duminică, 2 noiembrie 2008

popcorn in cap

[Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Location: C:\Users\user\Documents\texte

Created: 6 mai 2008 15:24:00 ]


Buna seara. Doamnelor, domnilor... Motivul pentru care sunt aici e unul subversiv. Un act terorist. Am de gand sa incurajez prin ceea ce voi face gandirea periculoasa, nesimtirea si tupeul. Asa ca daca vreti, puteti pleca chiar acum. Ar fi mai bine. Sau s-ar putea sa va placa si sa cereti mai mult. S-ar putea sa dezvoltam o relatie. S-ar putea sa nu vreti sa ma mai vedeti niciodata. Voi incepe simplu, printr-un anunt, nu, de fapt printr-o analiza. Printr-un semnal- nu de alarma, ci de atentie. Va este cunoscuta, presupun, notiunea de pop-corn. Un corn popular. Pop? Pop-up? Stiti si acele pop-ups care apar cand ti-era lumea mai draga si la care trebuie tot timpul sa cauti x-ul ala nenorocit din coltz.

Pop, pop-up, pop-corn, pop-pop-pop-pop-pop-pop-pam-bam-bi-bap-wop.

Eu vreau sa va vorbesc nu despre pop-ups, ci despre pop-corn. Pop-cornul e un explozibil la origine- da, va rog sa fiti foarte atenti la definirea si amorsarea conceptului de pop-corn, pentru ca, va spun, pop-cornul este primul si singurul explozibil natural, legal si de larga circulatie distribuit in tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare.

Sa va povestesc ceva.

Prima poveste.

Eram intr-o seara in apartamentul meu. Singur. Gasisesm niste muzica pe Internet. Ma uitam pe fereastra. O seara racoroasa. Luna plina, sau aproape plina. Cativa nori. Un pechinez care latra undeva la parter. Il cunosc demult. Are momentele lui de neliniste, poate din cauza faptului ca stapanii pleaca des de acasa, sau poate doar incearca sa comunice cu alti caini din bloc. Poate uneori se simte singur. In fine, descarcasem niste muzica de pe net si ma gandeam daca sa inchid sau nu fereastra, din cauza latratului care se auzea de undeva de jos. Muzica pe care o ascult e destul de linistita si indeamna la randul sau la liniste. E o muzica frumoasa. Tocmai puneam mana pe manerul geamului ca sa il inchid, cand am auzit soneria. A sunat o singura data, scurt. M-am dus sa deschid si m-am trezit ca George intra peste mine in camera, cu o fatza descompusa si cu un filtru de tzigara in gura. Inca aprins. George ar fi trebuit sa fie la Belgrad, asa ca mi-am dat seama imediat ca s-a intamplat ceva. Asa ca George se aseaza si incepe sa-mi povesteasca. „Eram la Belgrad. Eram la Belgrad, in cetate, in fortareata aia, si era festivalul berii” spune, „si era restaurantul ala langa zoo, in cetate, deasupra gradinii zoologice, stii. Si stateam langa un zid din ala de fortareatza si daca te uitai in jos, peste zid, sub noi la zece metri in jos era o cusca cu ursi. Si eram cu silviu, cu gashca, cu totzi. Adica deasupra era o terasa, stii, si jos ca o cusca mai mare cu ursi, gen rezervatie, stii? Si ma rog stateam sa bem. Stateam cu silviu si cu ceilalti, si beam bere, si... Silviu stii ca nu bea. Nu bea de obicei, da berea sarbilor e prea buna si plus ca mai era o pizda acolo. Silviu avea o chestie cu ea un crush din asta stii. Si pizda zicea „piva, piva, piva”, adica bere in sarba, si toata lumea era beata. Si silviu cu fata se retrag sa vorbeasca, stii. Ea nu stia engleza. Era cam beata si se aseaza amandoi pe zid, pe zidu ala. Si asta cade. Cade, ma. Cade la urshi.” „Ce face?”, il intreb. „Cade la urshi, ma. Urshii. Din gradina zoologica. Nu era plasa, stii, si Silviu cade. ” „Sa-mi fut una”, zic.”Si ce-a patit?”. „L-au mancat.” „Cum?” „L-au mancat.” „Cum l-au mancat?” „L-au mancat urshii, zice.” „Adica pe Silviu l-au mancat urshii?” „Da. Da”, zice. „Nu era plasa si a cazut acolo. Doi urshi mari negri. Pana sa vina paznicul.” Si tace. Isi aprinde o tigara. Mai vorbim. Apoi pleaca. In seara aia mi-am facut prima tigaie de pop-corn. Am luat o tigaie din camara, am pus-o pe aragaz si am aruncat boabele de proumb in uleiul incins. Apoi am stat toata noaptea langa coltul mesei si am mancat popcorn. Am mancat un castron intreg de popcorn, gandindu-ma cum pe prietenul meu Silviu l-au mancat urshii.

A doua poveste. Am un prieten care ishi... Nu altceva. Vedetzi, eu sunt actor si trebuie sa intzelegetzi ca la inceput e mai greu, de asta sper sa avetzi cata rabdare sau cata intzelegere putetzi avea in fatza cuiva care la varsta de 23 de ani are de multe ori impulsul de a da pe cineva cu capul de un perete pana iese sangele si se face praf creierul si se amesteca cu var si muci. Asta fireshte pentru ca sunt actor. Imi vine sa fac asta si cand producatoarea ma striga „Hei, pizda!” pe platoul de filmare, si cand producatorul dispare din tzara, nu mai raspunde la telefon si nu imi mai da banii pe cele doua spectacole jucate, si afirma ca eu, adica persoana mea, il enerveaza ingrozitor pentru ca isi asteapta banii, pentru ca are pretentzia- persoana mea vreau sa zic- sa ishi primeasca banii pe spectacolele jucate, atata timp cat exista si alti actori care au sume mai mari de luat de la el si care nu sunt atat de nervoshi sau suparatzi. Nu sunt nervoshi sau suparati. Iar pentru ca persoana mea e nervoasa si suparata, el se intristeaza si ajunge la concluzia ca actorii au devenit niste fiare capitaliste. Prima oara, cand conflictul inca nu era grav, am vrut sa ne cacam pe presul firmei lor. Si credeti-ma era o actiune cat se poate de comunista. I-am fi invitat si pe altzii. Ne-am fi cacat la comun pe preshul firmei lor de productzie. Cum se cheama asta, anger management? Acum, cand conflictul a devenit mai mare, persoana mea... Va plictisesc, nu? Am intalnit un dj care inainte sa puna muzica a spus publicului: ”first we will go very slow, and then we will go really really fast.” Ca atunci cand faci sex. Dragoste. Ca atunci cand te futzi. Pentru mine, fiecare spectacol e ca si cand ash face dragoste. Sau sex, sau ca si cand m-as fute... Nu stiu exact ce cuvant i se potriveste fiecaruia dintre voi. Nu stiu cine sunteti, cum vorbitzi si de cate ori ca spalati pe dinti, dar din fericire si voi si eu stim senzatia asta- cum e cand te futzi. Cum e cand transpiri, si transipri, si transpiri, si transpiri, si... As vrea sa ascultam impreuna putina muzica.

