[Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Location: C:\Users\user\Documents\bu\bu
Created: 6 ianuarie 2007 18:07:00]
I.
Era o dupa-amiaza ruginita din septembrie. Toate firele de electricitate isi transmiteau impulsurile pentru a face inima orasului sa functioneze, si toate ciclurile zilei se indeplineau cu calm si nepasare ca de fiecare data.
In casa lui rubinie, tanarul Lu se pravalea prin vaile si dealurile internetului fara casca de protectie.
Dar nu exista nici un specialist mai bun decat Lu in ce priveste Internetul, deci trebuie sa ne credeti pe cuvant cand va spunem ca el era intr-adevar cel mai capabil sa navigheze pe Internet fara nici o protectie. Lu se visa cateodata marinar, ceea ce era si avatarul lui favorit, alteori cosmonaut care descopera in praful stelar bucatele virtuale de materie necunoscuta. Lu iubea pixelii, culorile, si creierul lui era probabil la fel de minunat ca si ce mai minunat program de vizualizare din Media Player.
Lu era destept, rapid, priceput la orice scurtatura si orice link.
Singura lui problema era ca era atat de urat, incat nu putea nici macar sa iasa din casa. Stia ca daca ar iesi, toti oamenii ar fi afectati de uratenia lui atat de tare, incat poate mersul intregii lumi s-ar da peste cap.
Lu statea in acea dupa amiaza imbracat in treningul lui obisnuit si se dadea pe net cu o viteza uluitoare. Din link in link, Lu mergea pe firele subtiri ale internetului ca un magician, transformat cu totul in atentie si energie pura, dizolvat in pixeli si in sunete.
Numai ca, in acea dupa amiaza, prin fata geamului care dadea spre magazinul de articole sportive din fata blocului lui Lu, cazu ceva care avea sa-i schimbe viata pentru totdeauna. Lu se apropie de pervaz si ridica obiectul- era un mic ursulet de plus teddy bear. Il lua si se uita lung la el cu mintea golita de ganduri. Lu simtea ca se va intampla ceva important, dar nu stia ce, si se uita la teddy bear de parca de acolo ar fi putut sa-i vina raspunsul. Dar in ochii de plastic ai lui Teddy Bear nu se putea vedea nici un raspuns. Teddy bear era imobil, se uita undeva in tavan si mirosea a parfum dulce.
Cand auzi sunetul la usa, nu se mira deloc. Se duse sa deschida, nu inainte de a-si trage pe frunte o gluga si o sapca.
Nu parea nimic iesit din comun, si totusi, in mintea lui Lu era acum un cutremur incredibil. Se bloca in clipa in care puse mana pe clanta sa deschida. Nu mai vazuse nici un om in carne si oase de cateva luni bune. Isi trase gluga pe fata. Daca o sa se sperie de mine? Daca o sa ma vada din greseala?
Stomacul ii era perforat de mii de sageti.
Daca o sa vrea sa ma atinga?
Nu mai atinsese pe nimeni de luni de zile, poate ani.
Incerca sa se aseze, sa respire, dar panica ii strangea toti muschii ca o gheara.
Bataile se auzeau din ce in ce mai tare in usa, iar Lu se plimba de colo pana colo, tinandu-si stomacul cu mainile.
Daca va trebui sa vorbim?
“E cineva?” se auzi de pe partea cealalta a usii.
Aproape dezintegrat de spaima, Lu deschise usa, ramanand insa in spatele ei.
O fata intra in camera val-vartej, lasand in urma ei o dara de parfum dulce. Se uita in stanga si in dreapta si isi vazu ursul pe masa, si pe Lu stand dupa usa, ascuns, aproape chircit.
“-Ai patit ceva?”
Parea o fata de treaba.
Lu vru sa spuna ceva, dar nu ii iesi decat o miscare spasmodica din cap, dar atat de puternica incat crezu pentru cateva clipe ca o sa-si rupa gatul.
Fata il lua in brate pe Teddy si il stranse mult. Lu era in continuare pe jos, cu gatul sucit.
Fata: (cu teddy) Nu esti deloc un ursulet cuminte. Ce ai cautat la fereastra? Data viitoare o sa te leg de scaun cand ies din camera. (catre Lu) Multumesc ca l-ai salvat pe Teddy, spuse fata. Cred ca daca patea ceva, eram distrusa.
Jungle amazoniene ii hapaisera creierul lui Lu pana la ultima firimitura, asa ca atunci cand reusi sa spuna ceva, vocea ii suna ca de pe alta galaxie.
- Cu placere- dar vocea ii era distorsionata si imposibil de recunoscut.
- Eu ma duc la mine, apuse fata. Pa! Poate ne mai vedem...
Si iesi. Lu inchise usa, si se rezema de ea. Simtea ca il dor toti muschii.
