[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 26 august 2008 12:05:00 ]
Workshop Bridge Project - An International Art Initiative - cu Richard Foreman
27 octombrie – 10 noiembrie 2008
Bridge Project este o reţea globală de instituţii, profesionişti şi studenţi. Prin workshop-uri internaţionale şi alte evenimente care produc arta, Bridge Project explorează diverse căi şi modalităţi de comunicare generând schimburi creative şi culturale care depăşesc adesea graniţele unei ţări.
Despre workshop: Richard Foreman şi Sophie Haviland poartă Bridge Project prin toată lumea pentru a lucra cu artiştii profesionişti şi studenţii care au diverse experienţe profesionale. În timpul workshop-ului, participanţii creează material brut pentru film – “materialul-sămânţă”- pentru realizarea unei noi opere de artă. De aceea workshopul se concentrează pe crearea, repetarea şi filmarea unui material brut cu studenţi, artişti profesionişti şi o echipă de filmare. “Materialul-sămânţă” este generat prin filmarea în diverse locaţii şi cuprinde tablouri filmate, monologuri, înregistrări audio, de text şi documentare. Acest material brut va fi folosit de către Richard Foreman într-un nou spectacol din New York.
Date biografice – Richard Foreman
S-a născut pe 10 iunie 1937, N.Y.C.
Studii: Brown University BA, (Magna Cum Laude, Phi Beta Kappa) l959; Yale Drama School, MFA (Playwriting) l962; Honorary Doctorate Brown University 1993.
Experienţa profesională: Fondatorul & Directorul artistic, Ontological-Hysteric Theater. (1968-până în prezent)
Richard Foreman a scris şi regizat peste 50 de piese proprii şi în New York, dar şi în străinătate. 5 piese au primit premiul „OBIE” pentru cea mai bună piesă a anului – şi a primit alte premii OBIE pentru regie şi 'sustained achievement'. Acesta a mai primit premiul literar anual de la American Academy and Institute of Arts and Letters, un premiu denumit "Lifetime Achievement in the Theater" de la National Endowment for the Arts, premiul PEN Club Master American Dramatist, iar în 2004 a fost ales ofiţer al „Ordinului Artelor şi Literelor” din Franţa.
Piesele lui Foreman au fost co-produse de instituţii ca Festivalul Shakespeare din New York, La Mama, The Wooster Group şi Festivalul Toamnei din Paris şi Festivalul Vienez. A colaborat (ca libretist şi scenograf) cu Stanley Silverman, compozitor, pentru 8 piese teatralo-muzicale produse de Music Theater Group & The New York City Opera. A scris şi a regizat lungmetrajul Strong Medicine. El a creat şi regizat multe producţii clasice cu teatre importante din toată lumea.
La New York, Paris, Berlin şi Tokyo au fost deja publicate 7 colecţii ale pieselor sale şi cărţi care-i analizează creaţiile.
Richard Foreman şi OHT:
Ontological-Hysteric Theater (OHT) a fost creat în 1968 de către Richard Foreman cu scopul de a goli teatrul de tot şi de toate, lăsând numai impulsul singular şi esenţial de a pune în scenă tensiunea statică a relaţiilor interpersonale din spaţiu. OHT caută să producă creaţii care aduc echilibru între un stil primitivo-minimal şi teme teatrale extrem de complexe. Piesa de bază a programului companiei este teatrul lui Richard Foreman, el realizând 50 de piese în ultimii 40 de ani.
"Existau nişte situaţii obişnuite ale triunghiului domestic, de teatru normal burghez.
De aceea mi-am denumit teatrul "Ontological-Hysteric," pentru ca baza care controla structura era una clasică, sindromul de comedie bulevardieră, pe care eu l-am considerat isteric, în rădăcinile sale." (Richard Foreman, extras dintr-un interviu cu Ken Jordan)
Teatrul lui Richard Foreman: Marca lui Foreman este “teatrul total” unind elemente din artele spectacolului, arte vizuale şi arta auditivă, din filosofie, psihoanaliză şi literatură pentru a produce un rezultat unic. Stilul lui Foreman nu este unul „cerebral”, de fapt densitatea teatrului său compoziţional este o încercare de a reflecta visceral şi de a procesa tot ceea ce a din explorările gândirii şi artei secolului XX
Richard Foreman caută să producă creaţii care dau peste cap idei preconcepute şi deschid uşile spre modele alternative ale percepţiei, organizării şi înţelegerii. Treptat tehnologiile şi experienţele se schimbă, iar strategiile trebuie şi ele să fie transformate. În 2005 Foreman a început al doilea capitol în munca sa odată cu introducerea filmului şi a tehnicii video digitale ca forţe dominante în redefinirea teatrului ontologico-isteric.
Se afișează postările cu eticheta alice monica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta alice monica. Afișați toate postările
duminică, 21 decembrie 2008
shut up 1
[Location: Alice Monica's Computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 9 decembrie 2008 04:08:00]
De azi o sa scriu k sa nu mai vorbesc…o sa scriu ca sa invat sa tac. E ft greu sa taci knd n-ai fost obisnuita cu asta, knd mintea-ti turuie non stop…
“80% din timp vorbesti numai despre tine si despre problemele tale” si nu a fost un repros, a fost spus sincer si cald si dragutz si totusi e clar k asa ceva e greu d suportat….eu nu m-as suporta.clar. Si ma gandesc k cei kre o fac….trebuie sa tina ft mult la mine totusi…si deci probabil k sunt o norocoasa fatalista.
Asadar imi doresc sa ascult, imi doresc sa aflu mai multe, imi doresc sa-i vad p ceilalalti p bune, sa ma pot pune in pielea lor, sa-i inteleg, imi doresc sa nu-mi mai inventez realitati…sa nu mai fiu autista. Da imi inventez mereu realitati si deaia probabil sunt mereu nemultumita …pt k in general doar alea dramatice mi s pare k sunt si reale…..knd inventez o realitate frumoasa refuz sa cred k ar putea fi real si sunt trista k imi dau seama k nu poate fi asa…
Traiesc mult in capul meu…e ft neplacut acolo….dar cred k fiindca in viata nu mi s intampla ceva, sau nu vad eu….dar mi s pare k totul e asa d sec si gri….si incep si-mi fac niste filme p kre oricum le-ai lua numai seci nu sunt…of I’m tired….si bat campii…k sa invat sa tac….o sa-mi faca bine….paranoia….tre sa scap….anxietate…hm e km ciudat…dar mi s km pare k lumea are ceva cu mine…ba unul ba altul….cred k e ceva cu mine…k s-ar putea sa nu fie nimic real d fapt…
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 9 decembrie 2008 04:08:00]
De azi o sa scriu k sa nu mai vorbesc…o sa scriu ca sa invat sa tac. E ft greu sa taci knd n-ai fost obisnuita cu asta, knd mintea-ti turuie non stop…
“80% din timp vorbesti numai despre tine si despre problemele tale” si nu a fost un repros, a fost spus sincer si cald si dragutz si totusi e clar k asa ceva e greu d suportat….eu nu m-as suporta.clar. Si ma gandesc k cei kre o fac….trebuie sa tina ft mult la mine totusi…si deci probabil k sunt o norocoasa fatalista.
Asadar imi doresc sa ascult, imi doresc sa aflu mai multe, imi doresc sa-i vad p ceilalalti p bune, sa ma pot pune in pielea lor, sa-i inteleg, imi doresc sa nu-mi mai inventez realitati…sa nu mai fiu autista. Da imi inventez mereu realitati si deaia probabil sunt mereu nemultumita …pt k in general doar alea dramatice mi s pare k sunt si reale…..knd inventez o realitate frumoasa refuz sa cred k ar putea fi real si sunt trista k imi dau seama k nu poate fi asa…
Traiesc mult in capul meu…e ft neplacut acolo….dar cred k fiindca in viata nu mi s intampla ceva, sau nu vad eu….dar mi s pare k totul e asa d sec si gri….si incep si-mi fac niste filme p kre oricum le-ai lua numai seci nu sunt…of I’m tired….si bat campii…k sa invat sa tac….o sa-mi faca bine….paranoia….tre sa scap….anxietate…hm e km ciudat…dar mi s km pare k lumea are ceva cu mine…ba unul ba altul….cred k e ceva cu mine…k s-ar putea sa nu fie nimic real d fapt…
duminică, 7 decembrie 2008
OTILIA-gabita_2ab
[Location: Alice Monica's Computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 20 octombrie 2006 13:35:00]
OTILIA (cont’d)
Ce cautam pe aici?
Soferul, un ins mustacios, o priveste nedumerit in oglinda.
OTILIA (cont’d)
La Tineretului, la hotel mergem.
SOFERUL MUSTACIOS
Pai n-ati zis. Eu, daca am vazut bagaj, am pornit spre gara.
OTILIA
Nu, nu mergem la gara.
GABITA
Desi eu asa ma simt - stii, cind intirzii si nu stii daca mai prinzi trenul ...
OTILIA
Termina ...
GABITA
..mama, ce nasoala e senzatia aia ...
OTILIA
Avem tot timpul. In zece minute sintem la hotel, tu urci si te aranjezi si eu plec mai departe. A ramas la trei, nu?
GABITA
Da.
OTILIA
Avem tot timpul.
Soferul da muzica de la radio mai tare.
GABITA
Stiu ce-am uitat: musamaua.
OTILIA isi impreuneaza palmele si da ochii peste cap.
OTILIA
Bai, atita a trebuit si tu sa tii minte si aia ai uitat.
GABITA
Am uitat, na, ce sa fac.
OTILIA
Lasa, poate cit lipsesc eu dai o fuga prin zona pe acolo poate gasesti ceva.
GABITA
Pai nu ziceai ca nu e de unde.
OTILIA
Nu stiu, vezi, intrebi. Si la urma urmei da-o-n ma-sa, daca nu e, nu e.
OTILIA incepe sa caute in geanta dupa ceva.
GABITA
Era bine sa fie.
OTILIA
Termina odata. Nu te mai gindi.
OTILIA scoate din geanta un biletel scris pe hirtie cu patratele, il despatureste si i-l arata GABITEI, care il examineaza si incuviinteaza din cap.
OTILIA (cont’d)
(cu voce scazuta)
Ce e: bloc, casa? Ti-a zis?
GABITA face semn din cap ca nu.
OTILIA (cont’d)
Si cum ne recunoastem?
GABITA
Te recunoaste el. I te-am descris eu la telefon.
OTILIA
Cum m-ai descris?
GABITA da din umeri: ce pretentii.
OTILIA (cont’d)
Hai, zi! Sa aflu si eu cum ma vezi tu.
GABITA
Inalta ... Frumoasa ... Inteligenta ... Harnica.
GABITA zimbeste dar OTILIA e flatata chiar si asa.
OTILIA
Hai, pe bune acuma, ce i-ai zis?
GABITA
Pai mare lucru nu i-am zis ca nu stiam daca vin eu sau tu.
OTILIA
Bai, tu esti sanatoasa la cap?
GABITA
Ce?
OTILIA
Ma pui sa iau camera la hotel, si tu nu stii precis daca ne intilnim cu el?
GABITA
Stai linistita, nu-ti mai fa atitea probleme ca va recunoasteti voi ...
OTILIA
Bai, zau, esti ceva ... Du-te tu daca esti asa de sigura ...
GABITA o priveste cu raceala.
GABITA
Bine, o sa ma duc eu.
GABITA se suceste ostentativ catre fereastra ei.
OTILIA
Bine ca te mai si superi acuma.
Strazile curg in continuare pe ferestre.Masina ajunge in fata hotelului si opreste. Soferul blocheaza taxatorul.
GABITA se cauta prin buzunare.
OTILIA (cont’d)
Platesc eu. Poti sa cobori.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 20 octombrie 2006 13:35:00]
OTILIA (cont’d)
Ce cautam pe aici?
Soferul, un ins mustacios, o priveste nedumerit in oglinda.
OTILIA (cont’d)
La Tineretului, la hotel mergem.
SOFERUL MUSTACIOS
Pai n-ati zis. Eu, daca am vazut bagaj, am pornit spre gara.
OTILIA
Nu, nu mergem la gara.
GABITA
Desi eu asa ma simt - stii, cind intirzii si nu stii daca mai prinzi trenul ...
OTILIA
Termina ...
GABITA
..mama, ce nasoala e senzatia aia ...
OTILIA
Avem tot timpul. In zece minute sintem la hotel, tu urci si te aranjezi si eu plec mai departe. A ramas la trei, nu?
GABITA
Da.
OTILIA
Avem tot timpul.
Soferul da muzica de la radio mai tare.
GABITA
Stiu ce-am uitat: musamaua.
OTILIA isi impreuneaza palmele si da ochii peste cap.
OTILIA
Bai, atita a trebuit si tu sa tii minte si aia ai uitat.
GABITA
Am uitat, na, ce sa fac.
OTILIA
Lasa, poate cit lipsesc eu dai o fuga prin zona pe acolo poate gasesti ceva.
GABITA
Pai nu ziceai ca nu e de unde.
OTILIA
Nu stiu, vezi, intrebi. Si la urma urmei da-o-n ma-sa, daca nu e, nu e.
OTILIA incepe sa caute in geanta dupa ceva.
GABITA
Era bine sa fie.
OTILIA
Termina odata. Nu te mai gindi.
OTILIA scoate din geanta un biletel scris pe hirtie cu patratele, il despatureste si i-l arata GABITEI, care il examineaza si incuviinteaza din cap.
OTILIA (cont’d)
(cu voce scazuta)
Ce e: bloc, casa? Ti-a zis?
GABITA face semn din cap ca nu.
OTILIA (cont’d)
Si cum ne recunoastem?
GABITA
Te recunoaste el. I te-am descris eu la telefon.
OTILIA
Cum m-ai descris?
GABITA da din umeri: ce pretentii.
OTILIA (cont’d)
Hai, zi! Sa aflu si eu cum ma vezi tu.
GABITA
Inalta ... Frumoasa ... Inteligenta ... Harnica.
GABITA zimbeste dar OTILIA e flatata chiar si asa.
OTILIA
Hai, pe bune acuma, ce i-ai zis?
GABITA
Pai mare lucru nu i-am zis ca nu stiam daca vin eu sau tu.
OTILIA
Bai, tu esti sanatoasa la cap?
GABITA
Ce?
OTILIA
Ma pui sa iau camera la hotel, si tu nu stii precis daca ne intilnim cu el?
GABITA
Stai linistita, nu-ti mai fa atitea probleme ca va recunoasteti voi ...
OTILIA
Bai, zau, esti ceva ... Du-te tu daca esti asa de sigura ...
GABITA o priveste cu raceala.
GABITA
Bine, o sa ma duc eu.
GABITA se suceste ostentativ catre fereastra ei.
OTILIA
Bine ca te mai si superi acuma.
Strazile curg in continuare pe ferestre.Masina ajunge in fata hotelului si opreste. Soferul blocheaza taxatorul.
GABITA se cauta prin buzunare.