[ Daedelus- Exquisite corpse: „Thanatopsis”/ sau Dj Krush-Zen: „Song 1”]

Imaginati-va ca faceti dragoste si ca vine cineva si se caca exact in locul in care intrati- sau exact pe penisul care intra in voi. Mie imi place mai mult cuvantul pula, dar iarasi e vorba de gust. Cam asa ma simt eu uneori. Cam asa se simte persoana mea uneori, inainte de a se supara si enerva, atunci cand oamenii cu care lucreaza nu ii arata respect. Si cred ca asta e valabil pentru toata lumea de aici. Cam asa se simte persoana mea inainte sa vada in fatza ochilor, real and live, filme in care ia pe cineva de par si il da cu capul de multe ori de perete, pana cand pe perete ramane un amestec de sange, creier si muci. Oare sunt un om violent? Oare sunt vinovat ca gandesc asa? Oare care e distanta dintre a vedea filmul asta sau a-l face sa se intample pe bune? Credeti ca daca-mi fac testul „Find out your inner criminal” pe Facebook voi afla raspunsul? Ma gandesc la toate astea in timp ce mai arunc o mana de popcorn in tigaia cu ulei incins. Am o bucatarie relativ mare. Se vede rasaritul din ea. De multe ori ma prinde rasaritul soarelui stand, mancand popcorn si uitandu-ma pe geam. Ma uit pe geam si vad cum apare profilat pe cerul roz-albastru, in spatele intercontinentalului, titlul „Viatza de actor”, scris cu litere mari de bronz.

Povestea a treia. Am un prieten cazac. Il cheama Marius. Are cai, are sabie, a luptat in Legiunea Franceza. Intr-o zi, Marius si prietenii lui se imbata foarte tare. Gasesc doua pizde, si zic: hai sa petrecem un pic, pentru ca le venea a fute. Numai ca Marius cazacul si peietenii lui erau atat de beti, incat mai intai le-au luat pe cele 2 domnisoare si le-au dus pe marginea unui lac, le-au dat jos din masina, le-au pus sa ingenuncheze si le-au innobilat cu sabiile lor de cazaci. Adica le-au facut cavalere. Pe urma le-au dus intr-o camera de hotel, le-au pus pe pat si le-au spus: voi sunteti acuma rapite si sunteti pe oo insula pustie, si noi acuma suntem piratzii care vin pe mare si vo ne facetzi cu mana ca sa va salvam. Si au inceput sa alerge in jurul patului: uuuu, uuuu, uuuu, uuuu.... Si fetele sa le faca cu mana: uuuu, uuuu, uuuuu, uuuuu.... Psihoza totala. Oamenii stiau sa petreaca.

Vorbeau o prietena si un prieten: stiti de ce a creat societatea o repulsie fatza de manelishi? Pentru ca prea petrec. Sunt prea veseli. Pe cine am prefera de exemplu dintr emo-kizi si manelishti? Intrebare de dreapta. Raspuns: pe emo-kizi, pentru ca manelistii sunt enervant de veseli. Nu? Manelishtii sunt prea veseli+ ca manelishtii nu se auto-definesc ca grup si nici nu incearca sa-si autocreeze un brand, deci e simplu: pentru manelishti nu potzi vinde insigne. Pentru emo-kizi da. Problem solved.

Ia sa vedem, cine de aici e anti-manele? Bun. Da, ridicatzi mana, nu va fie frica. Pana data viitoare, dragi copii, vreau sa-mi aduceti tema: Cum si in cate feluri potzi anihila un tzigan. Multumesc foarte mult, puteti iesi afara. Si data viitoare sa vad pe caietele voastre de teze sange si mult sloboz. Da, copii? Multumesc. Puteti iesi, am spus. Dam dumneavoastra. Si dumneavoastra. Sigur ca da. Ne pare bine ca atzi venit. Deci nu uitati: In cate feluri poti anihila un tzigan sau un manelist, ma rog tot aia, si cu cat mai multe detalii. Sigur ca putetzi si sta daca vretzi dar daca ma uit la voi, vreau sa aud: „Sange!!!!!!” ia sa vedem, sunteti pregatiti?

(se duce cu microfonul la unul din oamenii din public care a ridicat mana mai devreme, si il face – sau nu- sa spuna- sa urle: „Sange!!!!!”)

Nu poti? Eu zic sa te mai gandesti. E simplu. Hitler e in noi totzi, chiar si in Mickey Mouse. Asta am gasit-o pe Internet la un moment dat: S-au gasit nishte desene cu Minnie si Mickey inainte de primul cartoon de la Disney, care desene cum erau semnate? Adolf Hitler. Cred ca iar am inceput sa va plictisesc. Trecem la chestii mai estivale? Da, clar. Dar tu, tine minte: Hitler e in tine. E acolo, omule. Si pana-l dai afara, ai grija sa nu te trezesti ca ai omorat-o pe ma-ta.

Povestea a patra. Sunt agresiv? Imi cer scuze. V-am zis. Sunt actor. Am incercat de multe ori sa ma calmez facand tortellini, dar nu imi iese dacat cu popcorn. Cu tortellini erau aia din generatia trecuta; noi suntem mai prajiti. Cred ca ne-au bagat prea mult explozibil in laptic la gradinita. Desi, uite, eu nu ma duceam la gradinita. Eu cand ceilalti copii se duceau la gradi, stateam si ma uitam la televizor la emisiunea [...] despre tigri si alte animale. Imi plac animalele. Cred ca cel mai frumos lucru e sa salvezi animale. Cred ca cei mai frumosi oameni sunt cei care lucreaza cu animalele. Si da chiar vreau sa-l cunosc pe tipul care a scris „i fucked Lassie” pe peretii Bucurestiului.

Stiti ce am citit la un moment dat pe net? Ca un artist spaniol a facut o expozitie in care a legatun caine de calorifer si l-a lasat sa moara de foame si de sete. Sa moara lent, era specificat in articolul de pe net. Evident, erau multi oameni cae vizitau expozitia. Veneau, stateau un pic, se uitau la caine, plecau. Nu stiu daca plateau bilet sau nu. Cainele se nmea Nativity. Asta in 2007. Guvernul spaniol a aprobat organizarea unei alte editii a acestei expozitii, in aceeasi forma, in cadrul bienalei 2008. Evident, cu alt caine, pentru ca Nativity a murit. O s-o aduca probabil pe Happyness, sau pe Sunshine, sau pe Bless Human Race.

Ma intreb daca dau casting, sau pur si simplu ii iau asa la intamplare. Io cred ca dau casting. Nativity cica era deja bolnava, se vedea, adica avea toate datele. Am niste poze cu ea. Eu unul sunt de parere ca, intr-un fel sau altul, prezinta.

(incepe sa dea poze cu Nativity in public)

Puteti sa le dati mai departe. Prezinta, nu? Acum e si ea in lumea artistilor. Poate e undeva pe insula aia fermecata si trage coca cot la cot cu Elvis, si dimineatza isi bea cafeaua cu Lady Di. Adica va dati seama ce dimineti insorite pot sa aiba ele doua acolo, pe peluza paradisului, infigand cate un pai in spuma frappe-ului, sau frappuccino-ului, si vorbind despre copiii orfani si foametea din Africa. Stii, Di, ar zice aia mica, am avut si eu exact aceeasi senzatie.Pur si simplu am inteles exact prin ce treceau. Isn’t that amazing?, zice Lady Di. Yes, it is. Tie ti-a fost vreodata foame, da’ foame rau?, zice aia mica. Draga mea, sincer nu-mi amintesc. Adica posibil, dar stii, in timpul vietii... Inteleg, zice aia mica. Nu, adica chiar inteleg, tu esti o tipa oricum foarte ok. Oh, I love you too, darling! Si cele doua se imbratiseaza. Imi pare chiar rau ca nu ai experimentat povestea asta cu foamea, senzatia asta. Foamea. Zice Nativity. E o experienta extraordinara, e... intr-un fel la fel de intens ca sexul. Da, sexul, ofteaza Lady Di si mai ia o gura de frappuccino. Nu vrei sa ne plimbam pe mal putin? Am auzit ca au adus un transport nou de calugari tibetani, sa mergem sa-i cunoastem, nu? Or fi venit cu tot cu tigri? Se intreaba Nativity dand din coada timida. As vrea sa cunosc un tirgu. Si cele doua pleaca la brat spre noul transport de calugari tibetani care a aparut pe insula fericirii. Pe drum, o iau cu ele si pe Keyla (?), fetita care a murit la sase ani impuscata de un coleg de clasa tot in varsta de sase ani, cel mai tanar criminal al Americii.