Lu vru sa se aseze din nou la calculator, sa-si revina, cand mai auzi o data o bataie in usa. NU se poate. Ce se intampla azi? Cu ultimele puteri, deschise usa, si fata navali din nou in camera.
- Iarta-ma, spuse ea, mi-am pierdut un cercel.
Si se apleca sa caute cercelul.
- Nu poti sa aprinzi putin lumina?
Lu aprinde lumina si se baga sub birou.
- De ce stai acolo?
(cei doi il cauta- sunt momente in care aproape se ciocnesc unul de altul, si atunci Lu se fereste, intoarce capul ca sa nu fie vazut, isi trage gluga mai mult si mai mult, se fereste de ea, fata vede ca se fereste de ea, o ia personal, pleaca. ).
[...]
Fetele sunt complicate.
- Ai un ID de mess...?
Murmura el pierdut, acum cu o voce putin mai sigura, dar degeaba... Fata nu mai era in camera, doar mirosul parfumului ei dulce.
II.
Fata a mai venit o data la el in camera. Poate camera lui rubinie, poate mirosul de praf de pusca de la tevile incinse ale internetului, poate muzica aceea care se auzea tot timpul pe fundal o atrasesera inapoi.
Cei doi stau pe scaun, fata in stanga, Lu in dreapta, cu capul plecat.
Fata: - Stii cumva cum sa descarc un film de pe DC++?
Era clar ca ii placea de el. Lu simtea si el asta. Totusi, nu putea sa articuleze nimic, si ar fi dat orice ca in momentul ala sa gaseasca o replica geniala, sau sa arate atat de bine incat sa nu mai fie nevoie sa spuna nimic... Numai ca era blocat, blocat, blocat.
Iar fata statea langa el si dadea incet din picior in ritmul beat-ului.
Trecuse vreo ora. Soarele apunea incet si camera devenea intunecata... Doar winampul mai stralucea, si ochii lui teddy bear, care nu mai parea atat de lipsit de viata ca data trecuta, ba chiar dadea semne de nerabdare si o o inghiontea din cand in cand pe fata cum ca ar fi timpul sa plece acasa.
Dar fata nu il baga in seama. Dadea in continuare din picior in ritmul muzicii... Pana cand, la un moment dat, ceva se intampla si se ridica sa plece. Aproape in acelasi timp, Lu se ridica si el.
- Stai! Spuse Lu, si apoi transpira instantaneu la gandul ca facuse intr-adevar asta.
Nu vrei sa-ti fac un cd cu muzica?
Fata se opri. Da, evident ca vroia.
Si, evident, teddy bear avea ceva impotriva.
- Pot sa-ti fac un mix, spuse Lu, ceva mai sigur pe el.
Si deschise programul de mixat... In cateva secunde, camera se umplu de beat-uri, iar fata incepu sa danseze.
Mixul o inviase dintr-o data...
Lu scoate basii... scade inaltele... prelungeste beat-ul... camera se coloreza in galben, rosu, portocaliu, basul se intoarce. [...]
...timp in care toate cantecele cunoscute au fost bagate intr-o rasnita in care amintirile capatau alte culori, gandurile se faceau sepia, apoi din ce in ce mai blurry, si orice sunet rasucea pe dos sensuri si lucruri stiute, cunoscute, sigure.
In capul fetei, culorile se rasuceau si capatau alta forma, iar Lu isi misca degetele incontinuu pe tastele care si ele devenisera pentru o secunda mai mult decat taste. Totul era perfect. Si incet toate lucrurile isi pierdeau conturul si isi amestecau culorile, ca cel mai perfect screen-saver inventat vreodata. Nu se stie ce energie si ce intensitate era in acel moment si ce s-a intamplat mai exact printre miile de forme translucide pe care mintile celor doi le emanau, dar incet incet toata lumea din jurul lor incepu sa se modifice... Camera, etajul, blocul, apoi blocurile din jur, cartierul, si incet intreg orasul fu cuprins de o stare ciudata pe care nu aveau cum s-o defineasca. Mainile isi schimbau culorile si fetele se deformau incet, amestecandu-se cu hainele, incaltarile si picioarele cu asfaltul, ochelarii cu ochii si oamenii cu casele, dar ce era cel mai ciudat era ca nimeni nu se speria, nimeni nu intra in panica. Ce era ciudat era ca tuturor le venea sa zambeasca, ba chiar sa rada, si se simteau dintr-o data atat de usori si de eliberati incat toate membrele si organele se inlantuiau impreuna ca intr-un lant d bijuterii stralucitoare, pulsand pe ritmurile lui Lu.
(Coboara un ecran, pe care vedem proiectata toata dementa asta, si se pregateste intre timp scena lui teddy. )
III.
Numai ca, intre timp, exista o fiinta care nu numai ca nu vroiau sa-si piarda conturul, ci ramasese blocata, panicata, indignata.
In vedem pe Teddy Bear, singur, pe un covor gen turces, cu telefonul lnga el.