OTILIA (cont’d)
Platesc eu. Poti sa cobori.
reguli de improvizatie
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 2 august 2008 17:07:00]
REGULI DE IMPROVIZATIE
Thorsten Giese
Sa propui
Sa accepti
Sa supraaccepti – Sa valorifici la o intensitate mare oferta partenerului.
Sa hotarasti.
Sa-l pui pe celalalt in dificultate – Sa lansezi provocari.
Sa-ti asumi riscuri.
Sa NU anticipezi.
Sa fii pozitiv.
Sa introduci material pe care mai tarziu sa-l reiei.
Lasa-ti timp...
Lasa lucrurile sa se dezvolte.
Cu cat vorbesti mai mult, cu atat ai mai putin timp pentru sentimente.
Nu prea multi in acelasi timp pe scena.
Spune o poveste.
Alegeti un personaj clar.
Stabileste relatii.
Sa nu muti povestea “afara” – in alte spatii sau sa vorbesti despre persoane care nu sunt de fata.
Ramai intr-un singur spatiu pe care sa-l concretizezi.
Sa vrei ceva.
Fii altfel decat se asteapta lumea.
Joaca un statut.
Intrerupe rutina.
Dezvolta actiuni pornind de la cotidian ( ex: dai de mancare, mangai)
Nu uita titlul (tema)
Pune punct.
CUM DISTRUGI O POVESTE
Daca anulezi.
Daca blochezi.
Daca te abati de la linia / tema principala.
Daca vrei sa fii original.
Daca minimalizezi sau relativizezi problema.
Daca te arunci imediat in conflict.
Daca faci actiuni convenite.
Daca “te dai dupa plop”.
Daca palavragesti.
Daca esti negativ.
Daca faci cioace (poante)
1.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 2 august 2008 17:07:00]
REGULI DE IMPROVIZATIE
Thorsten Giese
Sa propui
Sa accepti
Sa supraaccepti – Sa valorifici la o intensitate mare oferta partenerului.
Sa hotarasti.
Sa-l pui pe celalalt in dificultate – Sa lansezi provocari.
Sa-ti asumi riscuri.
Sa NU anticipezi.
Sa fii pozitiv.
Sa introduci material pe care mai tarziu sa-l reiei.
Lasa-ti timp...
Lasa lucrurile sa se dezvolte.
Cu cat vorbesti mai mult, cu atat ai mai putin timp pentru sentimente.
Nu prea multi in acelasi timp pe scena.
Spune o poveste.
Alegeti un personaj clar.
Stabileste relatii.
Sa nu muti povestea “afara” – in alte spatii sau sa vorbesti despre persoane care nu sunt de fata.
Ramai intr-un singur spatiu pe care sa-l concretizezi.
Sa vrei ceva.
Fii altfel decat se asteapta lumea.
Joaca un statut.
Intrerupe rutina.
Dezvolta actiuni pornind de la cotidian ( ex: dai de mancare, mangai)
Nu uita titlul (tema)
Pune punct.
CUM DISTRUGI O POVESTE
Daca anulezi.
Daca blochezi.
Daca te abati de la linia / tema principala.
Daca vrei sa fii original.
Daca minimalizezi sau relativizezi problema.
Daca te arunci imediat in conflict.
Daca faci actiuni convenite.
Daca “te dai dupa plop”.
Daca palavragesti.
Daca esti negativ.
Daca faci cioace (poante)
1.
Scena 1
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 14 mai 2008 17:46:00]
Scena 1
Personaje:
Domnisoara
Domnul
Domnisoara: - Astazi se implineste un an de cand s-a mutat aici…si de un an, zi de zi, dimineata e mereu la fel: la 7:20 de minute fix, iese cu cainele lui la plimbare, cainele lui mare si latos…si se plimba de-a lungul trotuarului, schimba doua vorbe cu nenea de la chioscul de ziare si ma vede pe mine, ma saluta…pe mine.
Domnul: - Hai Max, ia de-aici si infuleca tot, pe urma vine si plimbarica noastra de dimineata… Vai ce zi am azi: repetitii de la 11, intalnirea cu cei de la banca, de ridicat costumele de la curatatorie, telefon Carla, desi nu prea mai avem ce sa ne spunem…diseara spectacol…
Oare Max ar trebui dus de-acum la imperecheat…?
Domnisoara. - Cred ca-l iubesc, sigur il iubesc, adica ce fata normala, care nu iubeste, s-ar trezi zilnic la 5 si jumatate, ca sa iasa la 7:20 punct, din casa, hiperaranjata, ca o femeie de mare succes, doar ca sa-si salute vecinul iesit la plimbare cu cainele…sau macar sa-I zambeasca pentru ca poate, poate, odata se va intampla ceva care va sparge gheata, cineva o sa-si faca curaj…
Domnul.- Ma doare capul, din nou, ce-o fi cu durerea asta…poate ar trebui sa ma duc la un doctor…? Urasc doctorii! …poate n-ar strica sa mai fac niste sport din cand in cand… Ia uite! Sos tartar mucegait in firgider…de cand l-oi fi uitat?
Domnisoara. - Si pe urma orele alea, nici macar nu m-am gandit vreodata, cate s-or fi adunat in total…in fiecare zi 2 ore de stat pe strazi, prin cafenele, prin parcuri, ca sa ma pot intoarce acasa sigura ca el a plecat si sa ma pot schimba pentru adevaratul meu serviciu, unde nu m-as putea duce niciodata asa cum ma vede el. Cred ca daca m-ar vedea vreodata doamna directoare cum ies eu la 7:20 din casa, ar crede ca duc o viata dubla, daca nu cumva lucrez ca spion si-mi incep ziua in rol de ‘femme fatale’ si apoi imi iau rolul de bibliotecara timida cu ochelari grosi si apoi cine stie ce mai fac… Sunt aproape gata, asortata ca la carte, machiajul imi iese din ce in ce mai bine… parul mai trebuie tapat un pic.
Domnul. - Ma incalt si ca deobicei admir cu mandrie fundele perfecte pe care le-am facut … Pantofii astia parca ar trebui dusi la lustruit… sau mai bine sa-mi iau altii… desi astia nu sunt asa vechi… si ce calitate! Italia, Via del Corso… Hai Max ! Sa mergem la joaca, s-a facut ora ta.
Domnisoara. - Firar ale naibii de chei!!! N-ajung! Daca pleaca de la chioscul de ziare, o ia in partea cealalta, opusa asa-zisului meu drum spre serviciu si nici n-o sa ma observe, nu se poate! Azi o sa fac ceva, trebuie! Mereu imi zic asta…nu se mai poate.. Gata, azi ma duc si ii spun direct ca-l iubesc, fara niciun avertisment, ii spun direct! Si asta mi-am zis-o de prea multe ori…sunt atat de jalnica…cheile!!! In sfarsit!
Domnul: - Domnu’ Traian ma intampina cu zambetul lui obisnuit,plin de subinteles si intrebarea eterna ‘Cum merje, domn’ injiner?’ nu cred ca va putea accepta vreodata ca sunt violonist. Ma intreb daca l-am vazut vreodata fara mucul aprins de tigara in coltul gurii sau macar cand isi aprindea una noua.. Titlurile zilei nu difera prea mult de cele de ieri, intr-o parte o poza cat pagina cu un bebe malformat, mai jos o masina contorsionata, fete de politicieni ranjiti sau profund preocupati… poate ar trebui sa trec la ceva la ceva carti de calitate, doar literatura ne mai salveaza..
Domnisoara. - Soarele imi intra in ochi, il vad! La capatul strazii…examineaza ziarele…parca mi se taie rasuflarea…inima pare c-o sa-mi explodeze… se intampla in fiecare dimineata, dar mereu mi se pare ca simt asta prima data. Pasesc ferm pe tocurile inalte spre el. Cred ca m-a observat, parca ar trage cu coada ochiului la mine. Oare ce-o fi in mintea lui, ce-o gandi despre mine, despre toata aratarea asta pe care o creez numai ca sa ma observe… Mi-am facut buzele bordeaux azi…imping limitele din ce in ce mai mult, numai de i-as trezi o reactie, numai de mi-ar vorbi…poate azi, acum!
Domnul. Ah, aproape uitasem…aud tocurile tocaitoare ale vecinei de la 2, care noua nu prea ne place…nu, Max?...In fiecae dimineata defileaza in drumul ei spre servici prin fata noastra, ca o dama importanta ce este… si ne priveste cu un aer rece, usor absent, eventual ne arunca si un zambet superior. Niciodata n-am vorbit nimic cu ea si nici nu incerc cu toata importanta pe care si-o da, cred ca e de fapt o fiinta cam plicticoasa si foarte plictisita…
Ma uit la ea p furis, poate observ ceva diferit azi…mereu e la fel impecabila… ooo si-a facut azi niste buze de parc-ar merge la cabaret, nu la birou… Mi-as dori s-o vad intr-o situatie neprevazuta, sa-i mai piara un pic siguranta asta asa rigida, ce i-as pune o piedica…!
Domnisoara. - Se uita la mine si parca-ar vrea sa zambeasca, o fi de bine? cainele pare astazi foarte agitat, se tot foieste…trebuie sa fac ceva, o sa ma opresc sa cumpar un ziar, o revista! Sunt aproape langa el si incerc sa-l privesc in ochi.
- Buna dimineata…
zambesc,cred si imi mut repede privirea pe ziare.
Domnul. - Se uita la mine cu privirea-I absenta ca intotdeauna si ma saluta, cred ca are si o tentativa de zambet probabil ca nu ma suporta. Nu ma pricep la piedici, o sa fiu politicos ca intotdeauna.
- Buna dimineata domnisoara X
Se uita peste ziare, nu stiam ca citeste ziarul, niciodata nu s-a oprit aici, poate ca azi e ceva special, poate vrea sa afle ceva, dar pare nehotarata rau. Simt ca lesa lui Max mi se smulge violent din mana, l-am scapat.
-Max, nu!
Domnisoara. - Simt o smucitura langa mine si aud si-l aud ca-si striga cainele, nu e timp de gandire trebuie sa-l prind, alerg si simt cum din clipa in clipa m-as putea prabusi si cainele goneste prin multime spre bulervardul mare.
Domnul. - Nu-mi dau seama cum s-a intamplat, dar vecinica alearga cu disperare inaintea mea dupa Max, s-a smuls intr-o secunda de langa chiosc. Alearga mai repede ca mine cu pantofii aia inalti si ma tem ca ar putea sa cada, nu inteleg de ce face asta, iubeste asa mult animalele? Amabila nu-mi parea, trebuie s-o opresc, o sa cada…
-Domnisoara, opriti-va, o sa va loviti!
Domnisoara. - Imi zice sa ma opresc,i-e teama sa nu ma lovesc, deci ii pasa, dar nu pot abandona totul acum, cainele fuge inspre strada.
-Trebuie sa-l prindem, il poate lovi o masina!!!
Un pantof imi cade si cu el ma prabusesc si eu.
Domnul. - Nu vrea sa se opreasca, ii zboara un pantof, cade in fata mea. Ce sa fac?
-Domnisoara!!!!
Ma opresc si incerc s-o ajut sa se ridice.
- Esti bine?
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 14 mai 2008 17:46:00]
Scena 1
Personaje:
Domnisoara
Domnul
Domnisoara: - Astazi se implineste un an de cand s-a mutat aici…si de un an, zi de zi, dimineata e mereu la fel: la 7:20 de minute fix, iese cu cainele lui la plimbare, cainele lui mare si latos…si se plimba de-a lungul trotuarului, schimba doua vorbe cu nenea de la chioscul de ziare si ma vede pe mine, ma saluta…pe mine.
Domnul: - Hai Max, ia de-aici si infuleca tot, pe urma vine si plimbarica noastra de dimineata… Vai ce zi am azi: repetitii de la 11, intalnirea cu cei de la banca, de ridicat costumele de la curatatorie, telefon Carla, desi nu prea mai avem ce sa ne spunem…diseara spectacol…
Oare Max ar trebui dus de-acum la imperecheat…?
Domnisoara. - Cred ca-l iubesc, sigur il iubesc, adica ce fata normala, care nu iubeste, s-ar trezi zilnic la 5 si jumatate, ca sa iasa la 7:20 punct, din casa, hiperaranjata, ca o femeie de mare succes, doar ca sa-si salute vecinul iesit la plimbare cu cainele…sau macar sa-I zambeasca pentru ca poate, poate, odata se va intampla ceva care va sparge gheata, cineva o sa-si faca curaj…
Domnul.- Ma doare capul, din nou, ce-o fi cu durerea asta…poate ar trebui sa ma duc la un doctor…? Urasc doctorii! …poate n-ar strica sa mai fac niste sport din cand in cand… Ia uite! Sos tartar mucegait in firgider…de cand l-oi fi uitat?
Domnisoara. - Si pe urma orele alea, nici macar nu m-am gandit vreodata, cate s-or fi adunat in total…in fiecare zi 2 ore de stat pe strazi, prin cafenele, prin parcuri, ca sa ma pot intoarce acasa sigura ca el a plecat si sa ma pot schimba pentru adevaratul meu serviciu, unde nu m-as putea duce niciodata asa cum ma vede el. Cred ca daca m-ar vedea vreodata doamna directoare cum ies eu la 7:20 din casa, ar crede ca duc o viata dubla, daca nu cumva lucrez ca spion si-mi incep ziua in rol de ‘femme fatale’ si apoi imi iau rolul de bibliotecara timida cu ochelari grosi si apoi cine stie ce mai fac… Sunt aproape gata, asortata ca la carte, machiajul imi iese din ce in ce mai bine… parul mai trebuie tapat un pic.
Domnul. - Ma incalt si ca deobicei admir cu mandrie fundele perfecte pe care le-am facut … Pantofii astia parca ar trebui dusi la lustruit… sau mai bine sa-mi iau altii… desi astia nu sunt asa vechi… si ce calitate! Italia, Via del Corso… Hai Max ! Sa mergem la joaca, s-a facut ora ta.
Domnisoara. - Firar ale naibii de chei!!! N-ajung! Daca pleaca de la chioscul de ziare, o ia in partea cealalta, opusa asa-zisului meu drum spre serviciu si nici n-o sa ma observe, nu se poate! Azi o sa fac ceva, trebuie! Mereu imi zic asta…nu se mai poate.. Gata, azi ma duc si ii spun direct ca-l iubesc, fara niciun avertisment, ii spun direct! Si asta mi-am zis-o de prea multe ori…sunt atat de jalnica…cheile!!! In sfarsit!
Domnul: - Domnu’ Traian ma intampina cu zambetul lui obisnuit,plin de subinteles si intrebarea eterna ‘Cum merje, domn’ injiner?’ nu cred ca va putea accepta vreodata ca sunt violonist. Ma intreb daca l-am vazut vreodata fara mucul aprins de tigara in coltul gurii sau macar cand isi aprindea una noua.. Titlurile zilei nu difera prea mult de cele de ieri, intr-o parte o poza cat pagina cu un bebe malformat, mai jos o masina contorsionata, fete de politicieni ranjiti sau profund preocupati… poate ar trebui sa trec la ceva la ceva carti de calitate, doar literatura ne mai salveaza..