Tineti minte faza din film? Bowling for Columbine?

(face el vocile- [citat convorbirea telefonica din Bowling for Columbine])

Voce de barbat: Genesee County 911.

Voce de femeie: I have a student at Buell school that has been downed. I need

an ambulance immediately

Voce de barbat: Where is the child that’s been shot?

Voce de femeie: Right here on the floor of may class. Oh God please! She’s

getting white!

Voce de barbat: She’s getting white? Is she breathing?

Voce de femeie: Yes, the little girl is getting white!!

Voce de barbat: Is she breathing?

Voce de femeie: No, she is not!

Si asa micutza Keyla s-a dus in paradis. The whitest little girl on Earth.

(pauza)

Sunteti un public minunat.

(pauza)

Aveam un unchi caruia ii placea sa bea frappuccino. Era inainte de Revolutie si el inventase bautura asta, frappuccino. Si o bea cu nevasta-sa in sufragerie, duminica, in fatza televizorului stins. Nevasta-sa avea o colectie de bibelouri. Pusesera bibelourile pe televizor si se uitau la ele. Cand a venit revolutia, tot asa stateau intr-o duminica in sufragerie. Stateau la ultimul etaj, si unchi-meu a auzit un zgomot de pe acoperis, si a zis ca sa iasa sa vada ce se intampla. Ce-o putea sa mi se intample, doar nu mai impusca, zice unchi-meu si pune paharul de home made frappuccino pe masa, si se indreapta spre iesire sa arunce un ochi pe bloc. Nu te duce, zice nevasta-sa, da el- „da ce poate sa se intample?”, stii, si in clipa in care ridica chepengul- jbeng!, un glont in cap. Dupa cativa ani au venit de la politie la nevasta-sa cu un certificat de revolutionarsi o medalie. Nevasta-sa n-a vrut sa le primeasca. Stiti ce a zis? „Erou?”, a zis. „Erou? A fost un prost si a murit ca un prost. ” si nu a vrut sa primeasca nici o medalie.

Cred ca si nevasta lui a invatat sa manance popcorn. Cred ca ani intregi a stat singura in bucatarie si a aruncat pumni de boabe de porumb, pumni dupa pumni de boabe de porumb in ulei, pumni dupa pumni dupa pumni, explozii dupa explozii dupa explozii, dimineata pranz si seara. Explozii camuflate intr-o bucatarie cumsecade ca toate bucatariile din lume. Si pun pariu ca statea, manca popcorn si se caca pe ea de ras.

Cand eram mic parintii mei ma intrebau, de cate ori veneam de la munte si treceam peste paraul Prahova, ma intrebau: cum se cheama raul asta? Si eu niciodata nu tineam minte. Prahovaaa, raspundeau tot ei. Si la intoarcere, ma intrebau din nou: cum se cheama raul asta? Si eu iar nu stiam. „Prahova!Hai, spune dupa mine: Praa-hoo-vaaa. Praa-hooo-vaaa/ Praaa-hoo-vaaa.”, imi spuneau ei. Si erau multumiti, iar data urmatoare cand ne apropiam de Prahova, simteam ca o sa vina din nou intrebarea, dar eu iar nu stiam. Uitasem. Uitasem Prahova. Si cand trecea trenul peste rau, ei se uitau la mine complice, iar eu luam o gura mare de sandvis, stii, imi facusem o tehnologie sa cer sandvis inainte de Prahova ca sa am gura plina cand trecem, dar ei asteptau rabdatori sa inghit- „Mesteca tot, mami!”, si apoi: „Peste ce rau am trecut noi acuma?” Si eu ma uitam alb la fata si intr-un final imi dezlipeam buzele si ingaimam: „Olt?” la care ei- „Cum Olt? Care Olt? Hai ma mama ma. Cum se cheama raul peste care tocmai am trecut?” si pana la urma imi ziceau tot ei: Prahova. Zi dupa mine: Pra-ho-va! Zi Prahova! Zi Prahova! Zi Prahova! ZI Prahova! Zi Prahova! Prahova! Prahova! Prahova! Prahova!! Acum am crescut mare si zic, zic Prahova, bagami-as picioarele, zic, zic Prahova, Prahova-Prahova-Prahova-Prahova-Prahova-Prahova-Prahova!!!! Prahova! Ce pula mea rezolva asta? E mai bine in lume daca zic eu Prahova? Sunt mai multe case pentru oameni, creste leafa, se reface stratul de ozon daca zic eu Prahova? O sa-mi gasesc femeia vietii mele daca zic Prahova? O sa-si traga Bush un glont in cap daca zic eu Prahova? Bagami-as pula in ea de Prahova cu peturile ei cu tot.

[Gogol Bordello- „Mishto”]

Cand eram la scoala invatatoarea m-a pus intr-o zi sa ma bat cu cel mai rau baiat din clasa. Eu eram cel mai bun baiat din clasa. Eram clasa a treia. In timpul unei ore, clasa plina, si invatatoarea, care avea o mare caciula alba facuta din puf de pui de gaina, se uita in clasa asa, razant. Pluteste cu privirea deasupra clasei o vreme, si ochii i se opresc asupra mea. Eu inghet, ea imi face semn cu degetul si ma ridic, vin in fata clasei, si imi face semn sa astept. Apoi se mai uita o data deasupra clasei, si ochii i se opresc asupra lui Ionut, cel mai neascultator baiat din clasa, oaia neagra. Ionut vine si el in fatza, si... Iii-haaaa!!!

Doamna invatatoare da semnalul de start: Hai, arata-i tu! Imi zice. Stia ca facusem cateva lectii de karate, si mergea pe mana asta: adica eu o sa-l bat mar pe Ionut cel lenes, pe Ionut cel nesimtit, o sa-l dau cu capul de podea pe Ionut cel nesimtit, o sa-i dau borsul lui Ionut si toti copiii buni si ascultatori cu nota zece ca mine vor invinge. Vor invinge principial. Razbuna-ne!! Striga micuta eleva de nota zece din invatatoare, razabuna-ne tu. Vom invinge. Vom invinge. Vom invinge. Hai! A urlat si si-a pocnit palmele si copiii din clasa au inceput si ei sa urle- hai! Hai! Hai! Hai! Ionut era de doua ori mai mare decat mine. Ionut era prietenul meu. M-am inteles int-o secunda din priviri cu Ionut si am inceput spectacolul. Iiii-haaa!! Ne-am dat pumni, ne-am luat de par, ne-am dat mucii, ne-am dat picioare. Totul fara sa ne atingem de fapt. Si tot din priviri ne-am inteles s-o lasam la remiza. Doamna invatatoare participa intens la lupta. Cred ca pedagoaga din ea se masturba intens la tabloul ala cu doi copii de 10 ani care isi dau borsul in fata unei clase de alti copii de zece ani care urla si bat cu riglele lor de clasa a treia in banci. Orgoliul ei emitea semnale ca astrele care se ciocnesc cu pamantul. Si am lasat-o la remiza, a facut semn sa ne oprim, ne-am scuturat uniformele de praf de creta si ne-am dus in banci. Clasa a treia. Asa am invatat sa mint.

Traiasca Prahova, traiasca doamna invatatoare. Traiasca rusinea. Traiasca bunul simt. Traiasca laba si revistele porno. Traiasca carnetul de note, si doamnele secretare, traiasca cutiile cu bomboane de ciocolata, garoafele, pasta corectoare, somnul de la pranz, emisiunea de la Radio Romania Actualitati de la ora 8 fara zece si vocea aia de copil muist care zice: „Stop! Acum trec eu! Suna clopotelul!”. Traiasca indreptarul ortografic, ortoepic si de punctuatie, din care n-am retinut niciodata care forma e corecta: Mi-ar placea, sau mi-ar place sa sug pula??

