Se afișează postările cu eticheta vera. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vera. Afișați toate postările
sâmbătă, 2 mai 2009
tolerate ur shit- maturitate 2009
[Location: Vera's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 14 ianuarie 2009 01:01:07 ]
Joakim - Peter Pan Over The Bronx
David Bowie - A Better Future (Remix By Air)
Amy Winehouse - Back To Black (Live At Glastonbury 2008)
MATURITATE 2009
te porti ca un copil nesatul de care tot tu
trebuie sa ai grija
te porti ca si cum nu te-ai sti
de atata vreme
atat de des in ultimele patru zile
a trebuit sa te tolerezi ca pe un batran
care se pisha pe el
asha devin si sentimentele de dezgustatoare
uneori
sentimentele
sunt
niste
excitatzii
ale terminatziilor nervoase,
uneori niste excremente
de care trebuie sa te stergi pe pantaloni cand nu te vede nimeni
sau doar o boala rara cu care uneori te dai mare sau
o boala rara de care uneori profiti
ca sa te apropii de oameni si sa ii parazitezi si pe ei de sentimentele lor;
*
acum pot sa scriu leje pentru ca
n-am consumat nici un fel de escitante
si atunci creierul meu eventual se poate escita doar de la idei
dar nici asta, pentru ca
e tarziu si intr-un fel ma pregatesc sa ma bag in pat
am bagat si un lemsip de gripa
deci daca ai grija sa nu te esciti asa aiurea poti s-o scoti
la capat chiar bine chiar leje lejer de vara
ce parca atunci cand te futzi in cort mai conteaza
vara nu se pune asa zicea vlad t.
deci
daca nu se pune nu se pune
plm
i-am zis lui mark acum cateva zile ca ma deranjeaza
aceasta atitudine a oamenilor towards me
nici nu stiu de unde am scos o chestie asa inteligenta
am zis ca ma deranjeaza aceasta atitudine de simpatie si tolerantza
pe care oamenii mi-o aplica
wow
da
profund
*
da, deci simtzurile
se escita cum vor ele si
mai ales in functzie de ce bagi
cand esti singur acum chiar nu mai conteaza
predica aia despre rabdare
cand esti singur acum nu potzi sa te directzionezi ca pe oi
in sensul cel bun
ai cateva optziuni si chiar si astea sunt handicapate
cand esti
singur urashti pe toata lumea care nu e aici
e vorba despre cum te portzi
si daca sa fii matur inseamna sa te tolerezi atunci ma fut
pe ea de maturitate
*
ce te faci cand te esciti prea tare insa si nu ai bani de nimic
nu poti sa iesi really penca locuiesti pe crimeline daca iesi poate te taie
mai ai o lira si iti trebe maine de autobuz
ai jucat biliard cu mark si sarah si ai baut 2 pints de foster
si acum acasa pur si simplu nu-ti gasesti locul
nu mai ai nimic de facut urgent poti sa faci orice si nimic
si furia creste in tine ca un leu din piata obor
care vrea sa traga un sac de aurolac adanc adanc pe nas
dar nu ai nu e nu e nimic
decat camaruta asta mica stai pe pat
te invarti in pat te gandesti la linkul postat de sorin
vera likes this link
in capul tau imaginea lui kurt cobain
cum se loveste nonstop de un perete sau ce era ala
iti faci un dush lung iti vine sa te tai sau ceva
normal ca nu te tai ca nu e rational la varsta asta
mai bagi un fassbinder ca si asta era apucat si asta e bine
te calmeaza tovarashia lui e bine ca si apare mai in toate filmele
apare si in asta mama ce cadre lungi
adormi si intre timp rj si davie vin acasa si ii auzi batandu-se in bucatarie
te gandesti ca daca se bat in bucatarie nu e bine ca poate se injunghie
da nici sa te duci peste ei nu e bine ca o sa ramai atasata de evenimentul asta
in care ei plang si se bat si ei nu vor ca tu sa vezi asta
pentru ca ei isi editeaza toate pozele in fotoşop
si oricum azi ca sa te calmezi ti-ai pus pijama si arata chiar stupid
sa te duci peste ei in pijamaua asta cu catelushi
desi cumva imi place pijamaua asta
am luat-o de la belgrad
si adormi la loc si te trezesti ca vrei sa citesti despre corpul uman
sunt atatea chestii pe care nu le stim, nu? si
te apuci sa citesti despre aorta dreapta care ia sangele murdar
si il trimite la plamani
si aorta stanga care ia sangele curat si oxigenat
si il trimite inapoi in organism
inima e un muschi care se strange de 72 de ori pe minut
nonstop; nu are nici o secunda in care se opreste,
nu ezita nu se opreste nici o secunda nu se razgandeste
nu se intreaba pur si simplu 72+72+72 nonstop
*
l-am dat dracu si pe jim morrison i-am zis goodbye tocmai acum
cu ocazia implinirii a 28 de ani. nu imi dau seama daca cred pe bune
in sfarsitul apropiat al lumii si in faptul ca suntem un fel de ramashitze dezarticulate
care indeplinim niste ritualuri misterioase
dar total lipsite de sens
si nu imi dau seama de ce oamenii care inca mai fac copii
imi trezesc un sentiment de mila.
uneori ma simt ca si cum suntem pe punctul de a ne face bagajele
dar amanam ca si cum poti sa le faci si in ultimul moment pana la urma, stii cum e,
daca tot...
*
Grace Jones - Williams' Blood (Aeroplane Remix)
*
pasarile canta afara, a plouat si am 28 de ani de experienta pe planeta pamant.
in loc sa trag de snur si sa cada becul si sa dezvalui ca de fapt sunt de pe alta planeta,
trebuie sa inchid geamul pentru ca e frig, si aerul e umed,
si racesc din nou
*
si nici macar nu e intrutotul chiar asa.
breakontrubreakontru. nu te ajuta nimic sa stii. nu te ajuta cu nimic
nimic. nici ambulantza nici mama nici bunul si blandul dumnezeu
nici nimic nu te ajuta pentru ca
nu inteleg ce inseamna a ajuta
dincolo de ipocrizia obicinuita
wow ce misto
ce misto, ce misto
am inceput iar sa scriu poezie. i’ve been tagged on facebook.
am incercat sa fac mai multe albume cu mine
da nu imi ies, as avea nevoie de un promoter de imagine
si de miscari mai violente
*
eu ma tolerez pe mine asa cum
oamenii ma tolereaza pe mine
si eu ii tolerez pe ei
asa cum si ei se tolereaza pe ei
traim intr-un sistem perfect ca un chinez cu o gradina
sculptati intr-un bob de orez
reflectiile dorintelor mele se oglindesc
in actiunile mele si de fiecare data
magnetii isi miros unul altuia
subratul si tenesii
si apoi se duc la fotbal
cu alti magneti
*
„look right”- intr-o statie. m-am gandit daca e vreo norma la inceput,
si abia apoi ca trebuie sa ma uit la dreapta.
*
ochii imi cad in gura dar as vrea sa ma stimulez intelectual
pentru ca azi nu am facut altceva decat sa zac si sa ma refac
dupa petrecerea de aseara in urma careia am reusit sa dorm pe covor cu mark.
am facut breakfast impreuna, ba chiar a stilish one, cu omleta galbena, salata verde si
rosii rosii pe o farfurie neagra. apoi am baut ceai cu lapte
apoi am ramas in camera cu rj care vomita destul de des
si cu james si am zacut si ne-am uitat la niste prostii de filme,
*
incercm sa ma joc pe furis biliard pe telefon in timp ce james
plangea la finding neverland in intunericul camerei, il mai vazusem o data
si nu mi se mai parea deloc miscator ma intreb daca
j.m.barrie a fost si el acuzat de pedofilie ca lewis carol
ma intreb care era distanta reala dintre mine james si peter pan
pe o orbita cat orbita pamantului sau daca macar
facem parte din acelasi sistem planetar
ma intreb ce credea james despre propriile lui sentimente si
despre propria lui sensibilitate in timp ce
plangea la acelasi film
dar nu putea sa planga chiar bine pentru ca nu se incarca filmul de pe net
ma intreb daca si hitler plangea la desene animate si daca e
adevarat ca hitler l-a inventat pe mickey mouse
*
ma intreb daca reclamele la absolut vodca ne-au branduit nevoia de absolut
pentru ca de cate ori ma gandesc la ceva absolut ma gandesc apoi si la vodca
ma intreb daca miscarea 89 din timisoara chiar e o grupare masonica
si daca conducatorul ei schiop a avut vreo fantezie erotica
cu vreuna din homeless-ele din timisoara pe care le hraneste in cantina lor sociala
pentru ca stiu ca unul din poetzii nostri romani nu numai ca a avut
dar a si adus o homeless-a acasa si a futut-o, cica nu se mai spalase de o luna si
era semiconstienta
si dupa ce a dat-o afara, tipul la care statea impreuna cu prietena lui au
dezinfectat toata casa cu spirt
si ma intreb daca toata aceasta experienta si-a gasit implinirea in vreunul din
textele despre dragoste pe care cei doi le scriau
ma intreb daca dragostea nu a devenit ceva invechit gen anii 80- 90
un fel de vintage cu farmec care totusi nu mai iese chiar asa ca pe vremuri
cand se stie
iubeam cu adevarat
ma intreb daca f. s-a apucat de droguri tari sau o arde tot cu aurolac
prin titan
ma intreb daca mi-ar fi mai usor daca as avea un traducator ca la
surdomutzi cand vorbesc cu oamenii
ma intreb daca elvis mai traieste prin faptul ca lumea se gandeste la el
asa cum lumea se gandeste la andy warhol si el mai traieste sau la altii
si atunci daca asta inseamna ca de fapt nu a murit nimieni niciodata decat
cei la care nu se mai gandeste absolut nimeni
imi aduc aminte cum mergeam cu un autocar in excursie cu scoala
si ma gandeam la tipul pe care il iubeam si ma gandeam la ce mult il iubesc si ce oribila ar fi
viatza fara el si am incercat sa constientizez cum ar fi sa moara
ca sa imi dau seama ce disperare profunda as simti daca ar muri
oare procesul invers e valabil, oamenii in viatza la care te gandesti ca sunt morti
sunt chiar morti?
*
stateam aplecata deasupra chiuvetei ore intregi si vorbeam cu oamenii din canal
le dadeam sa bea apa in fiecare seara prin gaura de scurgere
apoi am vazut si un film cu un crocodil care iese dintr-un veceu
dupa ce a trait ani de zile in canale si a crescut, s-a facut imens si
a navalit afara m-am gandit doamne dumnezeule cate se pot intampla
in canalele astea;
ioana mi-a zis de niste heroinomane frumoase care traiau in canal si
treceau sobolanii peste fetzele lor in timp ce isi
bagau in vena in niste conditii mai mult decat mizerabile
se pare ca traiesc si copii in canal, vorbeam intr-o dimineata
cu niste prieteni dupa ce venisem din expirat si eram atat de mahmuri pentru ca iar
bausem pana tarziu si n-aveam cu ce sa ne dregem
da frate zicea alec chiar traiesc copii in canal ca e mai cald
parca n-ai sti
*
ma intreb daca sampania pe care o improasca peste toata lumea
castigatorii de la formula unu semnifica un jet urias de sperma
care e generata de intalnirea cu moartea
ma intreb daca moartea te face atat de potent
*
ma intreb daca dorinta de a intra fizic in youtube
are vreo legatura cu actul sexual de penetrare intr-o lume
si daca barbatzii cand penetreaza un corp au
senzatia ca penetreaza o lume
si ce s-ar intampla daca ai putea sa-ti dai drumul fizic in youtube
*
ma intreb daca mintea unei femei are forma unui penis
sau a unui vagin sau daca mintea e
al treilea sex
*
ma intreb daca dorinta de a fi iubit are
vreo legatura cu faptul ca tu te urasti
intr-o oarecare masura
si atunci ce sens are sa ii dai celuilalt ceva
pe care tu deja il urasti
de care tu deja te indoiesti
ca si cum i-ai intinde o conserva stricata
*
Tricky - Black Steel
*
visez de cateva nopti incoace ca bag heroina
si incerc sa imi dau seama daca heroina e ceva ce ne e destinat noua tuturor,
daca mosh craciun a adus heroina sau
amy winehouse
sau parazitzii
*
azi am aflat de ce
produsele de lapte sunt intotdeauna pe rafturile din spate ale magazinelor
produsele de lapte sunt intotdeauan pe rafturile din spate ale magazinelor
pentru ca tu in drum spre lapte sa vezi si celelalte rafturi
*
am mai aflat de la colega mea de apartament stella de ce
nu e bine sa te duci la supermarket cu burta goala
pentru ca daca iti e foame cumperi tot
stella si-a cumparat buretele ei si detergentul ei si
le tine ascunse in dulapul ei si isi pune zecile de mancaruri pe
raftul ei din frigider
pentru ca azi a uitat sa manance inainte sa se duca la supermarket
*
am aflat despre povestea asta cu tipa injunghiata la scoala centrala si taiata pe fatza
am aflat despre ioana si prietenul ei am aflat despre faptul ca
prietenul ei e nascut pe 15 ianuarie si am discutat cu ioana despre piesa lui
bogdan am discutat cu gary despre romani si japonezi si i-am ascultat
fanteziile lui shane despre cum i-ar duce pe toti evreii in israel si apoi i-ar omori
shane vroia sa vada daca il lovesc sau nu pentru ca vroia sa fie lovit
m-a intrebat daca i’m down with the buzz of killing people adica daca si eu
am buzzul asta sa omor oameni si eu i-am zis
nu, si comunicarea dintre noi s-a surpat o vreme
si cand gary il tinea pe shane
de umeri shane zicea get ur hands of me, or at least give me money for that
il stiu pe shane pentru ca gary a scris personajul daragh pornind de la el
si sorin l-a jucat pe daragh,
si am discutat despre relatiile dintre romani si japonezi
si despre kazu care din cand in cand ne mai suna cand e beat si vorbeste in romana
am discutat despre cum bunicii prietenului ioanei i-au taiat picioarele ca era prea grasa
si m-am intrebat pe drum spre centrepoint daca chiar as vrea sa fac un copil dar iata
ca raspunsul meu a fost tot nu,
in anglia nu e voie sa atingi copiii
poti sa intri si la puscarie daca mangai un pic mai mult un copil care nu e al tau
pe al tau poti sa-l mangai cat vrei, pe baby p l-au torturat
parintii si un vecin, se pare ca tatal vitreg a povestit la el la servici ca va fi inchis pentru ca
a facut o chestie cam nasoala ce chestie ce chestie l-a intrebat lumea am torturat un copil a zis
ne intrebam cu ioana daca atunci cand prietenul ei a auzit-o pe bunica uitandu-se la filme porno, bunica mai avea picioare sau deja i le taiasera,
gary ma tinea de mana aseara din cauza alcoolului fetele din romania au ceva interesant,
si mai ales faptul ca eu ma imbrac asa colorat iar gary scrie o piesa in care e o fata romanca
si se imbraca foarte colorat gary a incercat sa surprinda esenta romaniei aseara cat am baut impreuna cu shane/daragh
si la sfarsit a vrut sa si sarute romania dar romania a fugit sa prinda autobuzul
si autobuzul a dus-o cu satelitul, a trezit-o soferul pe undeva cand ea dormea de mult
si a lasat-o departe, romania a luat-o gresit in toate directiile de vreo 4 ori pana a ajuns acasa
gary a zis give me a message when ur home safe my little romanian friend si romania
i-a dat un mesaj in care i-a scris i’m home safe.
*
Apparat - Fractales Pt.1
CSS - Let's Make Love (Hot Chip Remix)
*
am cumparat o bila translucida la care mi-am pus trei dorinte: unu, ca d. sa fie fericit cand vine aici si eu sa fiu fericita cand vine d. aici, doi sa-mi iasa bine proiectu la centrepoint
si trei, sa fac lucruri demente si adevarate cu s. cum am zis pe mess cu s. cand vin acasa vanzatorul mi-a zis ca bila e magica si ca trebuie sa iti pui trei dorinte la ea dar
numai cand ajungi acasa, nu mi-a spus sa nu spun la nimeni deci spun,
si mi-a mai zis sa am grija ce-mi doresc ca poate se indeplineste am venit acasa
am spalat rufe am facut chestii am pus linkuri pe net am vazut un videoclip cu
mariko mori cu o fiinta extraterestra care invarte o bila mare translucida
*
up datare ne up datare
ne adaptare
reziduuri de emotii pe care
nu le-ai procesat
cosuri de gunoi pungi legate
cu nod ramasite de oase linse supte
trash amintiri linse ca un timbru fara acid
imagini ramasite supte linse
pungi pline varf
lazi containere
scurtcircuite ace of base
reciclare deteriorare
sa decupleze cineva va rog
aparatu ce se intampla cu toate bucatile ramase cum
recicleaza creieru acest trash care ocupa
atat de mult loc unde sunt pungile in care trebuie
sa-i facem nod si ce facem cu ele dupa aceea
si daca plasticul nu se recicleaza ce facem cu plasticul din cap
cu zecile si zecile de pungi de plastic cu zecile si zecile
de pahare de unica folosinta
cu zecile si zecile de gonflabile si gonflabili
care se inghesuie ca in autobuz in capul meu si vor sa coboare
cu amputarile lor pe care nimeni nu vrea sa le vada,
cu supurarile lor si eczemele care li s-au intins pe fatza
si viermii si tot restu si toata putoarea si toate resturile
intestinelor lor care nu-i asa sunt niste organisme independente
care si ele secreta viatza toate aceste arme biologice
din capul meu toate aceste bombe toata viermuiala si
transpiratia si bataturile si resturile de voma intarita
si de lichide amniotice tot burtanul asta imputit ca orchestra armatei rosii
cantand colinde de craciun nonstop sau hituri ace of base
unde unde unde unde?
unde si cum le dam foc? nu vreau sa se sublimeze si sa intre in sange
sangele care trece prin plamani iese purificat si aorta stanga ia sangele curat
si oxigenat si il trimite inapoi in organism
*
daca poti sa scoti aminitrea din cap asa cum scoti plicul de ceai din ceai
ce bine ar fi dar oricum acum nu mai e asa dureros
o sa te imputesti in capul meu pana cand o sa te transformi in altceva si durerile astea de trecere
sunt niste scartaituri cum face carnea pe oase cand se intinde si se usuca si scartaie
si apoi se transforma in altceva nu-mi dau seama ce plante se pot planta in acest balegar
poate multe tufe de cannabis fuck yeah sau margarete
sau garoafe roz si galbene de mort sper sa se cace toate veveritzele din londra
peste acest balegar
ca sa il indulceasca si sa dea flori frumos mirositoare
*
vreau sa fiu cum e tipu de la marlboro, care asculta playlisturi din foste filme
si fumeaza singur, solitar, uitandu-se undeva in zare si intelegand ceva
intelegand ceva din toate astea, in spate cerul sa fie roz-violet si sa nu faci
diferenta dintre munti si nori, sa stai sa te gandesti- chiar, de fapt ce era acolo
ce era in filmu ala in care eu intelegeam universul, in spate, erau munti aia sau erau nori
*
vreau apoi sa imi privesc creierul in ochi si el sa fie pe o farfurie in fatza mea
el sa se uite in ochii mei si sa aiba ochii rosii si sa ii dea lacrimile
si eu sa ma uit in ochii lui cu acel sentiment de impacare pe care il ai
cand totul se termina cu bine
si el sa se bucure si sa se gudure ca un catzel, si sa tasneasca din farfurie apoi
si sa fim cei mai buni prieteni, noi doi, pentru totdeauna sa ii cumpar o zgarda la cioaca
cu galben lucios ca o curea emo si sa iesim la disco si la expirat impreuna
si sa radem
si sa plecam cu motociclistii in parcul izvor
si sa maraim la lume
*
chipul meu in diverse variante de aparate de fotografiat si cam atat
slideuri uriase incercand sa gasesc o traducere care sa adauge si entuziasm
cuvintelor pe care le pronunt rj vorbeste despre economia mondiala si politica
am impresia ca pic intr-un hau fara fund si incerc sa-mi imaginez niste pastravi inotand
impotriva apei apoi incet incet trimit impulsuri in corp
ca sa danseze macar de forma ca stie el mai bine
*
o saptamana pe luna de organizare straturile de realitate se aseaza unul peste altul
de parca ar fi adevarate atatea culcushuri si urcushuri si stand intr-o cabina
de telefon la 7 dimineata pe london bridge si admirand pescarushii si ciclistii care privesc inainte
increzatori in bicicletele lor
*
doua saptamani si ceva azi dimineatza trezindu-ma din somn ma intreb cu ochii inchisi
cum il cheama cum il cheama si tin ochii inchisi ii spun ciprian in mintea mea dar stiu ca nu il cheama asa imi zic
daca deschid ochii o sa ma uit la el si o sa imi aduc aminte instant cum il cheama dar acum nu imi dau seama decat ca e un corp respirand langa mine si stau cateva secunde apoi deschid ochii si imi aduc aminte intr-o secunda il cheama d. a venit aici acum doua saptamani si a devenit real in toate sensurile cuvantului de doua saptamani mananc regulat si lucrez mai mult la biblioteca micul dejun cu ziar micul dejun cu ceai micul dejun cu lapte
mi-e pofta de parizer si acum cateva zile am avut flashuri cu intersectia de la romana
unde vine autobuzul 300 am vazut un drag queen show si simt ca
pe creierul meu se aseaza un strat foarte subtire de grasime care poate ca tine de cald si amortizeaza socurile poate ca tine de cald si amortizeaza socurile duminica d. a aruncat un peshte peste mazare si ma gandesc sa facem un grup facebook witnesses voi duce mai departe cuvantul facebook is god
trec prin 5 tipuri de sevraj pe zi si imi construiesc fatzete ale personalitatzii
ca intr-un joc de tenis i love dragqueens cred ca ma vopsesc la loc albastru
un lucru am castigat in plus in toti anii astia mi-am dat seama ca intr-adevar
nu ai cum sa te intorci
*
toata lumea sta in londra
facebook e dumnezeu si eu
nu mai sunt altceva decat eu
tzara tzara nu mai vrem soldatzi
e ok cand poti sa vorbesti singur pe strada
in capul tau stai beata si goala intr-o camera
strigand: "ce pula mea vrei sa ai?" cand
de fapt esti aici intr-un autovbuz
aproape de statia dunton road, cu
picioarele pe bara galbena si stii ca
toate aceste forme
toate aceste sensuri
pasta de pix hartia +
+
+
eu +
vera+
oana+
dan+
sorin+
bogdan+
misha+
mama+
tata+
+
+
=
infinit.