Domnisoara. - Soarele imi intra in ochi, il vad! La capatul strazii…examineaza ziarele…parca mi se taie rasuflarea…inima pare c-o sa-mi explodeze… se intampla in fiecare dimineata, dar mereu mi se pare ca simt asta prima data. Pasesc ferm pe tocurile inalte spre el. Cred ca m-a observat, parca ar trage cu coada ochiului la mine. Oare ce-o fi in mintea lui, ce-o gandi despre mine, despre toata aratarea asta pe care o creez numai ca sa ma observe… Mi-am facut buzele bordeaux azi…imping limitele din ce in ce mai mult, numai de i-as trezi o reactie, numai de mi-ar vorbi…poate azi, acum!
Domnul. Ah, aproape uitasem…aud tocurile tocaitoare ale vecinei de la 2, care noua nu prea ne place…nu, Max?...In fiecae dimineata defileaza in drumul ei spre servici prin fata noastra, ca o dama importanta ce este… si ne priveste cu un aer rece, usor absent, eventual ne arunca si un zambet superior. Niciodata n-am vorbit nimic cu ea si nici nu incerc cu toata importanta pe care si-o da, cred ca e de fapt o fiinta cam plicticoasa si foarte plictisita…
Ma uit la ea p furis, poate observ ceva diferit azi…mereu e la fel impecabila… ooo si-a facut azi niste buze de parc-ar merge la cabaret, nu la birou… Mi-as dori s-o vad intr-o situatie neprevazuta, sa-i mai piara un pic siguranta asta asa rigida, ce i-as pune o piedica…!
Domnisoara. - Se uita la mine si parca-ar vrea sa zambeasca, o fi de bine? cainele pare astazi foarte agitat, se tot foieste…trebuie sa fac ceva, o sa ma opresc sa cumpar un ziar, o revista! Sunt aproape langa el si incerc sa-l privesc in ochi.
- Buna dimineata…
zambesc,cred si imi mut repede privirea pe ziare.
Domnul. - Se uita la mine cu privirea-I absenta ca intotdeauna si ma saluta, cred ca are si o tentativa de zambet probabil ca nu ma suporta. Nu ma pricep la piedici, o sa fiu politicos ca intotdeauna.
- Buna dimineata domnisoara X
Se uita peste ziare, nu stiam ca citeste ziarul, niciodata nu s-a oprit aici, poate ca azi e ceva special, poate vrea sa afle ceva, dar pare nehotarata rau. Simt ca lesa lui Max mi se smulge violent din mana, l-am scapat.
-Max, nu!
Domnisoara. - Simt o smucitura langa mine si aud si-l aud ca-si striga cainele, nu e timp de gandire trebuie sa-l prind, alerg si simt cum din clipa in clipa m-as putea prabusi si cainele goneste prin multime spre bulervardul mare.
Domnul. - Nu-mi dau seama cum s-a intamplat, dar vecinica alearga cu disperare inaintea mea dupa Max, s-a smuls intr-o secunda de langa chiosc. Alearga mai repede ca mine cu pantofii aia inalti si ma tem ca ar putea sa cada, nu inteleg de ce face asta, iubeste asa mult animalele? Amabila nu-mi parea, trebuie s-o opresc, o sa cada…
-Domnisoara, opriti-va, o sa va loviti!
Domnisoara. - Imi zice sa ma opresc,i-e teama sa nu ma lovesc, deci ii pasa, dar nu pot abandona totul acum, cainele fuge inspre strada.
-Trebuie sa-l prindem, il poate lovi o masina!!!
Un pantof imi cade si cu el ma prabusesc si eu.
Domnul. - Nu vrea sa se opreasca, ii zboara un pantof, cade in fata mea. Ce sa fac?
-Domnisoara!!!!
Ma opresc si incerc s-o ajut sa se ridice.
- Esti bine?
Scrisoare w'shop
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 5 mai 2008 12:06:00]
Dragi workshopişti,
mă cheamă Victor (nicidecum domnul S*) şi habar n-am cum se scrie o piesă de teatru. (De fapt, în general nu sunt deloc sigur că ştiu cum se face ceva pe lumea asta...) N-am încercat niciodată să scriu altceva decât texte despre teatru**. În schimb, am văzut şi tradus destule şi cred că ştiu de ce anume îmi plac anumite piese, ce anume mă cucereşte la ele, tehnic vorbind, şi ce anume nu-mi place la multe, foarte multe altele. Şi mai nutresc convingerea fermă că, la fel ca-n orice artă, asta a ascrisului pentru scenă se compune şi din lucruri care se pot învăţa. Fireşte, există talentul! Dar am văzut şi văd atâtea talente care se pierd din cauză că nu sunt susţinute de un instrumentar adecvat... Iar acest instrumentar e un bun comun, se găseşte pretutindeni, e la îndemână. Totul e să-l identificăm şi să-l accesăm. Este ceea ce vă propun să încercăm împreună la Arad, „furând” de la colegi de-ai voştri care au beneficiat de cele mai bune condiţii pentru a-şi forma şi desăvârşi talentul.
Şi, fiindcă timpul pe care-l vom petrece împreună la Arad e totuşi foarte scurt, vă rog să vă apucaţi de treabă chiar de azi.
Vă trimit mai întâi cele cinci modele: Noapte arabă, Herr Mautz, La noroc, Nevrozele sexuale ale părinţilor noştri, Nevinovăţie. După ce le citiţi, scrieţi câte o scenă de maximum 2 pagini imitând fără jenă modelul respectiv. Aceste texte ale voastre vor constitui punctul de pornire pentru ceea ce urmează să facem la Arad. Cât despre punctul de ...sosire – asistaţi, la nevoie, de regiozrul-dramaturg Theo Herghelegiu – veţi fi, pe rând, şi actori, şi regizori.
În sfârşit, vă mai trimit un calup de cinci texte – Norway today, Nirvana, Portugal, Melodia preferata, Olive Generation. Sunt piese despre care vom discuta, pe care le vom folosi pentru a ilustra diferite aspecte tehnice: scriitură, construirea unei situaţii, caracterizarea unui personaj, tensiune dramatică, limbaj etc. Ştiu, e destul de mult, dar sper să reuşiţi. În fond, o piesă se citeşte în maximum 2 ore. E drept, atunci când nu stai să analizezi un aspect sau altul...
Oricum, spor la treabă şi pe curând!
Victor
* Dacă vi se pare dificil să-mi spuneţi pe nume, aveţi timp o săptămână să faceţi exerciţii la oglindă.
** Aici, autorul scrisorii vă ascunde faptul că, la pubertate, voia să se facă poet damnat şi, o vreme, a comis unele texte mai mult sau mai puţin lirice...
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 5 mai 2008 12:06:00]
Dragi workshopişti,
mă cheamă Victor (nicidecum domnul S*) şi habar n-am cum se scrie o piesă de teatru. (De fapt, în general nu sunt deloc sigur că ştiu cum se face ceva pe lumea asta...) N-am încercat niciodată să scriu altceva decât texte despre teatru**. În schimb, am văzut şi tradus destule şi cred că ştiu de ce anume îmi plac anumite piese, ce anume mă cucereşte la ele, tehnic vorbind, şi ce anume nu-mi place la multe, foarte multe altele. Şi mai nutresc convingerea fermă că, la fel ca-n orice artă, asta a ascrisului pentru scenă se compune şi din lucruri care se pot învăţa. Fireşte, există talentul! Dar am văzut şi văd atâtea talente care se pierd din cauză că nu sunt susţinute de un instrumentar adecvat... Iar acest instrumentar e un bun comun, se găseşte pretutindeni, e la îndemână. Totul e să-l identificăm şi să-l accesăm. Este ceea ce vă propun să încercăm împreună la Arad, „furând” de la colegi de-ai voştri care au beneficiat de cele mai bune condiţii pentru a-şi forma şi desăvârşi talentul.
Şi, fiindcă timpul pe care-l vom petrece împreună la Arad e totuşi foarte scurt, vă rog să vă apucaţi de treabă chiar de azi.
Vă trimit mai întâi cele cinci modele: Noapte arabă, Herr Mautz, La noroc, Nevrozele sexuale ale părinţilor noştri, Nevinovăţie. După ce le citiţi, scrieţi câte o scenă de maximum 2 pagini imitând fără jenă modelul respectiv. Aceste texte ale voastre vor constitui punctul de pornire pentru ceea ce urmează să facem la Arad. Cât despre punctul de ...sosire – asistaţi, la nevoie, de regiozrul-dramaturg Theo Herghelegiu – veţi fi, pe rând, şi actori, şi regizori.
În sfârşit, vă mai trimit un calup de cinci texte – Norway today, Nirvana, Portugal, Melodia preferata, Olive Generation. Sunt piese despre care vom discuta, pe care le vom folosi pentru a ilustra diferite aspecte tehnice: scriitură, construirea unei situaţii, caracterizarea unui personaj, tensiune dramatică, limbaj etc. Ştiu, e destul de mult, dar sper să reuşiţi. În fond, o piesă se citeşte în maximum 2 ore. E drept, atunci când nu stai să analizezi un aspect sau altul...
Oricum, spor la treabă şi pe curând!
Victor
* Dacă vi se pare dificil să-mi spuneţi pe nume, aveţi timp o săptămână să faceţi exerciţii la oglindă.
** Aici, autorul scrisorii vă ascunde faptul că, la pubertate, voia să se facă poet damnat şi, o vreme, a comis unele texte mai mult sau mai puţin lirice...
tarot[1]
[Location: Alice Monica's Computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created:30 aprilie 2008 04:20:00 ]
Your Power Cards
These cards represent strengths and abilities you were given at birth.
The Hanged Man
This card denotes the need to look at your current situation from a different perspective. The Hanged Man creates change by acting passively and accepting fate. By surrendering control and making yourself vulnerable, you will facilitate change in your life. In order to see the bigger picture, you will need to take a step back.
When The High Priestess or Strength is among your personal cards, the influence of The Hanged Man may be increased. Having The Magus or Chariot in your personal cards may diminish the influence of The Hanged Man.
The Empress
The Empress is in tune with Nature and symbolizes the ability to connect with the planet. Nurturing and caring, she is often thought to represent birth itself. Not necessarily the birth of a child, but perhaps the birth of a new project or business venture. Although she appreciates the simple things in life, she is not afraid to let loose and enjoy abundance.
When The Lover or The Star are among your personal cards, the influence of The Empress may be increased. Having the Emperor or Death in your personal cards may diminish the influence of The Empress.
Your Desire Cards
These cards focus on your ambitions and dreams.
The Chariot
The Chariot is the representation of victory and a reminder that, through dedication and perseverance, great obstacles can be overcome. This card indicates that you are in control of your destiny and that your will is strong. Your refusal to surrender is your great attribute at this time. You will soon find yourself in a difficult situation that requires you to be in complete control of your actions and confident in your abilities.
When The Magus is among your personal cards, the influence of The Chariot may be increased. Having The Hanged Man or The Tower in your personal cards may diminish the influence of The Chariot.
The Empress
The Empress is in tune with Nature and symbolizes the ability to connect with the planet. Nurturing and caring, she is often thought to represent birth itself. Not necessarily the birth of a child, but perhaps the birth of a new project or business venture. Although she appreciates the simple things in life, she is not afraid to let loose and enjoy abundance.
When The Lover or The Star are among your personal cards, the influence of The Empress may be increased. Having the Emperor or Death in your personal cards may diminish the influence of The Empress.
Your Lucky Cards
These cards represent factors that favor you.
The World
The World represents the completion of a cycle and the attainment of inner peace and contentment. It is time to celebrate all that you have accomplished and bask in your successes. You have achieved a heightened sense of self awareness and a new appreciation for your surroundings. While this card doesn�t rule out discomfort in your life, it does indicate that many of your trials and tribulations will soon be overcome. Everything is finally starting to come together!
When Temperance or The Sun are among your personal cards, the influence of The World may be increased. Having The Hermit in your personal cards may diminish the influence of The World.
The Empress
The Empress is in tune with Nature and symbolizes the ability to connect with the planet. Nurturing and caring, she is often thought to represent birth itself. Not necessarily the birth of a child, but perhaps the birth of a new project or business venture. Although she appreciates the simple things in life, she is not afraid to let loose and enjoy abundance.
When The Lover or The Star are among your personal cards, the influence of The Empress may be increased. Having the Emperor or Death in your personal cards may diminish the influence of The Empress.
Your Growth Cards
These cards represent the major influences on you in the near future.
The Emperor
The Emperor can provide order and structure where once only chaos existed. He possesses great intelligence and the confidence required to use it productively. While sometimes considered stern and demanding, he knows how to encourage people to reach their full potential. He sets strict rules and boundaries and expects others to comply.
When The Hierophant or Justice are among your personal cards, the influence of The Emperor may be increased. Having The Empress in your personal cards may diminish the influence of The Emperor.
The Fool
The Fool desires to achieve great things in life, but does not always anticipate the hard work required. Full of curiosity and searching for answers, the Fool symbolizes a new beginning and endless optimism. He must be careful in the decisions he makes, as his lack of experience is often a hindrance. While others may avoid taking on insurmountable odds, The Fool will attempt to accomplish near impossible goals with almost reckless abandon.
When The Hanged Man or The Star are among your personal cards, the influence of The Fool may be increased. Having The Devil in your personal cards may diminish the influence of The Fool.
Your Core Cards
These cards represent your most basic traits.
The Sun
This card signifies a time of clarity and power. The Sun offer�s light and warmth after a dark time in your life. It is a sign of rejuvenation and growth, and shows that you are starting to flourish in your current situation. The Sun is associated with happiness, growth and good fortune. Your path has been illuminated and good fortune is on its way.
When The World is among your personal cards, the influence of The Sun may be increased. Having The Moon in your personal cards may diminish the influence of The Sun.
The Magus
The Magus is the master of his own destiny and unafraid to act as he chooses. By setting specific and attainable goals, the Magician utilizes his great knowledge and wisdom to succeed where others have failed. He is the master of his own destiny. Although, with such power comes great responsibility. The Magician must decide whether to act morally, or forsake ethics for personal gain.
When The Chariot is among your personal cards, the influence of The Magus may be increased. Having The Empress or Hanged Man in your personal cards may diminish the influence of The Magus.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created:30 aprilie 2008 04:20:00 ]
Your Power Cards
These cards represent strengths and abilities you were given at birth.
The Hanged Man
This card denotes the need to look at your current situation from a different perspective. The Hanged Man creates change by acting passively and accepting fate. By surrendering control and making yourself vulnerable, you will facilitate change in your life. In order to see the bigger picture, you will need to take a step back.
When The High Priestess or Strength is among your personal cards, the influence of The Hanged Man may be increased. Having The Magus or Chariot in your personal cards may diminish the influence of The Hanged Man.
The Empress
The Empress is in tune with Nature and symbolizes the ability to connect with the planet. Nurturing and caring, she is often thought to represent birth itself. Not necessarily the birth of a child, but perhaps the birth of a new project or business venture. Although she appreciates the simple things in life, she is not afraid to let loose and enjoy abundance.