Teddy(strigand): Alo, politia!!!!!
Teddy nu reuseste sa controleze telefonul, telefonul se tot zbenguie in mainile lui ca un peste (de fapt are in mana un peste care e telefonul, dar si-a schimbat forma, numai ca Teddy stie sigur ca ala e un telefon si incearca sa vorbeasca la el.)
Teddy, disperat: - Alo, va rog, domnule politist!
Pestele: Nu sunt un politist, sunt un telefon!
Teddy sare pe el:- Stai!
Pestele: Nu sunt un telefon, sunt un peste!
Teddy: te rog!
Pestele: Asculta muzicaaaaa.... Asculta muzicaaaaa....... (se urca, dispare in sus, pe tavan)
Teddy nu poate sa controleze situatia.
Pana la urma, reuseste sa se strecoare si opreste muzika- scoate calculatorul din priza.
De undeva de pe tavan cade un telefon.
Liniste.
Foarte multa liniste.
IV.
Apoi coboara din nou ecranul-stiri. Un crainic, cu hainele in dezordine, cu o imensa palarie mov.
Crainicul- se pare ca azi intre orele unu si unu si jumatate orasul nostru a trait o teroare de o forma neidentificata, similara poate doar cu fenomenul ploilor colorate. Inca terorizati de fenomen, oamenii incearca sa ajunga in siguranta la casele lor. Sunat de urgenta, prefectul capitalei a declarat ca astazi e zi libera pentru toata lumea. De maine insa toti oamenii vor putea merge linistiti la munca. Alaturi de noi, pentru a confirma faptul ca orasul e din nou in siguranta, cel care a reusit sa opreasca fenomenul.
Il vedem in studio pe Teddy, crainicul ii strange mana, ii multumeste. Vedem acum ca Teddy a devenit erou. Teddy e imbracat intr-o varianta de costum de Superman. Face o declaratie in care discursul este despre pastrarea valorilor proprii, a proprietatii, etc, si il acuza pe Lu. Promite ca va apara orasul si bunul mers al lucrurilor etc.
V.
Scena Teddy- Fata.
Teddy: De ce nu mi-ai zis ca iti place atat de mult muzica?
(fata se impaca cu Teddy, si jura ca va fi pentru totdeauna a lui etc.)
VI.
O targa pe care Lu sta culcat se apropie incet de centru scenei. Papusa Lu e dezbracata, si un barbat in costum alb de spital impinge targa. Aseaza targa sub o lumina puternica de reflector.
Apoi, un burghiu imens coboara spre targa si spre pieptul lui Lu. Burghiul patrunde pieptul papusii.
Voce prezentator stiri: Din punct de vedere stiintific, nu s-a aflat niciodata ce era cu Lu. Autoritatile au adus un medic din strainatate specializat in paranormal si in organisme atipice, care l-a operat pe Lu sub stricta supraveghere a reprezentantilor ministerului de interne. In urma operatiei, nu s-a stabilit inca daca era vorba de un organism cu puteri paranormale, care ar fi putut sa provoace o hipnoza colectiva, sau pur si simplu de o coincidenta. S-au facut pronosticuri in legatura cu declararea lui ca fiind apt pentru reintegrarea in societate, sau din contra ca fiind une element periculos pentru societate, tocmai pentru ca sursele atipicitatii sale erau imposibil de cunoascut.
Vedem cum burghiul desface pieptul lui Lu, iar prin fisura facuta de burghiu tasnesc foarte multe baloane de sapun. Camera se umple de baloane de sapun.
Voce prezentator stiri: S-a optat insa pentru varianta integrarii sale in societate, prin urmare doctorii au fost de acord sa i sa fac lui Lu o operatie estetica , chiar fara acordul pacientului.
Targa iese incet.
Voce prez. Stiri (pe iesire): Dupa operatia estetica si o perioada mai lunga de recuparare, Lu s-a reintors in societate, si-a gasit o meserie de viitor si se pare ca a facut-o cu dedicatie pana la sfarsitul vietii. Niciodata incidentul cu hipnoza in masa nu a mai fost pomenit, iar lucrurile au reintrat in normal.
VII.
Il vedem pe Lu, acum jucat de un actor- om, in spatele unei mese de mixat. Pune muzica, oamenii danseaza. La un moment dat, se aud galagii, sunete de inchidere, se aprinde lumina. Pe o boxa, vedem o fata cu un rucsac-ursulet in spate. Fata face baloane de sapun.
Lu si fata se privesc o secunda, fara sa reactioneze in nici un fel unul la altul. Apoi fata insurubeaza capacul de la tubul pentru baloane, baga tubul inapoi in rucsac si pleaca.
Lu: Am o melodie foarte speciala, pe care vreau sa o pun in seara asta pentru toti. Prima oara cand am auzit-o, era la un radio micutz, intr-o sufragerie in care locuiam singur.