*
tu+ fantoma din mintea ta care e in trecut +
eu + fantoma din capul meu care e imaginea mea despre tine asa cum era inainte sa vii + fantoma din mintea mea care e in trecut +
trecutul tau +
mihai eminescu +
cativa prieteni +
fosta ta sotie +
fantoma din capul meu despre ce o sa fie in viitor +
fantoma din capul tau care e ultima fosta prietena +
fantoma din capul meu care e ultimul fost prieten,
care avea interzis dar uite ca a venit ca a auzit ca e
fantom party la apartamentul 13 C dean house
*
ies de dupa o masina cu o sepcuta roshie si dintzii murdari si te urmaresc
pe strada pana la intrarea in bloc si tu te uiti la acest film si ti se face rusine si pentru mine
intre timp mie nu imi mai pasa pentru ca asa cum zicea si d. intr-una din serile astea linistite
daca tu ai o chestie puternica a ta, la aia trebuie sa te intorci si atunci in fiecare secunda cand te uiti in urma te poti gandi ca toate aveau un sens si in acelasi timp si ca toate vor avea un sens
pentru ca sensul e fix in felul in care voi musca dintr-o mandarina cu tot cu coaja dupa ce
o sa dorm pe strazi cateva zile sau in cum o sa ma uit in ochii fantomei si o sa-mi doresc sa
trag un sac de sare pe nas, sare de bucatarie cum avea bunica. o sapca rosie cu psd si
un trening si sa moara ma-sa daca nu o s-o ducem bine tu si cu mine.
*
suntem datori sa ne intelegem unul pe celalalt de parca mamele noastre au semnat un contract la
maternitate. milionarul care
si-a impuscat sotia si fiica inainte sa afle ca au ramas bankrupt. japonezii care isi taie gambele ca sa arate mai european. fie si pentru asta as putea spune ca de fapt nici eu nici tu nu existam cu adevarat. pentru ca cineva deja ne-a impuscat de multa vreme ca sa nu aflam ca suntem bankrupt.
*
i wanna be a rock star, nu. i wanna be a fuckin rockstar. i wanna cut my face like sid v. nici un trecut nu exista pentru mine de fapt, undeva in sufletul meu sunt chiar sunt o mashinutza turbo care isi ia zborul de pe surpriza undeva in sufletul meu chiar sunt
o batrana nebuna imbracata in roshu care vorbeshte unei multzimi de drogati. beat-ul e unul din putinele lucruri care ma mai intereseaza asa cum pe tine doar moartea te mai intereseaza de fapt. nu am rabdare sa stau la masa, nu am rabdare sa refac drumurile de ieri
undeva in sufletul meu sunt betty boop dupa ce a tras o linie de cocaina si scrijeleste pe o banca numele tipului pe care il iubeste oh so much.
*
din cand in cand din cand in cand din cand in cand ah e chiar acolo atat de clar incat daca intinzi degetul te curenteaza sau e un glob cu elecricitate si raze ca in targurile de craciun de la sala dalles stai si pui degetul pe glob pana te da vanzatoarea afara dar e acolo din cand in cand e acolo cling cling cand doi oameni se uita unul la altul
sau cand cineva iti pune mana pe umar sau acidul din pishat pe statuia lui carol atat de uman
*
azi in statie la london bridge mergeam spre portile inchise doi copii pe jos sugandu-si limbile ea intr-o fustita scurta si cu pantofii astia pe care ii au ele atat de loose incat se vad liniile dintre degete el intr-o camasa descheiata la gat evident dupa o petrecere magazinele si statiile erau inchise lumina de caramida rosie si oh london we can be heroes just for one day
*
RZA and Vincent Gallo - Something I Want (For Real)
*
madonna te rog adopta-ma madonna te rog fii mama mea celulele din corp se schimba pe nesimtite si pe nesimtite devin altcineva
cand cameleonii se fut fac cele mai frumoase curcubee daca madonna ar fi mama si eu as fi un copil sarac din republica moldova va imaginati ce frumoasa ar fi lumea si cate curcubee am avea pe cer?
daca presedintele si-ar impusca poporul ca sa nu afle ca am ramas bankrupt si ne-am intalni
toti dincolo pe o pajiste intinsa, paradisul, si peter pan ar canta la goarna si fetitele
ar alerga in jurul lui daca david bowie s-ar plimba cu mine pana in brick lane intinzand
zambitor mana catre homeleshi daca peste noapte salteaua mea gonflabila si-ar lua zborul
*
Britney Spears - Gimme More (MLSB Remix)
Radiohead - The Climb (Miley Cyrus Cover)
*
am uitat tot si
cand ma intorc
mainile imi miros a
gucci
fahrenheit si aqua di gio
am sarutat
o femeie in
avion si un barbat
noi trei suntem
singurii care au aplaudat
cand am aterizat in romania
*
bojdeuca lui creanga
costa 400000 de euro
statul roman
nu-si poate
permite spune
corina p. care are
un j.d. in punga
si o sticla de crema de whiskey
pentru mama soacra si bobine
si rulmenti
pentru fostul sot
care e motorist
si pe care inca il
mai iubeste.
corina vrea sa
moara si sa fie
ingropata pe pamant
romanesc.
*
bani
daca ai bani da-i arde-i scapa de ei banii iti fac gatul mai plin de tumori
decat pachetele de tigari banii
trebuie dati trebuie sa scapi de ei trebuie sa scuipi pe ei sa ii ignori
sa ii desenezi cu markerul
bani
in ochii lui erau bani cand zicea eu cost scump
donald duck cu un dolar de aur infipt in cur
si violat
cat sa-i ajunga pe trei generatii
hipnoza asta
daca ai bani da-i
si fura
din top shop si din cyber dog si de oriunde
si pe urma dupa ce ai purtat rochita furata
la o petrecere da-o mai departe
da-o mai departe
asa plina de bere voma si speed
da-o mai departe cat pentru trei generatii
da-i bani lui lindsay lohan sa isi ia ceva frumos
da-i bani lui britney da-le bani celor care au bani
si
si
fa-ti cate o poza cu fiecare bancnota pe care ai distrus-o
pune-o pe facebook
pentru ca
facebook is god
de ce nu se pun si pe bani poze ca pe pachetele de tigari cu tumorile pe creier pe care le pot provoca?
de ce poze cu enescu sau regina
cand ar trebui sa se puna poze cu tipul care si-a omorat familia
cu maini si picioare taiate si cu
lindsay lohan borand pe tzatzele lui paris hilton?
crezi ca lor le e bine?
Vincent Gallo - I Wrote This Song For The Girl Paris Hilton
Joakim - Peter Pan Over The Bronx
David Bowie - A Better Future (Remix By Air)
Amy Winehouse - Back To Black (Live At Glastonbury 2008)
Grace Jones - Williams' Blood (Aeroplane Remix)
Tricky - Black Steel
Apparat - Fractales Pt.1
CSS - Let's Make Love (Hot Chip Remix)
RZA and Vincent Gallo - Something I Want (For Real)
Britney Spears - Gimme More (MLSB Remix)
Radiohead - The Climb (Miley Cyrus Cover)
Vincent Gallo - I Wrote This Song For The Girl Paris Hilton
marți, 13 ianuarie 2009
lrc
[Location: Vera's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 5 ianuarie 2003 22:01:00]
TIPURI DE GREŞELI SINTACTICE
Exemple:
1. "Copilul aparţine de familia lui."
2. "Utilizarea de pastile poate provoca greţuri."
3. "Ne vom ridica contra la duşmanii noştri."
4. "Casa lui este vizavi cu Palatul Telefoanelor."
5. "Soluţia la care am optat părea cea mai bună."
6. "El suferă cu stomacul."
7. "Am o obligaţie la ea."
8. "Mă duc ca să văd ce se întâmplă."
9. "Îţi doresc ca să ai un an bun. "
10. "În seara celei de a cincea zi a apărut criminalul."
11. "Să se prezinte câţi mai mulţi oameni interesaţi."
12. "Distrugerea a mai multor diguri ne pune în pericol."
13. "Când te-am văzut, eram să mă înec de uimire."
14. "Mâncarea care am mâncat-o ieri..."
15. "Îl învaţă la prostii."
16. "Răspund la cine mă întreabă."
17. "Dă bani la copiii tăi dacă vrei să te iubească."
18. "Fata la care i-am povestit totul..."
19. "Discuţia decurge în camera alăturată."
20. "Vreau să te verific dacă ai învăţat."
21. "Ea compătimeşte la durerea lui."
22. "Îi place de Maria."
23. "Toţi am luat la cunoştinţă ce ai făcut."
24. "Fumatul îi cauzează la plămâni."
Vom încerca să depistăm ce "cauzează" apariţia greşelilor de tipul celor prezentate mai sus. În primul rând, nerespectarea recţiunii: sunt neglijate restricţii cazuale
( Ex. 1: acuzativ în loc de dativ- "Copilul aparţine familiei lui."
2: acuzativ în loc de genitiv- "Utilizarea pastilelor…"
3: acuzativ în loc de genitiv- "… contra duşmanilor noştri" ),
restricţii prepoziţionale
( Ex. 4: corect- " …vizavi de Palatul Telefoanelor "
5: corect- "Soluţia pentru care am optat…"
6: corect- "El suferă de stomac"
7: corect- "…obligaţie faţă de…" ),
restricţii conjuncţionale
(Ex. 8: corect- "Mă duc să văd…"
9: corect- "Îţi doresc să ai un an bun. ").
Apoi, nerespectarea acordului
( Ex. 10: corect- "În seara celei de a cincea zile…"
11: corect- "… cât mai mulţi oameni"
12: corect- " Distrugerea mai multor diguri"
13: corect- " …era să mă înec de uimire").
Exemplul 14 ilustrează una dintre cele mai frecvente greşeli, şi anume omiterea prepoziţiei "pe" din "pe care" (prepoziţie folosită pentru distingerea obiectului direct de subiect şi pentru evitarea omonimiei create de identiteatea formelor de acuzativ şi nominativ).
Exemplul 15 arată realizarea prepoziţională a obiectului secundar.
16- exemplu preluat din "Sintaxa grupului verbal" de Gabriela Pană Dindelegan, ilustrând rezultatul a două transformări succesive: o trensformare relativă, urmată de o transformare de suprimare a nominalului ( "Răspund la cine mă întreabă." ).
Realizarea prepoziţională a obiectului indirect este ilustrată în exemplele 17 şi 18.
În cazul exemplului 19, greşeala este provocată de înlocuirea circumstanţialului obligatoriu ( care ar fi marcat, în cazul acesta, o determinare modală ) cu un circumstanţial facultativ.
La exemplul 20 avem de-a face cu realizarea obiectului secundar printr-o formă a pronumelui personal.
21- nerespectarea relaţiei de interdependenţă dintre verb şi obiectul direct.
22- realizarea prepoziţională a obiectului direct.
În cazul exemplului 23, greşeala e probabil provocată de o confuzie dintre două grupuri verbale distincte ("a aduce la cunoştinţă" şi "a lua cunoştinţă").
24- greşeala poate fi explicată fie prin confuzia dintre verbul "a dăuna" şi verbul "a cauza", fie prin nerespectarea relaţiei de interdependenţă dintre verb şi obiectul direct ( mai precis, obiectul direct este suprimat; în locul său, apare un obiect prepoziţional.)
Type: Rich Text Format Document
Created: 5 ianuarie 2003 22:01:00]
TIPURI DE GREŞELI SINTACTICE
Exemple:
1. "Copilul aparţine de familia lui."
2. "Utilizarea de pastile poate provoca greţuri."
3. "Ne vom ridica contra la duşmanii noştri."
4. "Casa lui este vizavi cu Palatul Telefoanelor."
5. "Soluţia la care am optat părea cea mai bună."
6. "El suferă cu stomacul."
7. "Am o obligaţie la ea."
8. "Mă duc ca să văd ce se întâmplă."
9. "Îţi doresc ca să ai un an bun. "
10. "În seara celei de a cincea zi a apărut criminalul."
11. "Să se prezinte câţi mai mulţi oameni interesaţi."
12. "Distrugerea a mai multor diguri ne pune în pericol."
13. "Când te-am văzut, eram să mă înec de uimire."
14. "Mâncarea care am mâncat-o ieri..."
15. "Îl învaţă la prostii."
16. "Răspund la cine mă întreabă."
17. "Dă bani la copiii tăi dacă vrei să te iubească."
18. "Fata la care i-am povestit totul..."
19. "Discuţia decurge în camera alăturată."
20. "Vreau să te verific dacă ai învăţat."
21. "Ea compătimeşte la durerea lui."
22. "Îi place de Maria."
23. "Toţi am luat la cunoştinţă ce ai făcut."
24. "Fumatul îi cauzează la plămâni."
Vom încerca să depistăm ce "cauzează" apariţia greşelilor de tipul celor prezentate mai sus. În primul rând, nerespectarea recţiunii: sunt neglijate restricţii cazuale
( Ex. 1: acuzativ în loc de dativ- "Copilul aparţine familiei lui."
2: acuzativ în loc de genitiv- "Utilizarea pastilelor…"
3: acuzativ în loc de genitiv- "… contra duşmanilor noştri" ),
restricţii prepoziţionale
( Ex. 4: corect- " …vizavi de Palatul Telefoanelor "
5: corect- "Soluţia pentru care am optat…"
6: corect- "El suferă de stomac"
7: corect- "…obligaţie faţă de…" ),
restricţii conjuncţionale
(Ex. 8: corect- "Mă duc să văd…"
9: corect- "Îţi doresc să ai un an bun. ").
Apoi, nerespectarea acordului
( Ex. 10: corect- "În seara celei de a cincea zile…"
11: corect- "… cât mai mulţi oameni"
12: corect- " Distrugerea mai multor diguri"
13: corect- " …era să mă înec de uimire").
Exemplul 14 ilustrează una dintre cele mai frecvente greşeli, şi anume omiterea prepoziţiei "pe" din "pe care" (prepoziţie folosită pentru distingerea obiectului direct de subiect şi pentru evitarea omonimiei create de identiteatea formelor de acuzativ şi nominativ).
Exemplul 15 arată realizarea prepoziţională a obiectului secundar.
16- exemplu preluat din "Sintaxa grupului verbal" de Gabriela Pană Dindelegan, ilustrând rezultatul a două transformări succesive: o trensformare relativă, urmată de o transformare de suprimare a nominalului ( "Răspund la cine mă întreabă." ).
Realizarea prepoziţională a obiectului indirect este ilustrată în exemplele 17 şi 18.
În cazul exemplului 19, greşeala este provocată de înlocuirea circumstanţialului obligatoriu ( care ar fi marcat, în cazul acesta, o determinare modală ) cu un circumstanţial facultativ.
La exemplul 20 avem de-a face cu realizarea obiectului secundar printr-o formă a pronumelui personal.
21- nerespectarea relaţiei de interdependenţă dintre verb şi obiectul direct.
22- realizarea prepoziţională a obiectului direct.
În cazul exemplului 23, greşeala e probabil provocată de o confuzie dintre două grupuri verbale distincte ("a aduce la cunoştinţă" şi "a lua cunoştinţă").
24- greşeala poate fi explicată fie prin confuzia dintre verbul "a dăuna" şi verbul "a cauza", fie prin nerespectarea relaţiei de interdependenţă dintre verb şi obiectul direct ( mai precis, obiectul direct este suprimat; în locul său, apare un obiect prepoziţional.)
examene_04_ismma
[Location: Vera's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 15 iunie 2004 00:01:00 ]
EXAMEN REGIE AN I*
-DRAMATIZĂRI-
1. “Iubire caraghioasă”,regia Kazuhide Myashita
dramatizare după “Edward şi Dumnezeu” de Milan Kundera
sala 106B, ora 11.0
2. “Balanţa”, regia Virgil Mardare-
dramatizare după “Balanţa” de Ion Băieşu
sala 307B
3. “Bubble Gum”,regia Ioana Păun
dramatizare după “Ca între vecini” de Ephraim Kishon
sala 307A
4. “0-0-copeici”, regia Ioana Leca
dramatizare după “Zero copeici” de V. Şukşin
sala 106B
5. “Clopotul de sticlă”, regia Vera Ion
dramatizare după “Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath
sala “Brotac”
6. “Mătuşa Julia şi condeierul”,regia David Schwartz
dramatizare după “Mătuşa Julia şi condeierul” de Mario Vargas Llosa
sala 307A
7.“Străini când ne întâlneam”, regia Radu Popescu
dramatizare după “Străini când ne întâlneam” de Hanif Kureishi
“pod stânga”
8. “Lecţia de dans”, regia Miruna Dinu
dramatizare după “Oraşul şi câinii” de Mario Vargas Llosa
sala “Brotac”
9. “Cine eşti?”, regia Mariana Cămărăşan
dramatizare după “Cuvinte care eliberează” de Marie Cardinal
“pod dreapta”
_________________________________________________________
*clasa profesor Cristian Hadjiculea,
asistent Nicolae Mandea
CLOPOTUL DE STICLĂ
-dramatizare după-
“Clopotul de sticlă”
de
Sylvia Plath
-distribuţia-
ESTHER GREENWOOD- Miruna Dinu
JOAN GILLING- Mariana Cămărăşan
ASISTENTA- Sânziana Şerbănescu
regia
Vera Ion
Type: Rich Text Format Document
Created: 15 iunie 2004 00:01:00 ]
EXAMEN REGIE AN I*
-DRAMATIZĂRI-
1. “Iubire caraghioasă”,regia Kazuhide Myashita
dramatizare după “Edward şi Dumnezeu” de Milan Kundera
sala 106B, ora 11.0
2. “Balanţa”, regia Virgil Mardare-
dramatizare după “Balanţa” de Ion Băieşu
sala 307B
3. “Bubble Gum”,regia Ioana Păun
dramatizare după “Ca între vecini” de Ephraim Kishon
sala 307A
4. “0-0-copeici”, regia Ioana Leca
dramatizare după “Zero copeici” de V. Şukşin
sala 106B
5. “Clopotul de sticlă”, regia Vera Ion
dramatizare după “Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath
sala “Brotac”
6. “Mătuşa Julia şi condeierul”,regia David Schwartz
dramatizare după “Mătuşa Julia şi condeierul” de Mario Vargas Llosa
sala 307A
7.“Străini când ne întâlneam”, regia Radu Popescu
dramatizare după “Străini când ne întâlneam” de Hanif Kureishi
“pod stânga”
8. “Lecţia de dans”, regia Miruna Dinu
dramatizare după “Oraşul şi câinii” de Mario Vargas Llosa
sala “Brotac”
9. “Cine eşti?”, regia Mariana Cămărăşan
dramatizare după “Cuvinte care eliberează” de Marie Cardinal
“pod dreapta”
_________________________________________________________
*clasa profesor Cristian Hadjiculea,
asistent Nicolae Mandea
CLOPOTUL DE STICLĂ
-dramatizare după-
“Clopotul de sticlă”
de
Sylvia Plath
-distribuţia-
ESTHER GREENWOOD- Miruna Dinu
JOAN GILLING- Mariana Cămărăşan
ASISTENTA- Sânziana Şerbănescu
regia
Vera Ion
coolstuff
[Location: Vera's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 14 martie 2004 18:54:34]
“Brad, for fourteen years I've been a whore for the advertising industry.