When The Lover or The Star are among your personal cards, the influence of The Empress may be increased. Having the Emperor or Death in your personal cards may diminish the influence of The Empress.
Your Desire Cards
These cards focus on your ambitions and dreams.
The Chariot
The Chariot is the representation of victory and a reminder that, through dedication and perseverance, great obstacles can be overcome. This card indicates that you are in control of your destiny and that your will is strong. Your refusal to surrender is your great attribute at this time. You will soon find yourself in a difficult situation that requires you to be in complete control of your actions and confident in your abilities.
When The Magus is among your personal cards, the influence of The Chariot may be increased. Having The Hanged Man or The Tower in your personal cards may diminish the influence of The Chariot.
The Empress
The Empress is in tune with Nature and symbolizes the ability to connect with the planet. Nurturing and caring, she is often thought to represent birth itself. Not necessarily the birth of a child, but perhaps the birth of a new project or business venture. Although she appreciates the simple things in life, she is not afraid to let loose and enjoy abundance.
When The Lover or The Star are among your personal cards, the influence of The Empress may be increased. Having the Emperor or Death in your personal cards may diminish the influence of The Empress.
Your Lucky Cards
These cards represent factors that favor you.
The World
The World represents the completion of a cycle and the attainment of inner peace and contentment. It is time to celebrate all that you have accomplished and bask in your successes. You have achieved a heightened sense of self awareness and a new appreciation for your surroundings. While this card doesn�t rule out discomfort in your life, it does indicate that many of your trials and tribulations will soon be overcome. Everything is finally starting to come together!
When Temperance or The Sun are among your personal cards, the influence of The World may be increased. Having The Hermit in your personal cards may diminish the influence of The World.
The Empress
The Empress is in tune with Nature and symbolizes the ability to connect with the planet. Nurturing and caring, she is often thought to represent birth itself. Not necessarily the birth of a child, but perhaps the birth of a new project or business venture. Although she appreciates the simple things in life, she is not afraid to let loose and enjoy abundance.
When The Lover or The Star are among your personal cards, the influence of The Empress may be increased. Having the Emperor or Death in your personal cards may diminish the influence of The Empress.
Your Growth Cards
These cards represent the major influences on you in the near future.
The Emperor
The Emperor can provide order and structure where once only chaos existed. He possesses great intelligence and the confidence required to use it productively. While sometimes considered stern and demanding, he knows how to encourage people to reach their full potential. He sets strict rules and boundaries and expects others to comply.
When The Hierophant or Justice are among your personal cards, the influence of The Emperor may be increased. Having The Empress in your personal cards may diminish the influence of The Emperor.
The Fool
The Fool desires to achieve great things in life, but does not always anticipate the hard work required. Full of curiosity and searching for answers, the Fool symbolizes a new beginning and endless optimism. He must be careful in the decisions he makes, as his lack of experience is often a hindrance. While others may avoid taking on insurmountable odds, The Fool will attempt to accomplish near impossible goals with almost reckless abandon.
When The Hanged Man or The Star are among your personal cards, the influence of The Fool may be increased. Having The Devil in your personal cards may diminish the influence of The Fool.
Your Core Cards
These cards represent your most basic traits.
The Sun
This card signifies a time of clarity and power. The Sun offer�s light and warmth after a dark time in your life. It is a sign of rejuvenation and growth, and shows that you are starting to flourish in your current situation. The Sun is associated with happiness, growth and good fortune. Your path has been illuminated and good fortune is on its way.
When The World is among your personal cards, the influence of The Sun may be increased. Having The Moon in your personal cards may diminish the influence of The Sun.
The Magus
The Magus is the master of his own destiny and unafraid to act as he chooses. By setting specific and attainable goals, the Magician utilizes his great knowledge and wisdom to succeed where others have failed. He is the master of his own destiny. Although, with such power comes great responsibility. The Magician must decide whether to act morally, or forsake ethics for personal gain.
When The Chariot is among your personal cards, the influence of The Magus may be increased. Having The Empress or Hanged Man in your personal cards may diminish the influence of The Magus.
In vreeme de razboi
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 14 februarie 2004 08:46:00]
In vreme de razboi
de I.L. Caragiale
Nuvela “In vreme de razboi” a fost publicata prima data in Gazeta sateanului in datele de 05 si 20 noiembrie 1898/1899.
TEME :
- exista o inlantuire a temelor in nuvela si vom putea observa ca dintr-o tema deriva o alta si astfel nuvela incepe cu :
-tema prefacatoriei si a ticalosiei - preotul satului, care are o mare avere dobandita prin jafuri,fiind capul unei bande de talhari si care pentru a nu starni banuielile satenilor isi insceneaza propriul jaf.
-tema puterii banilor – care transforma personajul,care ar trebui sa faca legatura dintre oameni si Dumnezeu, intr-un ticalos nenorocit, dar care are un efect puternic mai ales asupra personajului principal , fratele preotului(Stavrache).El se arata dornic de a intra in posesia averii popii inca dinaintea presupusei morti a acestuia si cand afla ca s-ar parea cu adevarat ca popa a murit , isi arata setea de bani, prima sa prioritate fiind sa afle cum poate deveni proprietarul averii,desi cunostea caile murdare prin care aceasta fusese dobandita.
-tema dezumanizarii datorita ascensiunii financiare –aceata tema deriva din tema legata de puterea banilor, am putea spune ca este urmarea ei : Stavrache devine din ce in ce mai disperat de a nu pierde vreun banut (astfel apare teama de posibilitatea intoarcerii fratelui sau) si desigur foarte zgarcit :o loveste pe copila inghetata si infometata cand vrea sa fure covrigul de pe tejghea.
-tema fricii – din cauza disperarii dupa banii Stavrache este chinuit de gandul ca fratele sau ar putea trai si are cosmaruri legate de aceasta « nimeni, in adevar,n-a suparat pe d-l Stavrache, afara decat popa Iancu volintirul , care venea din cand in cand sa turbure somnul fratelui sau ».
-tema obsesiei tranformate in nebunie –este tema principala a nuvelei ,
declansata de toate celelate teme, personajul trece prin aceste etape (setea de bani,dezumanizarea, frica ajunsa obsesie), care reprezinta procesul sau de innebunire,rupandu-l la final cu totul de lumea reala : « acesta incepu sa horcaie tare si sa geama », descrierea lui Stavrache « se ridica drept in picioare , cu chipul ingrozitor , cu parul valvoi,cu mîinile-nclestate, cu gura plina de spuma roscata. », « Stavrache ii scuipa si rîdea cu hohot », « incepu sa cînte popeste ».
-tema conlictului dintre frati – este legat tot de puterea banilor, Stavrache ajunge sa se bucure de moartea fratelui sau la gandul averii castigate si sa sufere la gandul ca acesta ar putea trai ,astfel popa devine un obstacol pentru Stavrache ce trebuie inlaturat : « Stavrache ramase o clipa cu mîinile ridicate … » « …si se napusti asupra lui frate-sau ;il dobori la pamant naruindu-se peste el.
Temele nuvelei sunt destul de comune pentru nuvela psihologica : setea de bani care dezumanizeaza personajele este un motiv prezent si in « Moara cu Noroc » de Ioan Slavici, iar tema obsesiei ce conduce in final la nebunie se manifesta la fel de pregnant in nuvela « O faclie de Paste » de I.L.Caragiale. Totusi nuvela « In vreme de razboi » are un caracter fantastic (exista numeroase momente in text cand cititorul poate fi derutat,nestiind daca actiunea e reala) fapt care o distinge de celelalte nuvele psihologice.
Conflicte :
-interioare :
• exista doua conflicte interioare in nuvela :
- conflictul preotului la inceputul nuvelei, cand se caieste pentru faptele sale « Popa a inceput sa planga cu hohote si sa se bata cu pumnii in cap. » si-i cere sprijin si intelegere fratelui sau « Si popa, apucat de cutremur, isi smulgea parul din cap. »
- conflictul principal al nuvelei, sustinut de Stavrache, se desfasoara pe aproape tot parcursul textului, reprezentand procesul sau de innebunire : evolutia temerii sale in obsesie si in final in dementa .
Intrebarea « Gandeai c-am murit neica ? » ii revine mereu in minte , terorizand-ul constant , la fel ca si unele intalniri imaginare cu fratele sau in care au loc si confruntari intre cei doi (pe moment impresia creata cititorului este ca totul e real, deoarce preotul ii se intruchipeaza prima data intr-un fugar zdrentaros, apoi in capitanul unei parade miltare si de fiecare data personajul dispare in mod misterios.)Desi la intalnirea reala cu fratele sau acesta nu arata deloc agresiv precum in halucinatiile lui Stavrache , conflictul sau interior atinge un punct fulminant, rupandu-l complet de lumea reala : « Stavrache lua paharul ; il aduse spre gura si-l deserta peste barbie pe san. », « Stavrache devine seasemenea violent « La acea usoara atingere un racnet ! » sau « Ca o furtuna se repezi, apuca masa si o tranti de dusumea facand tot tandari. »
-exterioare :
- numarul de conflicte exterioare se reduce deasemenea la doua :
- conflictul cu care incepe nuvela ,dintre sateni si talharii ce terorizau imprejurimile « ...vreo cativa voinici, spoiti cu carbuni pe ochi, foarte indrazneti si foarte cruzi bagasera spaima in trei hotare. »
- conflictul cu care se incheie nuvela, intre Stavrache (care isi pierduse mintile) si fratele sau venit pentru a-i cere ajutor :Stavrache il ataca si incearca sa-l omoare « Sai, ca ma omoara ! », « Ma strange de gat !vrea sa ma muste ! »
- Dupa acest acces de furie Stavrache este in sfarsit prins si legat si intra intr-o stare tampa, cantand popeste.
Dupa cum am putut observa numarul de conflicte in nuvela este redus, aceasta deoarece conflictul interior principal (innebunirea lui Stavrache) are o intensitate foarte mare si sustine toate temele importante ale nuvelei.
Aspecte ale discursului narativ :
-modalitati : domina prezentarea ( de multe ori starea naturii este in concordanta cu conflictul interior al lui Stavrache : « Stavrache...se
prabusi ca un taur ,scrasnind si ragind. » si imediat dupa « Viscolul afara
ajuns in culmea nebuniei facea sa trosneasca zidurile hanului.. »), dar
apar si multe dialoguri, in mare parte imaginare.
-naratorul : persoana a-III-a ; narator omniscient.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 14 februarie 2004 08:46:00]
In vreme de razboi
de I.L. Caragiale
Nuvela “In vreme de razboi” a fost publicata prima data in Gazeta sateanului in datele de 05 si 20 noiembrie 1898/1899.
TEME :
- exista o inlantuire a temelor in nuvela si vom putea observa ca dintr-o tema deriva o alta si astfel nuvela incepe cu :
-tema prefacatoriei si a ticalosiei - preotul satului, care are o mare avere dobandita prin jafuri,fiind capul unei bande de talhari si care pentru a nu starni banuielile satenilor isi insceneaza propriul jaf.
-tema puterii banilor – care transforma personajul,care ar trebui sa faca legatura dintre oameni si Dumnezeu, intr-un ticalos nenorocit, dar care are un efect puternic mai ales asupra personajului principal , fratele preotului(Stavrache).El se arata dornic de a intra in posesia averii popii inca dinaintea presupusei morti a acestuia si cand afla ca s-ar parea cu adevarat ca popa a murit , isi arata setea de bani, prima sa prioritate fiind sa afle cum poate deveni proprietarul averii,desi cunostea caile murdare prin care aceasta fusese dobandita.
-tema dezumanizarii datorita ascensiunii financiare –aceata tema deriva din tema legata de puterea banilor, am putea spune ca este urmarea ei : Stavrache devine din ce in ce mai disperat de a nu pierde vreun banut (astfel apare teama de posibilitatea intoarcerii fratelui sau) si desigur foarte zgarcit :o loveste pe copila inghetata si infometata cand vrea sa fure covrigul de pe tejghea.
-tema fricii – din cauza disperarii dupa banii Stavrache este chinuit de gandul ca fratele sau ar putea trai si are cosmaruri legate de aceasta « nimeni, in adevar,n-a suparat pe d-l Stavrache, afara decat popa Iancu volintirul , care venea din cand in cand sa turbure somnul fratelui sau ».
-tema obsesiei tranformate in nebunie –este tema principala a nuvelei ,
declansata de toate celelate teme, personajul trece prin aceste etape (setea de bani,dezumanizarea, frica ajunsa obsesie), care reprezinta procesul sau de innebunire,rupandu-l la final cu totul de lumea reala : « acesta incepu sa horcaie tare si sa geama », descrierea lui Stavrache « se ridica drept in picioare , cu chipul ingrozitor , cu parul valvoi,cu mîinile-nclestate, cu gura plina de spuma roscata. », « Stavrache ii scuipa si rîdea cu hohot », « incepu sa cînte popeste ».
-tema conlictului dintre frati – este legat tot de puterea banilor, Stavrache ajunge sa se bucure de moartea fratelui sau la gandul averii castigate si sa sufere la gandul ca acesta ar putea trai ,astfel popa devine un obstacol pentru Stavrache ce trebuie inlaturat : « Stavrache ramase o clipa cu mîinile ridicate … » « …si se napusti asupra lui frate-sau ;il dobori la pamant naruindu-se peste el.
Temele nuvelei sunt destul de comune pentru nuvela psihologica : setea de bani care dezumanizeaza personajele este un motiv prezent si in « Moara cu Noroc » de Ioan Slavici, iar tema obsesiei ce conduce in final la nebunie se manifesta la fel de pregnant in nuvela « O faclie de Paste » de I.L.Caragiale. Totusi nuvela « In vreme de razboi » are un caracter fantastic (exista numeroase momente in text cand cititorul poate fi derutat,nestiind daca actiunea e reala) fapt care o distinge de celelalte nuvele psihologice.
Conflicte :
-interioare :
• exista doua conflicte interioare in nuvela :
- conflictul preotului la inceputul nuvelei, cand se caieste pentru faptele sale « Popa a inceput sa planga cu hohote si sa se bata cu pumnii in cap. » si-i cere sprijin si intelegere fratelui sau « Si popa, apucat de cutremur, isi smulgea parul din cap. »
- conflictul principal al nuvelei, sustinut de Stavrache, se desfasoara pe aproape tot parcursul textului, reprezentand procesul sau de innebunire : evolutia temerii sale in obsesie si in final in dementa .
