi întinde o jachetă. Pe dialogul Vulpe-Micul Prinţ, G. merge spre Catinca încet, cu spatele, îmbrăcând jacheta. La ultima replică a Catincăi, a ajuns lângă ea. Cat. ştie că G. se apropie, ştie că în clipa în care va fi lângă ea, nu va mai putea vorbi cu Micul Prinţ. Paşii lui George sunt punctaţi de un sunet din culise. Poate ar mai avea să-i spună încă de o sută de ori mai multe lucruri decât reuşeşte.
C.: Bună ziua.
B.: Bună ziua. Cine eşti tu? Eşti tare frumoasă.
C.: Sunt o vulpe.
B. : Vino să te joci cu mine. Sunt atât de trist…
C. : Nu pot să mă joc cu tine. Nu sunt îmblânzită.
B: Ce înseamnă “a îmblânzi”?
C. : Înseamnă “a-ţi crea legături”.
B. : A-ţi crea legături?
C. : Desigur. Tu nu eşti pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul.
B. : Încep să înţeleg. E undeva o floare… Mi se pare că m-a îmblânzit..
C. : Se prea poate… Pe pământ întâlneşti tot soiul de lucruri.
B. : O, dar nu e pe pământ.
C. : Pe altă planetă?
B. : Da.
C. : Te rog, îmblânzeşte-mă. Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.
B. : Ce trebuie să fac?
C. : La început, vei sta departe de mine, uite aşa. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine… ( George e lângă C. Se întoarce brusc cu faţa la ea. Catinca tace. George îi oferă braţul. Catinca îl ia de braţ. Ies împreună prin stânga. George stinge lumina.)
Întuneric. Se aude sunetul monezilor din vas. Se aud acorduri de vioară. Se aud sunete rupte, fluierat, fâşâit, un ritm. Flash de lanternă pe faţa Alinei: “ Planeta de pe care venea micul prinţ era asteroidul B-612.” Flash de lanternă pe faţa Smarandei: “ Când ajunse pe pământ, se miră foarte mult. ” Toţi ( în întuneric ) : “Ce planetă caraghioasă, se gândi el.” Flash pe faţa lui Barna :” Oamenii de pe meleagurile tale cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină şi tot nu găsesc ceea ce caută. Şi totuşi ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare.” Flash pe faţa lui George. El mimează că vorbeşte, se aud vocile celorlalte fete : “ Nu din întâmplare, aşadar, în dimineaţa când te-am cunoscut, te plimbai de unul singur la mii de leghe depărtare de orice aşezare omenească! Te întorceai la locul căderii tale pe pământ!” Flash pe Andreea, care cântă la vioară. Se aude vocea lui George: “Nu pot să car cu mine trupul ăsta, a zis micul prinţ. E prea greu.” Flash pe faţa Smarandei: “ Te vei uita la stele, noaptea, a zis micul prinţ. Pentru tine, oricare dintre ele va fi steaua mea.” Flash pe faţa Catincăi : “ Va fi atât de frumos, a zis micul prinţ.”
Scena 9. Se aprinde lumina. Pe scenă, două scaune lipite unul de altul. Pe unul din ele stă George. Pe celălalt nu stă nimeni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
