articolcolibita

[Location: Vera's computer

Type: Rich Text Format Document

Created: 3 septembrie 2004 00:29:24]


BREATHE. COLIBIŢA 2004.
“Those are a few of my favourite things”. Whist, biliard, renz. Jazz, coloana de la fight club, şi un pick-up şi viniluri cu jesus christ superstar. În acest context, voi vorbi despre Colibiţa şi despre work-shop-ul coordonat de R. Lewitov1 şi de N. Mandea2. So: fără pretenţii şi absolut relaxat 6 oameni- 6 texte3, fiecare pe povestea lui şi cu mijloacele lui, le-am citit la sfârşit în faţa unui public restrâns şi ne-am bucurat auzind că s-au bucurat să le asculte şi că vor să le adune într-o carte. Ne-am bucurat şi când au înţeles ce am înţeles noi din întâlnirea cu R.Lewitov, şi anume- ce am făcut noi nu e literatură şi nu se sfârşeşte când a ajuns pe hârtie, ci de-abia acolo începe aventura transformării în spectacol. Că asta e o etapă dintr-un proces, că e important să nu mai tratăm textul ca pe un produs final, ci ca pe un pas spre spectacol. Textul ca acţiune, deci.
Dincolo de asta- Alexandrion, palincă, ciocolată şi warm-ups dimineaţa de la 11. Încerci să scrii ceva care te reprezintă, şi s-o faci viu. Încerci să afli totul de la personajele tale, să le întrebi chestii, să le povesteşti chestii, să le provoci. Încerci să înţelegi ce înseamnă miză, negociere, dialog, ce înseamnă că a vorbi nu e egal automat cu a acţiona, şi mai ales încerci să înţelegi... “de ce cântăm noi acest cântec”. Încerci să înţelegi ce ai de arătat prin ce scrii, şi ce ai de spus prin ce scrii, şi de ce vrei să spui asta, şi cui, şi de ce eşti aici şi nu pe litoral, la mamaia, făcând poze sub un palmier şi o maimuţă. Toate astea se transformă, la un moment dat, în întrebări, şi cu cât mai multe întrebări îţi pui, şi apoi cu cât mai multe întrebări le pui personajelor... pam!, apare textul. Şi scrii un text curăţat de artificii, text despre exact problemele de care te dai cu capul tu, în viaţa asta, şi nu în alta, exact pe limba ta, exact atât de urâte sau frumoase precum eşti. Foarte simplu. Ei, cam ăsta era aerul de la Colibiţa. Aer curat, în sfârşit. A se înţelege prin cuvintele “aer curat, în sfârşit” exact ceea ce am vrut să spun- şi anume că, deşi uneori ai impresia că o să vomiţi din cauza tuturor mega-pretenţiilor culturale ale unor dinozauri care nu mai pot spune nimic, dar au nume grele, deci după atâta aer greu, e extraordinar să respiri, în sfârsit, şi aer curat. Asta am făcut 10 zile, şi sper că întâlniri de felul ăsta se vor întâmpla cât mai des.
VERA ION
1Roberta Lewitov, regizor, bursier Fulbright, cea care ne-a dezmorţit din amorţeală încă din primăvară
2Nicolae Mandea, lector univ., catedra regie teatru, UNATC, cel care menţine dezmorţeala dezmorţită, fie vară, fie iarnă
3Ioana Paun, Ioana Leca, Vera Ion, Radu Popescu (regie teatru anul II), Ioana Moldovan (teatrologie, anul III), Bogdan Georgescu ( regie teatru anul III), cu textele- “Head”, “Sam+Poppy=”, “Red Bull”, “Povestea unui ceas”, “Diagnostic”, “Romania. Te pup!”