Intrebarea « Gandeai c-am murit neica ? » ii revine mereu in minte , terorizand-ul constant , la fel ca si unele intalniri imaginare cu fratele sau in care au loc si confruntari intre cei doi (pe moment impresia creata cititorului este ca totul e real, deoarce preotul ii se intruchipeaza prima data intr-un fugar zdrentaros, apoi in capitanul unei parade miltare si de fiecare data personajul dispare in mod misterios.)Desi la intalnirea reala cu fratele sau acesta nu arata deloc agresiv precum in halucinatiile lui Stavrache , conflictul sau interior atinge un punct fulminant, rupandu-l complet de lumea reala : « Stavrache lua paharul ; il aduse spre gura si-l deserta peste barbie pe san. », « Stavrache devine seasemenea violent « La acea usoara atingere un racnet ! » sau « Ca o furtuna se repezi, apuca masa si o tranti de dusumea facand tot tandari. »
-exterioare :
- numarul de conflicte exterioare se reduce deasemenea la doua :
- conflictul cu care incepe nuvela ,dintre sateni si talharii ce terorizau imprejurimile « ...vreo cativa voinici, spoiti cu carbuni pe ochi, foarte indrazneti si foarte cruzi bagasera spaima in trei hotare. »
- conflictul cu care se incheie nuvela, intre Stavrache (care isi pierduse mintile) si fratele sau venit pentru a-i cere ajutor :Stavrache il ataca si incearca sa-l omoare « Sai, ca ma omoara ! », « Ma strange de gat !vrea sa ma muste ! »
- Dupa acest acces de furie Stavrache este in sfarsit prins si legat si intra intr-o stare tampa, cantand popeste.
Dupa cum am putut observa numarul de conflicte in nuvela este redus, aceasta deoarece conflictul interior principal (innebunirea lui Stavrache) are o intensitate foarte mare si sustine toate temele importante ale nuvelei.
Aspecte ale discursului narativ :
-modalitati : domina prezentarea ( de multe ori starea naturii este in concordanta cu conflictul interior al lui Stavrache : « Stavrache...se
prabusi ca un taur ,scrasnind si ragind. » si imediat dupa « Viscolul afara
ajuns in culmea nebuniei facea sa trosneasca zidurile hanului.. »), dar
apar si multe dialoguri, in mare parte imaginare.
-naratorul : persoana a-III-a ; narator omniscient.
HAPPY
[Location: Alice Monica's computer
Type:Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 13 ianuarie 2003 11:18:00]
:)
happy
:(
sad
;)
wink
:D
big grin
;;)
batting eyelashes
:-/
confused
:x
love struck
:">
blushing
:p
tongue
:*
kiss
:O
shock
X-(
angry
:>
smug
B-)
cool
:-s
worried
>:)
devilish
:((
crying
:))
laughing
:
straight face
/:)
raised eyebrow
O:)
angel
:-B
nerd
=;
talk to the hand
I-)
sleep
8-
rolling eyes
:-&
sick
:-$
shhh
[-(
not talking
:o)
clown
8-}
silly
(:
tired
=P~
drooling
:-?
thinking
#-o
d'oh!
=D>
applause
Haben alle Engel Flügel
[Location: Alice Monica's Computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 2 martie 2004 09:03:00 ]
Haben alle Engel Flügel? frage ich meinen Engel, der mich gestern besuchte.Ja, sagte er. Aber nicht alle Engel können fliegen.Wieso nicht? Wenn sie schon Flügel haben!Es kommt darauf an, wer ihnen die Flügel wachsen läßt, sagt mein Engel. Schau mich an!Ich mustere ihn und bin verblüfft. Du hast ja gar keine Flügel. Wie kann ich dann darauf kommen, dass du ein Engel bist? Er lächelt mich ein kleines bisschen spöttisch an. Selbstverständlich habe ich Flügel.Aber erst, wenn du an mich denkst, wenn ich dir im Traume erscheine.Durch meine Gedanken wachsen dir Flügel?Ja. Er nickt eifrig und aufmunternd.Also darfst du nicht da sein, damit die Flügel aus den Achseln sprießen.So ist es. Ich muss fort sein und von deinen Gedanken getragen werden, deiner Sehnsucht nach mir.Weil ich dich mag, Engel, sage ich und versuche, ihn zu umarmen.Doch er ist schon fort, und alle meine Gedanken hasten ihm nach.Jetzt fliegt er, mein Engel, denke ich.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 2 martie 2004 09:03:00 ]
Haben alle Engel Flügel? frage ich meinen Engel, der mich gestern besuchte.Ja, sagte er. Aber nicht alle Engel können fliegen.Wieso nicht? Wenn sie schon Flügel haben!Es kommt darauf an, wer ihnen die Flügel wachsen läßt, sagt mein Engel. Schau mich an!Ich mustere ihn und bin verblüfft. Du hast ja gar keine Flügel. Wie kann ich dann darauf kommen, dass du ein Engel bist? Er lächelt mich ein kleines bisschen spöttisch an. Selbstverständlich habe ich Flügel.Aber erst, wenn du an mich denkst, wenn ich dir im Traume erscheine.Durch meine Gedanken wachsen dir Flügel?Ja. Er nickt eifrig und aufmunternd.Also darfst du nicht da sein, damit die Flügel aus den Achseln sprießen.So ist es. Ich muss fort sein und von deinen Gedanken getragen werden, deiner Sehnsucht nach mir.Weil ich dich mag, Engel, sage ich und versuche, ihn zu umarmen.Doch er ist schon fort, und alle meine Gedanken hasten ihm nach.Jetzt fliegt er, mein Engel, denke ich.
Erich Fried
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created:14 martie 2004 20:26:00]
Erich Fried
Nur nicht
Das Leben
wäre
vielleicht einfacher
wenn ich dich
gar nicht getroffen hätte
Weniger Trauer
jedes Mal
wenn wir uns trennen müssen
weniger Angst
vor der nächsten
und übernächsten Trennung
Und auch nicht soviel
von dieser machtlosen Sehnsucht
wenn du nicht da bist
die nur das Unmögliche will
und das sofort
im nächsten Augenblick
und die dann
weil es nicht sein kann
betroffen ist
und schwer atmet
Das Leben
wäre vielleicht
einfacher
wenn ich dich
nicht getroffen hätte
Es wäre nur nicht
mein Leben
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created:14 martie 2004 20:26:00]
Erich Fried
Nur nicht
Das Leben
wäre
vielleicht einfacher
wenn ich dich
gar nicht getroffen hätte
Weniger Trauer
jedes Mal
wenn wir uns trennen müssen
weniger Angst
vor der nächsten
und übernächsten Trennung
Und auch nicht soviel
von dieser machtlosen Sehnsucht
wenn du nicht da bist
die nur das Unmögliche will
und das sofort
im nächsten Augenblick
und die dann
weil es nicht sein kann
betroffen ist
und schwer atmet
Das Leben
wäre vielleicht
einfacher
wenn ich dich
nicht getroffen hätte
Es wäre nur nicht
mein Leben
To
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created:5 noiembrie 2002 19:32:00 ]
To: Monica
From: Simona
Life is your creation
Stiu ca drumul pare greu de parcurs, lung, interminabil si plin de obstacole greu de trecut, dar
acest lucru nu este un motiv intemeiat pentru a da inapoi...cale de intors nu este...tot ce iti
ramane de facut este sa mergi inainte si sa infrunti realitatea asa cum este...pentru ca in
curand Soarele rasare pentru a-ti lumina si tie calea si pentru a-ti face drumul mai usor de
parcurs... De la o care te iubeste! Cu drag, Simona
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created:5 noiembrie 2002 19:32:00 ]
To: Monica
From: Simona
Life is your creation
Stiu ca drumul pare greu de parcurs, lung, interminabil si plin de obstacole greu de trecut, dar
acest lucru nu este un motiv intemeiat pentru a da inapoi...cale de intors nu este...tot ce iti
ramane de facut este sa mergi inainte si sa infrunti realitatea asa cum este...pentru ca in
curand Soarele rasare pentru a-ti lumina si tie calea si pentru a-ti face drumul mai usor de
parcurs... De la o care te iubeste! Cu drag, Simona
Vreau un raspuns
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 12 octombrie 2002 23:41:00]
Vreau un raspuns. Mi-e teama sa-l aflu dar e mai bine sa-l am…
Stau intr-o curte cand ar trebui sa fiu intr-o clasa,dar cui ii pasa , e doar un moment in care ma pot gandi si pot observa lumea altfel decat este .
Imi amintesc cand am fost sa-mi duc fratele la frizer,un lucru obisnuit si chiar neinteresant,pentru mine avea sa aiba o semnificatie speciala.
Asadar totul a inceput cand am ajuns inauntru;inaintea fratelui meu, pe scaun sedea un batran,frizerul ii facea retusurile finale si dupa ce se ridica,frizerul il invita sa ia loc de o parte,deoarece mai dureaza putin.Ma uitam mirata cand la unul cand la altul,curioasa sa stiu ce mai dureaza putin, intre-timp fratele isi ocupa locul pentru a fi tuns.
Frizerul se opri la scurt timp ,iesi pe corridor, dupa care se intoarse spunand:”Mai dureaza doar cinci minute”,”Atat de putin!?”spuse batranul uimit,sporindu-mi curiozitatea.
Si tousi dupa vreo cinci minute,frizerul zambi catre usa si spuse : “Gata!”si din salonul alaturat(coaforul) aparu o batrana,proaspat coafata cu o stralucire ,care venea de undeva din interiorul ei. Batranul o privi cu drag si zise : “Doamnele trebuie asteptate…”;ea se uita la el cu mandrie, il lua de mana si dupa ce el i-a deschis usa au iesit impreuna salutand personalul ,care le-a zambit inapoi.
Eu m-am simtit atat de bine doar privindu-i , nu mi-as fi putut imagina ca batranul isi astepta eleganta sotie.Fata de alte cupluri in varsta ei aveau ceva special, se iubeau in continuare cu si vroiau sa fie frumosi, unul pentru celalt…
Unii m-ar putea considera prea romantica sau visatoare, dar intr-un final toti ajungem acolo ,unii singuri , altii avand pe cineva langa noi…totul e sa se pastreze flacara,sclipirea aceea de la inceput, dorinta de viata sau poate ma insel poate e vorba de mai mult , dar nu-mi dau eu seama ce anume, pentru a fi ca batranii din povestea mea , batranii care chiar exista.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 12 octombrie 2002 23:41:00]
Vreau un raspuns. Mi-e teama sa-l aflu dar e mai bine sa-l am…
Stau intr-o curte cand ar trebui sa fiu intr-o clasa,dar cui ii pasa , e doar un moment in care ma pot gandi si pot observa lumea altfel decat este .
Imi amintesc cand am fost sa-mi duc fratele la frizer,un lucru obisnuit si chiar neinteresant,pentru mine avea sa aiba o semnificatie speciala.
Asadar totul a inceput cand am ajuns inauntru;inaintea fratelui meu, pe scaun sedea un batran,frizerul ii facea retusurile finale si dupa ce se ridica,frizerul il invita sa ia loc de o parte,deoarece mai dureaza putin.Ma uitam mirata cand la unul cand la altul,curioasa sa stiu ce mai dureaza putin, intre-timp fratele isi ocupa locul pentru a fi tuns.
Frizerul se opri la scurt timp ,iesi pe corridor, dupa care se intoarse spunand:”Mai dureaza doar cinci minute”,”Atat de putin!?”spuse batranul uimit,sporindu-mi curiozitatea.
Si tousi dupa vreo cinci minute,frizerul zambi catre usa si spuse : “Gata!”si din salonul alaturat(coaforul) aparu o batrana,proaspat coafata cu o stralucire ,care venea de undeva din interiorul ei. Batranul o privi cu drag si zise : “Doamnele trebuie asteptate…”;ea se uita la el cu mandrie, il lua de mana si dupa ce el i-a deschis usa au iesit impreuna salutand personalul ,care le-a zambit inapoi.
Eu m-am simtit atat de bine doar privindu-i , nu mi-as fi putut imagina ca batranul isi astepta eleganta sotie.Fata de alte cupluri in varsta ei aveau ceva special, se iubeau in continuare cu si vroiau sa fie frumosi, unul pentru celalt…
Unii m-ar putea considera prea romantica sau visatoare, dar intr-un final toti ajungem acolo ,unii singuri , altii avand pe cineva langa noi…totul e sa se pastreze flacara,sclipirea aceea de la inceput, dorinta de viata sau poate ma insel poate e vorba de mai mult , dar nu-mi dau eu seama ce anume, pentru a fi ca batranii din povestea mea , batranii care chiar exista.
Muntele
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 27 august 2007 18:57:00]
Muntele
Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.
Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.
Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.
Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.
Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:
Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!v
Marin Sorescu
--------------------------------------------------------------------------------
Grup
Traiau de mult timp impreuna
Si cam incepusera sa se repete:
El era ea,
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.
Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.
Voiau uneori chiar sa se sarute,
Dar isi dadeau seama la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea,
Mai usor de repetat.
Atunci incepeau de spaima sa caste,
Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul.
Actorii
Cei mai dezinvolti - actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice
Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!
Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 27 august 2007 18:57:00]
Muntele
Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.
Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.
Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.
Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.
Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:
Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!v
Marin Sorescu
--------------------------------------------------------------------------------
Grup
Traiau de mult timp impreuna
Si cam incepusera sa se repete:
El era ea,
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.
Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.
Voiau uneori chiar sa se sarute,
Dar isi dadeau seama la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea,
Mai usor de repetat.
Atunci incepeau de spaima sa caste,
Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul.
Actorii
Cei mai dezinvolti - actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice
Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!
Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.
monolog_din_helge
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 5 august 2006 21:29:00]
TINA
Fiecare zi e la fel ca fiecare zi, plină de beznă şi de mine. Aştept. Să se întâmple ceva, ceva mai mare decât pot eu să-mi închipui, ceva care să schimbe totul, să bubuie. Aştept o surpriză. Un cutremur, decernarea premiilor Nobel, mamă Doamne, orice. Aştept eu, am aşa un sentiment de aşteptare în burtă, şi nu se întâmplă nimic. Şi fiecare zi începe totuşi cu poştaşul care spune: „Nimic pentru dumneavoastră.”
Acum câteva săptămâni a venit iubirea, într-o seară a venit, când nu voiam nimic, în afară de să stau într-o cafenea şi să beau un tonic. O fanfară cânta cântece lente, şi eu mă uitam în jur, în copacii care păreau să-şi iţească spre mine mugurii identici, şi sub ei l-am văzut pe băiat. Cu o piele făcută din materiale ciudate, maronii, cu păr moale şi ochi la fel. Şi inima m-a durut, fiindcă arăta totuşi atât de frumos. Am vorbit unul pe lângă altul în engleză. Ce fusese înainte nu mai era valabil, doar băaitul şi cu mine, ne-am dus acasă. În braţele mele un om cald, ca un pui de animal se simţea, să mănânci pielea de pe el, fiindcă de vorbit nu era nevoie. Nu e niciodată nevoie. Nici nu trebuie să ştii nimic despre el, că neînţelegerile apar numai prin cuvinte, mă gândeam eu în ziua de după noaptea aia şi mă gândeam la el în fiecare minut. Visam. Visam o viaţă în tăcere într-o ţară străină, cu el. Tot restul nu mai era important.
TINA
Şi stătea în locuinţa mea. Şi se uita la mine. Era frumos. Şi? Tot punea mâna pe mine, tot mereu. Într-una punea mâna pe mine. Încă mai merge. E doar un om care pune mâna pe mine. Pielea rămânea rece şi gândurile mele erau în ceva gol. Am încercat să vorbesc, dar nu mergea, din cauza limbii sau fiindcă nu era nimic de spus, pe urmă s-a ridicat şi-a plecat.