He-he. Am iesit intr-o zi pe strada in bucuresti si sa va spun ce am vazut scris:

Eroii nu mor niciodata/ Lacul lebedelor / Love you/ Lacul lebedelor/ Piese auto import/ Slava ostasilor romani / Policolor casa culorilor / Monumentul eroilor artileristi/ Politia. Siguranta si incredere / Lacul lebedelor / Schimba. Fii diferit / Moarte Drepturi Gay-lor / Traieste fiecare clipa / Lenjerie / Posta romana. Mai aproape de tine / Izolatia buna face factura mica / Eroii nu mor niciodata / Spune doar cat de departe vrei sa ajungi / Lacul lebedelor/ Executam puturi/ Traieste cele mai frumoase apusuri! / Second hand / I’m lovin’it/ Anti Nato / Nu exista tara pentru batrani / Stralucire de diamant. Senzatie de nepretuit / Lacul lebedelor / Happyness / Validati cardul la fiecare urcare in vehicul! / Vehicul supravegheat video / Studenti: Protest! / Santier in lucru/ Adevarul despre Mc Donald’s / Lacul lebedelor/ Cofetarie. Patiserie. Paine / Pret promotional. Mocheta / The shit / For sale/ For rent/ Executam puturi / Trage / Validati cardul la fiecare urcare in vehicul ! / Bayadera / Kings on Ice / Work in USA / Santier in lucru / Aici s-a murit pentru liberatate / care e locul in care pestele tace si se face? / Orice produs- 15 lei / apropiati cardul / executam puturi mica si mare adancime / iesire de siguranta / mai mult spatiu. Mai multa libertate / fii atent! / executam puturi / love revolution / radar / chirurgie estetica / dare for more / faci cum crezi numai sa iasa treaba!/ de la dvd-uri la fiare de calcat/ solar/ autokarma/ inchiriaza-ma!/ antinazi!/ office change/ codru/ mourir/ ne cerem scuze pentru discomfort si va multumim pentru intelegere/ elibereaza-ti afacerea/ nu te enerva! Mergi incet ca sa-ti notezi adresa/ zilele pensionarului/

vreau bilet!/ lana de aur/ I’m lovin’ it! / Aici s-a murit pentru libertate! / United kingdom / French Bakery / vesnicia/ unirea shopping center isi cere scuze pentru neplacerile cauzate / angajam fete pentru vanzare/ Culori apetisante pentru toate gusturile/ Votat: mama/ Morti vii/ Santier in lucru/ complex culinaro-cultural „la maria”/ orasul creste pentru tine/ poarta se incuie 22-6/ o oferta pe viata/ ne cerem scuze pentru discomfort si va multumim pentru intelegere/ i fucked lassie/ cele mai bune alegeri in viata sunt cele facute cu sufletul!/ primaria capitalei va invita la gala de box profesionist „toti pentru adrian”/ La botezul fetitei va canta sofia vicoveanca!/ Wc femei/ Toti pentru adrian!/ Fantana patru anotimpuri/ Free/ Fuck all people/ agent 007 varza/ 17. o poveste despre destin. / tudor gheorghe / marochinarie / un oras al modei si al electrocasnicelor / fii atent! / click! Adevarul / Fa-ti prieteni noi cu cartela vodafone/ renaste-te/ ciorba de burta/ Te-ai masturbat vreodata in public?/ Sunt ceea ce sunt pentru ca tu tii cu mine. Adrian mutu./ cursuri de modelling pentru fructe si legume?/ sa protestam impotriva consecintelor pactului ribentrop molotov/ Lacul lebedelor/ tineri.profesionisti.cariere./ Profesor de terorism la aproape 8 ani/ Arati bine! / Cum ar fi sa respiri doar intre orele 9-18?/ www.erotica.ro/ aripioare cu susan/ live life to the full/ zidar, pietrar, tencuitor/ blanuri de lux/ termini facultatea? Atunci ai nevoie de milman/ Ia-o pe kylie cu tine/ atentie! Gazele se inchid/ Shok / Design yourself/ Cand unul e bolnav, altul munceste de doua ori mai mult/ Paste fericit!/

Nu trebuie decat sa iesi din casa si esti in pericol sa-ti explodeze creierul. Cateodata mi-as dori o casca de protectie. Cateodata mi-as dori ca orasul asta sa fie demolat din radacina. Nu mai are nici o sansa de supravietuire. Nici o sansa de recuperare. Acum cateva zile am vazut un caine murind. Ma uitam pe ferestra si cainele iesise din curte sa alerge pe strada. Un animal din ala mare, blanos, ca un urs. Blocul meu e in spatele altor blocuri, pe niste stradute. Si cainele alerga si apare un Audi cu 80 la ora care intra in el si ii rupe spatele. Am coborat si am stat juma de ora ochi in ochi cu el- juma de ora m-am uitat in ochii lui. Nu muri, nu muri. Statea si el in ochiu meu, se uita mirat, se bucura cumva ca il baga cineva asa mult in seama. Stapanii au chemat salvarea, si am asteptat, dar in juma de ora a murit. Spatele rupt. 80 la ora.

Stiti ce imi place cel mai mult in zilele noastre? Politetea. Politetea e ca si cum ai face laba cu un prezervativ langa femeia pe care o iubesti si care a adormit pentru ca maine trebuie sa se duca la munca. Pentru ca are un job, sau poate chiar 2 joburi, si weekendul tocmai a trecut si tu te uiti la ea cum sta semiintoarsa spre tine cu cearsaful care tocmai a alunecat un pic, cearsaful ala pe care l-ati luat impreuna de la Ikea, si simti ca ti se scoala, dar o respecti prea mult ca sa o trezesti, si vrei sa faci o laba, dar respecti prea mult cearsaful ca sa il patezi, si ai putea sa te duci la baie dar urasti neonul ala alb, ai putea sa nu aprinzi lumina la baie dar urasti intunericul, desi nu urasti intunericul cat e ea langa tine. Asa ca scoti incet unul din prezervativele alea classics, good old ones, si incepi. Ai dezvoltat o intreaga tehnologie astfel incat sa nu se miste patul. Ai dezvoltat o intreaga tehnologie astfel incat sa o atingi si sa nu o atingi in acelasi timp. Stii cum sa-i simti mirosul si cum sa-i simti caldura fara sa o deranjezi cu un milimetru. Si dupa ce ai terminat, iti scoti incet prezervativul, il inozi repede doar cu degetele de la mana stanga (ai invatat si asta in timp) si il strecori in cutia de carton de sub pat despre care ea nu stie. E o cutie plina pe jumatate cu prezervative inodate, pe care le duci din cand in cand intr-o punga de plastic la ghena. Asta inseamna politete. Si acum ganditi-va ca toata scena asta e 3D si noi o putem manevra si o rasucim astfel incat sa o vedem pe ea, care doarme pe o parte pe jumatate invelita, si respira adanc, sa o putem vedea din fatza. Si vedem ca are ochii deschisi in intunericul camerei. Are ochii deschisi si asteapta.

Fuck being polite!

Am avut la liceu un coleg handicapat. Avea o vestuta verde si pistrui. Il strigam Sergiu Nicolaescu. Nu stiu de ce. Ii placeau foarte mult apa si calutzii de mare. Visa sa-si faca o casa-crasma in ocean. Un fel de Mitocanu doi, da’ subacvatic. Visa sa vanda acolo, la Mitocanu 2, actiuni pentru terenul aflat sub apa- pentru tot pamantul de sub mare, adica. Mai exact, visa sa distribuie, nu sa vanda, certificate de proprietate pentru pamantul de sub apa. Fiecarea avea dreptul la vreo zece metri patrati sub apa. Daca simteai ca nu-ti mai place aici, itzi puneai o punga in cap ca sa nu ti se strice freza si te duceai in the underworld, la micutzul Sergiu. Care fiind putzin handicapat, nu putea sa vorbeasca si atunci itzi arata printr-un fel de dans subacvatic ca esti noul proprietar al unui teren plin de calutzi de mare, pestisori si scoici. Si tu ii multumeai si-ti mutai fundul in noua locuinta, unde alta treaba n-o sa ai toata ziua decat sa dirijezi circulatia pentru crabi, meduze, delfini si sa te joci cu calutzi de mare si sa rontzai alge halucinogene impreuna cu un crab batran si trecut prin toate.