The only way I could save myself now is if I start firebombing.”
(Lester Burnham, AMERICAN BEAUTY)
#
" JANE
Why do you even care?
ANGELA
Because you're my friend!
RICKY
She's not your friend. She's somebody you use to feel better about
yourself.
ANGELA
Go fuck yourself, psycho!"
( A. BEAUTY)
#
“When I come up against someone like you, facing so many problems, all I can do is toss off platitudes to make me feel better, because the situation’s so hopeless I can’t handle being honest about it - not even to myself.”
(ANDREW, "sTRIPPED"- sCOTT tAYLOR)
#
“LISA: Oh, not right and fucking wrong again! I get so sick of that shit from you.
ANDREW: Can you stop with the …
lisa waits – there is no further help coming.
LISA: The fuck and the shit?
ANDREW: Yes. Not everyone has to live in an advertising think tank.
LISA: (INDIGNANT) Oh … Fine. (PERFECTLY PRONOUNCED) I will try to remember what a delicate flower of womanhood I am.”
( "sTRIPPED")
#
“LISA: (CONT) That stuff’s really good.
COLE: It’s cancer bud.
she looks to him - what?
COLE: (CONT) The uni has a campus out near the home. They grow it for cancer research and we buy it off them.
LISA: (RAISING HER GLASS) God bless capitalism.”
("STRIPPED")
Type: Rich Text Format Document
Created: 14 martie 2004 18:54:34]
“Brad, for fourteen years I've been a whore for the advertising industry.
The only way I could save myself now is if I start firebombing.”
(Lester Burnham, AMERICAN BEAUTY)
#
" JANE
Why do you even care?
ANGELA
Because you're my friend!
RICKY
She's not your friend. She's somebody you use to feel better about
yourself.
ANGELA
Go fuck yourself, psycho!"
( A. BEAUTY)
#
“When I come up against someone like you, facing so many problems, all I can do is toss off platitudes to make me feel better, because the situation’s so hopeless I can’t handle being honest about it - not even to myself.”
(ANDREW, "sTRIPPED"- sCOTT tAYLOR)
#
“LISA: Oh, not right and fucking wrong again! I get so sick of that shit from you.
ANDREW: Can you stop with the …
lisa waits – there is no further help coming.
LISA: The fuck and the shit?
ANDREW: Yes. Not everyone has to live in an advertising think tank.
LISA: (INDIGNANT) Oh … Fine. (PERFECTLY PRONOUNCED) I will try to remember what a delicate flower of womanhood I am.”
( "sTRIPPED")
#
“LISA: (CONT) That stuff’s really good.
COLE: It’s cancer bud.
she looks to him - what?
COLE: (CONT) The uni has a campus out near the home. They grow it for cancer research and we buy it off them.
LISA: (RAISING HER GLASS) God bless capitalism.”
("STRIPPED")
AnnaDeveareEssay
[Location: Vera's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 1 aprilie 2004 12:59:00]
A well-known Romanian writer, Ioan Groşan, was offered a few days ago an important distinction by Ion Iliescu, our president. He refused it and said that he won’t accept anything from the president as long as the president hasn’t yet appologized to the Romanian people for what happened in June 1990 when the mine-workers came in Bucharest and beat up students, intelectuals, teachers. Everybody knows that the mine-workers were Iliescu’s people, but nobody seems to want to talk about it. It seems that people have been brain-washed or something like that, because there’s only few people who seem to remember those days of total panic, when if you had the bad luck to be on the streets and look like an intelectual they they beat you up so bad, they put you in hospital. One of the beating-criterias were glasses. This is a pretty good material for practicing Anna Deveare Smith’s techique, a bit late, though, as almost 13 years have passed. I was only 10 years old then, and I didn’t understand what happened. But I think the problem here as complex as the racial problem was in L.A., because revealing all the perspectives of all the sides implied in this- (the agressors, the victims and the men in the shadow who instigated the agressors to violence) would maybe get to a very sensitive problem of Romanian people- which is how easy we let ourselves be manipulated. A show made by using Anna D. Smith’s technique would be an act of combating manipulation.
Type: Rich Text Format Document
Created: 1 aprilie 2004 12:59:00]
A well-known Romanian writer, Ioan Groşan, was offered a few days ago an important distinction by Ion Iliescu, our president. He refused it and said that he won’t accept anything from the president as long as the president hasn’t yet appologized to the Romanian people for what happened in June 1990 when the mine-workers came in Bucharest and beat up students, intelectuals, teachers. Everybody knows that the mine-workers were Iliescu’s people, but nobody seems to want to talk about it. It seems that people have been brain-washed or something like that, because there’s only few people who seem to remember those days of total panic, when if you had the bad luck to be on the streets and look like an intelectual they they beat you up so bad, they put you in hospital. One of the beating-criterias were glasses. This is a pretty good material for practicing Anna Deveare Smith’s techique, a bit late, though, as almost 13 years have passed. I was only 10 years old then, and I didn’t understand what happened. But I think the problem here as complex as the racial problem was in L.A., because revealing all the perspectives of all the sides implied in this- (the agressors, the victims and the men in the shadow who instigated the agressors to violence) would maybe get to a very sensitive problem of Romanian people- which is how easy we let ourselves be manipulated. A show made by using Anna D. Smith’s technique would be an act of combating manipulation.
dupar
[Location: vera's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 6 decembrie 2003 00:33:00]
CU CE AM GREŞIT DE FAPT SE ÎNTREBA
când soarele mai avea puţin şi începuse să
se rostogolească peste frunţile bombate
ale copiilor din jur
cu ce am greşit când am lipsit unde s-a întâmlat
fisura, dezlipirea, unde.
unde s-a întâmplat când am început mai întâi să
le urăsc feţele
pentru că nu mai erau nişte feţe adevărate
pentru că trebuia să le zâmbeşti tot timpul
deşi cineva în creierul tău se agăţa cu
toată puterea şi striga nu mai zâmbi
nu!!!! nu mai zâmbi, te rog, te rog nu mai zâmbi
dar bine, doar vorbim ştii bine că
aşa se întâmplă de fiecare dată
şi se strecura către ieşirea din bar
şi se bucura de stelele de crăciun agăţate
de-a lungul străzii
pentru că dintr-o dată ele, doar ele,
făceau totul atât de firesc atât de real
adierea vântului vântul de iarnă
şi atunci îţi venea să râzi şi râsul tău
sănătos
se auzea până la marginea oraşului
şi oraşul se liniştea şi mergea la culcare.
ei visează în cutii. apartamentele lor îi apropie.
ei stau ca şi cum ar sta într-un mare pat, mamă peste tată, tată peste fiică, fiică peste
fiu doar că asta se numeşte apartamente
şi apartamentele sunt bune pentru că te fac să te gospodăreşti.
poezie pentru schizofrenici. nu, nu mai apuc să
termin duşul ăsta. nu simţi, nu simţi cum aburul se adună din ce în ce mai mult şi
mai
de fapt, duşul este partea cea mai fericită a zilei.
cine dracu eşti, m-am întrebat în timp ce mă prefăceam că te sărut
cu limba şi îmi plimbam mâinile pe gât, pe gâtul tău,
cine m-a învăţat să mă port aşa de ce nu mă sperii nici măcar puţin
de felul ăsta de a mă săruta la rece cu tine
la rece la rece
la rece
oricât mi-aş fi repetat-o oricât mi-aş fi spus
nu puteam opri sărutul ăla
pipăiam pe sub tricoul bun mişcări
circulare sau cum naiba se cheamă
iar situaţia ne bagă apoi şi ploaie şi muzică şi ţigări
şi nici dacă toţi oamenii ar fi murit nu m-aş simţi aşa tristă.
tu citeşti. tadzio. tu eşti atât de singur încât de-abia acum m-am gândit dacă
m-aş putea pune vreodată în locul tău. eu vorbesc şi când vorbesc eu, taci tu, cu un fel de zâmbet
dar eu nu îţi spun lucruri adevărate
şi mi-e ruşine când
îmi spui lucruri adevărate
care te interesează şi eu mă simt aşa de găunoasă în jurul acestor tâmpenii de
întâmplări adică pe marginea lor
mă simt ca dracu din cauza lor
m-am obişnuit să ies cu alţi oameni, oameni care nu contează.
şi ce dracu să vorbim? eu mă gândesc dacă nu sunt cumva penibilă când
te ascult adică
dacă nu s-ar putea vedea că nu te ascult pentru că
dacă tu îmi spui lucruri pe care nu le ştiam mă simt pur şi simplu aşa, ca o ţaţă.
ca o proastă. şi în jur totul se prăbuşeşte exact ca un décor prost încleiat, adică
a ţinut la ăla, şi la ăla, şi la tine pur şi simplu nu mai ţine.
orice ar fi e prost. doar unele momente ăn care după ce ămi zic că ar trebui să mă gândesc
ca şi
cum deja m-aş fi îndrăgostit de tine, doar atunci devine mai uşor totul mai uşor de…
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 6 decembrie 2003 00:33:00]
CU CE AM GREŞIT DE FAPT SE ÎNTREBA
când soarele mai avea puţin şi începuse să
se rostogolească peste frunţile bombate
ale copiilor din jur
cu ce am greşit când am lipsit unde s-a întâmlat
fisura, dezlipirea, unde.
unde s-a întâmplat când am început mai întâi să
le urăsc feţele
pentru că nu mai erau nişte feţe adevărate
pentru că trebuia să le zâmbeşti tot timpul
deşi cineva în creierul tău se agăţa cu
toată puterea şi striga nu mai zâmbi
nu!!!! nu mai zâmbi, te rog, te rog nu mai zâmbi
dar bine, doar vorbim ştii bine că
aşa se întâmplă de fiecare dată
şi se strecura către ieşirea din bar
şi se bucura de stelele de crăciun agăţate
de-a lungul străzii
pentru că dintr-o dată ele, doar ele,
făceau totul atât de firesc atât de real
adierea vântului vântul de iarnă
şi atunci îţi venea să râzi şi râsul tău
sănătos
se auzea până la marginea oraşului
şi oraşul se liniştea şi mergea la culcare.
ei visează în cutii. apartamentele lor îi apropie.
ei stau ca şi cum ar sta într-un mare pat, mamă peste tată, tată peste fiică, fiică peste
fiu doar că asta se numeşte apartamente
şi apartamentele sunt bune pentru că te fac să te gospodăreşti.
poezie pentru schizofrenici. nu, nu mai apuc să
termin duşul ăsta. nu simţi, nu simţi cum aburul se adună din ce în ce mai mult şi
mai
de fapt, duşul este partea cea mai fericită a zilei.
cine dracu eşti, m-am întrebat în timp ce mă prefăceam că te sărut
cu limba şi îmi plimbam mâinile pe gât, pe gâtul tău,
cine m-a învăţat să mă port aşa de ce nu mă sperii nici măcar puţin
de felul ăsta de a mă săruta la rece cu tine
la rece la rece
la rece
oricât mi-aş fi repetat-o oricât mi-aş fi spus
nu puteam opri sărutul ăla
pipăiam pe sub tricoul bun mişcări
circulare sau cum naiba se cheamă
iar situaţia ne bagă apoi şi ploaie şi muzică şi ţigări
şi nici dacă toţi oamenii ar fi murit nu m-aş simţi aşa tristă.
tu citeşti. tadzio. tu eşti atât de singur încât de-abia acum m-am gândit dacă
m-aş putea pune vreodată în locul tău. eu vorbesc şi când vorbesc eu, taci tu, cu un fel de zâmbet
dar eu nu îţi spun lucruri adevărate
şi mi-e ruşine când
îmi spui lucruri adevărate
care te interesează şi eu mă simt aşa de găunoasă în jurul acestor tâmpenii de
întâmplări adică pe marginea lor
mă simt ca dracu din cauza lor
m-am obişnuit să ies cu alţi oameni, oameni care nu contează.
şi ce dracu să vorbim? eu mă gândesc dacă nu sunt cumva penibilă când
te ascult adică
dacă nu s-ar putea vedea că nu te ascult pentru că
dacă tu îmi spui lucruri pe care nu le ştiam mă simt pur şi simplu aşa, ca o ţaţă.
ca o proastă. şi în jur totul se prăbuşeşte exact ca un décor prost încleiat, adică
a ţinut la ăla, şi la ăla, şi la tine pur şi simplu nu mai ţine.
orice ar fi e prost. doar unele momente ăn care după ce ămi zic că ar trebui să mă gândesc
ca şi
cum deja m-aş fi îndrăgostit de tine, doar atunci devine mai uşor totul mai uşor de…
mesajbogdan15octombrie
[Location: Vera's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 15 octombrie 2004 09:48:40]
am racit, acum mananc o gutuie si beau fervex asa, ca pe apa. nu stiu de chestia cu semanatul (textelor) ce sa zic, ca nici mie nu mi se parea ca seamana, da' uite, de exemplu la nu stiu ce discutie (dupa textul lui vioreanu cred), gianina a zis ca i se pare ca are un aer de cartoons, iar berceanu a zis ca nu, lui i se pare ca daca e sa ne gandim la cartoons, ne gandim mai degraba in legatura cu dw si radical. deci suntem cartoonish. uite ca nu vroiam sa mai scriu despre asta, dar tot am scris. mi se pare sinistru ce-mi zici cu imbatatul acolo. dar tu poti intra in crasma daca ai sub 21 de ani ? cum faci cu tigarile?
nu stiu daca ti-am povestit, kazu s-a hotarat sa plece. si-a luat bilete si pleaca duminica in japonia, el zice ca se mai intoarce, eu cred ca pleaca de tot. acum umbla beat tot timpul, nici macar nu mai incearca sa salveze aparentele. e cam nasol.
am avut ieri curs cu dumitriu si m-am simtit sinistru. in primul rand ca era de la 9 dimineata, in al doilea rand ca stiam ca nu trebuie sa te certi deloc cu asta ca n-are rost si te complici, si mi se parea horrrror, pe bune, spunea numai tampenii si dicta, puii mei. chiar asa de mare smen e asta de nu il poate da nimeni la o parte? am auzit ca a fost super mare securist, iar virgil mi-a zis ca i-a zis naum (ma rog, top secret etc) ca au murit oameni din cauza lui- puscarie, turnatorie etc etc.
stii ca il avem asistent si pe felix alexa? foarte tare cum au facut profii miscarea- el trebuia sa se intoarca , pentru ca anul trecut a fost doar o pauza, n-a renuntat de tot la scoala.si acum, cand s-a intors, au facut programul in asa fel incat sa nu se intalneasca. noi avem in continuare intalnirile noastre cu hagi si mandea, dar cu felix ne intalnim separat. ma rog, la inceput am luat-o in tragic, dar acum saracul nu cred ca nu mai prezinta nici un pericol. mai are putin si ne roaga sa venim si sa vorbim si cu el.
vezi k ce ti-am trimis din radical nu e terminat. inca nu am nici un sfarsit, si oricum mai trebuie lucrat mult la unele chestii.
multumesc pentru cei 500.000. am o amenda la ratb de platit, si pica tocmai bine. (pe ai mei i-am spart inainte de a lua amenda). dupa aia ii pun la loc si ii viram in contul petrutei.
acestea fiind zise, te pup foarte mult si ai grija pe acolo.
Type: Rich Text Format Document
Created: 15 octombrie 2004 09:48:40]
am racit, acum mananc o gutuie si beau fervex asa, ca pe apa. nu stiu de chestia cu semanatul (textelor) ce sa zic, ca nici mie nu mi se parea ca seamana, da' uite, de exemplu la nu stiu ce discutie (dupa textul lui vioreanu cred), gianina a zis ca i se pare ca are un aer de cartoons, iar berceanu a zis ca nu, lui i se pare ca daca e sa ne gandim la cartoons, ne gandim mai degraba in legatura cu dw si radical. deci suntem cartoonish. uite ca nu vroiam sa mai scriu despre asta, dar tot am scris. mi se pare sinistru ce-mi zici cu imbatatul acolo. dar tu poti intra in crasma daca ai sub 21 de ani ? cum faci cu tigarile?
nu stiu daca ti-am povestit, kazu s-a hotarat sa plece. si-a luat bilete si pleaca duminica in japonia, el zice ca se mai intoarce, eu cred ca pleaca de tot. acum umbla beat tot timpul, nici macar nu mai incearca sa salveze aparentele. e cam nasol.
am avut ieri curs cu dumitriu si m-am simtit sinistru. in primul rand ca era de la 9 dimineata, in al doilea rand ca stiam ca nu trebuie sa te certi deloc cu asta ca n-are rost si te complici, si mi se parea horrrror, pe bune, spunea numai tampenii si dicta, puii mei. chiar asa de mare smen e asta de nu il poate da nimeni la o parte? am auzit ca a fost super mare securist, iar virgil mi-a zis ca i-a zis naum (ma rog, top secret etc) ca au murit oameni din cauza lui- puscarie, turnatorie etc etc.
stii ca il avem asistent si pe felix alexa? foarte tare cum au facut profii miscarea- el trebuia sa se intoarca , pentru ca anul trecut a fost doar o pauza, n-a renuntat de tot la scoala.si acum, cand s-a intors, au facut programul in asa fel incat sa nu se intalneasca. noi avem in continuare intalnirile noastre cu hagi si mandea, dar cu felix ne intalnim separat. ma rog, la inceput am luat-o in tragic, dar acum saracul nu cred ca nu mai prezinta nici un pericol. mai are putin si ne roaga sa venim si sa vorbim si cu el.
vezi k ce ti-am trimis din radical nu e terminat. inca nu am nici un sfarsit, si oricum mai trebuie lucrat mult la unele chestii.
multumesc pentru cei 500.000. am o amenda la ratb de platit, si pica tocmai bine. (pe ai mei i-am spart inainte de a lua amenda). dupa aia ii pun la loc si ii viram in contul petrutei.
acestea fiind zise, te pup foarte mult si ai grija pe acolo.
articolcolibita
[Location: Vera's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 3 septembrie 2004 00:29:24]
BREATHE. COLIBIŢA 2004.