TINA
Iubirea închide uşa. Copacii sunt din nou aici, şi trece şi un poştaş. El şopteşte: Pentru dumneavoastră nu am nimic.
TINA
Ştii ce se întâmplă când ajung acasă? Nimic nu se-ntâmplă. Umblu prin casă şi nu are nici o importanţă cum arăt. Mobilele cele frumoase nu-mi dau nici o atenţie. Mă uit pe fereastră. Mă ung cu cremă, îmi fac ceva de mâncare, îmi iau mâncarea în pat şi ştiu cum o să mă scol mâine dimineaşă, cum o să iau micul dejun în pat, şi drumul până la serviciu, şi pe ăla îl ştiu. Cunosc deja toate astea, fiecare pas, fiecare frază, pe care o spun peste zi.
TINA
Cu câţiva ani în urmă, Marea Baltică era pentru mine cea mai mare mare din lume, era de fapt lumea şi, în felul ăsta, tot ceea ce n-aş fi avut niciodată. O călătorie până acolo părea ca o călătorie în America, la fel de departe, într-o ţară lăudată. Am ajuns acolo la ceasul când ziua se pregăteşte să meargă la culcare. Marea, în lumină, cu valuri mărunte, care sună ca uleiul de plajă, produce zgomote supărătoare. Vrea să doarmă, nu să se holbeze careva la ea. Şi tot timpul sunt acolo unii care se holbează. Şed şi se holbează, nici unul nu ştie de ce, la marea care ar vrea atât de mult să se culce. Ea e neagră, argintie, roşie şi mai ales arată ca şi când nu s-ar termina nicăieri, nici n-ar începe, nesfârşită ca universul. Şi poate că oamenii bănuiesc că există ceva, care e mai mare ca ei şi care prin asta îi consolează, când stau ei aşa şi se uită. Undeva, acolo unde ochiul meu era prea slab ca să mai ajungă, începea libertatea, care se numea Amsterdam şi Zürich. Pe toate plajele din lume sunt oameni care stau şi se uită la mare, de sus arată ca nişte furnici, un tiv negru înainte să înceapă albastrul. Milioane de oameni care stau şi se uită la mare şi se gândesc la infinit, la chinurile iubirii, se gândesc la sfârşit, se gândesc la ţări îndepărtate, se gândesc, ar trebuie să trăiesc pe malul mării, ar trebui să călătoresc, ar trebui să trăiesc altfel. Milioane de oameni sunt vrăjiţi de mare. Înţeleg, pentru scurt timp. Înţeleg cât îi e de indeferent lumii , dacă ei îşi irosesc viaţa sau nu. Marea, care tot aici o să fie, mai târziu. Şi timp de o clipă au aşa o idee sau o consolare sau se găndesc mâine, mâine am să schimb totul. Aşa gândesc oamenii atunci când se uită la mare, gânduri scurte, mici, despre ceva, care e mult mai mare decât ei, şi gândurile se transformă în aer şi ploaie şi cad în mare, sunt duse de acolo, şi oamenii se ridică, uită şi nu mai au decât aşa, un dor, atunci când sunt iar departe de ea. Dar de ce anume, asta nu le mai vine în minte.
TINA
Noaptea în care am vrut să mor nu era foarte întunecată, nici luminoasă, era spălăcită aşa cum e totul în acea jumătate a anului, care e rezervată morţii. Aproape ca prin somn m-am văzut sculându-mă, îmbrăcând copilul, ducându-l la creşă, ducându-mă la birou, mâncând în pauza de prânz paste instant şi vorbind la telefon cu oameni care chiar şi când îţi spun cât e ceasul sunt deja minciună. Am stat întinsă, fără să mă mişc, cu ochii închişi, cu sufletul închis şi simţindu-mă deja într-o stare de moarte. Aşa ar fi, dacă nu ar mai trebui să iei decizii, să nu trebuiască să mai fii răspunzătoare pentru viaţa ta, să zaci. Era o mare pace, şi ziua, în care am vrut să mor, era una bună. Zăceam în patul meu şi voiam să încep să cobor, când un mic batracian mi-a sărit în pat şi, în ciuda faptului că avea un picior de lemn, a început să danseze. Râdea şi cânta. Acum avem şi covoare de mărimea camerei, am spus eu, şi eu am zdrobit animalul ăla jalnic şi am reluat pregătirile pentru moarte.
TINA
De ce nu ne-a spus nimeni la naştere ce fel de job o să avem aici, în rest, ăştia îţi zic toate tâmpeniile posibile, cu ce să te îmbraci, cum să te hrăneşti şi cum să treci strada. De ce dracu nu există un rege, care să le explice la toţi nou-născuţii înainte de naştere despre ce e vorba. Dragă micuţule, peste câteva zile o să vii pe lume, misiunea ta o să fie să devii instalator, să faci un copil şi să-ţi amenajezi o groapă pentru resturile menajere biodegradabile. Nu cumva să încerci să vrei mai mult, altfel te fac eu să-ţi piară cheful.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 5 august 2006 21:29:00]
TINA
Fiecare zi e la fel ca fiecare zi, plină de beznă şi de mine. Aştept. Să se întâmple ceva, ceva mai mare decât pot eu să-mi închipui, ceva care să schimbe totul, să bubuie. Aştept o surpriză. Un cutremur, decernarea premiilor Nobel, mamă Doamne, orice. Aştept eu, am aşa un sentiment de aşteptare în burtă, şi nu se întâmplă nimic. Şi fiecare zi începe totuşi cu poştaşul care spune: „Nimic pentru dumneavoastră.”
Acum câteva săptămâni a venit iubirea, într-o seară a venit, când nu voiam nimic, în afară de să stau într-o cafenea şi să beau un tonic. O fanfară cânta cântece lente, şi eu mă uitam în jur, în copacii care păreau să-şi iţească spre mine mugurii identici, şi sub ei l-am văzut pe băiat. Cu o piele făcută din materiale ciudate, maronii, cu păr moale şi ochi la fel. Şi inima m-a durut, fiindcă arăta totuşi atât de frumos. Am vorbit unul pe lângă altul în engleză. Ce fusese înainte nu mai era valabil, doar băaitul şi cu mine, ne-am dus acasă. În braţele mele un om cald, ca un pui de animal se simţea, să mănânci pielea de pe el, fiindcă de vorbit nu era nevoie. Nu e niciodată nevoie. Nici nu trebuie să ştii nimic despre el, că neînţelegerile apar numai prin cuvinte, mă gândeam eu în ziua de după noaptea aia şi mă gândeam la el în fiecare minut. Visam. Visam o viaţă în tăcere într-o ţară străină, cu el. Tot restul nu mai era important.
TINA
Şi stătea în locuinţa mea. Şi se uita la mine. Era frumos. Şi? Tot punea mâna pe mine, tot mereu. Într-una punea mâna pe mine. Încă mai merge. E doar un om care pune mâna pe mine. Pielea rămânea rece şi gândurile mele erau în ceva gol. Am încercat să vorbesc, dar nu mergea, din cauza limbii sau fiindcă nu era nimic de spus, pe urmă s-a ridicat şi-a plecat.
TINA
Iubirea închide uşa. Copacii sunt din nou aici, şi trece şi un poştaş. El şopteşte: Pentru dumneavoastră nu am nimic.
TINA
Ştii ce se întâmplă când ajung acasă? Nimic nu se-ntâmplă. Umblu prin casă şi nu are nici o importanţă cum arăt. Mobilele cele frumoase nu-mi dau nici o atenţie. Mă uit pe fereastră. Mă ung cu cremă, îmi fac ceva de mâncare, îmi iau mâncarea în pat şi ştiu cum o să mă scol mâine dimineaşă, cum o să iau micul dejun în pat, şi drumul până la serviciu, şi pe ăla îl ştiu. Cunosc deja toate astea, fiecare pas, fiecare frază, pe care o spun peste zi.
TINA
Cu câţiva ani în urmă, Marea Baltică era pentru mine cea mai mare mare din lume, era de fapt lumea şi, în felul ăsta, tot ceea ce n-aş fi avut niciodată. O călătorie până acolo părea ca o călătorie în America, la fel de departe, într-o ţară lăudată. Am ajuns acolo la ceasul când ziua se pregăteşte să meargă la culcare. Marea, în lumină, cu valuri mărunte, care sună ca uleiul de plajă, produce zgomote supărătoare. Vrea să doarmă, nu să se holbeze careva la ea. Şi tot timpul sunt acolo unii care se holbează. Şed şi se holbează, nici unul nu ştie de ce, la marea care ar vrea atât de mult să se culce. Ea e neagră, argintie, roşie şi mai ales arată ca şi când nu s-ar termina nicăieri, nici n-ar începe, nesfârşită ca universul. Şi poate că oamenii bănuiesc că există ceva, care e mai mare ca ei şi care prin asta îi consolează, când stau ei aşa şi se uită. Undeva, acolo unde ochiul meu era prea slab ca să mai ajungă, începea libertatea, care se numea Amsterdam şi Zürich. Pe toate plajele din lume sunt oameni care stau şi se uită la mare, de sus arată ca nişte furnici, un tiv negru înainte să înceapă albastrul. Milioane de oameni care stau şi se uită la mare şi se gândesc la infinit, la chinurile iubirii, se gândesc la sfârşit, se gândesc la ţări îndepărtate, se gândesc, ar trebuie să trăiesc pe malul mării, ar trebui să călătoresc, ar trebui să trăiesc altfel. Milioane de oameni sunt vrăjiţi de mare. Înţeleg, pentru scurt timp. Înţeleg cât îi e de indeferent lumii , dacă ei îşi irosesc viaţa sau nu. Marea, care tot aici o să fie, mai târziu. Şi timp de o clipă au aşa o idee sau o consolare sau se găndesc mâine, mâine am să schimb totul. Aşa gândesc oamenii atunci când se uită la mare, gânduri scurte, mici, despre ceva, care e mult mai mare decât ei, şi gândurile se transformă în aer şi ploaie şi cad în mare, sunt duse de acolo, şi oamenii se ridică, uită şi nu mai au decât aşa, un dor, atunci când sunt iar departe de ea. Dar de ce anume, asta nu le mai vine în minte.
TINA
Noaptea în care am vrut să mor nu era foarte întunecată, nici luminoasă, era spălăcită aşa cum e totul în acea jumătate a anului, care e rezervată morţii. Aproape ca prin somn m-am văzut sculându-mă, îmbrăcând copilul, ducându-l la creşă, ducându-mă la birou, mâncând în pauza de prânz paste instant şi vorbind la telefon cu oameni care chiar şi când îţi spun cât e ceasul sunt deja minciună. Am stat întinsă, fără să mă mişc, cu ochii închişi, cu sufletul închis şi simţindu-mă deja într-o stare de moarte. Aşa ar fi, dacă nu ar mai trebui să iei decizii, să nu trebuiască să mai fii răspunzătoare pentru viaţa ta, să zaci. Era o mare pace, şi ziua, în care am vrut să mor, era una bună. Zăceam în patul meu şi voiam să încep să cobor, când un mic batracian mi-a sărit în pat şi, în ciuda faptului că avea un picior de lemn, a început să danseze. Râdea şi cânta. Acum avem şi covoare de mărimea camerei, am spus eu, şi eu am zdrobit animalul ăla jalnic şi am reluat pregătirile pentru moarte.
TINA
De ce nu ne-a spus nimeni la naştere ce fel de job o să avem aici, în rest, ăştia îţi zic toate tâmpeniile posibile, cu ce să te îmbraci, cum să te hrăneşti şi cum să treci strada. De ce dracu nu există un rege, care să le explice la toţi nou-născuţii înainte de naştere despre ce e vorba. Dragă micuţule, peste câteva zile o să vii pe lume, misiunea ta o să fie să devii instalator, să faci un copil şi să-ţi amenajezi o groapă pentru resturile menajere biodegradabile. Nu cumva să încerci să vrei mai mult, altfel te fac eu să-ţi piară cheful.
La_New_York_s
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 7 aprilie 2006 15:50:00]
La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege si cumpara un sot.
La intrare sunt afisate regulile de functionare ale magazinului:
- Poti vizita magazinul O SINGURA DATA!
- Sunt 6 etaje si caracteristicile barbatilor se imbunatatesc pe masura ce urci la etajul superior.
- Poti alege orice barbat de la un etaj, sau poti urca la etajul urmator.
- Nu te poti intoarce la etajul inferior!
O femeie decide sa viziteze magazinul pentru a-si gasi un barbat.
La etajul unu pe usa este urmatorul afis: "Acesti barbati au un loc de munca!"
Femeia decide sa merag la etajul urmator. Aici vede pe usa urmatorul afis: "Aceasti barbati au un loc de munca si iubesc copiii!"
Femeia hotaraste sa urce la etajul urmator. Pe usa vede urmatorul afis: "Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii si sunt extrem de frumosi!"
-Wow, isi spune femeia, insa hotaraste sa mearga la etajul urmator .
La etajul al patrulea pe usa este urmatorul afis: "Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de innebunesti si ajuta si la treburile din casa!"
-Incredibil! exclama femeia. Cu greu pot rezista!
Insa decide sa mearga la etajul urmator. La etajul cinci pe usa este urmatorul afis: "Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii,sunt frumosi de innebunesti si ajuta si la treburile din casa si sunt extrem de romantici!" Femeia este tentata sa ramana si sa aleaga un barbat, insa pana la urma decide sa urce la ultimul nivel.
La etajul sase se afla urmatorul afis:
"Sunteti vizitatoarea cu nr. 31.456.012 a acestui etaj. Aici nu sunt barbati, acest etaj exista numai pentru a demonstra ca este imposibil sa satisfaci o femeie. Multumim pentru ca ati ales sa vizitati magazinul nostru!"
S-a mai deschis intre timp inca un magazin asemanator, de unde barbatii isi pot cumpara o nevasta.
La primal etaj sunt femei care sunt innebunite dupa sex.
La etajul doi sunt femei care sunt innebunite dupa sex si nu te bat la cap.
Etajele de la 3 la 6 nu au fost niciodata vizitate de barbati !
CONCLUDENT....NU????????????
P.S.!!!!ma gasiti pe la etajul 7 !!!!!!!
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 7 aprilie 2006 15:50:00]
La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege si cumpara un sot.
La intrare sunt afisate regulile de functionare ale magazinului:
- Poti vizita magazinul O SINGURA DATA!
- Sunt 6 etaje si caracteristicile barbatilor se imbunatatesc pe masura ce urci la etajul superior.
- Poti alege orice barbat de la un etaj, sau poti urca la etajul urmator.
- Nu te poti intoarce la etajul inferior!
O femeie decide sa viziteze magazinul pentru a-si gasi un barbat.
La etajul unu pe usa este urmatorul afis: "Acesti barbati au un loc de munca!"