Un singur lucru nu era Sergiu asta mic: politicos. Aveam in liceu o diriginta imbecila total, cae ne spunea „morcoviori si iepurasi” (si cred ca in capul ei nu se facea legatra ca declanseaza o separare se fortza intre copiii pe care ii numea iepurashi si copiii pe care-i numea morcoviori- „Rabbit eats the Carrot!!!”- simuleaza o palma; „Rabbit eats the Carrot! Rabbit eats the Carrot!! ”- simuleaza pumni, palme, picioare in gura.)

Si diriginta asta ne aduce intr-o zi de Sfantul Nicolae cadou... cate o cutie de chibrituri pe care ne-o pune pe banca. Dupa aia se duce la catedra, incepe sa aplaude fericita, si zice: „Aprindeti-le!! Aprindeti-le!!”. Si noi- puii mei, masca. Incepem sa aprindemm asa timid cate-un chibrit. Pula mea, si stateam asa cu chibriturile in mana si ne uitam la ele cum ard si ea (aplauda)- Bravooo!!!! Cacat. Niciodata n-am intzeles de ce nu le fac testul psihologic ca lumea. Si dintr-o data, din banca intaia, auzim un zgomot- si vedem cum tzasneste Sergiulica, in vestutza lui verde, fluturand cartea „English my love” care ardea!! Sergiulica radea si topaia cu cartea „English my love” in flacari. Semana cu solistu de la Sex Pistols in momentu ala. Era ca un drac. Nu stiu daca-i daduse foc intentionat, dar faptul ca ardea i se parea asa amuzant ca se caca pe el de ras!! Si asa a fost exmatriculat Sergiulica, omul care poate ar fi salvat lumea cu proprietatile lui subacvatice de la Mitocanu 2. Acum incearca sa sculpteze teoriile lui Kant in sticla si se ocupa de muzica electronica, droguri si calculatoare. Cred ca la un moment dat o sa puna stapanire pe lume.

Voi n-ati simtit niciodata ca suntem prea multi? Nu serios, adica asa, simplu, mergand pe strada, intr-o zi obisnuita de lucru sau de nelucru, sa te opresti si sa-ti zici tu tie: „Ba, suntem cam multi”. Pe bune. Chipuri si chipuri si chipuri, in stanga, in dreapta, in fatza, cretze, blonzi, cu sapca, fara sapca, cu tatze, fara tatze, cu funduri, cu burtzi, fara burtzi, cu ochelari, fara ochelari. Suntem prea mutzi. Prea aproape unul de altul. Ajung sa fie atat de multe trupri incat intr-o zi, daca scoti un cutit din buzunar si-l infigi scurt in fatza intr-o burta, n-o sa mai conteze. Daca ar fi sa faci un zoom ca la Google Earth si sa-i vezi pe totzi de sus, ai innebuni. Si mai ales sa vezi totul simultan. Sa vezi cate lucruri se intampla in acelashi timp. Cate lucruri diferite se intampla in acelashi timp. Diferentele sunt prea mari. Mult prea mari. Diferentzele dintre noi sunt prea mari. Si daca va asteptatzi sa fac o gluma artistica si sa ma scot, nu. Nu e o gluma. Di-fe-ren-te-le dintre noi sunt prea mari. Dar avem un lucru in comun: ne put gurile. Mancam cacat in fiecare zi. S-a futut filmul. Suntem strambi, uratzi, crippled in puii mei. Un ansamblu folcloric ratat, asta suntem. Vorbesc la modu global. Suntem un ansamblu folcloric ratat. O voma. Un cur. Un cur beshit si care se besheshte non-stop cu fiecare ocazie. Niste orgolioshi semidocti si isterici. Ar trebui ca toata lumea sa ia LSD.

Un prieten i-a zis unei prietene, care ii spunea cat de fututa e lumea si cat de aiurea au luat-o lucrurile, si cat de total futut e filmul cu rasa asta umana, i-a zis tipul asta: „da, e futut filmul, ok, dar parca nimic din toate astea nu mai conteaza daca te plimbi cu ppersoana care itzi place.” Daca faci o plimbare cu persoana care itzi place. With the person you like, a zis. As vrea sa-i vad pe toti plimbandu-se in aceeasi zi cu persoana care le place. Ia imaginati-va ce ciorchini penibili ar ieshi. Mie imi place de ea, dar ei ii place de el, dar lui ii place de cealalta, dar ei ii place de celalat, dar celuilalt ii place de celalalt, dar celuitat ii place de celalalt, caruia ii place de cealalta, careia ii place de cealalta, careia ii place de celalalt. E, si cum ar fi sa iesim totzi pe strada la bratz asa? Nishte ciorchini anti-fractali impiediatzi si beshiti. God bless the human race.

Dar, ma rog, daca ne plimbam pe rand cu persoana care ne place, cine stie. Am putea sa organizam niste inscrieri, niste cozi, niste bonuri de ordine. Batranii primii, ca sa apuce. Batranii si bolnavii. Pentru scaune cu rotile culoar special ca la biciclisti. Assa, am face cu totii numai 2 lucruri: ne-am plimba cu persoana care ne place sau am astepta sa ne plimbam cu persoana care ne place. Cei care s-au mai plimbat deja, asteapta sa se mai plimbe o data. Foarte frumos!!

(deseneaza pe o coala mare A3 cu markerul sau cu un spray doi muleti care zambesc si se tin de mana. Apoi sprijina undeva coala/cartonul unde sa ramana la vedere)

Am citit intr-o carte despre un tip care fusese anarhist in Istanbul, impotriva europenizarii, occidentalizarii, si confiscarilor si aruncarilor pe geam a tuturor valorilor Istanbulului. La un moment dat, isi da seama ca toate factziunile in care activase erau de fapt un mare bullshit, asha ca rennuntza la tot. Si pentru ca omul iubea vechiul Istanbul foarte tare, incepe sa traiasca exact dupa normele si cu imaginile din Istanbulul pe care il iubea.

(Ia cartea de pe masa si o deschide – Orhan Pamuk, „Cartea neagra”)

Se poate?

(Incepe sa citeasca din carte)

„casa lui era casa unui „mic burghez”, sau a unui reprezentant al clasei de mijloc, sau a ”concetateanului nostru traditzional”. Aveau fotolii vechi, imbracate in huse din stamba inflorata, ddraperii din material sintetic, farfurii emeilate decorate pe margine cu fluturi, un bufet curat, in care tzineau zaharnitza, pe care o scoteau pentru musafirii venitzi in vizita de sarbatori, precum si serviciile de lichior, pe care nu le foloseau niciodata, si niste covoare decolorate, roase.”

(Inchide cartea)

Asta era anarhismul lui.

Anarhismul meu e popcornul. Popcorn homemade, caer explodeaza cand il arunci in tigaie. Si pe care il mananci cald, cu sare, uitandu-te la cinematograful asta asha smecher si cu surround care e viata ta.

Ma intreb ce are in cap tipa aia, fata austriacului, stiti povestea? Pe care a tinut-o taica-su prizoniera in pivnitza timp de 24 de ani, timp in care a facut cu ea 6 copii, doi dintre care au fost adoptazti tot de el (de tata) si au trait cu el si sotia sa in casa, sus. Sotia nu stia nimic. Eu fetei asteia care a stat acolo 24 de ani, si care cand a iesit avea parul alb, atat as putea sa-i ofer: un mare castron de popcorn, si eventual sa stau langa ea si sa mancam amandoi in liniste. Mult popcorn cu multa sare. Un castron. Poate asta ar fi singurul lucru sanatos pe care totzi ar trebui sa-l facem.