“Those are a few of my favourite things”. Whist, biliard, renz. Jazz, coloana de la fight club, şi un pick-up şi viniluri cu jesus christ superstar. În acest context, voi vorbi despre Colibiţa şi despre work-shop-ul coordonat de R. Lewitov1 şi de N. Mandea2. So: fără pretenţii şi absolut relaxat 6 oameni- 6 texte3, fiecare pe povestea lui şi cu mijloacele lui, le-am citit la sfârşit în faţa unui public restrâns şi ne-am bucurat auzind că s-au bucurat să le asculte şi că vor să le adune într-o carte. Ne-am bucurat şi când au înţeles ce am înţeles noi din întâlnirea cu R.Lewitov, şi anume- ce am făcut noi nu e literatură şi nu se sfârşeşte când a ajuns pe hârtie, ci de-abia acolo începe aventura transformării în spectacol. Că asta e o etapă dintr-un proces, că e important să nu mai tratăm textul ca pe un produs final, ci ca pe un pas spre spectacol. Textul ca acţiune, deci.
Dincolo de asta- Alexandrion, palincă, ciocolată şi warm-ups dimineaţa de la 11. Încerci să scrii ceva care te reprezintă, şi s-o faci viu. Încerci să afli totul de la personajele tale, să le întrebi chestii, să le povesteşti chestii, să le provoci. Încerci să înţelegi ce înseamnă miză, negociere, dialog, ce înseamnă că a vorbi nu e egal automat cu a acţiona, şi mai ales încerci să înţelegi... “de ce cântăm noi acest cântec”. Încerci să înţelegi ce ai de arătat prin ce scrii, şi ce ai de spus prin ce scrii, şi de ce vrei să spui asta, şi cui, şi de ce eşti aici şi nu pe litoral, la mamaia, făcând poze sub un palmier şi o maimuţă. Toate astea se transformă, la un moment dat, în întrebări, şi cu cât mai multe întrebări îţi pui, şi apoi cu cât mai multe întrebări le pui personajelor... pam!, apare textul. Şi scrii un text curăţat de artificii, text despre exact problemele de care te dai cu capul tu, în viaţa asta, şi nu în alta, exact pe limba ta, exact atât de urâte sau frumoase precum eşti. Foarte simplu. Ei, cam ăsta era aerul de la Colibiţa. Aer curat, în sfârşit. A se înţelege prin cuvintele “aer curat, în sfârşit” exact ceea ce am vrut să spun- şi anume că, deşi uneori ai impresia că o să vomiţi din cauza tuturor mega-pretenţiilor culturale ale unor dinozauri care nu mai pot spune nimic, dar au nume grele, deci după atâta aer greu, e extraordinar să respiri, în sfârsit, şi aer curat. Asta am făcut 10 zile, şi sper că întâlniri de felul ăsta se vor întâmpla cât mai des.
VERA ION
1Roberta Lewitov, regizor, bursier Fulbright, cea care ne-a dezmorţit din amorţeală încă din primăvară
2Nicolae Mandea, lector univ., catedra regie teatru, UNATC, cel care menţine dezmorţeala dezmorţită, fie vară, fie iarnă
3Ioana Paun, Ioana Leca, Vera Ion, Radu Popescu (regie teatru anul II), Ioana Moldovan (teatrologie, anul III), Bogdan Georgescu ( regie teatru anul III), cu textele- “Head”, “Sam+Poppy=”, “Red Bull”, “Povestea unui ceas”, “Diagnostic”, “Romania. Te pup!”
Type: Rich Text Format Document
Created: 3 septembrie 2004 00:29:24]
BREATHE. COLIBIŢA 2004.
“Those are a few of my favourite things”. Whist, biliard, renz. Jazz, coloana de la fight club, şi un pick-up şi viniluri cu jesus christ superstar. În acest context, voi vorbi despre Colibiţa şi despre work-shop-ul coordonat de R. Lewitov1 şi de N. Mandea2. So: fără pretenţii şi absolut relaxat 6 oameni- 6 texte3, fiecare pe povestea lui şi cu mijloacele lui, le-am citit la sfârşit în faţa unui public restrâns şi ne-am bucurat auzind că s-au bucurat să le asculte şi că vor să le adune într-o carte. Ne-am bucurat şi când au înţeles ce am înţeles noi din întâlnirea cu R.Lewitov, şi anume- ce am făcut noi nu e literatură şi nu se sfârşeşte când a ajuns pe hârtie, ci de-abia acolo începe aventura transformării în spectacol. Că asta e o etapă dintr-un proces, că e important să nu mai tratăm textul ca pe un produs final, ci ca pe un pas spre spectacol. Textul ca acţiune, deci.
Dincolo de asta- Alexandrion, palincă, ciocolată şi warm-ups dimineaţa de la 11. Încerci să scrii ceva care te reprezintă, şi s-o faci viu. Încerci să afli totul de la personajele tale, să le întrebi chestii, să le povesteşti chestii, să le provoci. Încerci să înţelegi ce înseamnă miză, negociere, dialog, ce înseamnă că a vorbi nu e egal automat cu a acţiona, şi mai ales încerci să înţelegi... “de ce cântăm noi acest cântec”. Încerci să înţelegi ce ai de arătat prin ce scrii, şi ce ai de spus prin ce scrii, şi de ce vrei să spui asta, şi cui, şi de ce eşti aici şi nu pe litoral, la mamaia, făcând poze sub un palmier şi o maimuţă. Toate astea se transformă, la un moment dat, în întrebări, şi cu cât mai multe întrebări îţi pui, şi apoi cu cât mai multe întrebări le pui personajelor... pam!, apare textul. Şi scrii un text curăţat de artificii, text despre exact problemele de care te dai cu capul tu, în viaţa asta, şi nu în alta, exact pe limba ta, exact atât de urâte sau frumoase precum eşti. Foarte simplu. Ei, cam ăsta era aerul de la Colibiţa. Aer curat, în sfârşit. A se înţelege prin cuvintele “aer curat, în sfârşit” exact ceea ce am vrut să spun- şi anume că, deşi uneori ai impresia că o să vomiţi din cauza tuturor mega-pretenţiilor culturale ale unor dinozauri care nu mai pot spune nimic, dar au nume grele, deci după atâta aer greu, e extraordinar să respiri, în sfârsit, şi aer curat. Asta am făcut 10 zile, şi sper că întâlniri de felul ăsta se vor întâmpla cât mai des.
VERA ION
1Roberta Lewitov, regizor, bursier Fulbright, cea care ne-a dezmorţit din amorţeală încă din primăvară
2Nicolae Mandea, lector univ., catedra regie teatru, UNATC, cel care menţine dezmorţeala dezmorţită, fie vară, fie iarnă
3Ioana Paun, Ioana Leca, Vera Ion, Radu Popescu (regie teatru anul II), Ioana Moldovan (teatrologie, anul III), Bogdan Georgescu ( regie teatru anul III), cu textele- “Head”, “Sam+Poppy=”, “Red Bull”, “Povestea unui ceas”, “Diagnostic”, “Romania. Te pup!”
printumic
[Location: Vera's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 30 aprilie 2003 16:53:00 ]
Scena 1. Se trage cortina. Pe scenă sunt două scaune. Pe unul stă George, pe celălalt stă Barna. Scaunele sunt cam la 3 metri unul de altul. George şi Barna nu îşi vorbesc, nu se privesc (decât puţin, cu coada ochiului, fiecare făcând eforturi vizibile de a nu fi observat de celălalt ).
Întuneric.
Scena 2. Andreea, Smaranda, Catinca, Alina sunt întinse pe jos, cu spatele. Muzică. Încep să se trezească- mai întâi o mână, apoi cealaltă, se ridică, se întind, se întorc. Sunt nişte flori foarte cochete, foarte pisicoase, foarte fresh. Se aranjează, se privesc, se bucură de fiecare mânuţă şi de fiecare picioruş şi de fiecare degeţel. Pe această “aranjare” a lor, intră Barna. Trece printre ele, le priveşte, se opreşte la Andreea.
FLOAREA: De-abia m-am trezit… Sunt îngrozitor de neprezentabilă…
FLORILE: Neprezentabile…
MICUL PRINŢ: Dar sunteţi atât de frumoasă!
FLORILE: Nu-i aşa?
FLOAREA: Şi m-am născut o dată cu soarele!
FLORILE: Daaaaaaaaaaa…
FLOAREA: Ce mă fac dacă vin tigrii?
MICUL PRINŢ: Pe planeta mea nu există tigri. Şi apoi, tigrii nu mănâncă iarbă.
TOATE ( sărind în picioare ) : Eu nu sunt o iarbă…
MICUL PRINŢ: Iertaţi-mă.
FLOAREA: Nu-mi pasă de tigri. Am patru spini cu care să mă apăr. Aş vrea să mă feresc însă de curenţii de aer. ( Celelalte flori sunt deja înapoi jos. ) Să faceţi bine să-mi aduceţi un glob de sticlă. Trebuie să fiu protejată. ( El s-a dus după glob. Îl opreşte- schimbare. ) M-am purtat ca o proastă. Ei bine, da, te iubesc. Te rog să mă ierţi. Nu sunt chiar atât de răcită. Aerul proaspăt al nopţii are să-mi priască. Eu sunt o floare…
Întuneric
Scena 3. Scena goală. Intră George, cu un scaun. Îl pune pe scenă, se aşează pe el.
GEORGE: Oamenilor mari le plac cifrele.
Intră Smaranda cu un scaun. Îl pune, se aşează.
SMARANDA: Când vorbesc despre un nou prieten, ei niciodată nu întreabă:
( Intră Catinca, are un scaun, îl pune pe scenă, se aşează ) Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac lui mai mult?
CATINCA: Dar câţi ani are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui? ( Pe replica ei, George iese. Intră Alina, cu un scaun. Îl lasă undeva în stânga scenei- primul plan- şi se aşează în locul lui George, grăbită fiind să le spună celorlalţi ceva. )
ALINA: Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu muşcate la fereastră, cu porumbei pe acoperiş… ( SMARANDA şi CATINCA nu au absolut nici o reacţie. Blanc total. )
CATINCA: Am văzut o casă care costă 100.000 de dolari. ( Pe replica ei intră şi George, cu un calculator micuţ în mână. Intră socotind. )
TOŢI ( În afară de G. ) – reacţie la ce a zis Catinca- “Aaaa”, “Oooo”…
( George mai rămâne un timp, calculând. Apoi are şi el reacţie- “Aaa…”. Se opreşte în dreptul Alinei, care i-a furat scaunul. )
GEORGE: Aaa, iată un supus! ( O dă la o parte pe Alina de pe scaun şi se aşează. Smaranda e lângă el. )
SMARANDA: Iată un admirator!
GEORGE: Eu sunt un rege!
ALINA: Eu beau! ( O dă la o parte pe CATINCA de pe scaun.)
CATINCA: Eu, în 54 de ani de când mă aflu pe planeta asta, n-am fost deranjată decât de trei ori. Prima oară, acum 22 de ani…
GEORGE ( către Alina ) : Datina la curte nu îngăduie să caşti când e regele de faţă.
ALINA: Nu pot să dorm. Eu beau.
GEORGE: Atunci cască. ( Alina nu cască. ) E o poruncă! ( Ţipă la ea- Alina se sperie şi se ridică în picioare, fără să-şi dea seama. Catinca se aşează repede în locul ei. )
CATINCA: Acum 22 de ani m-a deranjat un cărăbuş. A picat aşa, Dumnezeu ştie de unde. A doua oară, acum 11 ani, am fost deranjată din cauza unei crize de reumatism. Eu nu fac mişcare. Eu sunt un om serios.
SMARANDA ( către GEORGE ) : Loveşte-ţi palmele una de alta. ( George aplaudă. Smaranda se ridică în picioare şi face o plecăciune. Alina se aşează în locul ei. )
GEORGE ( furios, către Alina, care râdea de el ) Îţi poruncesc să bei!
ALINA: Beau.
GEORGE: De ce bei?
ALINA: Ca să uit.
GEORGE: Ce să uiţi?
ALINA: Că mi-e ruşine.
GEORGE: De ce ţi-e ruşine?
ALINA: Mi-e ruşine că beau.
( Ieşirea se face pe replicile astea. Ies toţi. Rămâne scaunul cu care a intrat Alina, şi pe care l-a lăsat în stânga. Secvenţa cu scaunul e aşa: Scaunul e întors cu spatele la public.La replica “Eu sunt un om serios”, intră Micul Prinţ, se aşează în spatele scaunului. Publicul nu îl va vedea decât eventual în momentul în care începe să deseneze şi să lipească foi de hârtie pe speteaza scaunului – astfel încât să se vadă ce e desenat. Nu se vede atât Micul Prinţ, cât multe foi împrăştiindu-se în stânga şi în dreapta şi răsărind din spatele scaunului. Pe ultima foaie e desenată o stea.)
MICUL PRINŢ ( din spatele scaunului, după ce au ieşit toţi ) : Dacă te-ai îndrăgostit de o floare care se găseşte pe o stea, ţi-a drag, noaptea, să te uiţi pe cer. Toate stelele sunt înflorite.
Întuneric.
Scena 4. Pe scenă e George, înconjurat de foarte multe foi. Desenează febril, mult, se aude muzică, la un moment dat se aude o voce de radio.
VOCEA: Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm într-una, timp de şase luni, cât ţine mistuitul.
George desenează şi mai febril, emoţionat, agitat, deja nu mai desenează pe hârtii, ci direct în aer. Când termină desenul ( în aer ), se uită în culise, face semn cuiva. Din dreapta ( direcţia în care face semn ) intră Catinca, iar din stânga intră Smaranda,în acelaşi timp cu ea. Catinca are în mână o ţigară neaprinsă, Smaranda are o pălărie. George îi arată desenul Catincăi. Aşteaptă reacţia. E gata să o prindă pe Catinca în braţe, dacă leşină. Catinca nu are nici o reacţie.
GEORGE: Nu vă sperie foarte tare desenul meu? Un şarpe boa care a înghiţit un elefant!
Catinca “trage un fum” din ţigara neaprinsă. Ea şi Smaranda se apropie foarte mult de George. Catinca mimează că suflă fum.
SMARANDA ( suflând fum adevărat de ţigară ) : De ce m-ar speria o pălărie desenată? ( Îi pune lui George pălăria ei pe cap.)
Întuneric.
Scena 5. Pe scenă e întinsă o pânză cam de o jumătate de metru lăţime. ( Întinsă nu pe jos, ci perpendicular pe scenă ). În dreapta, Micul Prinţ, care va asista la tot spectacolul. Din spatele pânzei apare o păpuşă ( din aceea care se pune pe mână ca o mănuşă ). Muzică. Apare şi a doua păpuşă. Relaţie între ele, joc. Una pleacă, cealaltă suferă. Cealaltă se întoarce, prima îi întoarce spatele. Cea care a fugit o sărută, prima îi dă una în cap. Apoi se îmbrăţişează, apoi iar se bat. Micul Prinţ reacţionează la jocul lor, strigă, face galerie, se supără, se bucură. La un moment dat, intră George. Se uită la păpuşi. Ia una dintre ele şi o aruncă. Rămâne o mână dezorientată. Se opreşte muzica. George sărută mâna ( e foarte sigur pe el, dandy, cuceritor.) Pânza cade. Alina se ridică în picioare, emoţionată, şi îi sare de gât. Aruncă cealaltă păpuşă. Iese împreună cu George. Micul Prinţ culege păpuşa de pe jos. Se uită la ea, o întoarce pe toate părţile, o pune pe mână.
MICUL PRINŢ ( către păpuşă ): Bună seara. ( răspunde, cu vocea schimbată, ca din partea păpuşii ) Bună seara. ( El ) Pe ce planetă am ajuns? ( Păpuşa ) Pe pământ. Ai ajuns pe pământ. ( El ) Priveşte la planeta mea! E chiar deasupra noastră. ( ( Păpuşa ) E frumoasă. ( El ) Eşti un animal ciudat. Subţire ca un deget… ( Păpuşa ) Sunt însă mai puternic decât degetul unui rege. Pe acela, pe care-l ating eu, îl redau pământului din care a ieşit. Aş putea să te ajut într-o zi, dacă-ţi pare rău după planeta ta.
Întuneric.
Scena 6. Pe scenă sunt florile, întinse, cu spatele la public. Toate ridică, încet, foarte încet ( şi sincron ) câte o floare. Se aude, pe bandă, un vânt foarte puternic. Florile se mişcă uşor pe vânt. Intră Micul Prinţ.
MICUL PRINŢ: Bună seara.
FLORILE: Bună seara.
MICUL PRINŢ: Cine sunteţi voi?
FLORILE: Noi suntem florile.
MICUL PRINŢ: Vai! Mă credeam înavuţit cu o floare fără de seamăn, şi iată că n-am decât o floare de rând. ( Pe replica lui, mâinile au coborât. S-au ridicat fără flori şi cu pumnul strâns. Pumnul se deschide şi cad foarte multe petale. )
Întuneric.
Scena 7. Pe scenă sunt două scaune. Pe unul stă George, pe celălalt stă Barna. Scaunele sunt mult mai aproape decât în prima scenă. Relaţia dintre cei doi e cu totul alta. Stau degajat, se privesc. Ca şi cum până acum au vorbit.
Întuneric.
Scena 8. Pe scenă e o masă. Aşezaţi la ea- Catinca, George, Smaranda. Pe masă, o vază cu o floare. Un vas cu monezi. George vine cu bani. Catinca şi George se privesc. Moment de tăcere. Se privesc în ochi. Ea îi spune ceva ( pe mut ). Ca să iasă bine, trebuie să muşte mai mult cuvintele, să le spună mai răspicat. Replicile nu trebuie să fie lungi şi nu trebuie să fie dramatice, gen familie cu probleme. Trebuie ceva de genul:
CAT: “Auzi, ochelaristule, dacă mai vii la mine cu bani din ăştia, o să zbori de aici.”
G: “ Numai paraşutele zboară, draga mea, ştii lucrul ăsta mai bine decât mine. Paraşuto!”
CAT: “Ochelaristule!”
G: “Paraşuto!”
CAT: “Ochelaristule!” şi tot aşa. Trec prin toate registrele de enervare şi furie. Cât durează momentul cu muzica, rămân privindu-se în ochi. Nu în stop-cadru, ci doar privindu-se atât de intens şi cu ură, încât ai impresia că o să izbucnească în orice moment.
Smaranda a ajuns în faţă, cu floarea. Se joacă cu ea. În clipa în care se ridică în picioare, începe muzica. Intră Barna şi Andreea. Câteva secunde de dans. George şi Catinca se privesc în ochi. George ia vasul cu monezi şi îl trânteşte. Se opreşte muzica. Smaranda se sperie şi fuge. Andreea se sperie şi fuge. Barna dă să plece, Catinca îl opreşte.George pleacă spre dreapta. Rămâne acolo, aproape de ieşire, cu spatele la Catinca. Din culise iese o mână care îi întinde o jachetă. Pe dialogul Vulpe-Micul Prinţ, G. merge spre Catinca încet, cu spatele, îmbrăcând jacheta. La ultima replică a Catincăi, a ajuns lângă ea. Cat. ştie că G. se apropie, ştie că în clipa în care va fi lângă ea, nu va mai putea vorbi cu Micul Prinţ. Paşii lui George sunt punctaţi de un sunet din culise. Poate ar mai avea să-i spună încă de o sută de ori mai multe lucruri decât reuşeşte.
C.: Bună ziua.
B.: Bună ziua. Cine eşti tu? Eşti tare frumoasă.
C.: Sunt o vulpe.
B. : Vino să te joci cu mine. Sunt atât de trist…
C. : Nu pot să mă joc cu tine. Nu sunt îmblânzită.
B: Ce înseamnă “a îmblânzi”?