Femeia decide sa merag la etajul urmator. Aici vede pe usa urmatorul afis: "Aceasti barbati au un loc de munca si iubesc copiii!"
Femeia hotaraste sa urce la etajul urmator. Pe usa vede urmatorul afis: "Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii si sunt extrem de frumosi!"
-Wow, isi spune femeia, insa hotaraste sa mearga la etajul urmator .
La etajul al patrulea pe usa este urmatorul afis: "Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de innebunesti si ajuta si la treburile din casa!"
-Incredibil! exclama femeia. Cu greu pot rezista!
Insa decide sa mearga la etajul urmator. La etajul cinci pe usa este urmatorul afis: "Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii,sunt frumosi de innebunesti si ajuta si la treburile din casa si sunt extrem de romantici!" Femeia este tentata sa ramana si sa aleaga un barbat, insa pana la urma decide sa urce la ultimul nivel.
La etajul sase se afla urmatorul afis:
"Sunteti vizitatoarea cu nr. 31.456.012 a acestui etaj. Aici nu sunt barbati, acest etaj exista numai pentru a demonstra ca este imposibil sa satisfaci o femeie. Multumim pentru ca ati ales sa vizitati magazinul nostru!"
S-a mai deschis intre timp inca un magazin asemanator, de unde barbatii isi pot cumpara o nevasta.
La primal etaj sunt femei care sunt innebunite dupa sex.
La etajul doi sunt femei care sunt innebunite dupa sex si nu te bat la cap.
Etajele de la 3 la 6 nu au fost niciodata vizitate de barbati !
CONCLUDENT....NU????????????
P.S.!!!!ma gasiti pe la etajul 7 !!!!!!!
efectul musetel
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 25 iunie 2002 13:23:00]
Efectul muşeţel
Dati-mi voie :vorbesc din experienta,am si diploma in asa ceva,nu ma intrerupeti!
La prima vedere,notiunea e negativa,trista de tot,smulge lacrimi sau cel putin oftaturi,dar daca privesti mai atent,de preferat dupa mai mult timp,are si partile ei bune. Intotdeauna m-am autosugestionat asa si a dat rezultate:traiesc, nu?
Am vocatie de insingurata.Sunt departe de familia mea,platind,uneori,un pret prea mare pentru libertate,pentru faptul ca pot calatori,ca am lumea mea,desi nu ma pot integra in ea.Ca un stranier intr-o echipa fantastica…
…Intr-o zi din vara anului trecut m-am aflat pe plaja Marii Nordului. Singura, traind cu intensitate si egoism fiecare clipa , sedimentand in mine fluxul, caldura si mirosul nisipului,scufundndu-ma in apa ca intr-un botez.
Gandurile mele isi regaseau bucuriile primare,simturile se desteptau dupa multa vreme in care se lasau la dospit. Mi-as fi dorit sa ofer cuiva sentimentul pe care-l traiam.
Priveam, pe furis, familiile sau perechile de indragostiti care ma inconjurau. Pareau ca se bucura de cu totul altfel de lucruri decat mine. Oare care erau?
La un moment dat, langa mine si-a asezat sezlongul un tanar, care a adormit aproape instantaneu ,dupa ce mi-a aruncat cateva priviri bumerang.Se pare ca viata de noapte ramasese numai pentru mine o enigma…
Doua fetite au ramas surprinse, urmarindu-ma in apa,ca nu le vorbesc limba,iar cand ma chinuiam sa o fac , eram atat de caraghioasa. Ma incadrau in limita de varsta 1-5 ani , dupa balivernele pe care le indrugam,asa ca ne-am jucat putin de-a delfini – pentru ca nu trebuia sa vorbesc -, apoi una dintre ele mi-a adus o steluta de mare.O am si acum.
Un tata impreuna cu fiul inaltau zmeie pilotandu-le cu abilitate. Un cuplu „mascat” in scafandri plonja spre adancuri.
Simteam nevoia sa citesc.Apoi,mi se parea ca as putea rata ceva important care urma sa se intample. Viata ar fi putut trece pe langa mine fara s-o observ. Sa fie doamna cu costum roz,care se indrepta spre minicortul care o proteja de soare si nisip?Sa fie domnul care iesea din apa,semanand cu o soba de teracota?Sa fie micutul preocupat de imensa sticla de lapte?Asteptam acel amanunt, quelque chose-ul care sa le lege pe toate. Sub care chip si cum va arata?
Am abandonat cartea. Fiecare scena traita mi se parea intensa,reala si totusi atat de fantastica.In primul rand pentru ca nu faceam parte din acel tablou. Eram ca o pata care nu-si gasea locul.Aveam nerabdarea unui hot care vrea sa fure si sa fuga.Nu ma puteam opri din spionat.E clar, nu eram eu.
Tanarul lovit de narcolepsie de langa mine dadea semna de trezire. M-am hotarat sa plec.Precipitat.O clipa mi-a trecut prin minte ca produc barbatilor un puternic efect de somnolenta,asemenea unui ceai de musetel (sau de tei?).Am zambit ca pentru mine.
Desteptat din vis,tanarul – bronzat numai pe un obraz- m-a intrebat clasic cat e ceasul. I-am raspuns. Surprins de accentul meu,intrebarile curgeau ca un torent (unde le tinuse pana atunci?),iar eu simteam nevoia de a fugi.M-a intrebat daca nu vorbesc italiana,germana sau franceza.
Numai engleza.Am ridicat din umeri si am plecat.Tabloul continua sa existe si fara mine.Chipurile din jurul meu ma salutau .Aveam sa le revad vreodata…in afara visurilor?
Seara am plecat din pensiunea unde statusem spre alt oras.Schimband amabilitati cu patronul pensiunii ne-am oferit unul altuia cartile de vizita.Atunci,
pe usa de la intrare a dat buzna tanarul adormit – bronzat ,de data asta,pe ambii obraji.S-a oprit langa noi mirat ,spunand ceva de destin, continuandu-si tirul intrebarilor.Flatant.Magulitor.Obositor.
O despartire ciudata.Am intors capul din masina in care ma aflam.Cei doi barbati stateau tacuti in prag,petrecandu-ma.M-am indreptat spre un alt tablou. Nici acolo n-am prins culoare,contur,evadand la un moment dat . Nu imi doream sa fac parte din acea viata . Era ceva perfect. E ca si cum as fi venti dintr-o culoare inchisa si m-as fi trezit intr-un roz ,asemenea costumului doamnei din cort. Fara nici o tranzitie.Un gri macar…
… Dupa opt luni telefonul m-a intors in visul unei zile de vara.La celalalt capat , o voce necunoscuta,intr-o engleza greoaie, ma convingea de realitatea ce-o traisem:,,Eu sunt,cel de pe plaja.Care am adormit langa tine.Am luat numarul de telefon din cartea de vizita pe care ai lasat-o directorului de hotel.Cum ce-am facut in acest timp?Am invatat engleza …”
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 25 iunie 2002 13:23:00]
Efectul muşeţel
Dati-mi voie :vorbesc din experienta,am si diploma in asa ceva,nu ma intrerupeti!
La prima vedere,notiunea e negativa,trista de tot,smulge lacrimi sau cel putin oftaturi,dar daca privesti mai atent,de preferat dupa mai mult timp,are si partile ei bune. Intotdeauna m-am autosugestionat asa si a dat rezultate:traiesc, nu?
Am vocatie de insingurata.Sunt departe de familia mea,platind,uneori,un pret prea mare pentru libertate,pentru faptul ca pot calatori,ca am lumea mea,desi nu ma pot integra in ea.Ca un stranier intr-o echipa fantastica…
…Intr-o zi din vara anului trecut m-am aflat pe plaja Marii Nordului. Singura, traind cu intensitate si egoism fiecare clipa , sedimentand in mine fluxul, caldura si mirosul nisipului,scufundndu-ma in apa ca intr-un botez.
Gandurile mele isi regaseau bucuriile primare,simturile se desteptau dupa multa vreme in care se lasau la dospit. Mi-as fi dorit sa ofer cuiva sentimentul pe care-l traiam.
Priveam, pe furis, familiile sau perechile de indragostiti care ma inconjurau. Pareau ca se bucura de cu totul altfel de lucruri decat mine. Oare care erau?
La un moment dat, langa mine si-a asezat sezlongul un tanar, care a adormit aproape instantaneu ,dupa ce mi-a aruncat cateva priviri bumerang.Se pare ca viata de noapte ramasese numai pentru mine o enigma…
Doua fetite au ramas surprinse, urmarindu-ma in apa,ca nu le vorbesc limba,iar cand ma chinuiam sa o fac , eram atat de caraghioasa. Ma incadrau in limita de varsta 1-5 ani , dupa balivernele pe care le indrugam,asa ca ne-am jucat putin de-a delfini – pentru ca nu trebuia sa vorbesc -, apoi una dintre ele mi-a adus o steluta de mare.O am si acum.
Un tata impreuna cu fiul inaltau zmeie pilotandu-le cu abilitate. Un cuplu „mascat” in scafandri plonja spre adancuri.
Simteam nevoia sa citesc.Apoi,mi se parea ca as putea rata ceva important care urma sa se intample. Viata ar fi putut trece pe langa mine fara s-o observ. Sa fie doamna cu costum roz,care se indrepta spre minicortul care o proteja de soare si nisip?Sa fie domnul care iesea din apa,semanand cu o soba de teracota?Sa fie micutul preocupat de imensa sticla de lapte?Asteptam acel amanunt, quelque chose-ul care sa le lege pe toate. Sub care chip si cum va arata?
Am abandonat cartea. Fiecare scena traita mi se parea intensa,reala si totusi atat de fantastica.In primul rand pentru ca nu faceam parte din acel tablou. Eram ca o pata care nu-si gasea locul.Aveam nerabdarea unui hot care vrea sa fure si sa fuga.Nu ma puteam opri din spionat.E clar, nu eram eu.
Tanarul lovit de narcolepsie de langa mine dadea semna de trezire. M-am hotarat sa plec.Precipitat.O clipa mi-a trecut prin minte ca produc barbatilor un puternic efect de somnolenta,asemenea unui ceai de musetel (sau de tei?).Am zambit ca pentru mine.
Desteptat din vis,tanarul – bronzat numai pe un obraz- m-a intrebat clasic cat e ceasul. I-am raspuns. Surprins de accentul meu,intrebarile curgeau ca un torent (unde le tinuse pana atunci?),iar eu simteam nevoia de a fugi.M-a intrebat daca nu vorbesc italiana,germana sau franceza.
Numai engleza.Am ridicat din umeri si am plecat.Tabloul continua sa existe si fara mine.Chipurile din jurul meu ma salutau .Aveam sa le revad vreodata…in afara visurilor?
Seara am plecat din pensiunea unde statusem spre alt oras.Schimband amabilitati cu patronul pensiunii ne-am oferit unul altuia cartile de vizita.Atunci,
pe usa de la intrare a dat buzna tanarul adormit – bronzat ,de data asta,pe ambii obraji.S-a oprit langa noi mirat ,spunand ceva de destin, continuandu-si tirul intrebarilor.Flatant.Magulitor.Obositor.
O despartire ciudata.Am intors capul din masina in care ma aflam.Cei doi barbati stateau tacuti in prag,petrecandu-ma.M-am indreptat spre un alt tablou. Nici acolo n-am prins culoare,contur,evadand la un moment dat . Nu imi doream sa fac parte din acea viata . Era ceva perfect. E ca si cum as fi venti dintr-o culoare inchisa si m-as fi trezit intr-un roz ,asemenea costumului doamnei din cort. Fara nici o tranzitie.Un gri macar…
… Dupa opt luni telefonul m-a intors in visul unei zile de vara.La celalalt capat , o voce necunoscuta,intr-o engleza greoaie, ma convingea de realitatea ce-o traisem:,,Eu sunt,cel de pe plaja.Care am adormit langa tine.Am luat numarul de telefon din cartea de vizita pe care ai lasat-o directorului de hotel.Cum ce-am facut in acest timp?Am invatat engleza …”
sâmbătă, 6 decembrie 2008
DESPRE TEATRU
[Location: Alice Monica's Computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 16 februarie 2008 05:26:00]
DESPRE TEATRU…
M-am tot intrebat in multe momente ce este teatrul de fapt? Si de ce merge lumea la teatru?...Alfred Hitchcook a spus ca “teatrul este viata fara partile ei plictisitoare” si astfel mi-am formulat si eu raspunsul…din fascinatia fiecaruia de a-si baga nasul unde nu-I fierbe oala s-a nascut teatrul…este de-a dreptul savuros sa te uiti la un cuplu care se cearta in autobus, sau la niste ‘tanti’ care se paruiesc la metrou, desigur nimeni n-ar indrazni sa intervina, ba mai mult n-ar stii cum sa camufleze ‘trasul cu ochiul’…ceea ce invariabil naste frustrari profunde, precum cea ca nu te poti holba in voie la ceilalti, pentru ca asa iti impune societatea, educatia, toate normele supraconstiente si din reprimarea acestei nevoi incontrolabile de a ne holba la altii a aparut teatrul…acolo ne putem holba in voie la ceilalti, la conflictele lor, la micimea lor, la frumusetea sau uratenia lor si nu numai ca poti, dar asta trebuie sa faci, platesti pentru asta, ca sa te poti zgai in voie la niste oamenii, care nu fac altceva decat sa te imite perfect pe tine si pe altii…Teatrul este locul unde mergi sa te holbezi la altii.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 16 februarie 2008 05:26:00]
DESPRE TEATRU…
M-am tot intrebat in multe momente ce este teatrul de fapt? Si de ce merge lumea la teatru?...Alfred Hitchcook a spus ca “teatrul este viata fara partile ei plictisitoare” si astfel mi-am formulat si eu raspunsul…din fascinatia fiecaruia de a-si baga nasul unde nu-I fierbe oala s-a nascut teatrul…este de-a dreptul savuros sa te uiti la un cuplu care se cearta in autobus, sau la niste ‘tanti’ care se paruiesc la metrou, desigur nimeni n-ar indrazni sa intervina, ba mai mult n-ar stii cum sa camufleze ‘trasul cu ochiul’…ceea ce invariabil naste frustrari profunde, precum cea ca nu te poti holba in voie la ceilalti, pentru ca asa iti impune societatea, educatia, toate normele supraconstiente si din reprimarea acestei nevoi incontrolabile de a ne holba la altii a aparut teatrul…acolo ne putem holba in voie la ceilalti, la conflictele lor, la micimea lor, la frumusetea sau uratenia lor si nu numai ca poti, dar asta trebuie sa faci, platesti pentru asta, ca sa te poti zgai in voie la niste oamenii, care nu fac altceva decat sa te imite perfect pe tine si pe altii…Teatrul este locul unde mergi sa te holbezi la altii.
chestii d'ale mele
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 9 martie 2008 02:31:00]
Dragostea pe care o daruim este singura pe care o pastram…
Elbert Hubbard
Iadul e o masa mare pline cu delicatese unde oamenii nu pot manca deoarece cozile lingurilor sunt mult prea lungi si ei nu le pot apuca decat dintr-un capat...Raiul e aceasi masa mare ,cu aceleasi delicatese si cu aceleasi linguri lungi unde oamenii isi intind lingura cu mancare unul altuia...