Sau caprelor- caprelor pe care le cresc in casa unii care au fost fortzati sa se mute de la tzara la orash, in apartamente, si care nu se descurca cu banii si atunci cresc o capra in apartament ca sa ii vanda laptele. Ce intzelege capra aia, cu fundul in mashina de spalat, capul in televizor si stapanul sub ea bagat cum te bagi tu sub mashina, tragand-o de tatze non-stop? „Hai inca putzin, hai inca putzin sa am si eu de-o pereche de sosete!! Hai inca putzin s-o scot si eu pe nevasta-mea la cinematograf!! Hai inca putzin sa vad si io meciu cu baietzii la crashma, pe plasma! Hai inca putzin sa-mi iau si io televizorr” Bai, da mai duceti-va-n pula mea cu televizoarele voastre!

Mda. Aveam o colega obsedata de premii in scoala generala. Si ea purta vestuta. Avea putina burtica si un breton mare care ii venea peste ochi ca in 2 stupid dogs. Nu imi placea de ea, parea tocilara si eu vroiam tot timpul sa stau cu curvele sau cu baietii. Ma rog cel putin cu fetele care aveau potential de curva, adica de exemplu refuzau sa isi puna pantaloni pe sub uniforma, ceea ce noi gaseam ca e extrem de sexy. Colega asta a mea tocilara lua tot timpul premiu. Stia raspunsuri la toate intrebarile, o data a intrebat invatatoarea ceva despre cresterea albinelor, si singura cu mainile ridicate pe sus era ea. Cresterea albinelor. Atunci chiar ne-am enervat. Pai tu nu stai la bloc? Cu generatii si generatii de intelectuali? De unde dracu sa stii tu ceva despre cresterea albinelor? Da n-aveai ce sa faci. O data s-a intamplat sa vin cu ea de la scoala spre casa. Era soare, dupa-amiaza, cald, eu imi fluturam ghiozdanul taras in jururl meu, ea isi scosese si ea ghiozdanul si il tinea de maner. Avea mana stanga plina de chestii scrise cu stiloul ca sa nu le uite. X-uri, teme, cifre. Ma uitam la mana ei ca la mana unui monstru. Si aveam o singura panica: sa nu ma vada nimeni stand si mergand pe strada cu ea. Asa ca o ardeam asa, mai la un metru, daca ma intelegi ce vreau sa zic. Mai mult pe strada. Adica daca aparea cineva puteam orican pac- sa fac dreapta si sa dispar, fara macar sa se banuiasca ca eu si ea am fost pe aceeasi strada. Ma gandisem eventual sa ii dau si cu ghiozdanul in cap daca apare cineva si ne vede. As fi putut sa zic dupa aia ca mergeam cu ea numai asa, ca sa o tachinez, ca sa-mi bat joc, si as fi scapat. Si mergeam asa pe strada, ea imi povestea ceva si eu vroiam intr-un fel sa aud ce zice, dar nu puteam sa-mi calc pe inima, asa ca incercam sa deduc de pe buzele ei. Si pac!! Deodata- un camion in fata. Intelegi? Un bot mare de camion care vine in viteza spre mine. Si simt o mana ca ma trage. Pe urma am lesinat, n-am mai vazut nimic, dar in spital am aflat ca ea imi salvase viata. Toci. Dupa aia, colegii au facut misto de mine, ca ce cautam eu cu Toci pe strada... Iar eu am urat-o atat de tare pentru ca s-a aflat, ca n-am mai vorbit cu ea niciodata. Nici nu ii raspundeam la salut. Cand venea spre mine o rupeam la fuga in directia cealalta. La balul bobocilor am dat bani ca sa ii luam o perna din aia pe care te asezi si scoate bashini, de la magazin. Numai ca n-a aparut la bal, pentru ca se sinucisese. In clasa a opta n-a mai luat premiu. N-a mai luat premiu, si s-a sinucis. A sarit de la etajul zece. Parintii ei au aflat ca nu a luat premiu abia dupa moartea ei. Cred ca i-a fost rusine sa zica acasa. Ma rog. Maica-sa lucra contabila la noi in scoala. Taica-su era director de liceu. Cel mai tare a fost ca au dus-o la spital, si dupa aia n-au mai putut sa o ia de acolo pentru ca s-au blocat in trafic si au ajuns dupa ora inchiderii, si asistentele care se ocupau de persoanele decedate plecasera. Am aflat asta pentru ca inmormantarea a fost amanata cu o zi din cauza asta, de fapt reprogramata. Spitalul era departe, iar taica-su a ramas prins in trafic si in loc de unu a ajuns la unu jumate. Mai stiu asta si pentru ca asistenta care se ocupa de toata povestea a fost prima femeie cu care m-am futut... Intr-un cimitir. Avea o chestie cu mortii. Spunea ca moartea e foarte relaxanta. Ea mi-a povestit si despre Toci, ca cica avea o expresie foarte linistita, asa cum statea intinsa pe patul de spital. „Parca era vie. Pe bune. ” Sonia, prima mea experienta sexuala, care avea o problema cu moartea, e acum profesionista pe Magheru. Spune ca meseria de prostituata ii da la fel de multa adrenalina ca si moartea. M-am mai intalnit de cateva ori cu ea, e una dintre cele mai elegante din zona motociclistilor de langa Mac. Si a pastrat asa ca un memento bonetica de asistenta. E o bomboana de fata. Si inca are un fetis, cu chestia asta, sa dezvirgineze baieti. De-aia si da tarcoale mai mult pe langa Mc Donald’s, ca sunt o gramada de pusti care trec pe-acolo, emokidz si tot felul. Cum prinde ceva proaspat, pac! Sonia. Primul lucru pe care mi l-a zis a fost: „Vrei sa-ti sug pula?”, si asta cam imediat dupa inmormantarea lui Toci. Cand am auzit asta, mi s-a sculat instant. Mi-am pierdut cuvintele, doar am dat din cap.

Eram o data cu niste prieteni intr-o padure, cautand un party, stiti, o petrecere cum se fac petrecerile in padure. Si primeam indicatii la telefon- ajungeti pana la giurgiu, faceti dreapta pe langa satul boboc, traversati satul floricica, iesiti din satul floricica, ajungeti la intersectie- ati ajuns la intersectie? Nu, n-am ajuns. Eram vreo 6 in masina, 5 ketaminati si un sofer. Treceam prin tot felul de sate ingropate in intuneric. Intr-unul din ele, pe la ora 2 noaptea, am vazut o babutza stand la poarta. Nu stiu la ce se gandea. Era o momaie cu basma in intuneric. La ora 2 noaptea, in fata portii. Am trecut cu masina in viteza pe langa toate portile si satele si intersectiile, primind indicatii de la cineva care era in bucuresti la alta petrecere si incerca sa vorbesca tare ca sa acopere muzica. Ati trecut de satul Boboc? Nu. Ba da. Nu stim. Da ma, am trecut. Normal ca am trecut. Bine, pai atunci mergeti pe drum pana la intersectie, urla ghidul. La intersectie facem instinctiv stanga, si intram pe un drum forestier in padure. O liniste desavarsita. La un moment dat, unul dintre noi se gandeste- oare ar trebui sa sunam pe cineva de la petrecere sa vedem daca se mai tine si sambata asta? Sambata trecuta s-a tinut. Ceea ce inseamna ca poate se tine si sambata asta. Nu? Da. Cine e acum la petrecere? Nu stim. Mergem mai departe. Nimic. Liniste. Intoarcem masina inapoi la intersectie si facem dreapta. Mergem la dreapta. Intram in aceeasi padure, numai ca pe partea dreapta cum ar veni. La un moment dat iesim din padure, intr-o poiana pustie, oprim masina, ne dam jos. Liniste. Nu mai putem sa sunam ca nu mai avem semnal. Apoi telefoanele incep sa ne bipaie pe rand. „Welcome to Bulgaria!”. Pam-pam! Scoatem niste sandvisuri si incepem sa le mancam, in linistea desavarsita din Bulgaria, ora 3 noaptea. Si auzim o voce din masina (soferul ramasese inauntru)- „ba cum dracu se trage chestia asta?” pana sa ii explicam noi, soferul deja isi trasese liniuta lui de keta. Acum eram 6 ketaminati si o masina, noaptea in padure, in bulgaria, la ora 3. Ne urcam in masina si pornim. Soferul vedea oameni sarind din santurile de langa drum pe parbriz, noi ii spuneam ca nu e nimeni. Am uitat sa mentionez ca era prima data cand soferul lua ketamina. Reusim sa iesim de pe drumul forestier si reusim sa sunam la cineva despre care stiam ca e la patrecere- raspunde, se auzea muzica. „unde sunteti?” intrebam noi. „voi unde sunteti?” intreaba ei. Noi suntem in padure. Care? Aia de dupa satul Boboc. A, pai s-a schimbat locatia. Veniti pe soseaua principala, traversati Giurgiu si cand iesiti din Giurgiu e prima padure la dreapta. Apoi inchide. Intre timp, soferul conducea masina catre copacul din stapanul inelelor care rasarise pe autostrada.