C. : Înseamnă “a-ţi crea legături”.
B. : A-ţi crea legături?
C. : Desigur. Tu nu eşti pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul.
B. : Încep să înţeleg. E undeva o floare… Mi se pare că m-a îmblânzit..
C. : Se prea poate… Pe pământ întâlneşti tot soiul de lucruri.
B. : O, dar nu e pe pământ.
C. : Pe altă planetă?
B. : Da.
C. : Te rog, îmblânzeşte-mă. Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.
B. : Ce trebuie să fac?
C. : La început, vei sta departe de mine, uite aşa. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine… ( George e lângă C. Se întoarce brusc cu faţa la ea. Catinca tace. George îi oferă braţul. Catinca îl ia de braţ. Ies împreună prin stânga. George stinge lumina.)
Întuneric. Se aude sunetul monezilor din vas. Se aud acorduri de vioară. Se aud sunete rupte, fluierat, fâşâit, un ritm. Flash de lanternă pe faţa Alinei: “ Planeta de pe care venea micul prinţ era asteroidul B-612.” Flash de lanternă pe faţa Smarandei: “ Când ajunse pe pământ, se miră foarte mult. ” Toţi ( în întuneric ) : “Ce planetă caraghioasă, se gândi el.” Flash pe faţa lui Barna :” Oamenii de pe meleagurile tale cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină şi tot nu găsesc ceea ce caută. Şi totuşi ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare.” Flash pe faţa lui George. El mimează că vorbeşte, se aud vocile celorlalte fete : “ Nu din întâmplare, aşadar, în dimineaţa când te-am cunoscut, te plimbai de unul singur la mii de leghe depărtare de orice aşezare omenească! Te întorceai la locul căderii tale pe pământ!” Flash pe Andreea, care cântă la vioară. Se aude vocea lui George: “Nu pot să car cu mine trupul ăsta, a zis micul prinţ. E prea greu.” Flash pe faţa Smarandei: “ Te vei uita la stele, noaptea, a zis micul prinţ. Pentru tine, oricare dintre ele va fi steaua mea.” Flash pe faţa Catincăi : “ Va fi atât de frumos, a zis micul prinţ.”
Scena 9. Se aprinde lumina. Pe scenă, două scaune lipite unul de altul. Pe unul din ele stă George. Pe celălalt nu stă nimeni.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 30 aprilie 2003 16:53:00 ]
Scena 1. Se trage cortina. Pe scenă sunt două scaune. Pe unul stă George, pe celălalt stă Barna. Scaunele sunt cam la 3 metri unul de altul. George şi Barna nu îşi vorbesc, nu se privesc (decât puţin, cu coada ochiului, fiecare făcând eforturi vizibile de a nu fi observat de celălalt ).
Întuneric.
Scena 2. Andreea, Smaranda, Catinca, Alina sunt întinse pe jos, cu spatele. Muzică. Încep să se trezească- mai întâi o mână, apoi cealaltă, se ridică, se întind, se întorc. Sunt nişte flori foarte cochete, foarte pisicoase, foarte fresh. Se aranjează, se privesc, se bucură de fiecare mânuţă şi de fiecare picioruş şi de fiecare degeţel. Pe această “aranjare” a lor, intră Barna. Trece printre ele, le priveşte, se opreşte la Andreea.
FLOAREA: De-abia m-am trezit… Sunt îngrozitor de neprezentabilă…
FLORILE: Neprezentabile…
MICUL PRINŢ: Dar sunteţi atât de frumoasă!
FLORILE: Nu-i aşa?
FLOAREA: Şi m-am născut o dată cu soarele!
FLORILE: Daaaaaaaaaaa…
FLOAREA: Ce mă fac dacă vin tigrii?
MICUL PRINŢ: Pe planeta mea nu există tigri. Şi apoi, tigrii nu mănâncă iarbă.
TOATE ( sărind în picioare ) : Eu nu sunt o iarbă…
MICUL PRINŢ: Iertaţi-mă.
FLOAREA: Nu-mi pasă de tigri. Am patru spini cu care să mă apăr. Aş vrea să mă feresc însă de curenţii de aer. ( Celelalte flori sunt deja înapoi jos. ) Să faceţi bine să-mi aduceţi un glob de sticlă. Trebuie să fiu protejată. ( El s-a dus după glob. Îl opreşte- schimbare. ) M-am purtat ca o proastă. Ei bine, da, te iubesc. Te rog să mă ierţi. Nu sunt chiar atât de răcită. Aerul proaspăt al nopţii are să-mi priască. Eu sunt o floare…
Întuneric
Scena 3. Scena goală. Intră George, cu un scaun. Îl pune pe scenă, se aşează pe el.
GEORGE: Oamenilor mari le plac cifrele.
Intră Smaranda cu un scaun. Îl pune, se aşează.
SMARANDA: Când vorbesc despre un nou prieten, ei niciodată nu întreabă:
( Intră Catinca, are un scaun, îl pune pe scenă, se aşează ) Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac lui mai mult?
CATINCA: Dar câţi ani are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui? ( Pe replica ei, George iese. Intră Alina, cu un scaun. Îl lasă undeva în stânga scenei- primul plan- şi se aşează în locul lui George, grăbită fiind să le spună celorlalţi ceva. )
ALINA: Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu muşcate la fereastră, cu porumbei pe acoperiş… ( SMARANDA şi CATINCA nu au absolut nici o reacţie. Blanc total. )
CATINCA: Am văzut o casă care costă 100.000 de dolari. ( Pe replica ei intră şi George, cu un calculator micuţ în mână. Intră socotind. )
TOŢI ( În afară de G. ) – reacţie la ce a zis Catinca- “Aaaa”, “Oooo”…
( George mai rămâne un timp, calculând. Apoi are şi el reacţie- “Aaa…”. Se opreşte în dreptul Alinei, care i-a furat scaunul. )
GEORGE: Aaa, iată un supus! ( O dă la o parte pe Alina de pe scaun şi se aşează. Smaranda e lângă el. )
SMARANDA: Iată un admirator!
GEORGE: Eu sunt un rege!
ALINA: Eu beau! ( O dă la o parte pe CATINCA de pe scaun.)
CATINCA: Eu, în 54 de ani de când mă aflu pe planeta asta, n-am fost deranjată decât de trei ori. Prima oară, acum 22 de ani…
GEORGE ( către Alina ) : Datina la curte nu îngăduie să caşti când e regele de faţă.
ALINA: Nu pot să dorm. Eu beau.
GEORGE: Atunci cască. ( Alina nu cască. ) E o poruncă! ( Ţipă la ea- Alina se sperie şi se ridică în picioare, fără să-şi dea seama. Catinca se aşează repede în locul ei. )
CATINCA: Acum 22 de ani m-a deranjat un cărăbuş. A picat aşa, Dumnezeu ştie de unde. A doua oară, acum 11 ani, am fost deranjată din cauza unei crize de reumatism. Eu nu fac mişcare. Eu sunt un om serios.
SMARANDA ( către GEORGE ) : Loveşte-ţi palmele una de alta. ( George aplaudă. Smaranda se ridică în picioare şi face o plecăciune. Alina se aşează în locul ei. )
GEORGE ( furios, către Alina, care râdea de el ) Îţi poruncesc să bei!
ALINA: Beau.
GEORGE: De ce bei?
ALINA: Ca să uit.
GEORGE: Ce să uiţi?
ALINA: Că mi-e ruşine.
GEORGE: De ce ţi-e ruşine?
ALINA: Mi-e ruşine că beau.
( Ieşirea se face pe replicile astea. Ies toţi. Rămâne scaunul cu care a intrat Alina, şi pe care l-a lăsat în stânga. Secvenţa cu scaunul e aşa: Scaunul e întors cu spatele la public.La replica “Eu sunt un om serios”, intră Micul Prinţ, se aşează în spatele scaunului. Publicul nu îl va vedea decât eventual în momentul în care începe să deseneze şi să lipească foi de hârtie pe speteaza scaunului – astfel încât să se vadă ce e desenat. Nu se vede atât Micul Prinţ, cât multe foi împrăştiindu-se în stânga şi în dreapta şi răsărind din spatele scaunului. Pe ultima foaie e desenată o stea.)
MICUL PRINŢ ( din spatele scaunului, după ce au ieşit toţi ) : Dacă te-ai îndrăgostit de o floare care se găseşte pe o stea, ţi-a drag, noaptea, să te uiţi pe cer. Toate stelele sunt înflorite.
Întuneric.
Scena 4. Pe scenă e George, înconjurat de foarte multe foi. Desenează febril, mult, se aude muzică, la un moment dat se aude o voce de radio.
VOCEA: Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm într-una, timp de şase luni, cât ţine mistuitul.
George desenează şi mai febril, emoţionat, agitat, deja nu mai desenează pe hârtii, ci direct în aer. Când termină desenul ( în aer ), se uită în culise, face semn cuiva. Din dreapta ( direcţia în care face semn ) intră Catinca, iar din stânga intră Smaranda,în acelaşi timp cu ea. Catinca are în mână o ţigară neaprinsă, Smaranda are o pălărie. George îi arată desenul Catincăi. Aşteaptă reacţia. E gata să o prindă pe Catinca în braţe, dacă leşină. Catinca nu are nici o reacţie.
GEORGE: Nu vă sperie foarte tare desenul meu? Un şarpe boa care a înghiţit un elefant!
Catinca “trage un fum” din ţigara neaprinsă. Ea şi Smaranda se apropie foarte mult de George. Catinca mimează că suflă fum.
SMARANDA ( suflând fum adevărat de ţigară ) : De ce m-ar speria o pălărie desenată? ( Îi pune lui George pălăria ei pe cap.)
Întuneric.
Scena 5. Pe scenă e întinsă o pânză cam de o jumătate de metru lăţime. ( Întinsă nu pe jos, ci perpendicular pe scenă ). În dreapta, Micul Prinţ, care va asista la tot spectacolul. Din spatele pânzei apare o păpuşă ( din aceea care se pune pe mână ca o mănuşă ). Muzică. Apare şi a doua păpuşă. Relaţie între ele, joc. Una pleacă, cealaltă suferă. Cealaltă se întoarce, prima îi întoarce spatele. Cea care a fugit o sărută, prima îi dă una în cap. Apoi se îmbrăţişează, apoi iar se bat. Micul Prinţ reacţionează la jocul lor, strigă, face galerie, se supără, se bucură. La un moment dat, intră George. Se uită la păpuşi. Ia una dintre ele şi o aruncă. Rămâne o mână dezorientată. Se opreşte muzica. George sărută mâna ( e foarte sigur pe el, dandy, cuceritor.) Pânza cade. Alina se ridică în picioare, emoţionată, şi îi sare de gât. Aruncă cealaltă păpuşă. Iese împreună cu George. Micul Prinţ culege păpuşa de pe jos. Se uită la ea, o întoarce pe toate părţile, o pune pe mână.
MICUL PRINŢ ( către păpuşă ): Bună seara. ( răspunde, cu vocea schimbată, ca din partea păpuşii ) Bună seara. ( El ) Pe ce planetă am ajuns? ( Păpuşa ) Pe pământ. Ai ajuns pe pământ. ( El ) Priveşte la planeta mea! E chiar deasupra noastră. ( ( Păpuşa ) E frumoasă. ( El ) Eşti un animal ciudat. Subţire ca un deget… ( Păpuşa ) Sunt însă mai puternic decât degetul unui rege. Pe acela, pe care-l ating eu, îl redau pământului din care a ieşit. Aş putea să te ajut într-o zi, dacă-ţi pare rău după planeta ta.
Întuneric.
Scena 6. Pe scenă sunt florile, întinse, cu spatele la public. Toate ridică, încet, foarte încet ( şi sincron ) câte o floare. Se aude, pe bandă, un vânt foarte puternic. Florile se mişcă uşor pe vânt. Intră Micul Prinţ.
MICUL PRINŢ: Bună seara.
FLORILE: Bună seara.
MICUL PRINŢ: Cine sunteţi voi?
FLORILE: Noi suntem florile.
MICUL PRINŢ: Vai! Mă credeam înavuţit cu o floare fără de seamăn, şi iată că n-am decât o floare de rând. ( Pe replica lui, mâinile au coborât. S-au ridicat fără flori şi cu pumnul strâns. Pumnul se deschide şi cad foarte multe petale. )
Întuneric.
Scena 7. Pe scenă sunt două scaune. Pe unul stă George, pe celălalt stă Barna. Scaunele sunt mult mai aproape decât în prima scenă. Relaţia dintre cei doi e cu totul alta. Stau degajat, se privesc. Ca şi cum până acum au vorbit.
Întuneric.
Scena 8. Pe scenă e o masă. Aşezaţi la ea- Catinca, George, Smaranda. Pe masă, o vază cu o floare. Un vas cu monezi. George vine cu bani. Catinca şi George se privesc. Moment de tăcere. Se privesc în ochi. Ea îi spune ceva ( pe mut ). Ca să iasă bine, trebuie să muşte mai mult cuvintele, să le spună mai răspicat. Replicile nu trebuie să fie lungi şi nu trebuie să fie dramatice, gen familie cu probleme. Trebuie ceva de genul:
CAT: “Auzi, ochelaristule, dacă mai vii la mine cu bani din ăştia, o să zbori de aici.”
G: “ Numai paraşutele zboară, draga mea, ştii lucrul ăsta mai bine decât mine. Paraşuto!”
CAT: “Ochelaristule!”
G: “Paraşuto!”
CAT: “Ochelaristule!” şi tot aşa. Trec prin toate registrele de enervare şi furie. Cât durează momentul cu muzica, rămân privindu-se în ochi. Nu în stop-cadru, ci doar privindu-se atât de intens şi cu ură, încât ai impresia că o să izbucnească în orice moment.
Smaranda a ajuns în faţă, cu floarea. Se joacă cu ea. În clipa în care se ridică în picioare, începe muzica. Intră Barna şi Andreea. Câteva secunde de dans. George şi Catinca se privesc în ochi. George ia vasul cu monezi şi îl trânteşte. Se opreşte muzica. Smaranda se sperie şi fuge. Andreea se sperie şi fuge. Barna dă să plece, Catinca îl opreşte.George pleacă spre dreapta. Rămâne acolo, aproape de ieşire, cu spatele la Catinca. Din culise iese o mână care îi întinde o jachetă. Pe dialogul Vulpe-Micul Prinţ, G. merge spre Catinca încet, cu spatele, îmbrăcând jacheta. La ultima replică a Catincăi, a ajuns lângă ea. Cat. ştie că G. se apropie, ştie că în clipa în care va fi lângă ea, nu va mai putea vorbi cu Micul Prinţ. Paşii lui George sunt punctaţi de un sunet din culise. Poate ar mai avea să-i spună încă de o sută de ori mai multe lucruri decât reuşeşte.
C.: Bună ziua.
B.: Bună ziua. Cine eşti tu? Eşti tare frumoasă.
C.: Sunt o vulpe.
B. : Vino să te joci cu mine. Sunt atât de trist…
C. : Nu pot să mă joc cu tine. Nu sunt îmblânzită.
B: Ce înseamnă “a îmblânzi”?
C. : Înseamnă “a-ţi crea legături”.
B. : A-ţi crea legături?
C. : Desigur. Tu nu eşti pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul.
B. : Încep să înţeleg. E undeva o floare… Mi se pare că m-a îmblânzit..
C. : Se prea poate… Pe pământ întâlneşti tot soiul de lucruri.
B. : O, dar nu e pe pământ.
C. : Pe altă planetă?
B. : Da.
C. : Te rog, îmblânzeşte-mă. Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.
B. : Ce trebuie să fac?
C. : La început, vei sta departe de mine, uite aşa. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine… ( George e lângă C. Se întoarce brusc cu faţa la ea. Catinca tace. George îi oferă braţul. Catinca îl ia de braţ. Ies împreună prin stânga. George stinge lumina.)
Întuneric. Se aude sunetul monezilor din vas. Se aud acorduri de vioară. Se aud sunete rupte, fluierat, fâşâit, un ritm. Flash de lanternă pe faţa Alinei: “ Planeta de pe care venea micul prinţ era asteroidul B-612.” Flash de lanternă pe faţa Smarandei: “ Când ajunse pe pământ, se miră foarte mult. ” Toţi ( în întuneric ) : “Ce planetă caraghioasă, se gândi el.” Flash pe faţa lui Barna :” Oamenii de pe meleagurile tale cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină şi tot nu găsesc ceea ce caută. Şi totuşi ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare.” Flash pe faţa lui George. El mimează că vorbeşte, se aud vocile celorlalte fete : “ Nu din întâmplare, aşadar, în dimineaţa când te-am cunoscut, te plimbai de unul singur la mii de leghe depărtare de orice aşezare omenească! Te întorceai la locul căderii tale pe pământ!” Flash pe Andreea, care cântă la vioară. Se aude vocea lui George: “Nu pot să car cu mine trupul ăsta, a zis micul prinţ. E prea greu.” Flash pe faţa Smarandei: “ Te vei uita la stele, noaptea, a zis micul prinţ. Pentru tine, oricare dintre ele va fi steaua mea.” Flash pe faţa Catincăi : “ Va fi atât de frumos, a zis micul prinţ.”
Scena 9. Se aprinde lumina. Pe scenă, două scaune lipite unul de altul. Pe unul din ele stă George. Pe celălalt nu stă nimeni.
luni, 5 ianuarie 2009
Cand am ajuns la aeroport
[Location: Vera's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 4 ianuarie 2009 18:36:00]
Cand am ajuns in aeroport, hubloul de la baneasa arata ca un gandac imens de bucatarie. Dormisem adanc, prinsesem trenul in ultimul minut si cerusem bani in expresul pentru aeroport, aveam un euro si imi mai trebuiau patru, dar nu am facut rost decat de trei. Am ajuns acasa, unde e altceva. Am citit tot drumul cartea pe care mi-a dat-o dan, am inceput-o in U2, la stahlheimer alee, si am terminat-o exact cand avionul whizz air a atins pamantul in bucuresti. Atunci am inchis cartea. Nu mi-am dat seama cat am visat-o si cat am citit-o, dar stiu cand am ajuns la ultima pagina. Apropierea ciudata, care se va dizolva in catava zile, inca exista, ca atunci cand te apropii cu fatza de hubloul submarinului tau foarte foarte tare, si vezi un univers albastru inchis, electric. Iti strivesti nasul si obrajii de hublou, parca si simti mirosul de apa. Si fiintele misterioase care trec prin fata ta si deseneaza cercuri si frecvente necunoscute, aproape iti transmit ceva, valurile lor se propaga intr-un fel pana la tine, pana cand te desprinzi de geam si ai impresia ca ti s-au udat toate hainele. Si te asezi in scaunul tau de la birou de parca te-ai intors dintr-o calatorie ciudata in adancuri. Te uiti la dara de apa de pe podea si o incerci cu varful bocancului pana devine un fel de mazga. Bine, evident, e si acidul. Romanii se inghesuiau in aeroport, si aerul inchis imi aduce aminte de tramvaiul in care mi s-a facut rau, tramvaiul nostru „cadou de la retea”, care ne astepta in statie cu usile deschise si in care am fumat un joint ca si cum ar fi fost cel mai natural lucru cu putinta. Evident, acum am inteles de ce pana acum toata lumea mi-a zis fix asa: „tie ti-ar placea foarte tare berlinul”. I-am zis si mamei, care ma astepta la aeroport cu doua sandvisuri cu salam si cascaval: „parca m-am intors din neverland”. Nu stie ea prea multe despre chestia asta, dar a inteles ideea. Neverland e locul unde oricum vrem toti sa ne ducem. I-am zis: „ia uite ce chestie, chiar aseara vorbeam despre salam”. Si s-a bucurat de legatura ei directa cu neverlandul meu. Bineinteles, mai e si acidul la mijloc. De cate ori am impresia ca „inteleg” chestii pe acid, imi spun ca ar trebui s-o las asa si sa nu imi pedagogizez tripul. Raman altele. Legaturile care se sublimeaza. Punctele in care sunt oameni, pulsand pe o harta ca durerea in reclama la nurofen. Un nucleu galben-portocaliu, care emite semnale. Cristi prinzand-o pe ada de subrat si asezand-o incet pe saltea, ca pe un copil. Intorci brusc capul. In jurul tau, cadrele care se adancesc in tunele nesfarsite. Ada zambeste, de undeva din spatele ei- „ce dragut”. Si un tropait de 30 de ore. Dansat pe sunetul motocicletei care porneste din fatza blocului, dansat pe ecourile uriasei retzele de metrou in care te scufunzi, dansat pe sunetul pasilor tai, pe cafeaua care fierbe, pe sunetul apei de la baie. Regina de la „maria”, cu gesturile ei tandre catre marea de oameni diformi care dansau afara din trupul lor, hipnoza in masa, ochii ei de alien si coronita de diamante false, boom-ul catre care ne urcau toti pana cand nu mai gaeseai nici un buton de orpire si nici un buton de reglaj in sistemul tau, pentru ca in sistemul tau circula totul.Prima oara in viatza mea cand m-am simtit vie, mi-a zis andra inainte sa ne subtiem si sa devenim niste frecvente de radio in masina parcata in fata dreapta la mikz. Andra se taiase la deget. Isi acoperise rana cu o foitza mototolita. Sangele cursese si pe carcasa de cd pe care o treceam de la unul la altul. In geamul masinii apareau capete diforme care zambeau. Aerul era clar, si lumea se sfarsise undeva departe. Eram dincolo de sfarsitul lumii, umbrele care au ramas, si o structura ruginita a regulilor pe care le stim, si care au mai ramas pana cand se vor eroda de tot si vor disparea si astea- traversezi pe verde, saluti, cumperi paine pentru dimineata, niste reminiscente dezasamblate din care mai recunosti ceva indepartat, dar stii ca tu ai trecut podul. De mai multe ori. Am tropait cu dan 30 de ore, pana cand nu ne-au mai ramas decat varfurile degetelor. Mai ramaneau resturi de impuls in aratatoare, cand am ajuns la sfarsit in camera si ne-am intins pe pat. Aratatorul de la stanga mea si aratatorul de la dreapta lui, ca doi limacshi la discoteca, legati de doua leshuri mari prabushite pe saltea, cu cate un zambet ramas pe fatza. Si dimineata cand te lovesti de logica, poti sa o dai la o parte ca pe o panza de paianjen, in mai putin de o zecime de secunda, in milionimea unei milionimi de secunda. Sensul e o aroganta de care te scuturi cu primul joint. Sensul, frica, logica si succesiunile in timp ale faptelor, care nu mai au importanta, pentru ca liniile nu mai sunt drepte cum am invatat, si punctele din care se formeaza o dreapta formeaza de fapt alte dimensiuni. Andra cauta pe google search „gaina cu trei pleoape”. Ne intrebam unii pe altii- exista gaina cu trei pleoape? „cu trei pleoape si doi ochi?”, intreaba Lori. „Nu exista”. Si ne linstim. Deci nu exista. „Nu va vad prea bine”, zice ana. Geaca portocalie a lui lori ne ghideaza. Geaca roz a lui cristi ne ghideaza. Ne ghidam unii pe altii peste zapada de pe strazi, in intuneric. Artificiile suna ca razboiul. Razboi in berlinul de est. Ne cautam unii pe altii, ca un biliard gelatinos, ca niste viermi de lumina. Sunt intrebata in repetate randuri: „esti bine?”. Nu inteleg sensul acestei intrebari. Bogdan poarta bluza pe care i-am luat-o si ma bucur cand il vad in ea, e frumos. Razvan inregistreaza o discutie ca sa „o ascultam a doua zi”. Gica face poze, si vlad are ochii ficshi. Kostea face semn cu mana- drum bun, si adoarme. Drum bun. Ioana se bucura. Monica e absenta si prezenta si absenta. Anto are o brosa cu calutzi. Face ceai. Dan isi scrumeaza in paharul de ceai. Pijamaua lui e un pit stop. David isi face o perna din mai multe bluze pe care le-a gasit la el in saltea si se transforma in vierme de nisip in sacul de dormit. Ne vedem la londra.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 4 ianuarie 2009 18:36:00]
Cand am ajuns in aeroport, hubloul de la baneasa arata ca un gandac imens de bucatarie. Dormisem adanc, prinsesem trenul in ultimul minut si cerusem bani in expresul pentru aeroport, aveam un euro si imi mai trebuiau patru, dar nu am facut rost decat de trei. Am ajuns acasa, unde e altceva. Am citit tot drumul cartea pe care mi-a dat-o dan, am inceput-o in U2, la stahlheimer alee, si am terminat-o exact cand avionul whizz air a atins pamantul in bucuresti. Atunci am inchis cartea. Nu mi-am dat seama cat am visat-o si cat am citit-o, dar stiu cand am ajuns la ultima pagina. Apropierea ciudata, care se va dizolva in catava zile, inca exista, ca atunci cand te apropii cu fatza de hubloul submarinului tau foarte foarte tare, si vezi un univers albastru inchis, electric. Iti strivesti nasul si obrajii de hublou, parca si simti mirosul de apa. Si fiintele misterioase care trec prin fata ta si deseneaza cercuri si frecvente necunoscute, aproape iti transmit ceva, valurile lor se propaga intr-un fel pana la tine, pana cand te desprinzi de geam si ai impresia ca ti s-au udat toate hainele. Si te asezi in scaunul tau de la birou de parca te-ai intors dintr-o calatorie ciudata in adancuri. Te uiti la dara de apa de pe podea si o incerci cu varful bocancului pana devine un fel de mazga. Bine, evident, e si acidul. Romanii se inghesuiau in aeroport, si aerul inchis imi aduce aminte de tramvaiul in care mi s-a facut rau, tramvaiul nostru „cadou de la retea”, care ne astepta in statie cu usile deschise si in care am fumat un joint ca si cum ar fi fost cel mai natural lucru cu putinta. Evident, acum am inteles de ce pana acum toata lumea mi-a zis fix asa: „tie ti-ar placea foarte tare berlinul”. I-am zis si mamei, care ma astepta la aeroport cu doua sandvisuri cu salam si cascaval: „parca m-am intors din neverland”. Nu stie ea prea multe despre chestia asta, dar a inteles ideea. Neverland e locul unde oricum vrem toti sa ne ducem. I-am zis: „ia uite ce chestie, chiar aseara vorbeam despre salam”. Si s-a bucurat de legatura ei directa cu neverlandul meu. Bineinteles, mai e si acidul la mijloc. De cate ori am impresia ca „inteleg” chestii pe acid, imi spun ca ar trebui s-o las asa si sa nu imi pedagogizez tripul. Raman altele. Legaturile care se sublimeaza. Punctele in care sunt oameni, pulsand pe o harta ca durerea in reclama la nurofen. Un nucleu galben-portocaliu, care emite semnale. Cristi prinzand-o pe ada de subrat si asezand-o incet pe saltea, ca pe un copil. Intorci brusc capul. In jurul tau, cadrele care se adancesc in tunele nesfarsite. Ada zambeste, de undeva din spatele ei- „ce dragut”. Si un tropait de 30 de ore. Dansat pe sunetul motocicletei care porneste din fatza blocului, dansat pe ecourile uriasei retzele de metrou in care te scufunzi, dansat pe sunetul pasilor tai, pe cafeaua care fierbe, pe sunetul apei de la baie. Regina de la „maria”, cu gesturile ei tandre catre marea de oameni diformi care dansau afara din trupul lor, hipnoza in masa, ochii ei de alien si coronita de diamante false, boom-ul catre care ne urcau toti pana cand nu mai gaeseai nici un buton de orpire si nici un buton de reglaj in sistemul tau, pentru ca in sistemul tau circula totul.Prima oara in viatza mea cand m-am simtit vie, mi-a zis andra inainte sa ne subtiem si sa devenim niste frecvente de radio in masina parcata in fata dreapta la mikz. Andra se taiase la deget. Isi acoperise rana cu o foitza mototolita. Sangele cursese si pe carcasa de cd pe care o treceam de la unul la altul. In geamul masinii apareau capete diforme care zambeau. Aerul era clar, si lumea se sfarsise undeva departe. Eram dincolo de sfarsitul lumii, umbrele care au ramas, si o structura ruginita a regulilor pe care le stim, si care au mai ramas pana cand se vor eroda de tot si vor disparea si astea- traversezi pe verde, saluti, cumperi paine pentru dimineata, niste reminiscente dezasamblate din care mai recunosti ceva indepartat, dar stii ca tu ai trecut podul. De mai multe ori. Am tropait cu dan 30 de ore, pana cand nu ne-au mai ramas decat varfurile degetelor. Mai ramaneau resturi de impuls in aratatoare, cand am ajuns la sfarsit in camera si ne-am intins pe pat. Aratatorul de la stanga mea si aratatorul de la dreapta lui, ca doi limacshi la discoteca, legati de doua leshuri mari prabushite pe saltea, cu cate un zambet ramas pe fatza. Si dimineata cand te lovesti de logica, poti sa o dai la o parte ca pe o panza de paianjen, in mai putin de o zecime de secunda, in milionimea unei milionimi de secunda. Sensul e o aroganta de care te scuturi cu primul joint. Sensul, frica, logica si succesiunile in timp ale faptelor, care nu mai au importanta, pentru ca liniile nu mai sunt drepte cum am invatat, si punctele din care se formeaza o dreapta formeaza de fapt alte dimensiuni. Andra cauta pe google search „gaina cu trei pleoape”. Ne intrebam unii pe altii- exista gaina cu trei pleoape? „cu trei pleoape si doi ochi?”, intreaba Lori. „Nu exista”. Si ne linstim. Deci nu exista. „Nu va vad prea bine”, zice ana. Geaca portocalie a lui lori ne ghideaza. Geaca roz a lui cristi ne ghideaza. Ne ghidam unii pe altii peste zapada de pe strazi, in intuneric. Artificiile suna ca razboiul. Razboi in berlinul de est. Ne cautam unii pe altii, ca un biliard gelatinos, ca niste viermi de lumina. Sunt intrebata in repetate randuri: „esti bine?”. Nu inteleg sensul acestei intrebari. Bogdan poarta bluza pe care i-am luat-o si ma bucur cand il vad in ea, e frumos. Razvan inregistreaza o discutie ca sa „o ascultam a doua zi”. Gica face poze, si vlad are ochii ficshi. Kostea face semn cu mana- drum bun, si adoarme. Drum bun. Ioana se bucura. Monica e absenta si prezenta si absenta. Anto are o brosa cu calutzi. Face ceai. Dan isi scrumeaza in paharul de ceai. Pijamaua lui e un pit stop. David isi face o perna din mai multe bluze pe care le-a gasit la el in saltea si se transforma in vierme de nisip in sacul de dormit. Ne vedem la londra.
sâmbătă, 27 decembrie 2008
trei_zile_la_tzara
[Location: Vera's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 27 decembrie 2008 21:17:00]
Time goes by fast or slow
you go with it or you never go
Pe dial up sau pe fir
Mai bine pe fir ca pe fir merge mai repede
Interactiunea umana miroase minunat
a transpiratie si a pisat
si
Cand simt asta
imi dau lacrimile de bucurie
Stand by
Bagi ganduri in tine cu pumnul
Mi-iese un adaptor din cap.
Doar dial up.
Conexiunea e de cacat
Asa ca te pui pe mancat
carne
Am mancat
carne
si am facut cateva poze
care sa surprinda esenta satului pe
Cale de disparitie
Stand by
e un concept
inventat azinoapte
Salata de boeuf
Pahare mici
Coliva
Bunica
Ii pui sortul
Se intoarce spre tine ca sa i-l legi mai usor
Degetele ei sunt oblice
Mainile sunt calde si diforme
Miroase puternic si intepator
Ii leg sortul trag pe nas
Miroase pentru ca e batrana si trag pe nas mirosul asta
Pana imi vine mancarea pe gat
Imi imaginez corpul bunicului descompus
Sub placa de ciment
Ma intreb daca arata ca in filmele cu zombie
Cat la suta din piele ii ramane pe oase si in cat timp
Se duce toata pielea
Dimineata
Ora opt
Un pahar de visinata langa mormantul lui
Preot ora 8:00
Vesnica pomenire
Frig
Clopot
Si apoi fugim toti in masina si dam drumu la motor
Acasa ne repezim la
Salata de boeuf
Masa
Le aranjam in forma de T
Totul merge de minune
Totul e gata cand trebuie
Vin 14 oameni schimbam farfuriile pac-pac
Aperitiv cascaval sunca patru masline 2 linguri salata beouf
Urmatorul fel sarmale
Doua
Urmatoru fel
O felie friptura plus o lingura salata de sfecla rosie
Treaba merge in bucataria mica
Eu mama tata invartim farfuriile pe degete ca magicienii
Ne ajuta si prietena mea din copilarie Luminita
Dupa ce pleaca si ultimii zic
Ma duc la somn
Ma duc la somn
Ma bag in pat si tata imi face focul
Soba din camera mea incalzeste de duduie
Ma simt golita de tot
Nu pot sa ma misc si adorm in timp ce tata povesteste ce a visat
Noaptea trecuta
Ceva cu bacul si proba de limba romana
Si „Ion”, in care aparusera niste personaje pe care nu le stia
Adorm
La veceu nu s-a ocupat nimeni si muntele de rahat a crescut
Pana putin deasupra nivelului lemnului
Noroc ca avem ca un tron deci cand te asezi nu te atinge
E plin de hartie roz
Tata probabil o sa se ocupe dupa ce se mai linisteste
El a sapat pana acum toate veceurile, si pe ala dinspre deal
Si pe asta din spatele casei
Care se pare ca s-a umplut si el.
Apoi ma trezesc si ne uitam cu totii la cronicile din Narnia
Maine suntem inapoi la bucuresti si luni berlin
NU TOT TIMPUL ITI DAI SEAMA CE SE INTAMPLA CU TINE
Nu tot timpul stii ce faci si cu cine esti eu am ajuns aici
Am stat trei zile
Joi vineri sambata
Se pare ca inainte sa moara bunicu i-a sarutat mana bunicii
„Uite, vezi ca mi-e dor de el?”, zice ea.
Archive information
Archive images
Unzipp
Unele conexiuni te indeparteaza de altele
Mancam impreuna
Mancam impreuna
In bucataria mica sau in camera mare
Bunicu a murit in patul in care dormeam eu de obicei in camera mare
Acum l-au dezmembrat si o sa-l membreze la loc in curand o sa-i cumpere o saltea
Si o sa-l dea
Ma intreb de ce ma atasez de lucruri in ultima vreme
Si de ce contabilizez amintirile
Mancam impreuna si nu stim daca ne gasim sau nu ne gasim
Haideti mai luati mai incercati si cozonac
Panetto
Mai vrei friptura? Am avut o oaie, s-a imbolnavit si a murit si am taiat-o si
Avea si doi miei in burta mai
Vrei friptura? Da. Vreau friptura. Vreau friptura, sarmale, vin, usturoi, caltabosh.
Am unghiile negre.
Mananc carne cu pofta.
Punem masa si ridicam masa. Sigurantele de la boilerul de apa s-au ars. E numa apa rece.
Mama spala. Are niste maini vai de ea. Zici ca are oase de ceva care
s-ar sparge foarte usor.
Dar ea are o tehnologie de spalat vasele si
Pe mine nu ma lasa sa imi bag mainile in apa rece.
Avem curcan, porc, oaie, pui. Mancam. Ma intreb daca poti sa musti la fel din bunicu sau din bunica. Nu poti. E tot carne. Ceva te tzine. Ce te tzine.
Am facut ceea ce se face. Am facut traditia.
Am facut ceea ce trebuie.
Eu cu necredinta mea. Ai mei cu credinta lor.
Am urmat asa cum trebuie.
Ritualurile. Prosoapele, lumanarile, dumnezeu sa-l pomeneasca,
dumnezeu sa-i primeasca, dar cand am vazut placa aia de ciment
m-am gandit tot la zombie.
M-am gandit cum i se descompune carnea, si m-am gandit la miros.
Mirosea in ultimul an.
Asa cum si bunica miroase.
N-am tras adanc, dar am tras.
Am tras pe nas.
Miroase a batranetze.
Asa cum trebuie.
Miroase de-ti dau lacrimile.
Asa cum trebuie.
In aceste trei zile am facut
Ceea ce trebuie.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 27 decembrie 2008 21:17:00]
Time goes by fast or slow
you go with it or you never go
Pe dial up sau pe fir
Mai bine pe fir ca pe fir merge mai repede
Interactiunea umana miroase minunat
a transpiratie si a pisat
si
Cand simt asta
imi dau lacrimile de bucurie
Stand by
Bagi ganduri in tine cu pumnul
Mi-iese un adaptor din cap.
Doar dial up.
Conexiunea e de cacat
Asa ca te pui pe mancat
carne
Am mancat
carne
si am facut cateva poze
care sa surprinda esenta satului pe
Cale de disparitie
Stand by
e un concept
inventat azinoapte
Salata de boeuf
Pahare mici
Coliva
Bunica
Ii pui sortul
Se intoarce spre tine ca sa i-l legi mai usor
Degetele ei sunt oblice
Mainile sunt calde si diforme
Miroase puternic si intepator
Ii leg sortul trag pe nas
Miroase pentru ca e batrana si trag pe nas mirosul asta
Pana imi vine mancarea pe gat
Imi imaginez corpul bunicului descompus
Sub placa de ciment
Ma intreb daca arata ca in filmele cu zombie
Cat la suta din piele ii ramane pe oase si in cat timp
Se duce toata pielea
Dimineata
Ora opt
Un pahar de visinata langa mormantul lui
Preot ora 8:00
Vesnica pomenire
Frig
Clopot
Si apoi fugim toti in masina si dam drumu la motor
Acasa ne repezim la
Salata de boeuf
Masa
Le aranjam in forma de T
Totul merge de minune
Totul e gata cand trebuie
Vin 14 oameni schimbam farfuriile pac-pac
Aperitiv cascaval sunca patru masline 2 linguri salata beouf
Urmatorul fel sarmale
Doua
Urmatoru fel
O felie friptura plus o lingura salata de sfecla rosie
Treaba merge in bucataria mica
Eu mama tata invartim farfuriile pe degete ca magicienii
Ne ajuta si prietena mea din copilarie Luminita
Dupa ce pleaca si ultimii zic
Ma duc la somn
Ma duc la somn
Ma bag in pat si tata imi face focul
Soba din camera mea incalzeste de duduie
Ma simt golita de tot
Nu pot sa ma misc si adorm in timp ce tata povesteste ce a visat
Noaptea trecuta
Ceva cu bacul si proba de limba romana
Si „Ion”, in care aparusera niste personaje pe care nu le stia
Adorm
La veceu nu s-a ocupat nimeni si muntele de rahat a crescut
Pana putin deasupra nivelului lemnului
Noroc ca avem ca un tron deci cand te asezi nu te atinge
E plin de hartie roz
Tata probabil o sa se ocupe dupa ce se mai linisteste
El a sapat pana acum toate veceurile, si pe ala dinspre deal
Si pe asta din spatele casei
Care se pare ca s-a umplut si el.
Apoi ma trezesc si ne uitam cu totii la cronicile din Narnia
Maine suntem inapoi la bucuresti si luni berlin
NU TOT TIMPUL ITI DAI SEAMA CE SE INTAMPLA CU TINE
Nu tot timpul stii ce faci si cu cine esti eu am ajuns aici
Am stat trei zile
Joi vineri sambata
Se pare ca inainte sa moara bunicu i-a sarutat mana bunicii
„Uite, vezi ca mi-e dor de el?”, zice ea.
Archive information
Archive images
Unzipp
Unele conexiuni te indeparteaza de altele
Mancam impreuna
Mancam impreuna
In bucataria mica sau in camera mare
Bunicu a murit in patul in care dormeam eu de obicei in camera mare
Acum l-au dezmembrat si o sa-l membreze la loc in curand o sa-i cumpere o saltea
Si o sa-l dea
Ma intreb de ce ma atasez de lucruri in ultima vreme
Si de ce contabilizez amintirile
Mancam impreuna si nu stim daca ne gasim sau nu ne gasim
Haideti mai luati mai incercati si cozonac
Panetto
Mai vrei friptura? Am avut o oaie, s-a imbolnavit si a murit si am taiat-o si
Avea si doi miei in burta mai
Vrei friptura? Da. Vreau friptura. Vreau friptura, sarmale, vin, usturoi, caltabosh.
Am unghiile negre.
Mananc carne cu pofta.
Punem masa si ridicam masa. Sigurantele de la boilerul de apa s-au ars. E numa apa rece.
Mama spala. Are niste maini vai de ea. Zici ca are oase de ceva care
s-ar sparge foarte usor.
Dar ea are o tehnologie de spalat vasele si
Pe mine nu ma lasa sa imi bag mainile in apa rece.
Avem curcan, porc, oaie, pui. Mancam. Ma intreb daca poti sa musti la fel din bunicu sau din bunica. Nu poti. E tot carne. Ceva te tzine. Ce te tzine.
Am facut ceea ce se face. Am facut traditia.
Am facut ceea ce trebuie.
Eu cu necredinta mea. Ai mei cu credinta lor.
Am urmat asa cum trebuie.
Ritualurile. Prosoapele, lumanarile, dumnezeu sa-l pomeneasca,
dumnezeu sa-i primeasca, dar cand am vazut placa aia de ciment
m-am gandit tot la zombie.
M-am gandit cum i se descompune carnea, si m-am gandit la miros.
Mirosea in ultimul an.
Asa cum si bunica miroase.
N-am tras adanc, dar am tras.
Am tras pe nas.
Miroase a batranetze.
Asa cum trebuie.
Miroase de-ti dau lacrimile.
Asa cum trebuie.
In aceste trei zile am facut
Ceea ce trebuie.
duminică, 21 decembrie 2008
Lu 2
[Location: Vera's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 20 noiembrie 2008 23:16:00]
Cerul era luminat de o multime de neoane roz. Arata ca o panza aruncata peste o multime de neoane roz. O panza mov pe care ai putea-o da la o parte oricand. Sa vezi schelele din spate. Sa auzi paraitul neoanelor. Paraitul dinainte sa se aprinda sau dupa ce s-au stins. Stateam pe o banca si ma gandeam daca nu ar fi cazul sa fac un jogging inainte de culcare. Vroiam sa imi pun muschii in miscare. Stateam pe o pajiste formata din mii si mii de pixeli, fiecare conectat la o terminatie nervoasa a creierului meu. Pixelii licareau ca niste licurici. Imi era somn. Foame. Conexiunile intamplatoare faceau cate un scurtcircuit care imi baga cate un flash scurt, un blitz scurt in ochi. You’ve been tagged on facebook!
M-am ridicat. Mi-era foame. Mancasem vita cu ceapa la pranz. O culoare maronie ca un rahat sanatos. Un fel de pasta adapostita intr-un culcus de foietaj incins. M-am ridicat de pe banca, si realitatea si-a recapatat fatza. Statusem cateva ore bune pe banca cu gatul stramb, uitandu-ma in sus. La cer. Se pare ca o noapte intreaga. La iesirea din parc m-am ciocnit de corpul unui barbat de vreo 50 de ani intins langa stalpii anti-masini. A icnit scurt si s-a intors pe partea cealalta. Eram atat de obosit incat pentru o secunda m-am gandit sa ma intind si eu langa el. Avea niste apreschiuri groase, pline de ulei. Verzi. M-am asezat in cur langa el si mi-am aprins o tigara. Mai aveam una. In fata mea, primaria capitalei revenea la viata. Primele troleibuze. Primii pasi. Primele ziare. Tigara avea un gust infect. Sunt sigur ca dintii mei arata ca dracu. Somn. Mi-am pus capul pe genunchi. Am stins tigara. Noapte buna. Ma bucur ca am o geaca atat de calduroasa. Mi-ar fi trebuit si niste manusi. Nu stiu daca maine am treaba. Trebuie sa-mi aduc aminte sa scot niste bani. Si sa o sun pe Laura. Poate iesim la o pizza. Poate inchiriem un film pentru seara asta, n-am mai vazut un film bun demult.
Am inchis ochii si m-am vazut. Eram o batrana scofalcita, imbracata in rosu. Un corset rosu, strans. Ochelari de soare. Batrana vorbea in fata unei multimi, si isi ridica mana cu venele umflate, pline de pete maronii, ca pentru a le face semn. Oamenii fumau jointuri si dansau. Era noroi pe podea. O podea de gresie amestecata cu noroi. Zeci de chistoace se amestecau in mizeria de pe jos. Oamenii radeau impreuna cu batrana. Unii fluierau, altii aplaudau. Batrana avea o expresie tampa cu ochelarii aia, si cu buzele date cu ruj. Rujul era pe jumatate mancat. Pete maronii pe fatza. Zambet larg, aproape ranjet. Dintii stricati. Parul rar in niste sarmalutze carunte. Un microfon pe care si-l trecea dintr-o mana in cealalta. Batrana era fericita. Era unul din acele momente de fericire. Poate sentimentul ca toti acei oameni comunica si se bucura impreuna cu ea. Vorbea o engleza stalcita si avea o voce care uneori, de emotie, se pitzigaia. In capul ei, bucuria era asemanatoare unei flori imense de crin, care inflorea si acoperea toate circumvolutiunile creierului. Cu petale ca niste limbi care lingeau tot. Lingeau si umezeau fiecare circumvolutiune. Creierul batranei pulsa. Era un punct de lumina care pulsa. Ii dadusera lacrimile. Ii dadeau lacrimile atat de usor.
M-am trezit intr-un puternic miros de urina. Sub barbatul langa care adormisem dormea un caine, care mirosea a pisat. Dar nu cred ca era pisatul lui, pentru ca cainii nu se pisa pe ei, as far as I remember. Cred ca omul se pisase pe caine, in somn. Soarele rasarise de ceva vreme si oamenii circulau pe strada. Ma simteam golit. Undeva in capul meu batrana pulsa in continuare in fericirea ei tampa, si mirosul de urina imi perfora narile asa de ascutit incat nu mai puteam respira. Dar vroiam sa ma reintorc la vis. Vroiam sa aflu despre ce le vorbisem acelor oameni, ce se intamplase, cati ani aveam in vis. Vroiam sa aflu tot. Cum ma chema si daca era pe bune. Daca eu chiar eram acea persoana. Daca aveam sa fiu acea persoana. Daca toata chestia asta avea vreo legatura cu drogurile si daca e posibil sa ai un orgasm cu creierul. Pentru ca imi simteam creierul ca un vagin pulsand, lins de petalele unei flori uriase. Am inchis ochii, dar n-am mai putut sa ma reintorc. Nu vedeam nimic. Doar negru. M-am ridicat. Imi amortisera picioarele. De sub haina de pe omul de pe jos a iesit un caine alb-galben, care s-a intins si a cascat cat putea el de tare, apoi s-a uitat la mine si a dat din coada scurt, de doua ori. Se uita fix in ochii mei si avea genele albe, scurte, rotunjite. „Did you sleep well?”, m-a intrebat cainele, si m-am uitat la el de parca n-as mai fi vazut in viata mea un caine. „Yeah, I guess...”; ce puteam sa-i raspund? „Any nice dreams?” Cacat. Am plecat fara sa ma mai uit inapoi. El, evident, a venit dupa mine. „Not very talkative this morning, ha?”. „I need my coffee”, i-am raspuns printre dinti, si iata-ne pe amandoi instalati la Everest, cu cate o cafea in fata. Eu in ceasca, el in bol. La Everest servea o tipa cu niste sani incredibil de umflati, bronzati si luciosi. De cate ori se apleca sa ne schimbe scrumiera, eu si Rex ii aruncam cate o privire plina de curiozitate. Rex se uita mai cu precautie. Lui, daca i se scoala, n-are cum s-o ascunda. Oamenii au pantaloni.
Amestecam spuma in cafea, incercand sa formez doi sani- de fapt doua cercuri perfect identice. „So, how come you are a talking dog?”, l-am intrebat pe Rex. S-a uitat la mine aproape cu mila. „Well, at least I’m happy you didn’t ask me how come I talk english.” „Well I suppose that as long as you can talk you can learn swahili as well”. „Never thought about that.” „About learning swahili?” „No, about learning another language. I’m an english dog. And the guy I was hanging around with is Lewis Carol.” Eram obosit. Foarte obosit. Am pus lingurita pe ceasca, i-am lasat Sandrei sau cum o fi chemat-o, banii, m-am ridicat si am plecat. Fara sa ma mai uit inapoi. Stiam ca de data asta nu va veni dupa mine.
Acasa. Prietenul meu Dan mi-a mai trimis un fractal. M-am asezat pe birou si am inceput sa ma uit la fractalul animat. Hainele imi miroseau a pisat. M-am dezbracat, mi-am pus hainele in masina si m-am reintors la fractalul meu. Un fractal alb. Simplu. Atat de frumos. Aproape adormisem privindu-l, cand am auzit batai furioase in usa.
M-am dus sa deschid. Era Sonia.
„Ce pula mea faci? Ti-o iei la laba?”
Sonia. Ce ciudat, cum unele persoane pot disparea pur si simplu din mintea ta, ca si cum n-ar fi existat niciodata.
Am inchis usa.
„Nu. Imi spalam hainele. Scuze.”
A intrat. S-a uitat in jur de parca vroia sa descopere o crima.
„Puti.”
„Atipisem.”
„Lu, ce pula mea, cand o sa se termine o data cu toata chestia asta? E aproape 3 dupaamiaza...”
Nu intelegeam logica ei, dar i-am oferit o cafea. Intotdeauna o imblanzea chestia asta.
„Vrei o cafea?”
„Da. Mersi.”
I-am adus-o.
„Tu nu bei?”
„Nu. Am mai baut una pana sa vin.”
„Ai iesit azi?”
„Am baut o cafea la Everest.”
„Vezi? Exact asta iti zic. Cand O SA TERMINI o data?”
Sonia era prietena mea. Eram impreuna de doi ani, si ii placea la nebunie sa sufere din cauza altora. Din cauza mea mai ales. Mi-am tras un tricou, m-am asezat in fatza biroului si am dat click din nou pe fractalul meu alb. A inceput sa planga. Au trecut cateva minute bune.
„Hai Sonia, ce pula mea...”
Cateodata cred ca sunt un monstru. Atat eram in stare sa zic ca sa o consolez: hai sonia, ce pula mea.
„Am avut un vis misto. Vrei sa-ti povestesc?”
I-am povestit visul meu cu batranica in rosu. Ma asculta cu ochii mari. La sfarsit a zambit.
„Misto.”
Si-a aprins o tigara.
„Stii, cred ca relatia noastra nu mai functioneaza. Cred ca ar trebui sa luam o pauza. Am auzit ca a fost Laura pe aici.”
„Da, a...”
„Nu ma intrerupe. Stii ce, Lu? Stii ce? As fi atat de fericita daca ai fi in stare sa-mi spui ca nu ma mai iubesti.”
Liniste.
„Ce e toata faza asta cu Laura?”
Liniste.
„Ma mai iubesti? Uita-te la mine. ”
„Nu vrei sa comandam o pizza?”
Nu pot sa comunic. Nu ma intereseaza. Nu stiu cu cine. Nu stiu cum. Am jucat jocul asta o buna parte din viata mea. Si a functionat. Doar ca era mult prea plictisitor. Ajunsesem sa ma simt ca o leguma. Apoi am refuzat sa mai comunic. Toti oamenii din jurul meu ma folosesc ca sa se simta mai bine. Uneori ma simt ca un vibrator ambulant. Alteori ca o papusa gonflabila. De exemplu, stiu ca acum Sonia ar vrea sa ii bag un deget in pizda. Ar vrea sa fie violata. Asta inseamna dragostea pentru ea. Iar pentru mine dragostea ar insemna s-o fac sa sufere- asa cum fac acum. Formand numarul de la pizza. Ea sta. Nu stie la ce sa se astepte. E furioasa, speriata, curioasa. A uitat sa scrumeze. Baga-mi-as. Ma simt ca un vibrator ambulant. Ca un sac de gunoi. Ca o gura de chiuveta.
„Ce fel de pizza vrei?”, o intreb si simt un gust de voma in gura.
Tuturor oamenilor le place sa fie abuzati. Momentul in care ii abuzezi este similar unui orgasm. In secunda aceea se identifica cu tine, care esti mai puternic.
Sonia plange. Vrea sa planga. Ii face bine sa planga. Faptul ca sufera din cauza mea inseamna ca ma iubeste. Nimic altceva.
Plange, cu capul pe genunchi. Ii pun mana pe umar. Pe ceafa. Pe crestet. Ii maingai spatele. Nu se fereste. Corpul ei are mici zvacniri. Ii var mana intre picioare. Pe sub fusta. Se lasa pe spate, ca o langusta care asteapta sa fie strivita de roata unui tractor. O mangai cu receptorul telefonului. Intre picioare. Mecanic. 1,2,3. 1,2,3. Ea face tot restul. Ma trage spre ea si ma ia in brate plangand.
„Sa nu ma parasesti niciodata.”
Imi bag limba in gura ei. Mecanic. 1,2,3. 1,2,3.
Vreau sa dorm.
Aud o voce dintre picioarele Soniei. „Trenta Pizza. Comanda, va rog.” Ii bag receptorul in pizda. Vocea se aude acum dinauntrul ei. „Appetito pizza, Composta pizza, Gorgonzola pizza...”
Vreau sa dorm. Inchid. Ma intorc pe partea cealalta. Sonia ma ia in brate. Ii simt caldura corpului pe spate. Ma tine in brate. Cand dorm, caldura ei imi face bine. Sau a oricarui om. E simplu. Simplu. Ma intorc spre ea si o iau in brate. Atat de simplu. Cald.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 20 noiembrie 2008 23:16:00]
Cerul era luminat de o multime de neoane roz. Arata ca o panza aruncata peste o multime de neoane roz. O panza mov pe care ai putea-o da la o parte oricand. Sa vezi schelele din spate. Sa auzi paraitul neoanelor. Paraitul dinainte sa se aprinda sau dupa ce s-au stins. Stateam pe o banca si ma gandeam daca nu ar fi cazul sa fac un jogging inainte de culcare. Vroiam sa imi pun muschii in miscare. Stateam pe o pajiste formata din mii si mii de pixeli, fiecare conectat la o terminatie nervoasa a creierului meu. Pixelii licareau ca niste licurici. Imi era somn. Foame. Conexiunile intamplatoare faceau cate un scurtcircuit care imi baga cate un flash scurt, un blitz scurt in ochi. You’ve been tagged on facebook!
M-am ridicat. Mi-era foame. Mancasem vita cu ceapa la pranz. O culoare maronie ca un rahat sanatos. Un fel de pasta adapostita intr-un culcus de foietaj incins. M-am ridicat de pe banca, si realitatea si-a recapatat fatza. Statusem cateva ore bune pe banca cu gatul stramb, uitandu-ma in sus. La cer. Se pare ca o noapte intreaga. La iesirea din parc m-am ciocnit de corpul unui barbat de vreo 50 de ani intins langa stalpii anti-masini. A icnit scurt si s-a intors pe partea cealalta. Eram atat de obosit incat pentru o secunda m-am gandit sa ma intind si eu langa el. Avea niste apreschiuri groase, pline de ulei. Verzi. M-am asezat in cur langa el si mi-am aprins o tigara. Mai aveam una. In fata mea, primaria capitalei revenea la viata. Primele troleibuze. Primii pasi. Primele ziare. Tigara avea un gust infect. Sunt sigur ca dintii mei arata ca dracu. Somn. Mi-am pus capul pe genunchi. Am stins tigara. Noapte buna. Ma bucur ca am o geaca atat de calduroasa. Mi-ar fi trebuit si niste manusi. Nu stiu daca maine am treaba. Trebuie sa-mi aduc aminte sa scot niste bani. Si sa o sun pe Laura. Poate iesim la o pizza. Poate inchiriem un film pentru seara asta, n-am mai vazut un film bun demult.
Am inchis ochii si m-am vazut. Eram o batrana scofalcita, imbracata in rosu. Un corset rosu, strans. Ochelari de soare. Batrana vorbea in fata unei multimi, si isi ridica mana cu venele umflate, pline de pete maronii, ca pentru a le face semn. Oamenii fumau jointuri si dansau. Era noroi pe podea. O podea de gresie amestecata cu noroi. Zeci de chistoace se amestecau in mizeria de pe jos. Oamenii radeau impreuna cu batrana. Unii fluierau, altii aplaudau. Batrana avea o expresie tampa cu ochelarii aia, si cu buzele date cu ruj. Rujul era pe jumatate mancat. Pete maronii pe fatza. Zambet larg, aproape ranjet. Dintii stricati. Parul rar in niste sarmalutze carunte. Un microfon pe care si-l trecea dintr-o mana in cealalta. Batrana era fericita. Era unul din acele momente de fericire. Poate sentimentul ca toti acei oameni comunica si se bucura impreuna cu ea. Vorbea o engleza stalcita si avea o voce care uneori, de emotie, se pitzigaia. In capul ei, bucuria era asemanatoare unei flori imense de crin, care inflorea si acoperea toate circumvolutiunile creierului. Cu petale ca niste limbi care lingeau tot. Lingeau si umezeau fiecare circumvolutiune. Creierul batranei pulsa. Era un punct de lumina care pulsa. Ii dadusera lacrimile. Ii dadeau lacrimile atat de usor.
M-am trezit intr-un puternic miros de urina. Sub barbatul langa care adormisem dormea un caine, care mirosea a pisat. Dar nu cred ca era pisatul lui, pentru ca cainii nu se pisa pe ei, as far as I remember. Cred ca omul se pisase pe caine, in somn. Soarele rasarise de ceva vreme si oamenii circulau pe strada. Ma simteam golit. Undeva in capul meu batrana pulsa in continuare in fericirea ei tampa, si mirosul de urina imi perfora narile asa de ascutit incat nu mai puteam respira. Dar vroiam sa ma reintorc la vis. Vroiam sa aflu despre ce le vorbisem acelor oameni, ce se intamplase, cati ani aveam in vis. Vroiam sa aflu tot. Cum ma chema si daca era pe bune. Daca eu chiar eram acea persoana. Daca aveam sa fiu acea persoana. Daca toata chestia asta avea vreo legatura cu drogurile si daca e posibil sa ai un orgasm cu creierul. Pentru ca imi simteam creierul ca un vagin pulsand, lins de petalele unei flori uriase. Am inchis ochii, dar n-am mai putut sa ma reintorc. Nu vedeam nimic. Doar negru. M-am ridicat. Imi amortisera picioarele. De sub haina de pe omul de pe jos a iesit un caine alb-galben, care s-a intins si a cascat cat putea el de tare, apoi s-a uitat la mine si a dat din coada scurt, de doua ori. Se uita fix in ochii mei si avea genele albe, scurte, rotunjite. „Did you sleep well?”, m-a intrebat cainele, si m-am uitat la el de parca n-as mai fi vazut in viata mea un caine. „Yeah, I guess...”; ce puteam sa-i raspund? „Any nice dreams?” Cacat. Am plecat fara sa ma mai uit inapoi. El, evident, a venit dupa mine. „Not very talkative this morning, ha?”. „I need my coffee”, i-am raspuns printre dinti, si iata-ne pe amandoi instalati la Everest, cu cate o cafea in fata. Eu in ceasca, el in bol. La Everest servea o tipa cu niste sani incredibil de umflati, bronzati si luciosi. De cate ori se apleca sa ne schimbe scrumiera, eu si Rex ii aruncam cate o privire plina de curiozitate. Rex se uita mai cu precautie. Lui, daca i se scoala, n-are cum s-o ascunda. Oamenii au pantaloni.
Amestecam spuma in cafea, incercand sa formez doi sani- de fapt doua cercuri perfect identice. „So, how come you are a talking dog?”, l-am intrebat pe Rex. S-a uitat la mine aproape cu mila. „Well, at least I’m happy you didn’t ask me how come I talk english.” „Well I suppose that as long as you can talk you can learn swahili as well”. „Never thought about that.” „About learning swahili?” „No, about learning another language. I’m an english dog. And the guy I was hanging around with is Lewis Carol.” Eram obosit. Foarte obosit. Am pus lingurita pe ceasca, i-am lasat Sandrei sau cum o fi chemat-o, banii, m-am ridicat si am plecat. Fara sa ma mai uit inapoi. Stiam ca de data asta nu va veni dupa mine.
Acasa. Prietenul meu Dan mi-a mai trimis un fractal. M-am asezat pe birou si am inceput sa ma uit la fractalul animat. Hainele imi miroseau a pisat. M-am dezbracat, mi-am pus hainele in masina si m-am reintors la fractalul meu. Un fractal alb. Simplu. Atat de frumos. Aproape adormisem privindu-l, cand am auzit batai furioase in usa.
M-am dus sa deschid. Era Sonia.
„Ce pula mea faci? Ti-o iei la laba?”
Sonia. Ce ciudat, cum unele persoane pot disparea pur si simplu din mintea ta, ca si cum n-ar fi existat niciodata.
Am inchis usa.
„Nu. Imi spalam hainele. Scuze.”
A intrat. S-a uitat in jur de parca vroia sa descopere o crima.
„Puti.”
„Atipisem.”
„Lu, ce pula mea, cand o sa se termine o data cu toata chestia asta? E aproape 3 dupaamiaza...”
Nu intelegeam logica ei, dar i-am oferit o cafea. Intotdeauna o imblanzea chestia asta.
„Vrei o cafea?”
„Da. Mersi.”
I-am adus-o.
„Tu nu bei?”
„Nu. Am mai baut una pana sa vin.”
„Ai iesit azi?”
„Am baut o cafea la Everest.”
„Vezi? Exact asta iti zic. Cand O SA TERMINI o data?”
Sonia era prietena mea. Eram impreuna de doi ani, si ii placea la nebunie sa sufere din cauza altora. Din cauza mea mai ales. Mi-am tras un tricou, m-am asezat in fatza biroului si am dat click din nou pe fractalul meu alb. A inceput sa planga. Au trecut cateva minute bune.
„Hai Sonia, ce pula mea...”
Cateodata cred ca sunt un monstru. Atat eram in stare sa zic ca sa o consolez: hai sonia, ce pula mea.
„Am avut un vis misto. Vrei sa-ti povestesc?”
I-am povestit visul meu cu batranica in rosu. Ma asculta cu ochii mari. La sfarsit a zambit.
„Misto.”
Si-a aprins o tigara.
„Stii, cred ca relatia noastra nu mai functioneaza. Cred ca ar trebui sa luam o pauza. Am auzit ca a fost Laura pe aici.”
„Da, a...”
„Nu ma intrerupe. Stii ce, Lu? Stii ce? As fi atat de fericita daca ai fi in stare sa-mi spui ca nu ma mai iubesti.”
Liniste.
„Ce e toata faza asta cu Laura?”
Liniste.
„Ma mai iubesti? Uita-te la mine. ”
„Nu vrei sa comandam o pizza?”
Nu pot sa comunic. Nu ma intereseaza. Nu stiu cu cine. Nu stiu cum. Am jucat jocul asta o buna parte din viata mea. Si a functionat. Doar ca era mult prea plictisitor. Ajunsesem sa ma simt ca o leguma. Apoi am refuzat sa mai comunic. Toti oamenii din jurul meu ma folosesc ca sa se simta mai bine. Uneori ma simt ca un vibrator ambulant. Alteori ca o papusa gonflabila. De exemplu, stiu ca acum Sonia ar vrea sa ii bag un deget in pizda. Ar vrea sa fie violata. Asta inseamna dragostea pentru ea. Iar pentru mine dragostea ar insemna s-o fac sa sufere- asa cum fac acum. Formand numarul de la pizza. Ea sta. Nu stie la ce sa se astepte. E furioasa, speriata, curioasa. A uitat sa scrumeze. Baga-mi-as. Ma simt ca un vibrator ambulant. Ca un sac de gunoi. Ca o gura de chiuveta.
„Ce fel de pizza vrei?”, o intreb si simt un gust de voma in gura.
Tuturor oamenilor le place sa fie abuzati. Momentul in care ii abuzezi este similar unui orgasm. In secunda aceea se identifica cu tine, care esti mai puternic.
Sonia plange. Vrea sa planga. Ii face bine sa planga. Faptul ca sufera din cauza mea inseamna ca ma iubeste. Nimic altceva.
Plange, cu capul pe genunchi. Ii pun mana pe umar. Pe ceafa. Pe crestet. Ii maingai spatele. Nu se fereste. Corpul ei are mici zvacniri. Ii var mana intre picioare. Pe sub fusta. Se lasa pe spate, ca o langusta care asteapta sa fie strivita de roata unui tractor. O mangai cu receptorul telefonului. Intre picioare. Mecanic. 1,2,3. 1,2,3. Ea face tot restul. Ma trage spre ea si ma ia in brate plangand.
„Sa nu ma parasesti niciodata.”
Imi bag limba in gura ei. Mecanic. 1,2,3. 1,2,3.
Vreau sa dorm.
Aud o voce dintre picioarele Soniei. „Trenta Pizza. Comanda, va rog.” Ii bag receptorul in pizda. Vocea se aude acum dinauntrul ei. „Appetito pizza, Composta pizza, Gorgonzola pizza...”
Vreau sa dorm. Inchid. Ma intorc pe partea cealalta. Sonia ma ia in brate. Ii simt caldura corpului pe spate. Ma tine in brate. Cand dorm, caldura ei imi face bine. Sau a oricarui om. E simplu. Simplu. Ma intorc spre ea si o iau in brate. Atat de simplu. Cald.
joi, 20 noiembrie 2008
DEAR FRIEND GOOD DAY TO YOUR FAMILY
[Location: Ben Zongo's e-mail drafts
Type: yahoo document
Created: 21.11.2008]
dear friend, I am Mr Ben Zongo Director in charge of Auditing section of Bank of African, I Hoped that you will not betray this trust that I am about to tell you now for the mutual benefit of our both families. I need your urgently assistance transferring the sum of $20.5mUSDollar into your account. This fund belongs to our decease costumer who died along with his Family in air crash. Contacts me for more your details.FIRST I NEED THIS DATAS FROM YOU 1 . Your Full Name
Type: yahoo document
Created: 21.11.2008]
dear friend, I am Mr Ben Zongo Director in charge of Auditing section of Bank of African, I Hoped that you will not betray this trust that I am about to tell you now for the mutual benefit of our both families. I need your urgently assistance transferring the sum of $20.5mUSDollar into your account. This fund belongs to our decease costumer who died along with his Family in air crash. Contacts me for more your details.FIRST I NEED THIS DATAS FROM YOU 1 . Your Full Name
luni, 17 noiembrie 2008
text bucuresti
[Location: Vera's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 4 aprilie 2008 22:22:00]
textul bucurestiului.ce poti sa citesti la o simpla plimbare in oras:
Statul major al fortelor terestre / Eroii nu mor niciodata/ Lacul lebedelor / Sifoane /
Love you /
Policolor casa culorilor /
Piese auto import / Sprint curier / Cartierul militari Cartierul rahova Cartierul Cotroceni /
Universitatea Nationala de aparare carol I /
Bilete Ratb /
Orient taxi / Slava ostasilor romani / Orbit Clean. Curata si in locurile greu accesibile /
Politia. Siguranta si incredere /
Atentie garaj /
Eroilor artileristi / Cursuri de dans / Spitalul universitar / Lacul lebedelor /
Schimba. Fii diferit /
Cursuri calculatoare / Duno Fuxer Pery Bone /
Biblioteca /Farmacie / Cofetarie. Patiserie. Paine /
Meridian. Va multumim ca ne-ati ales ca parteneri /
Pret promotional. Mocheta /
Croitorie barbati dame / Clinica ORL. Dr. Mocanu /
Izolatia buna face factura mica /
Lenjerie /
Avec plaisir. Sandwichuri. /
Moarte Drepturi Gay-lor /
Traieste fiecare clipa /
The Oiler’s Gang / Share. Orange / Perla Princess casino /
Mountain Experts / Cafepedia / Restaurant daddy / Shok /
Posta romana. Mai aproape de tine /
Convorbiri ziua minute noaptea / cumpana. In cea mai buna forma /
Validati cardul la fiecare urcare in vehicul ! /
Dr. Olga Simionescu / Spune doar cat de departe vrei sa ajungi /
Eroii nu mor niciodata / Executam puturi /
Traieste cele mai frumoase apusuri! /
Scoala nr. 150 / The shit / Second hand / Coffee tastes better /
Prefectura municipiului Bucuresti. / Session /
Chicken premiere / I’m lovin it / Anti Nato /
Nu exista tara pentru batrani /
Stralucire de diamant. Senzatie de nepretuit / Lacul lebedelor /
Coldrex junior hotrem mai tare decat gripa si raceala copiilor /
Irbus / Cartridge world /
Validati cardul la fiecare urcare in vehicul! /
Click! Adevarul / Iesire de siguranta / Ratb. /
Ai doua luni si 3 evenimente ca sa decizi /
Vehicul supravegheat video / Bd. Eroilor Sanitari. / For sale/
For rent /
Chirurgie interna. /
United kingdom / Studio. Incaltaminte si posete la comanda /
French Bakery /
Parcarea neregulamentara este sanctionata prin blocarea rotilor! /
Executam puturi /
Oj Pustiu / Happyness / Session/
17 /
nr. Nou. 29 / Blanarie Fox Model / Nufarul / Frizerie. Tapiterie. / Carti de vizita /
Studenti: Protest! / Santier in lucru /
Adevarul despre Mc Donald’s /
Lacul lebedelor / Trage /
Short / Orice produs- 15 lei /
[inimioara desenata] Didi /
Bayadera / Kings on Ice / Work in USA / Santier in lucru / Aici s-a murit pentru liberatate /
agent 007 varza/ 1997 dinamovist / masini electronice cu castiguri /
jocuri de noroc / avocat / the original harlem globetrotters magic as ever 2008 /
haine pentru grasi /
17. o poveste despre destin. /
unirea shopping center isi cere scuze pentru neplacerile cauzate /
oferta imbatabila: cel mai placut drum catre casa dumneavoastra /
care e locul in care pestele tace si se face? /
non stop /
primesti cat 10 cu orange young /
eroilor / apropiati cardul / primavara se numara noutatile / tudor gheorghe / marochinarie /
un oras al modei si al electrocasnicelor /
fii atent! / click! Adevarul / iesire de siguranta / executam puturi mica si mare adancime /
mai mult spatiu. Mai multa libertate /
fii atent! / executam puturi / love revolution / radar / chirurgie estetica /
dare for more /
faci cum crezi numai sa iasa treaba!/
de la dvd-uri la fiare de calcat/
solar/
autokarma/
inchiriaza-ma!/
antinazi!/office change/codru/mourir/
ne cerem scuze pentru discomfort si va multumim pentru intelegere/
elibereaza-ti afacerea/ nu te enerva! Mergi incet ca sa-ti notezi adresa/
zilele pensionarului/ vreau bilet!/ lana de aur/
restaurant tex-mex/tineri.profesionisti.cariere./
piata tricolorului/
vesnicia/stofe fine.broderii/ maestri si ucenici/litoral. Sejururi la mare/
complex culinaro-cultural „la maria”/
for excellence in service/casa cadourilor/
zilele pensionarului/range rover/baneasa rezidential/orasul creste pentru tine/
poarta se incuie 22-6/o oferta pe viata/
targ de covoare/ romeo si julieta/
ne cerem scuze pentru discomfort si va multumim pentru intelegere/
agentia nationala de administrare fiscala/i fucked lassie/
cele mai bune alegeri in viata sunt cele facute cu sufletul!/
redactia urzica/primaria capitalei va invita la gala de box profesionist „toti pentru adrian”/
La botezul fetitei va canta sofia vicoveanca!/
Wc femei/Toti pentru adrian!/
Agentia de plati si interventie pentru agricultura/ Locul unu la proba de design/
ceasornicarie/Iesire de siguranta/ Fantana patru anotimpuri/
Free/Fuck all people/Carz are evil/
Omnitech/
For rent/Romania tribunalul bucuresti/„in lipsa mea” primul album semnat smiley/
Cand unul e bolnav, altul munceste de doua ori mai mult/
Profesor de terorism la aproape 8 ani/
Sunt ceea ce sunt pentru ca tu tii cu mine. Adrian mutu./
Men woman kids baby/De ce nu autobuze cu zero aglomeratie?/Te-ai masturbat vreodata in public?/
Herbert von karajan/Arati bine!/Fa-ti prieteni noi cu cartela vodafone/
melci cu ciocolata/Design yourself/ alphaville forever young/
Amanet/
intrarea interzisa/Ceasornicarie deschis/
Massive attraction/Primaria sectorului 3 bucuresti/Session/
Reparatii fermoare/ angajam fete pentru vanzare/Culori apetisante pentru toate gusturile/
Votata mama/Morti vii/
Santier in lucru/Paste fericit!/
Va rugam afisati suma solicitata daca a fost ceruta/Ia-o pe kylie cu tine/
Cum ar fi sa respiri doar intre orele 9-18?/
www erotica ro/aripioare cu susan/
live life to the full/ zidar, pietrar, tencuitor/blanuri de lux/
termini facultatea? Atunci ai nevoie de milman/
sa protestam impotriva consecintelor pactului ribentrop molotov/non stop/
renaste-te/ ciorba de burta/
nu exista/
rezervat/
mai nimic/
atentie! Gazele se inchid/
cursuri de modelling pentru fructe si legume?/
duminică, 2 noiembrie 2008
Tim era un om care
[Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Location: C:\Users\user\Documents\texte
Created: 3 noiembrie 2008 00:12:00]
Tim era un om care de cate ori se caca, tinea cacatul cu un servetel ca sa nu ajunga in apa pleoscaind si sa nu faca zgomot.
Amanda era o femeie de plastic, careia ii placea sa manance plastic. Cateodata isi infigea dintii in gaturile iubitilor in hoteluri scumpe.
Tim lucra intr-un birou mic. Etajul biroului era la un metru si treizeci de centimetri de podea. Tim dadea intotdeauna cu capul.
Amanda se stergea la cur cu hartii luate din cosul de gunoi de langa veceu. Le alegea pe cele care pareau mai putin ude.
Tim mergea la masaj in weekend. Aici o intalnea pe Amanda.
Amanda ii facea masaj lui Tim cu sanii de plastic atarnand deasupra.
Tim simtea placere.
Erau stele pe cer si pasari.
Amanda avea niste picaturi de ochi cu aroma de menta, care iti fac ochii atat de fresh, incat simti briza in ochi, ca si cum ar fi briza marii. Tim isi dadea cu picaturi, si simtea ca ii ard ochii. Plangea si radea in acelasi timp. Apoi simtea briza in ochi. „Mentos”, se numesc.
Amanda si Tim stateau pe o saltea gonflabila in mijlocul piscinei de pe acoperis. Stateau cu slapii atarnand in apa si se uitau in sus.
„Hey, Tim”
„Da, Amanda”
„Pari un tip de treaba”
„Si tu, Amanda.”
Se invarteau cu salteaua in stanga si in dreapta in mijlocul piscinei.
Universul lor se despica in fasii subtiri ca hartiile care ies din masina de taiat hartii. Fasiile fluturau in vant. Era vant, foarte foarte vant.
Vantul strabatea prin tot universul care devenise tot negru. Nu se auzea decat vajaitul intr-un tunel fara capat. Vantul te impingea sa ai viteza in tunel. Deveneai o ghiulea de materie si tasneai inspre cerul negru plin de stele. O ghiulea neagra cu viteza maxima, o ghiulea de smoala.
Asa se gandea Tim privind in sus.
Isi intindea mana spre mana Amandei, si Amanda il strangea si ea de mana.
Apa era rece si clipocea sub salteaua de plastic albastru.
Universul paraia si era plin de scurtcircuituri. Conexiuni arse. Perforari. Pulsa si se crapa din loc in loc si pe la colturi.
Incepuse sa ploua. Ploaia era alba si oamenii paseau cu grija jos pe trotuar sa nu nimereasca in balti. Baltile aratau ca laptele varsat pe jos.
Umbrelele se deschideau ca niste ciuperci colorate si se invarteau una inspre alta. Hot chip canta. Un ecran de lastfm inunda ecranul.
Se gandea Amanda, in timp ce il strangea pe Tim de mana.
Blocul lor se legana ca o corabiuta pe o balta mare fara valuri, plina de peturi, de pesti cu burta-n sus, sosete, pungi, servetele, hartie igienica. Cate o aripa de rechin se mai vedea plutind acoperita de hartie igienica roz.
Ferestrele blocului se deschideau si se inchideau ca la o jucarie lego. Oamenii se tineau in brate in camere, in somn, zambind. Plutind pe apa ca niste nuferi.
Se gandea Tim, si o strangea de mana pe Amanda.
Amanda isi mangaia parul. Isi simtea craniul tare si perfect rotund sub parul inmuiat in apa. Isi tinea crestetul capului cu palma ca si cum ar fi vrut sa puna o margine.
Soarecii fugeau din bloc si se aruncau in apa.
Creierul Amandei se scurgea in jos si in sus ca o lava lamp albastra. Unde esti, cand toate astea se intampla? Se gandea ea mangaindu-si craniul.
Sunt la o masa de lemn in pionirski park in belgrad, ii raspundea iubitul ei secret, si beau un suc si o cola.
Un suc si o cola? Cate cacaturi poti sa bagi in tine...
Pai na, de cand nu mai beau...
Mai bine ai bea.
Alcoolul e otrava.
Mi-e dor de tine.
Si mie.
Si amanda privea cerul albastru plin de nori albi.
Tim dormea dus, cu gura deschisa, strangand-o pe Amanda de mana.
Palma lui facuse riduri si se smochinise de la apa. Era alba ca un peste mort.
Amanda isi trase mana si se ridica incet.
Isi puse slapii si se apropie de marginea blocului. Masinile stateau la stop si oamenii traversau grabiti. Se auzea vocea unui radio de la un etaj mai jos. O melodie de dans.
Amanda isi trase halatul pe ea si il stranse. Cobori apoi incet de pe acoperis, inapoi in camera.
Incuie usa si dadu muzica tare.
Se aseza si isi verifica mailul. Inbox, 1.
Ce faci? Sunt in belgrad la o bere si ma gandeam la tine. Am stat exact la masa la care stateam noi, stii? Cu o seara inainte sa pleci. Acum am plecat de acolo ca nu aveam wireless, acum sunt la alta masa. Ca sa-ti scriu. Ce mai faci? Ce ai mai facut? Cum iti mai merge? Am camasa aia cu patratele maro si albe, o stii? Ar fi tare sa am webcam sa ma vezi. Arat ca un total idiot.
Filip.
Amanda scrise reply:
******#####%%##%%&&*^@....?????
Filip raspunse:
Hey Amanda, ce s-a intamplat? Ce e cu tine?
Dar Amanda inchise calculatorul.
Intra pe lastfm si puse my radio station sa cante.
Safe.
Cu picioarele pe birou si mainile deasupra capului. Universul se fisura si facea purici, ca si cum o perie uriasa s-ar fi lovit de el si ar fi afectat imaginea, rarind-o. Si imaginea se pierdea incet incet.
Ce faci, Amanda?
Pierd semnalul.
Zise Amanda, si-si lasa capul pe spate. Sanii de plastic ii atarnau intr-o parte si in alta a pieptului, aproape de podea.
Amanda se privea in tavan in oglinda. Avea capul putin asimetric. Buzele de plastic umflat ca gura unei papusi gonflabile. Craniul perfect rotund.
Ar fi trebuit sa m-apuc de circ, se gandi ea si se duse sa-si faca o cafea.
Cafeaua era neagra si toata bucataria se inundase de miros. Aragazul era alb si cafeau aera neagra. Amanda opri focul inainte sa dea cafeaua in foc.
Totul era linistit, impacat. Totul era bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