Ce e intelepciunea?
-Cand ratiunea inchina in fata inimii
Ce e arta?
-Picteaza-mi vantul
Inima mea stie, cand jumatatile de zei se duc, intra in scena zeii...
Cuvintele pline de bunantate pot fi putine si usor de spus , dar ecoul lor este fara sfarsit…
Maica Teresa
Nu e usor sa gasesti fericirea in tine insati/insuti , dar e imposibil sa o gasesti in alta parte.
Agnes Repplin
Departarea atata iubirile puternice si le stinge pe cele efemere, precum vantul atata focul si stinge lumanarea…
Nu vedem lucrurile precum sunt ele, le vedem precum suntem noi.
Anais Nin
Viata este fie o aventura plina de indrazneala,fie un mare nimic.
Helen Keller
Ajuns la capatul vietii sale ,un om priveste in urma sa, vazandu-si viata si zareste de-a lungul ei doua randuri de pasi :ai sai si lui Dumnezeu. Si totusi pe alocuri un rand de pasi disparea …intristat omul intreaba : ‘Doamne, de ce in momentele cele mai grele ale vietii mele m-ai parasit ?’
Dar Dumnezeu ii raspunde bland : ‘Pasii care raman sunt ai mei si cei care disparai tai,caci in cele mai grele momente ale vietii tale ,eu te-am purtat pe bratele mele’.
Lacrimile cele mai amare varsate la un mormant sunt din cauza gesturilor nefacute si a cuvintelor nerostite.
Fara tine emotiile de azi nu ar fi decat emotiile moarte de altadata...
Hipolito (Amelie)
Nu incetezi sa razi pentru ca imbatranesti ; imbatranesti pentru ca ai uitat sa razi.
Michael Pritchard
Inalta-te cat mai sus, caci stelele stau ascunse in sufletul tau.
Viseaza caci visele preced idealurile.
Pamele Vault Starr
Acolo sus in zari albastre zboara idealurile mele cele mai inalte. Poate ca n-o sa reusesc sa le ating, dar pot sa ma uit la ele si sa le admir frumusetea ,sa cred in ele si sa incerc sa le implinesc.
Louisa May Alcott
Treaba poate astepta pana ce ii arati copilului curcubeul,dar curcubeul nu poate astepta pana ce termini treaba.
Patricia Clatford
Alice rase : ‘ N-are nici un rost sa incerci’ zise… ‘Nu poti sa crezi in lucruri imposibile’
‘ Eu as spune ca-ti lipseste exercitiul’ spuse Regina , ‘Cand eram de varsta ta faceam acest exercitiu jumatate de ora, in fiecare zi. Cateodata, credeam in sase lucruri imposibile, chiar inainte de micul dejun.’
Lewis Caroll (Prin oglinda)
Sentimentele nobile duse pana la exagerare dau aproape acelasi rezultat ca si marile vicii. (Balzac - Verisoara Bette) In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce-ti doresti. Cealalta e sa obtii.(G.B.Shaw) Ma indoiesc, deci cuget. Cuget, asadar exist. (Descartes)
Ce nu te ucide te face mai puternic. Nietzsche Ce nu te ucide te schilodeste. Edi
Daca te afli pe marginea unei prapastii ai trei posibilitati: sa te arunci, sa te arunci in speranta ca te vor prinde niste maini sau sa inveti sa zbori.
Cuvantul i-a fost lasat omului ca sa-si ascunda gindul.
Viata este un trandafir, la care fiecare petala este o iluzie si fiecare spin e o realitate (Alfred de Musset)
*** Omul nu simte cand se naste, sufera ca trebuia sa moara si uita sa traiasca" La Bruyere ***A intra ca un vis in viata unei fete este o arta, a iesi la fel - o arta." ***Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei" Vlahuta
Fericirea umana e formata din atat de multe piese, incat mereu lipseste cate una. Bossuet
Miracolul comunicarii intr-o intilnire e sa spui tocmai ceea ce inca nu stiai despre tine insuti. Jacques Salome - Dragostea este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei. John Fowels - Te vreau pe tine, pentru ca-i mai simplu decit sa imbratisez omenirea intreaga de care as avea nevoie ca sa te inlocuiesc.
De obicei, un drum fara obstacole nu duce nicaieri. Defalque - Te casatoresti cu persoana care apare atunci cind vulnerabilitatea ta este maxima. K. Berwick
“Cine te face să plîngi te iubeşte cel mai tare”. (Miguel de Cervantes)
“A fi înţelept înseamnă să ştii cînd şi cum să eviţi perfecţiunea”
“Omul care are rabdare sa nu se razbune imediat, ori te iarta, ori se razbuna cumplit” .(John Ford) Ø “Cind stai la discutie cu ispita inseamna ca esti pe punctul de a ceda” .(Miguel de Unamuno)
“Uitarea este un burete de sters, pe care nu-l gasesti niciodata cind ai nevoie”. (Pierre Veron)
“Cu cit gindesc mai mult, cu atit ma intreb daca-mi foloseste la ceva”. (Platon)
„The road to succes is always under construction”
„It’s better to burn out than to fade away” (Kurt Kobain)
„Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim,zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic, cumpara lucruri de-a gata de la negutatori.Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.Daca vrei sa ai un prieten,imblanzeste-ma.”(Micul print)
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 9 martie 2008 02:31:00]
Dragostea pe care o daruim este singura pe care o pastram…
Elbert Hubbard
Iadul e o masa mare pline cu delicatese unde oamenii nu pot manca deoarece cozile lingurilor sunt mult prea lungi si ei nu le pot apuca decat dintr-un capat...Raiul e aceasi masa mare ,cu aceleasi delicatese si cu aceleasi linguri lungi unde oamenii isi intind lingura cu mancare unul altuia...
Ce e intelepciunea?
-Cand ratiunea inchina in fata inimii
Ce e arta?
-Picteaza-mi vantul
Inima mea stie, cand jumatatile de zei se duc, intra in scena zeii...
Cuvintele pline de bunantate pot fi putine si usor de spus , dar ecoul lor este fara sfarsit…
Maica Teresa
Nu e usor sa gasesti fericirea in tine insati/insuti , dar e imposibil sa o gasesti in alta parte.
Agnes Repplin
Departarea atata iubirile puternice si le stinge pe cele efemere, precum vantul atata focul si stinge lumanarea…
Nu vedem lucrurile precum sunt ele, le vedem precum suntem noi.
Anais Nin
Viata este fie o aventura plina de indrazneala,fie un mare nimic.
Helen Keller
Ajuns la capatul vietii sale ,un om priveste in urma sa, vazandu-si viata si zareste de-a lungul ei doua randuri de pasi :ai sai si lui Dumnezeu. Si totusi pe alocuri un rand de pasi disparea …intristat omul intreaba : ‘Doamne, de ce in momentele cele mai grele ale vietii mele m-ai parasit ?’
Dar Dumnezeu ii raspunde bland : ‘Pasii care raman sunt ai mei si cei care disparai tai,caci in cele mai grele momente ale vietii tale ,eu te-am purtat pe bratele mele’.
Lacrimile cele mai amare varsate la un mormant sunt din cauza gesturilor nefacute si a cuvintelor nerostite.
Fara tine emotiile de azi nu ar fi decat emotiile moarte de altadata...
Hipolito (Amelie)
Nu incetezi sa razi pentru ca imbatranesti ; imbatranesti pentru ca ai uitat sa razi.
Michael Pritchard
Inalta-te cat mai sus, caci stelele stau ascunse in sufletul tau.
Viseaza caci visele preced idealurile.
Pamele Vault Starr
Acolo sus in zari albastre zboara idealurile mele cele mai inalte. Poate ca n-o sa reusesc sa le ating, dar pot sa ma uit la ele si sa le admir frumusetea ,sa cred in ele si sa incerc sa le implinesc.
Louisa May Alcott
Treaba poate astepta pana ce ii arati copilului curcubeul,dar curcubeul nu poate astepta pana ce termini treaba.
Patricia Clatford
Alice rase : ‘ N-are nici un rost sa incerci’ zise… ‘Nu poti sa crezi in lucruri imposibile’
‘ Eu as spune ca-ti lipseste exercitiul’ spuse Regina , ‘Cand eram de varsta ta faceam acest exercitiu jumatate de ora, in fiecare zi. Cateodata, credeam in sase lucruri imposibile, chiar inainte de micul dejun.’
Lewis Caroll (Prin oglinda)
Sentimentele nobile duse pana la exagerare dau aproape acelasi rezultat ca si marile vicii. (Balzac - Verisoara Bette) In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce-ti doresti. Cealalta e sa obtii.(G.B.Shaw) Ma indoiesc, deci cuget. Cuget, asadar exist. (Descartes)
Ce nu te ucide te face mai puternic. Nietzsche Ce nu te ucide te schilodeste. Edi
Daca te afli pe marginea unei prapastii ai trei posibilitati: sa te arunci, sa te arunci in speranta ca te vor prinde niste maini sau sa inveti sa zbori.
Cuvantul i-a fost lasat omului ca sa-si ascunda gindul.
Viata este un trandafir, la care fiecare petala este o iluzie si fiecare spin e o realitate (Alfred de Musset)
*** Omul nu simte cand se naste, sufera ca trebuia sa moara si uita sa traiasca" La Bruyere ***A intra ca un vis in viata unei fete este o arta, a iesi la fel - o arta." ***Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei" Vlahuta
Fericirea umana e formata din atat de multe piese, incat mereu lipseste cate una. Bossuet
Miracolul comunicarii intr-o intilnire e sa spui tocmai ceea ce inca nu stiai despre tine insuti. Jacques Salome - Dragostea este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei. John Fowels - Te vreau pe tine, pentru ca-i mai simplu decit sa imbratisez omenirea intreaga de care as avea nevoie ca sa te inlocuiesc.
De obicei, un drum fara obstacole nu duce nicaieri. Defalque - Te casatoresti cu persoana care apare atunci cind vulnerabilitatea ta este maxima. K. Berwick
“Cine te face să plîngi te iubeşte cel mai tare”. (Miguel de Cervantes)
“A fi înţelept înseamnă să ştii cînd şi cum să eviţi perfecţiunea”
“Omul care are rabdare sa nu se razbune imediat, ori te iarta, ori se razbuna cumplit” .(John Ford) Ø “Cind stai la discutie cu ispita inseamna ca esti pe punctul de a ceda” .(Miguel de Unamuno)
“Uitarea este un burete de sters, pe care nu-l gasesti niciodata cind ai nevoie”. (Pierre Veron)
“Cu cit gindesc mai mult, cu atit ma intreb daca-mi foloseste la ceva”. (Platon)
„The road to succes is always under construction”
„It’s better to burn out than to fade away” (Kurt Kobain)
„Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim,zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic, cumpara lucruri de-a gata de la negutatori.Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.Daca vrei sa ai un prieten,imblanzeste-ma.”(Micul print)
cea mai penibila intamplare de pana acum
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 12 octombrie 2002 13:09:00]
Cea mai penibila intamplare de pana acum am trait-o acum un an la inceputul iernii.Tocmai trecuse balul bobcilor, la care ma imbracasem, pe sub pantaloni, cu niste jartiere,fiindca nu-mi gasisem dresurile;la venirea acasa mi-am trantit jartierele pe scaun si deasupra lor un hanorac si tot felul de haine.In zilele urmatoare aveam meditatii la matematica cu un profesor destul de in varsta care ma stia de mica si,cum afara era foarte frig, m-am infofolit bine si mi-am pus si hanoracul de pe scaun;ajunsa la meditatie, mi-am dat jos hanoracul fara sa observ cum pe podea se prelinsese jartiera neagra cu danteluta de la bal.Mai penibil decat intamplarea in sine a fost dialogul avut cu domnul profesor,care uitandu-se in jos si frecandu-si barbia mi-a spus:”Ti-a …cazut ceva …pe jos”,cand m-am uitat m-a cuprins o rusine imensa ,o dorinta de a intra in pamant si o speranta ca visez si l-am intrebat uimita:”Sunteti sigur ca e a mea?”(de parca putea fi a lui!!!),dumnealui raspunse usor nedumerit:”Pai…a cazut de la tine…”.Pesemne ca nu mai gandeam prea limpede din moment ce m-am hotarat sa salvez situatia cu replica: “Ah!Probabil,… am avut astazi sportul” (!!!!)si am ridicat jartiera ,bagand-o ,in ghiozdan.Nu vreau sa ma gandesc ce si-a imaginat bietul om,ca avem un profesor mai pervers la sport,ca invatam dansuri la bara…dar abia dupa ce am plecat acasa mi-am dat seama ce tampenii i-am putut zice,in loc sa las situatia asa cum era.De atunci de fiecare data cand imi amintesc sau povestesc cuiva, nu pot sa nu pufnesc in ras,iar domn’ profesor …e un om prea inteligent ca sa-l preocupe hainele sau ma rog lenjeria elevilor sai.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 12 octombrie 2002 13:09:00]
Cea mai penibila intamplare de pana acum am trait-o acum un an la inceputul iernii.Tocmai trecuse balul bobcilor, la care ma imbracasem, pe sub pantaloni, cu niste jartiere,fiindca nu-mi gasisem dresurile;la venirea acasa mi-am trantit jartierele pe scaun si deasupra lor un hanorac si tot felul de haine.In zilele urmatoare aveam meditatii la matematica cu un profesor destul de in varsta care ma stia de mica si,cum afara era foarte frig, m-am infofolit bine si mi-am pus si hanoracul de pe scaun;ajunsa la meditatie, mi-am dat jos hanoracul fara sa observ cum pe podea se prelinsese jartiera neagra cu danteluta de la bal.Mai penibil decat intamplarea in sine a fost dialogul avut cu domnul profesor,care uitandu-se in jos si frecandu-si barbia mi-a spus:”Ti-a …cazut ceva …pe jos”,cand m-am uitat m-a cuprins o rusine imensa ,o dorinta de a intra in pamant si o speranta ca visez si l-am intrebat uimita:”Sunteti sigur ca e a mea?”(de parca putea fi a lui!!!),dumnealui raspunse usor nedumerit:”Pai…a cazut de la tine…”.Pesemne ca nu mai gandeam prea limpede din moment ce m-am hotarat sa salvez situatia cu replica: “Ah!Probabil,… am avut astazi sportul” (!!!!)si am ridicat jartiera ,bagand-o ,in ghiozdan.Nu vreau sa ma gandesc ce si-a imaginat bietul om,ca avem un profesor mai pervers la sport,ca invatam dansuri la bara…dar abia dupa ce am plecat acasa mi-am dat seama ce tampenii i-am putut zice,in loc sa las situatia asa cum era.De atunci de fiecare data cand imi amintesc sau povestesc cuiva, nu pot sa nu pufnesc in ras,iar domn’ profesor …e un om prea inteligent ca sa-l preocupe hainele sau ma rog lenjeria elevilor sai.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