Oare ce avea in cap babuta aia care statea la doua noaptea si privea asa drumul?? La ce se gandea? Poate isi masura timpul pana cand o sa cada. Stti ca la batranete cam toti peste 75 de ani din sate incep sa cada. Cad asa, din picioare. Daca te duci prin sate, juamate sunt cu mana rupta, jumatate nu mai au picioare. De ce, maica? Pai am cazut, maica. Iesi la poarta si cazi. Te ridici din pat sa te duci sa te pisi si dintr-o data te trezesti jos. Am o prietena a carei bunica a cazut de vreo 8 ori in ultimii 5 ani. Prima oara cand a cazut a ramas cu mainile paralizate. Urmatoarea data si-a spart capul. Ultima data, mai recent, a cazut incercand sa fuga noaptea dupa sotul ei care are vreo 80 de ani, e senil si a plecat de acasa. Plecase asa, pe drum, noaptea. Vecinul care trebuia sa aiba grija de ei se dusese si el acasa, pentru ca avea nevasta bolnava. De cancer. Si bunica a iesit dupa bunic, s-a impiedicat de o sarma si si-a mai spart o data capul. Si un ochi. Toti, dar toti cad de la 75 de ani incolo. Cel mai sigur ar fi sa stea tot timpul jos, sau sa inceapa sa umble de pe la 70 de ani in scaunul cu rotile. Preventiv. For safety measures. Cadou la aniversarea de 70 de ani- un carut cu rotile, eventual si cu un televizor mic atasat pe care sa se prinda etno.

Eu am vazut o data un batran cazut pe care il chema Dom’ Doctor. Dom’ doctor era pe la Universitate,

[...]

Am un prieten caruia ii placea sa se loveasca de pereti. Sta in zona Lipscani. Peretii aici sunt ori pe cale de a se darama ori tocmai in constructie. Nu stiu daca asta are vreo legatura, dar lui ii placea foarte tare sa se loveasca de pereti. De aia intr-o vreme a fost punkist, nu ca avea vreo mare legatura cu punkul, dar ii placea sa se duca la festivalurile punk unde te poti arunca in multime si lovi de oameni din plin... Si pana la urma poti sa te lovesti si de pereti daca ai chef, nimanui nu-i pasa prea tare. Din cauza perioadei punk a inceput s-o arda si pe heroina un pic, dar numai un pic, dupa aia si-a dat seama ca nu e ok, si a facut tot posibilul sa se lase. A plecat in armata ca sa scape de heroina, un an. Cand s-a intors era alt om. Acum e angajat la o firma de publicitate, se ocupa de IT, are foarte multi bani. Maica-sa era o doamna grasa si simpatica, care ne invata poezii cand eram la scoala, si care a murit pentru ca o asistenta i-a injectat xilina in vena, in loc de antibiotic. Prietenul asta al meu are o prietena care e pe heroina dar a inceput pe metadona. Culmea. Atipic, nu? Tipa avea caderi dese de calciu, si intr-o vara era la mare si a lesinat, a facut o cadere de calciu. A venit salvarea, a dus-o la spital la Constanta- unde doctoritele au privit-o si au zis: pai asta e o drogata din vama. Avea venele intepate de la calciu, dar ele au zis ca e de la droguri, ma-ntelegi. Ia da-i tu niste metadona ca face spume pe-aicea drogata dracu. Ea era prea lesinata si nu putea sa explice exact de ce a lesinat, asa ca a primit prima ei metadona ever, dupa care au aruncat-o in strada sa ia o masina inapoi. Prima ei metadona. Cica a fost foarte tare, a ajus in vama si sase zile n-am mai stiut de ea. Din amintiri, tot vroia sa se duca singura noaptea in apa. Prietenii au salvat-o, i-au zis stai aici cu noi si bea palinca, ca-ti revii. Dupa aia s-a apucat de hero. Si l-a cunoscut pe prietenul meu caruia ii placea sa se loveasca de pereti. S-au cunoscut intr-un magazin de animale, pe Lipscani. Zoo Pet Shop. El vroia sa-si ia niste pesti, ea se uita lung la o soparla. N-avea bani de soparla, dar incerca sa comunice cu ea prin geam. Ii spunea Luci. Si prietenul meu caruia ii placea sa se loveaca de pereti, i-a cumparat-o pe Luci, pentru ca tocmai isi primise primul salariu de IT-ist la o mare firma de publicitate din Romania. Asa s-au imprietenit, s-au dus acasa si prietenul meu si-a facut o doza, prima dupa multa multa vreme. Dupa armata. Acum locuiesc impreuna si recent au dus-o din nou pe Luci la Pet Shop, ca nu mai au bani. Vor insa sa faca un imprumut si dupa ce trec amandoi pe metadona, sa o ia din nou pe Luci inapoi. Au facut un deal cu vanzatorul de la Zoo Pet Shop sa nu o vanda. I-au promis ca o platesc dublu, numai sa nu o vanda. I-au lasat si televizorul garantie. Acum se duc la spital, au trecut pe metadona, ea s-a si internat, dar el nu poate sa se interneze pentru ca ar fi dat afara de la servici. El banuieste ca ea ar avea o legatura cu doctorul, motiv pentru care a inceput din nou sa se loveasca de pereti. Visul ei era sa plece in Anglia sa faca horticultura cu 50 de lire pe zi.

Am niste prieteni care intr-o seara din asta calduroasa, in care inflorisera si teii, au fumat cateva jointuri si dupa aia unul din ei a zis- hai sa mergem la mine. Au plecat unul dupa altul pe strazi pana la un imobil mai mare in care tipul statea, si au urcat pe scari. Tipul n-a zis exact la ce etaj sta, sau ceilalti n-au inteles foarte bine, asa ca doi dintre ei care au ramas in urma s-au trezit ca habar n-au unde merg de fapt, daca au trecut sau nu de locul in care trebuia sa intre, sau chiar daca au intrat in scara care trebuie- si tot urcau scarile intrebandu-se pana unde trebuie sa urce scarile alea, si daca scarile mai duc de fapt undeva, pana cand au ajuns la un palier la care una dintre usi era intredeschisa. Si atunci s-au gandit ca sigur aici e casa tipului la care trebuiau sa ajunga, si au intrat. Erau doi baieti si o fata. Au intrat si s-au trezit intr-o sufragerie cu o masa mare de sufragerie, de lemn, si cu un televizor aprins, dat la maxim pe Mtv. La masa, pe unul din scaunele de sufragerie, statea o doamna, cu spatele spre ei si cu fatza la televizor. Doamna era la vreo 70-75 de ani, si era dezbracata in partea de sus. Cum ar veni, la bustul gol. Statea in sufrageria ei la bustul gol si dormea in fatza televizorului dat pe MTV la maxim, in timp ce 3 tineri aproximativ prajiti intrasera din greseala in casa ei. Prietenii mei s-au blocat si au iesit pe furis din casa. Nu mai stiu daca au inchis usa, sau au lasat-o tot asa deschisa. Dupa aia au gasit si locul unde trebuia sa ajunga, care era cu un etaj mai sus.

Am un prieten cu care o prietena mergea pe strada. Fusesera la o petrecere impreuna. Plecasera mai devreme pentru ca prietenul fusese dat afara pentru ca se daduse la unul din prietenii prietenilor. Era acum cativa ani buni si nu era deloc trendy si nici experimental sa fii gay in Bucuresti, Romania. Asa ca prietenul a fost data afara de la petrecere pentru ca incercase sa cine stie ce ii faca celuilalt prieten in baie. Si cei doi, ea si el, prietenul dat afara si prietena care plecase cu el pentru ca asa a vrut, merg pe strada. Si vad o pisica calcata de masina. Cu coloana rupta. Pisica mai misca, respira si are ochii deschisi. Dar are coloana rupta de la masina. Nu e nimeni pe strada. Ora 3. Suna la veterinari. Nimeni disponibil. Asa ca prietenul ii spune prietenei sa il astepte mai incolo, si ea il asteapta cativa pasi mai incolo, rezemata de un gard. Nu se uita in spate. Se uita in fatza, la strada goala. Aude doar cateva bufnituri. Prietenul omoara pisica dandu-i cu piciorul in cap. Apoi vine langa prietena si incepe sa planga. Ea il tine in brate. Merg la camin pe jos. Nu-si spun nimic pe drum. La camin se urca in patul de deasupra si dorm. Patul de deasupra era patul meu, dar asta e cu totul si cu totul alta poveste.

Cand eram mici mergeam in tabere de creatie. Acolo am invatat tot ce stim acum: sa bem, sa ne futem, sa fim impreuna, sa boram cand ne e rau. Acolo mi-am intalnit multi prieteni cu care am ramas mai mult sau mai putin legat. Erau multi acolo. Se faceau concursuri de sarutat, se faceau orgii in padure, la foc, se faceau tot felul. Intr-o zi ne-au jefuit unii in Iasi pe mine si pe inca un pusti in timp ce ne cacam. Ne oprisem

[]

Am un prieten care vrea sa se faca doctor. Era intr-o zi in stagiu intr-un spital in Iasi, si se plimba cu ceilalti colegi de vreo treizeci de minute pe holuri, inregistrau fise, ma rog, faceau ce trebuie sa faca niste studenti in stagiu, intrau prin saloane si isi faceau de treaba, ca daca stateau pe hol se luau de ei babele si asistentele. O zi obisnuita intr-un spital obisnuit din Iasi. Il asteptau pe medic, care era un tip cu experienta, cu care li se spusese ca au noroc sa lucreze. Si medicul vine, si le zice- „baieti, aveti noroc azi. O sa va arat ceva care o sa va ajute mult pe viitor.” Si intra cu totii in salon. Grupul de 9 stagiari si doctorul. In salon, un pacient cu mana rupta care vorbea la telefon. Un tip la costum, care tocmai isi rupsese mana incercand sa isi dezapezeasca masina. Alunecase sub masina si acum avea mana fracturata. Vorbea cu un coleg. „Ce faci, coaie? Bai uite ce s-a intamplat.... Ma auzi? Bai uite sunt la spital, la urgente. Nu ma stai linistit. Dadeam zapada de pe masina si am alunecat sub ca prostu. Nu, doar o fractura la mana. Serios. Da ma sunt la spital acuma. Am venit imediat. Uite ce vreau sa te rog: suna-l pe Sandu, da’ suna-l acuma, nu uita, sa ia el masina pe teren maine ca io nu am cum sa conduc. Suna- ca nu doarme. Vezi ca e sub zapada, poate se mai topeste pana maine. Poate o scoateti voi ca nu stiu ce s-a intepenit dracu asa. Da ma. Da. ” Doctorul asteapta ca tipul sa isi termine convorbirea, apoi se duce, se prezinta, ii prezinta pe studenti. „Tinerii o sa asiste acest consult pentru a-si indeplini stagiul de anul 4.” Ii ia mana si il intreaba unde il doare. Ii spune tipului sa se intinda pe pat. Tipul isi scoate sacoul si se intinde pe pat. Doctorul ii ia mana cu ambele maini ale lui de o parte si de alta a umflaturii, il strange si incepe sa traga incet cu o mana in sus si cu o mana in jos. Ii cheama pe studenti in jur- „Auziti?” - se aud foarte vag, aproape impreceptibil, niste sunete numite crepitatii osoase, care rezulta din frecarea unui os cu altul. Fractura de radius. Tipul se uita in tavan. Apoi doctorul explica ca e foarte important sa iti dai seama care os e rupt, ca sunt doua- radiusul si ulna, si ii invita pe studenti sa treaca si sa incerce fiecare ca sa vada daca simt ce os e rupt. Radiusul sau ulna? Ei? Ziceti asa, la prima impresie. Cum se simte la mana? Tipul de pe pat nu intelege decat ca nu il mai doare mana in clipa in care doctorul isi ia mainile de pe mana lui, dupa care alte maine ii iau oasele si le freaca scurt unul de altul Primul student. Radius sau ulna? Io zic ca... Mai freaca o data. Radius, dom’ doctor. Doctorul nu zice nimic. Al doilea student. Tipul de pe pat se uita in tavan. Incep sa ii apara picaturi de sudoare pe fata. Al doilea student- harsht. Ulna, dom’ profesor. Auziti crepitatiile? Da, dom’ doctor. Crepitatiile se aud destul de clar. Toti cei 9 studenti stagiari le aud. Mai sunt si doua asistente, dar ele stau mai departe si probabil ca nici nu le intereseaza. Sunt obisnuite cu durerea. Cam pe la al patrulea student, pacientului ii dau lacrimile. Al patrulea student e o fata. Ea se apropie, isi pune mainile pe mana lui, ii suflecca putin camasa care se imbibase de transpiratie, si rasuceste. Harsht. Vede ca pe fata tipului incep sa curga lacrimi de durere. Radius. Clar radius, spune ea si ii dau si ei lacrimile, in timp ce freaca cele doua oase. Apoi se duce la loc, cu barbia tremurand, si isi sterge ochii pe sub ochelari repede. Pe furis. Mai sunt 4 studenti. Tipul de pe pat e rosu la fatza. Lacrimile ii curg acum in vreo trei siroaie pe fiacare obraz. Se uita in continuare in tavan, cu ochii goi. Din cand in cand isi mai priveste mana, cu coada ochiului. Ca sa verifice daca mai e acolo. Nu se uita deloc la doctor, nu se uita deloc la studenti, se uita in tavan si lacrimile ii curg pe fata rosie ca o tomata. Fiecare student isi da cu parerea despre ce os crede el ca e rupt. Putin inainte sa ii vina randul, prienetnul mei iese din sala. Doctorul iese dupa el. „Pai ce faci?” „Eu nu particip, dom’ doctor.” Doctorul se uita la el lung, cu mirare. Cu dojana aproape. Clatina din cap. „Medicina nu se invata din carti”, spune el. „Medicina se invata punand mana.” Si intra din nou in cabinet, trantind usa.


Niciun comentariu: