[Location: Alice Monica's Computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 16 februarie 2008 05:26:00]
DESPRE TEATRU…
M-am tot intrebat in multe momente ce este teatrul de fapt? Si de ce merge lumea la teatru?...Alfred Hitchcook a spus ca “teatrul este viata fara partile ei plictisitoare” si astfel mi-am formulat si eu raspunsul…din fascinatia fiecaruia de a-si baga nasul unde nu-I fierbe oala s-a nascut teatrul…este de-a dreptul savuros sa te uiti la un cuplu care se cearta in autobus, sau la niste ‘tanti’ care se paruiesc la metrou, desigur nimeni n-ar indrazni sa intervina, ba mai mult n-ar stii cum sa camufleze ‘trasul cu ochiul’…ceea ce invariabil naste frustrari profunde, precum cea ca nu te poti holba in voie la ceilalti, pentru ca asa iti impune societatea, educatia, toate normele supraconstiente si din reprimarea acestei nevoi incontrolabile de a ne holba la altii a aparut teatrul…acolo ne putem holba in voie la ceilalti, la conflictele lor, la micimea lor, la frumusetea sau uratenia lor si nu numai ca poti, dar asta trebuie sa faci, platesti pentru asta, ca sa te poti zgai in voie la niste oamenii, care nu fac altceva decat sa te imite perfect pe tine si pe altii…Teatrul este locul unde mergi sa te holbezi la altii.
sâmbătă, 6 decembrie 2008
chestii d'ale mele
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 9 martie 2008 02:31:00]
Dragostea pe care o daruim este singura pe care o pastram…
Elbert Hubbard
Iadul e o masa mare pline cu delicatese unde oamenii nu pot manca deoarece cozile lingurilor sunt mult prea lungi si ei nu le pot apuca decat dintr-un capat...Raiul e aceasi masa mare ,cu aceleasi delicatese si cu aceleasi linguri lungi unde oamenii isi intind lingura cu mancare unul altuia...
Ce e intelepciunea?
-Cand ratiunea inchina in fata inimii
Ce e arta?
-Picteaza-mi vantul
Inima mea stie, cand jumatatile de zei se duc, intra in scena zeii...
Cuvintele pline de bunantate pot fi putine si usor de spus , dar ecoul lor este fara sfarsit…
Maica Teresa
Nu e usor sa gasesti fericirea in tine insati/insuti , dar e imposibil sa o gasesti in alta parte.
Agnes Repplin
Departarea atata iubirile puternice si le stinge pe cele efemere, precum vantul atata focul si stinge lumanarea…
Nu vedem lucrurile precum sunt ele, le vedem precum suntem noi.
Anais Nin
Viata este fie o aventura plina de indrazneala,fie un mare nimic.
Helen Keller
Ajuns la capatul vietii sale ,un om priveste in urma sa, vazandu-si viata si zareste de-a lungul ei doua randuri de pasi :ai sai si lui Dumnezeu. Si totusi pe alocuri un rand de pasi disparea …intristat omul intreaba : ‘Doamne, de ce in momentele cele mai grele ale vietii mele m-ai parasit ?’
Dar Dumnezeu ii raspunde bland : ‘Pasii care raman sunt ai mei si cei care disparai tai,caci in cele mai grele momente ale vietii tale ,eu te-am purtat pe bratele mele’.
Lacrimile cele mai amare varsate la un mormant sunt din cauza gesturilor nefacute si a cuvintelor nerostite.
Fara tine emotiile de azi nu ar fi decat emotiile moarte de altadata...
Hipolito (Amelie)
Nu incetezi sa razi pentru ca imbatranesti ; imbatranesti pentru ca ai uitat sa razi.
Michael Pritchard
Inalta-te cat mai sus, caci stelele stau ascunse in sufletul tau.
Viseaza caci visele preced idealurile.
Pamele Vault Starr
Acolo sus in zari albastre zboara idealurile mele cele mai inalte. Poate ca n-o sa reusesc sa le ating, dar pot sa ma uit la ele si sa le admir frumusetea ,sa cred in ele si sa incerc sa le implinesc.
Louisa May Alcott
Treaba poate astepta pana ce ii arati copilului curcubeul,dar curcubeul nu poate astepta pana ce termini treaba.
Patricia Clatford
Alice rase : ‘ N-are nici un rost sa incerci’ zise… ‘Nu poti sa crezi in lucruri imposibile’
‘ Eu as spune ca-ti lipseste exercitiul’ spuse Regina , ‘Cand eram de varsta ta faceam acest exercitiu jumatate de ora, in fiecare zi. Cateodata, credeam in sase lucruri imposibile, chiar inainte de micul dejun.’
Lewis Caroll (Prin oglinda)
Sentimentele nobile duse pana la exagerare dau aproape acelasi rezultat ca si marile vicii. (Balzac - Verisoara Bette) In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce-ti doresti. Cealalta e sa obtii.(G.B.Shaw) Ma indoiesc, deci cuget. Cuget, asadar exist. (Descartes)
Ce nu te ucide te face mai puternic. Nietzsche Ce nu te ucide te schilodeste. Edi
Daca te afli pe marginea unei prapastii ai trei posibilitati: sa te arunci, sa te arunci in speranta ca te vor prinde niste maini sau sa inveti sa zbori.
Cuvantul i-a fost lasat omului ca sa-si ascunda gindul.
Viata este un trandafir, la care fiecare petala este o iluzie si fiecare spin e o realitate (Alfred de Musset)
*** Omul nu simte cand se naste, sufera ca trebuia sa moara si uita sa traiasca" La Bruyere ***A intra ca un vis in viata unei fete este o arta, a iesi la fel - o arta." ***Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei" Vlahuta
Fericirea umana e formata din atat de multe piese, incat mereu lipseste cate una. Bossuet
Miracolul comunicarii intr-o intilnire e sa spui tocmai ceea ce inca nu stiai despre tine insuti. Jacques Salome - Dragostea este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei. John Fowels - Te vreau pe tine, pentru ca-i mai simplu decit sa imbratisez omenirea intreaga de care as avea nevoie ca sa te inlocuiesc.
De obicei, un drum fara obstacole nu duce nicaieri. Defalque - Te casatoresti cu persoana care apare atunci cind vulnerabilitatea ta este maxima. K. Berwick
“Cine te face să plîngi te iubeşte cel mai tare”. (Miguel de Cervantes)
“A fi înţelept înseamnă să ştii cînd şi cum să eviţi perfecţiunea”
“Omul care are rabdare sa nu se razbune imediat, ori te iarta, ori se razbuna cumplit” .(John Ford) Ø “Cind stai la discutie cu ispita inseamna ca esti pe punctul de a ceda” .(Miguel de Unamuno)
“Uitarea este un burete de sters, pe care nu-l gasesti niciodata cind ai nevoie”. (Pierre Veron)
“Cu cit gindesc mai mult, cu atit ma intreb daca-mi foloseste la ceva”. (Platon)
„The road to succes is always under construction”
„It’s better to burn out than to fade away” (Kurt Kobain)
„Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim,zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic, cumpara lucruri de-a gata de la negutatori.Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.Daca vrei sa ai un prieten,imblanzeste-ma.”(Micul print)
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 9 martie 2008 02:31:00]
Dragostea pe care o daruim este singura pe care o pastram…
Elbert Hubbard
Iadul e o masa mare pline cu delicatese unde oamenii nu pot manca deoarece cozile lingurilor sunt mult prea lungi si ei nu le pot apuca decat dintr-un capat...Raiul e aceasi masa mare ,cu aceleasi delicatese si cu aceleasi linguri lungi unde oamenii isi intind lingura cu mancare unul altuia...
Ce e intelepciunea?
-Cand ratiunea inchina in fata inimii
Ce e arta?
-Picteaza-mi vantul
Inima mea stie, cand jumatatile de zei se duc, intra in scena zeii...
Cuvintele pline de bunantate pot fi putine si usor de spus , dar ecoul lor este fara sfarsit…
Maica Teresa
Nu e usor sa gasesti fericirea in tine insati/insuti , dar e imposibil sa o gasesti in alta parte.
Agnes Repplin
Departarea atata iubirile puternice si le stinge pe cele efemere, precum vantul atata focul si stinge lumanarea…
Nu vedem lucrurile precum sunt ele, le vedem precum suntem noi.
Anais Nin
Viata este fie o aventura plina de indrazneala,fie un mare nimic.
Helen Keller
Ajuns la capatul vietii sale ,un om priveste in urma sa, vazandu-si viata si zareste de-a lungul ei doua randuri de pasi :ai sai si lui Dumnezeu. Si totusi pe alocuri un rand de pasi disparea …intristat omul intreaba : ‘Doamne, de ce in momentele cele mai grele ale vietii mele m-ai parasit ?’
Dar Dumnezeu ii raspunde bland : ‘Pasii care raman sunt ai mei si cei care disparai tai,caci in cele mai grele momente ale vietii tale ,eu te-am purtat pe bratele mele’.
Lacrimile cele mai amare varsate la un mormant sunt din cauza gesturilor nefacute si a cuvintelor nerostite.
Fara tine emotiile de azi nu ar fi decat emotiile moarte de altadata...
Hipolito (Amelie)
Nu incetezi sa razi pentru ca imbatranesti ; imbatranesti pentru ca ai uitat sa razi.
Michael Pritchard
Inalta-te cat mai sus, caci stelele stau ascunse in sufletul tau.
Viseaza caci visele preced idealurile.
Pamele Vault Starr
Acolo sus in zari albastre zboara idealurile mele cele mai inalte. Poate ca n-o sa reusesc sa le ating, dar pot sa ma uit la ele si sa le admir frumusetea ,sa cred in ele si sa incerc sa le implinesc.
Louisa May Alcott
Treaba poate astepta pana ce ii arati copilului curcubeul,dar curcubeul nu poate astepta pana ce termini treaba.
Patricia Clatford
Alice rase : ‘ N-are nici un rost sa incerci’ zise… ‘Nu poti sa crezi in lucruri imposibile’
‘ Eu as spune ca-ti lipseste exercitiul’ spuse Regina , ‘Cand eram de varsta ta faceam acest exercitiu jumatate de ora, in fiecare zi. Cateodata, credeam in sase lucruri imposibile, chiar inainte de micul dejun.’
Lewis Caroll (Prin oglinda)
Sentimentele nobile duse pana la exagerare dau aproape acelasi rezultat ca si marile vicii. (Balzac - Verisoara Bette) In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce-ti doresti. Cealalta e sa obtii.(G.B.Shaw) Ma indoiesc, deci cuget. Cuget, asadar exist. (Descartes)
Ce nu te ucide te face mai puternic. Nietzsche Ce nu te ucide te schilodeste. Edi
Daca te afli pe marginea unei prapastii ai trei posibilitati: sa te arunci, sa te arunci in speranta ca te vor prinde niste maini sau sa inveti sa zbori.
Cuvantul i-a fost lasat omului ca sa-si ascunda gindul.
Viata este un trandafir, la care fiecare petala este o iluzie si fiecare spin e o realitate (Alfred de Musset)
*** Omul nu simte cand se naste, sufera ca trebuia sa moara si uita sa traiasca" La Bruyere ***A intra ca un vis in viata unei fete este o arta, a iesi la fel - o arta." ***Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei" Vlahuta
Fericirea umana e formata din atat de multe piese, incat mereu lipseste cate una. Bossuet
Miracolul comunicarii intr-o intilnire e sa spui tocmai ceea ce inca nu stiai despre tine insuti. Jacques Salome - Dragostea este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei. John Fowels - Te vreau pe tine, pentru ca-i mai simplu decit sa imbratisez omenirea intreaga de care as avea nevoie ca sa te inlocuiesc.
De obicei, un drum fara obstacole nu duce nicaieri. Defalque - Te casatoresti cu persoana care apare atunci cind vulnerabilitatea ta este maxima. K. Berwick
“Cine te face să plîngi te iubeşte cel mai tare”. (Miguel de Cervantes)
“A fi înţelept înseamnă să ştii cînd şi cum să eviţi perfecţiunea”
“Omul care are rabdare sa nu se razbune imediat, ori te iarta, ori se razbuna cumplit” .(John Ford) Ø “Cind stai la discutie cu ispita inseamna ca esti pe punctul de a ceda” .(Miguel de Unamuno)
“Uitarea este un burete de sters, pe care nu-l gasesti niciodata cind ai nevoie”. (Pierre Veron)
“Cu cit gindesc mai mult, cu atit ma intreb daca-mi foloseste la ceva”. (Platon)
„The road to succes is always under construction”
„It’s better to burn out than to fade away” (Kurt Kobain)
„Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim,zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic, cumpara lucruri de-a gata de la negutatori.Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.Daca vrei sa ai un prieten,imblanzeste-ma.”(Micul print)
cea mai penibila intamplare de pana acum
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 12 octombrie 2002 13:09:00]
Cea mai penibila intamplare de pana acum am trait-o acum un an la inceputul iernii.Tocmai trecuse balul bobcilor, la care ma imbracasem, pe sub pantaloni, cu niste jartiere,fiindca nu-mi gasisem dresurile;la venirea acasa mi-am trantit jartierele pe scaun si deasupra lor un hanorac si tot felul de haine.In zilele urmatoare aveam meditatii la matematica cu un profesor destul de in varsta care ma stia de mica si,cum afara era foarte frig, m-am infofolit bine si mi-am pus si hanoracul de pe scaun;ajunsa la meditatie, mi-am dat jos hanoracul fara sa observ cum pe podea se prelinsese jartiera neagra cu danteluta de la bal.Mai penibil decat intamplarea in sine a fost dialogul avut cu domnul profesor,care uitandu-se in jos si frecandu-si barbia mi-a spus:”Ti-a …cazut ceva …pe jos”,cand m-am uitat m-a cuprins o rusine imensa ,o dorinta de a intra in pamant si o speranta ca visez si l-am intrebat uimita:”Sunteti sigur ca e a mea?”(de parca putea fi a lui!!!),dumnealui raspunse usor nedumerit:”Pai…a cazut de la tine…”.Pesemne ca nu mai gandeam prea limpede din moment ce m-am hotarat sa salvez situatia cu replica: “Ah!Probabil,… am avut astazi sportul” (!!!!)si am ridicat jartiera ,bagand-o ,in ghiozdan.Nu vreau sa ma gandesc ce si-a imaginat bietul om,ca avem un profesor mai pervers la sport,ca invatam dansuri la bara…dar abia dupa ce am plecat acasa mi-am dat seama ce tampenii i-am putut zice,in loc sa las situatia asa cum era.De atunci de fiecare data cand imi amintesc sau povestesc cuiva, nu pot sa nu pufnesc in ras,iar domn’ profesor …e un om prea inteligent ca sa-l preocupe hainele sau ma rog lenjeria elevilor sai.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 12 octombrie 2002 13:09:00]
Cea mai penibila intamplare de pana acum am trait-o acum un an la inceputul iernii.Tocmai trecuse balul bobcilor, la care ma imbracasem, pe sub pantaloni, cu niste jartiere,fiindca nu-mi gasisem dresurile;la venirea acasa mi-am trantit jartierele pe scaun si deasupra lor un hanorac si tot felul de haine.In zilele urmatoare aveam meditatii la matematica cu un profesor destul de in varsta care ma stia de mica si,cum afara era foarte frig, m-am infofolit bine si mi-am pus si hanoracul de pe scaun;ajunsa la meditatie, mi-am dat jos hanoracul fara sa observ cum pe podea se prelinsese jartiera neagra cu danteluta de la bal.Mai penibil decat intamplarea in sine a fost dialogul avut cu domnul profesor,care uitandu-se in jos si frecandu-si barbia mi-a spus:”Ti-a …cazut ceva …pe jos”,cand m-am uitat m-a cuprins o rusine imensa ,o dorinta de a intra in pamant si o speranta ca visez si l-am intrebat uimita:”Sunteti sigur ca e a mea?”(de parca putea fi a lui!!!),dumnealui raspunse usor nedumerit:”Pai…a cazut de la tine…”.Pesemne ca nu mai gandeam prea limpede din moment ce m-am hotarat sa salvez situatia cu replica: “Ah!Probabil,… am avut astazi sportul” (!!!!)si am ridicat jartiera ,bagand-o ,in ghiozdan.Nu vreau sa ma gandesc ce si-a imaginat bietul om,ca avem un profesor mai pervers la sport,ca invatam dansuri la bara…dar abia dupa ce am plecat acasa mi-am dat seama ce tampenii i-am putut zice,in loc sa las situatia asa cum era.De atunci de fiecare data cand imi amintesc sau povestesc cuiva, nu pot sa nu pufnesc in ras,iar domn’ profesor …e un om prea inteligent ca sa-l preocupe hainele sau ma rog lenjeria elevilor sai.
aum
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 16 august 2007 21:35:00]
aum
Această MANTRA este cea mai cunoscută în India. Printre MANTRA-ele cu uşurinţă accesibile este considerată, mai ales în Orient, ca fiind cea mai elevată MANTRA care conferă fiinţei umane cunoaşterea spirituală. Utilizată de multe ori ca silabă MANTRA-ică, AUM joacă de asemenea un rol important în budism (în special în VAJRAYANA). MANTRA AUM are o mulţime de valenţe atât în ceea ce priveşte forma sa grafică de reprezentare cât şi în ceea ce priveşte sunetul subtil fundamental (veritabilă TONICĂ a Macrocosmosului) pe care îl desemnează. Această silabă MANTRA-ică (este vorba de AUM) nu este o formulă magică. Adeseori, MANTRA AUM nu este considerată ca fiind un cuvânt, ci ca o manifestare esenţială a realităţii forţei spirituale MACROCOSMICE. Răspândită în tot Orientul, ea reprezintă de fapt concretizarea prezenţei Absolutului Suprem în MAYA (ILUZIA APARENŢEI ÎNŞELĂTOARE). Sferele de manifestare ale fizicului, psihicului şi ale inconştientului sunt reprezentate de cele 3 curbe caracteristice ale redării sanscrite a silabei AUM; aici Conştiinţa Supremă (Divinul) este simbolizată printr-un punct situat la exterior şi deasupra pentru a lumina şi emana splendoarea sa infinită, revelând astfel totodată cele trei alte domenii sau lumile fundamentale. Forma sanscrită de reprezentare a lui AUM este manifestarea concretă a adevărului vizibil. Nici un concept, nici un fenomen, nici o fiinţă şi nici un lucru din acest univers nu este independent. Toate acestea şi multe altele încă necunoscute, nu sunt decât variante ale unei aceeaşi conştiinţe unice, de la esenţa căreia ele participă în diferite moduri şi la diverse grade. Această realitate fundamentală (adeseori nebănuită) le leagă pe toate, unele cu altele, într-un mod indisociabil. Simbolul grafic sanscrit al MANTRA-ei AUM este alcătuit din trei curbe distincte, dintr-un semicerc şi dintr-un punct izolat. Cele trei curbe sunt legate între ele şi se generează mutual. Singure doar punctul şi semicercul sunt independente. Punctul este însă cel care domină totul. Acest simbol grafic al MANTRA-ei AUM semnifică destul de clar pentru iniţiat cele trei stări principale ale conştiinţei: starea de veghe (sau trezire), starea de vis şi starea de somn profund; totodată aici este reprezentată şi conştiinţa supremă sau Sinele Etern (ATMAN) care îmbrăţişează, supervizează şi pătrunde toate fenomenele, fiinţele şi lucrurile. Semicercul plasat aproape de punct semnifică în acelaşi timp principiul feminin fundamental (SHAKTI) şi infinitul şi el indică astfel că gândirea finită nu este aproape niciodată în măsură să aprehendeze (cuprindă) în totalitate misterele, profunzimea sau elevarea Supremului Absolut (reprezentat prin punct).
Lumea materială a conştiinţei în starea de veghe, nivelul activităţii exterioare, deci cel mai concret, este figurat prin curba cea mai mare, din desen cea care se află jos (vezi 1 pe desen). Nivelul stării de vis a conştiinţei care este stimulat nu doar de către obiectele exterioare, ci aproape în exclusivitate de către conceptele gândirii şi de către aspiraţiile lăuntrice, este simbolizat de a doua curbă, cea mai mică (vezi 2) care, aşa cum putem constata, se situează, putem spune, la jumătatea drumului între starea de veghe şi starea de somn profund. Curba cea de sus (vezi 3) simbolizează inconştientul pe care noi adeseori îl numim starea de somn profund; ea serveşte prin urmare drept intermediar, deoarece ea este aceea care se află cel mai aproape de conştiinţa absolută. Punctul reprezintă deci conştiinţa absolută care iluminează, transcende şi domină cele trei alte registre; aceasta este de fapt TURYA (stare de supraconştiinţă caracteristică atunci când fiinţa umană a atins Iluminarea. Ea mai este supranumită şi A PATRA STARE deoarece depăşeşte cele trei stări obişnuite de conştiinţă) sau cea de a patra stare a conştiinţei. Fără starea TURYA nu ar putea să existe nici gândire, nici inteligenţă, nici simbol, nici semnificaţie, nici univers. Prin urmare, punctul luminează cele trei stări ale conştiinţei în mod permanent. El însuşi străluceşte prin intermediul propriei sale lumini şi puteri nesfârşite, dar el nu poate fi descoperit decât de către acele rare fiinţe umane care au depăşit deja cele trei curbe şi atingând astfel acest punct focar au reuşit să fuzioneze intim cu el. Punctul focar în această reprezentare poate fi interpretat în diferite moduri: în calitate de Conştiinţă Absolută, precum conştiinţa observatoare, martoră situată dincolo de corp şi de gândire sau chiar ca eliberarea deplină de lumea fenomenelor.
mantra
Expresie onomatopeică a unor anumite aspecte esenţiale ale unei Puteri Cosmice sau ale anumitor forţe subtile cosmice acţionând împreună în mod distinct. În şcolile secrete ale Orientului se practică emisia mentală a unei MANTRA pentru a ne pune la unison şi a fuziona cu manifestarea sa subtilă obiectivă. Prin practică perseverentă, aceasta conduce gradat la o formă de meditaţie. MANTRA-ele joacă un rol special, fiind veritabile suporturi prin care ne încărcăm cu diferite energii subtile, în multe cazuri ele având totodată rolul de protectori ai fiinţei care le utilizează. Prin utilizarea unei anumite MANTRA-e benefice rezultă o transformare gradată concomitentă, resimţită la nivelul corpului, psihicului şi minţii. MANTRA are de asemenea un rol important în elevarea accelerată a vibraţiei dominante a fiinţei, provocând spontan sublimarea feluritelor energii joase dominante, acest proces fiind catalizat de emisia mentală a acesteia.
În cazul consonanţei telepatice cu una dintre cele 10 Mari Puteri Cosmice, yoghinii avansaţi realizează emisia mentală a MANTRA-ei corespondente simultan cu o vizualizare precisă, clară şi continuă a YANTRA-ei respectivei Puteri Cosmice. MANTRA este considerată din punct de vedere sonor subtil ca nefăcând decât una cu acea Putere Cosmică, Zeu, Zeiţă sau aspect esenţial. Orice MANTRA conţine chintesenţa energiilor, trăirilor şi realităţii specifice a acelei Puteri Cosmice (Zeu, Zeiţă etc.). Yoghinul iniţiat trebuie să păstreze strict secretă orice MANTRA în care este iniţiat. Emisia acesteia trebuie însoţită lăuntric de o stare de transfigurare, sacralitate şi aspiraţie de a fuziona plenar cu esenţa subtilă obiectivă pe care MANTRA o reprezintă. Divulgarea unei MANTRA, indiferent cui, atrage după sine descărcarea divulgatorului, anulând disponibilitatea acestuia de a intra în legătură inefabilă cu respectiva Putere Cosmică Infinită.
Practica regulată zilnică a emisiei unei MANTRA purifică gândirea, accelerează progresul spiritual şi conduce la apariţia anumitor puteri paranormale care reproduc în respectiva fiinţă capacităţile corespondente extraordinare ale respectivei Puteri Cosmice. În fazele cele mai avansate, emisia MANTRA-ei conduce la descoperirea plenară a Conştiinţei Divine şi la realizarea lui Dumnezeu.
În utilizarea unei MANTRA, cele mai puternice şi mai rapide efecte survin în cazul unei recitări sau emisii interioare-mute a sunetului, aceasta conducând cu uşurinţă la o instantanee consonanţă cu sfera de forţă a Puterii Cosmice pe care respectiva MANTRA o reprezintă.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 16 august 2007 21:35:00]
aum
Această MANTRA este cea mai cunoscută în India. Printre MANTRA-ele cu uşurinţă accesibile este considerată, mai ales în Orient, ca fiind cea mai elevată MANTRA care conferă fiinţei umane cunoaşterea spirituală. Utilizată de multe ori ca silabă MANTRA-ică, AUM joacă de asemenea un rol important în budism (în special în VAJRAYANA). MANTRA AUM are o mulţime de valenţe atât în ceea ce priveşte forma sa grafică de reprezentare cât şi în ceea ce priveşte sunetul subtil fundamental (veritabilă TONICĂ a Macrocosmosului) pe care îl desemnează. Această silabă MANTRA-ică (este vorba de AUM) nu este o formulă magică. Adeseori, MANTRA AUM nu este considerată ca fiind un cuvânt, ci ca o manifestare esenţială a realităţii forţei spirituale MACROCOSMICE. Răspândită în tot Orientul, ea reprezintă de fapt concretizarea prezenţei Absolutului Suprem în MAYA (ILUZIA APARENŢEI ÎNŞELĂTOARE). Sferele de manifestare ale fizicului, psihicului şi ale inconştientului sunt reprezentate de cele 3 curbe caracteristice ale redării sanscrite a silabei AUM; aici Conştiinţa Supremă (Divinul) este simbolizată printr-un punct situat la exterior şi deasupra pentru a lumina şi emana splendoarea sa infinită, revelând astfel totodată cele trei alte domenii sau lumile fundamentale. Forma sanscrită de reprezentare a lui AUM este manifestarea concretă a adevărului vizibil. Nici un concept, nici un fenomen, nici o fiinţă şi nici un lucru din acest univers nu este independent. Toate acestea şi multe altele încă necunoscute, nu sunt decât variante ale unei aceeaşi conştiinţe unice, de la esenţa căreia ele participă în diferite moduri şi la diverse grade. Această realitate fundamentală (adeseori nebănuită) le leagă pe toate, unele cu altele, într-un mod indisociabil. Simbolul grafic sanscrit al MANTRA-ei AUM este alcătuit din trei curbe distincte, dintr-un semicerc şi dintr-un punct izolat. Cele trei curbe sunt legate între ele şi se generează mutual. Singure doar punctul şi semicercul sunt independente. Punctul este însă cel care domină totul. Acest simbol grafic al MANTRA-ei AUM semnifică destul de clar pentru iniţiat cele trei stări principale ale conştiinţei: starea de veghe (sau trezire), starea de vis şi starea de somn profund; totodată aici este reprezentată şi conştiinţa supremă sau Sinele Etern (ATMAN) care îmbrăţişează, supervizează şi pătrunde toate fenomenele, fiinţele şi lucrurile. Semicercul plasat aproape de punct semnifică în acelaşi timp principiul feminin fundamental (SHAKTI) şi infinitul şi el indică astfel că gândirea finită nu este aproape niciodată în măsură să aprehendeze (cuprindă) în totalitate misterele, profunzimea sau elevarea Supremului Absolut (reprezentat prin punct).
Lumea materială a conştiinţei în starea de veghe, nivelul activităţii exterioare, deci cel mai concret, este figurat prin curba cea mai mare, din desen cea care se află jos (vezi 1 pe desen). Nivelul stării de vis a conştiinţei care este stimulat nu doar de către obiectele exterioare, ci aproape în exclusivitate de către conceptele gândirii şi de către aspiraţiile lăuntrice, este simbolizat de a doua curbă, cea mai mică (vezi 2) care, aşa cum putem constata, se situează, putem spune, la jumătatea drumului între starea de veghe şi starea de somn profund. Curba cea de sus (vezi 3) simbolizează inconştientul pe care noi adeseori îl numim starea de somn profund; ea serveşte prin urmare drept intermediar, deoarece ea este aceea care se află cel mai aproape de conştiinţa absolută. Punctul reprezintă deci conştiinţa absolută care iluminează, transcende şi domină cele trei alte registre; aceasta este de fapt TURYA (stare de supraconştiinţă caracteristică atunci când fiinţa umană a atins Iluminarea. Ea mai este supranumită şi A PATRA STARE deoarece depăşeşte cele trei stări obişnuite de conştiinţă) sau cea de a patra stare a conştiinţei. Fără starea TURYA nu ar putea să existe nici gândire, nici inteligenţă, nici simbol, nici semnificaţie, nici univers. Prin urmare, punctul luminează cele trei stări ale conştiinţei în mod permanent. El însuşi străluceşte prin intermediul propriei sale lumini şi puteri nesfârşite, dar el nu poate fi descoperit decât de către acele rare fiinţe umane care au depăşit deja cele trei curbe şi atingând astfel acest punct focar au reuşit să fuzioneze intim cu el. Punctul focar în această reprezentare poate fi interpretat în diferite moduri: în calitate de Conştiinţă Absolută, precum conştiinţa observatoare, martoră situată dincolo de corp şi de gândire sau chiar ca eliberarea deplină de lumea fenomenelor.
mantra
Expresie onomatopeică a unor anumite aspecte esenţiale ale unei Puteri Cosmice sau ale anumitor forţe subtile cosmice acţionând împreună în mod distinct. În şcolile secrete ale Orientului se practică emisia mentală a unei MANTRA pentru a ne pune la unison şi a fuziona cu manifestarea sa subtilă obiectivă. Prin practică perseverentă, aceasta conduce gradat la o formă de meditaţie. MANTRA-ele joacă un rol special, fiind veritabile suporturi prin care ne încărcăm cu diferite energii subtile, în multe cazuri ele având totodată rolul de protectori ai fiinţei care le utilizează. Prin utilizarea unei anumite MANTRA-e benefice rezultă o transformare gradată concomitentă, resimţită la nivelul corpului, psihicului şi minţii. MANTRA are de asemenea un rol important în elevarea accelerată a vibraţiei dominante a fiinţei, provocând spontan sublimarea feluritelor energii joase dominante, acest proces fiind catalizat de emisia mentală a acesteia.
În cazul consonanţei telepatice cu una dintre cele 10 Mari Puteri Cosmice, yoghinii avansaţi realizează emisia mentală a MANTRA-ei corespondente simultan cu o vizualizare precisă, clară şi continuă a YANTRA-ei respectivei Puteri Cosmice. MANTRA este considerată din punct de vedere sonor subtil ca nefăcând decât una cu acea Putere Cosmică, Zeu, Zeiţă sau aspect esenţial. Orice MANTRA conţine chintesenţa energiilor, trăirilor şi realităţii specifice a acelei Puteri Cosmice (Zeu, Zeiţă etc.). Yoghinul iniţiat trebuie să păstreze strict secretă orice MANTRA în care este iniţiat. Emisia acesteia trebuie însoţită lăuntric de o stare de transfigurare, sacralitate şi aspiraţie de a fuziona plenar cu esenţa subtilă obiectivă pe care MANTRA o reprezintă. Divulgarea unei MANTRA, indiferent cui, atrage după sine descărcarea divulgatorului, anulând disponibilitatea acestuia de a intra în legătură inefabilă cu respectiva Putere Cosmică Infinită.
Practica regulată zilnică a emisiei unei MANTRA purifică gândirea, accelerează progresul spiritual şi conduce la apariţia anumitor puteri paranormale care reproduc în respectiva fiinţă capacităţile corespondente extraordinare ale respectivei Puteri Cosmice. În fazele cele mai avansate, emisia MANTRA-ei conduce la descoperirea plenară a Conştiinţei Divine şi la realizarea lui Dumnezeu.
În utilizarea unei MANTRA, cele mai puternice şi mai rapide efecte survin în cazul unei recitări sau emisii interioare-mute a sunetului, aceasta conducând cu uşurinţă la o instantanee consonanţă cu sfera de forţă a Puterii Cosmice pe care respectiva MANTRA o reprezintă.
A mother passing by her daughter
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 31 mai 2006 00:58:00]
"A mother passing by her daughter's bedroom was astonished to see the bed was nicely made and everything was picked up. Then she saw an envelope propped up prominently on the center of the bed. It was addressed, "Mom." With the worst premonition, she opened the envelope and read the letter with trembling hands: Dear Mom: It is with great regret and sorrow that I'm writing you. I had to elope with my new boyfriend because I wanted to avoid a scene with Dad and you. I've been finding real passion with Ahmed and he is so nice-even with all his piercings, tattoos, beard, and his motorcycle clothes. But it's not only the passion Mom, I'm pregnant and Ahmed said that we will be very happy. He already owns a trailer in the woods and has a stack of firewood for the whole winter. He wants to have many more children with me and that's now one of my dreams too. Ahmed taught me that marihuana doesn't really hurt anyone and we'll be growing it for us and trading it with his friends for all the cocaine and ecstasy we want. In the meantime, we'll pray that science will find a cure for AIDS so Ahmed can get better; he sure deserves it!! Don't worry Mom, I'm 15 years old now and I know how to take care of myself. Someday I'm sure we'll be back to visit so you can get to know your grand children.
Your daughter, Judith
PS: Mom, none of the above is true. I'm over at the neighbor's house. I just wanted to remind you that there are worse things in life than my report card that's in my desk center drawer. I love you! Call when it is safe for me to come home"
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 31 mai 2006 00:58:00]
"A mother passing by her daughter's bedroom was astonished to see the bed was nicely made and everything was picked up. Then she saw an envelope propped up prominently on the center of the bed. It was addressed, "Mom." With the worst premonition, she opened the envelope and read the letter with trembling hands: Dear Mom: It is with great regret and sorrow that I'm writing you. I had to elope with my new boyfriend because I wanted to avoid a scene with Dad and you. I've been finding real passion with Ahmed and he is so nice-even with all his piercings, tattoos, beard, and his motorcycle clothes. But it's not only the passion Mom, I'm pregnant and Ahmed said that we will be very happy. He already owns a trailer in the woods and has a stack of firewood for the whole winter. He wants to have many more children with me and that's now one of my dreams too. Ahmed taught me that marihuana doesn't really hurt anyone and we'll be growing it for us and trading it with his friends for all the cocaine and ecstasy we want. In the meantime, we'll pray that science will find a cure for AIDS so Ahmed can get better; he sure deserves it!! Don't worry Mom, I'm 15 years old now and I know how to take care of myself. Someday I'm sure we'll be back to visit so you can get to know your grand children.
Your daughter, Judith
PS: Mom, none of the above is true. I'm over at the neighbor's house. I just wanted to remind you that there are worse things in life than my report card that's in my desk center drawer. I love you! Call when it is safe for me to come home"
Sufocarea
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 12 iunie 2004 22:55:00]
E cald, atat de cald incat nu pot sa respir...ma sufoc. Respir din ce in ce mai puternic, parca vrand sa absorb tot oxigenul din incapere... Imi simt plamanii umpluti bine, dar nu simt gustul, racoarea. Deschid ochii. Imi iau capul in palme..si incerc sa ma calmez. In intuneric se contureaza forme ciudate. Ma uit in jur, dar nu recunosc nimic. Din nou am senzatia de sufocare... parca tot aerul a disparut dintr-o data, fugind pe usa. Merg clatinandu-ma spre geam si il deschid... Scot capul pe fereastra si sorb cu o pofta de neoprit aerul de dupa furtuna. Raman atarnata pe geam cu ochii spre cer. Aud un scartait de fereastra. Cineva a mai deschis geamul. Trebuie sa fie turistul celalalt... Oare si el se sufoca, sau l-a deschis pur si simplu?...
Nu stiu cat timp a mai trecut. Imi e frica sa ma intorc in pat...imi e frica sa nu plece din nou aerul si sa revina senzatia de disperare. E o stare atat de ciudata! Ca atunci cand te ineci. Cand eram mica, am mers o data la „garla” cu bunicii mei. Ma scaldam in Moldova. Aveam vreo cinci-sase ani. Si tin minte ca erau multe pietricele in apa care imi gadilau talpa...si nu puteam sa stau in picioare, pt ca daca ma lasam cu toata greutatea, „gadilatul” se tranforma in „intepat” si era destul de dureros. Si tot mergand eu asa, in maini, am constatat la un moment dat ca nu mai pot atinge fundul. Asa ca am vrut sa revin in picioare, dar nu am putut pentru ca m-am simtit intoarsa pe o parte... Si am inghitit apa, si mi s-a parut ca a durat o vesnicie. Eram prinsa in valurile apei, si nu mai aveam nici un fel de control. Si vroiam sa scot capul ca sa respir, dar nu puteam. Si vroiam sa tip, dar parca amutisem. Dadeam din maini cu groaza. Intrasem in panica.
Daca nu m-ar fi scos cineva repede, probabil ca as fi intrat in soc din cauza disperarii.
O senzatie similara am avut acum. Aceeasi sufocare ce pare sa dureze la infinit, chiar daca nu tine mai mult de cateva secunde. Simt cum ochii incep sa se inchida, iar imaginile se distorsioneaza. Totul pare incetosat, si plin de fum inecacios. Ca in desert.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 12 iunie 2004 22:55:00]
E cald, atat de cald incat nu pot sa respir...ma sufoc. Respir din ce in ce mai puternic, parca vrand sa absorb tot oxigenul din incapere... Imi simt plamanii umpluti bine, dar nu simt gustul, racoarea. Deschid ochii. Imi iau capul in palme..si incerc sa ma calmez. In intuneric se contureaza forme ciudate. Ma uit in jur, dar nu recunosc nimic. Din nou am senzatia de sufocare... parca tot aerul a disparut dintr-o data, fugind pe usa. Merg clatinandu-ma spre geam si il deschid... Scot capul pe fereastra si sorb cu o pofta de neoprit aerul de dupa furtuna. Raman atarnata pe geam cu ochii spre cer. Aud un scartait de fereastra. Cineva a mai deschis geamul. Trebuie sa fie turistul celalalt... Oare si el se sufoca, sau l-a deschis pur si simplu?...
Nu stiu cat timp a mai trecut. Imi e frica sa ma intorc in pat...imi e frica sa nu plece din nou aerul si sa revina senzatia de disperare. E o stare atat de ciudata! Ca atunci cand te ineci. Cand eram mica, am mers o data la „garla” cu bunicii mei. Ma scaldam in Moldova. Aveam vreo cinci-sase ani. Si tin minte ca erau multe pietricele in apa care imi gadilau talpa...si nu puteam sa stau in picioare, pt ca daca ma lasam cu toata greutatea, „gadilatul” se tranforma in „intepat” si era destul de dureros. Si tot mergand eu asa, in maini, am constatat la un moment dat ca nu mai pot atinge fundul. Asa ca am vrut sa revin in picioare, dar nu am putut pentru ca m-am simtit intoarsa pe o parte... Si am inghitit apa, si mi s-a parut ca a durat o vesnicie. Eram prinsa in valurile apei, si nu mai aveam nici un fel de control. Si vroiam sa scot capul ca sa respir, dar nu puteam. Si vroiam sa tip, dar parca amutisem. Dadeam din maini cu groaza. Intrasem in panica.
Daca nu m-ar fi scos cineva repede, probabil ca as fi intrat in soc din cauza disperarii.
O senzatie similara am avut acum. Aceeasi sufocare ce pare sa dureze la infinit, chiar daca nu tine mai mult de cateva secunde. Simt cum ochii incep sa se inchida, iar imaginile se distorsioneaza. Totul pare incetosat, si plin de fum inecacios. Ca in desert.
M
[Location: Andreea Verde's Computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 30 august 2007 23:26:00]
M-am trezit si aveam inca impresia ca sunt in vis. Telefonul vibra. Credeam ca e doua noaptea si ca sunt la petrecerea mare din holul facultatii. Am bajbait ceva la telefon si am vrut sa ma intorc in vis. Tocmai aparuse tipul in camasa-carouri cu care vroiam sa vorbesc. Era prea multa lumina. 9 :00.
Puteam sa zic m-am trezit, dar inca dormeam. Puteam sa povestesc imaginile amestecate dintre vis si realitate. Cum am crezut in vis ca imi suna mobilul si vedeam limbile de la ceasul de pe perete. 2 :00. Imogen Heap – Sleep. Dar ar fi sunat poetico-patetic. Plastic si prea departe de « fapt » in sine. Vorbe frumoase care creeaza cel mult imagini. Si dau “nota” aceea de artist neinteles care vrea sa vorbeasca printer randuri, sa incifreze, sa faca textul accesibil doar pentru initiati.
Adevarul e ca mi-era dor de proza. Curge mai lin. Piesele de teatru sunt mai « poticnicioase », se mai ineaca, fac salturi de la personaj la limbaj. Si totul trebuie sa fie in echilibru cu personajul. E-chi-li-bru. Ca in dans. Cu diferenta ca dansul te transpune mai repede intr-o stare, in comparatie cu teatrul, unde ai nevoie de pregatire. O oarecare pregatire, in prealabil. Mai e si muzica… Teatrul pe muzica e mai puternic decat dansul pe muzica. Este la fel de adevarat ca dansul fara muzica nu are intensitate, indiferent cat de bine s-ar potrivi partenerii. Ca in patinaj, unde reusesc sa alunece mai bine decat in dansul propriu-zis si sa traiasca in cele 4 minute la fel de intens ca pe o scena de teatru.
Suzanne Vega – Caramel canta pe fundal..Credeam ca o sa fie o zi normala : alergat dupa autobuz - plimbat prin centru – intrat prin buticuri – uitat dupa nimicuri – cumparat tot felul de prostii – intalnit cu niste cunoscuti.
Eram in autobuz. Vai, cat de tare seamana cu un puzzle,desi am incercat sa evit asta ! Situatia seamana cu un puzzle, nu autobuzul – ca sa nu existe confuzii. « Faptul » conteaza si cu toate astea imaginile ocupa mai mult loc… Paragrafe scurte. Si actiune muult amanata. Amanarile ma fac sa ma gandesc la : mutat impreuna, seminarii, intalniri cu prietenii, mers in cafeneaua mea preferata, casatorie, cumparare crema de epilat, vizionat filme. Ceea ce ma duce cu gandul la intarzieri care presupun : Universitate, coafura, troleu care nu mai vine, alergat pe o portiune foarte mica, eventual pana la iesirea din metrou (pentru ca dupa aceea obosesc), par ravasit, uneori intentionat, haine cazute de pe umar – si asta intentionat. Cand se intampla asta, am in fata o imagine cinematografica, un cadru…parca vad amorsa... schimbare de unghi.
Eram in autobuz si incercam sa nu ma gandesc la nimic. Sa privesc intr-un punct fix. Sa ignor lumea care tanjea la locul pe care stateam. M-am ridicat brusc si am coborat. Un fel de impuls…sau poate stiam dinainte ca o sa fac asta, dar am vrut sa “ma” surprind. Parcul era aproape. Nu mai fusesem singura in parc. Mereu insotita. Asta e regula. De-aia e parc. Dar inainte de parc, trebuia sa trec prin fata casei lui. Puteam sa ocolesc…dar muream de curiozitate. Nu-l mai vazusem de 2 ani. Doi…Si la mine in vis aparea ora 2.
Shrunk Anansie – Twisted la i-pod. Poarta era deschisa. Cainele nu zicea nimic. Am stat cateva secunde sa-mi aduc aminte numele lui. L-am strigat. Nu a reactionat. M-am dus dupa el….si l-am mangaiat pe burtica. Nu avea cum sa nu ii placa. De fapt, era un caine foarte blazat, si nimic din ce i-as fi facut nu ar fi starnit o sclipire in ochii lui. Negri. Mici. Era linistit ca un capricorn, multumit de situatia lui, nu-si dorea nimic mai mult ori mai putin si nu mai era in stare sa se entuziasmeze. Speram sa nu fi fost dintotdeauna asa.
Pana sa ma ridic in picioare, s-a deschis usa. Eram in genunchi si am ridicat privirea. “Uau…te-ai tuns..” a zis el. Aveam cafeaua in mana..am sorbit o inghititura si am zis ceva banal. Nu ma mai concentram. I-am zis sa intram putin sa stam pe trepte la racoare. Venisem pentru ca aveam nevoie de niste sfaturi muzicale..iar el se ocupa si de asta. Cred ca a fost un pretext destul de cretin, as fi putut sa iau informatiile alea din multe alte locuri. Inclusiv de pe net. Dar eu am vrut o « sursa » sigura. Yeah, right.
Isi lasase parul lung, il tinea in coada, se facuse mai inalt…Rectific : mie imi parea mai inalt..Acum observam ca avea dinti de dinozaur. Pui de dinozaur, adica toti dintii la aceeasi dimensiune. Si i se vedea omuletul intr-un fel foarte ciudat cand radea. Oricum , radea destul de rar... Nu-mi spunea mai nimic despre el, imi dadea numai notiuni teoretice despre subiecte teoretice.. Si eram atat de curioasa si tot incercam sa il provoc..si n-a mers. Mama lui se tot fataia pe acolo.. Arata ca o nemtoaica : slaba, blonda, imbracata sport, machiata foarte discret…privire dreapta. Fara inflexiuni. Ar fi putut sa fie o soacra destul de scortoasa. Vreau sa zic, in general. In cazul in care el si-ar fi gasit pe cineva.
Il stiam de trei ani. In trei ani vorbisem de trei ori. O data il rugasem sa se dea la o parte, altadata il intrebasem cat mai dureaza concertul si..ultima data vorbisem despre o carte. Atat. Si parea un personaj atat de enigmatic si de interesant ..si cu multe resurse intelectuale. Si vroiam sa vad daca chiar era asa.. De aceea ma dusesem acolo.. Si pentru ca il visasem cu o noapte inainte. El venise la doua noaptea cu o camasa in carouri.
Am gasit niste versuri care suna atat de bine. Dar daca nu ar fi in franceza, si-ar pierde nuanta. Le toi du moi – Carla Bruni.
Cand l-am vazut prima data, avea o esarfa visinie la gat, camasa alba desfacuta si o vesta neagra. Era altcineva, nu muzicianul. Paltonul si-l daduse deja jos si il asezase pe scaun. Avea ochelari. Rotunzi. Arata asa cum imi imaginam c-ar fi aratat Picasso, inainte de a vedea vreo poza cu el. Nu era in stare sa lege doua fraze. Cred ca avea emotii. Punea intrebari putine, iar in restul timpului tacea. Se grabea mereu sa termine ce avea de facut ca sa ajunga la metrou. O data ne-am intalnit cu el. Eram mai multe fete. Prima data s-a facut ca nu ne vede. Apoi, dupa ce l-am salutat toate, a dat din cap. Pe vremea aia ne gandeam ca se duce sa se vada cu amanta. Credeam ca inca locuieste cu mama lui… Si ca e imbatranit prematur. Si – in mod evident – ca e indragostit in secret de o studenta mignona. Nu semana cu niciun altul din poveste. Nu canta la niciun intrument, nu aprecia suprarealismul, nu-i placea sa vorbeasca, nu era narcisist, nu compunea, doar ca se imbraca ciudat. Nu inota, nu facea sport si nu dansa. Poate ar fi facut cu greu una din activitatile astea daca ar fi fost mort de beat, ne gandeam atunci.
Celalalt a fost dezamagire, din punct de vedere fizic. Era urat, extrem de inalt si purta ochelari. Se imbraca elegant si vorbea ca un snob. Era obsedat de calculator si avea dintii mari. Maini lungi. Avea unghii ingrijite si se asorta. Asta era bine. Si citise multe carti de psihologie…Cam prea multe… Se pricepea sa discute, sa argumenteze…sa pastreze o oarecare tensiune in discutii. E si asta o chestie. Sa starnesti curiozitatea doar prin discutii si teme abordate. Era foarte direct. A plecat. Departe. Cu masina lui imensa. Neagra. Extrem de rara.
Frumosul nu a fost frumos dintotdeauna. Cel putin nu parea. Dar era teribil de aranjat…inca e..Un metrosexual cu o imagine foarte buna. Haine asortate, moderne, genti dintre cele mai rare…insigne, orice element il folosea in favoarea lui pentru a-si individualiza tinuta. Parul tuns scurt, saten deschis…ochi caprui deschis…dinti albi. Mergea prin cluburi, cunostea o groaza de persoane, era mereu pe drumuri. Asta a fost cel mai complex din punct de vedere preferinte. Doar ca era prea legat de contemporan si prea dispretuia orice forma de clasic. Dar citea mult, nu atat de mult pe cat si-ar fi dorit, frecventa cafenele si cluburi de calitate, avea prieteni artisti, asculta mult jazz, fuma prea mult. Numai tigari tari. Si vorbea mult. Ti-ar fi povestit ore in sir despre obsesiile sale si despre unicitate. Devenea cam demagog uneori. Ingamfat, arogant. Cam asa era perceput. Cu mine se purta intotdeauna ca de la egal la egal. Banuiesc ca si cu ceilalti. Dar cei cu care nu vorbea sau care il stiau doar din vedere…il dispretuiau. Si il vorbeau de rau pentru atitudinea aroganta de tipul « I’m the man ». Sau … ?
Suparatul putea sa fie si arogant, si calm, si superior si amuzant. Era extrem de complex si foarte destept. Dar nu citea. Si nu aprecia deloc avantgardismul, noul val. Era ancorat in valorile vechi, in clasic. Fizicul lui era foarte contradictoriu. Ba avea parul lung, ba se tundea scurt de tot, bai isi facea creasta, ba il vopsea…ba avea barba ba se radea de tot. La fel si preferintele…ii placea sa cante, dar nu ii placea sa iasa in oras, in cafenele, sa viziteze muzee. Doar in bodeci sau pe munte. Facea iesiri rare cu multa lume. In rest, statea in casa si asculta muzica. Foarte rar, mergea la opera. Foarte rar.
Artistul a fost mereu artist, chiar daca toate elementele legate de el duceau intr-o cu totul alta directie. Oricum, era cel mai consecvent. Era mereu barbierit, avea mereu parul tuns mediu spre scurt, se imbraca in kaki, crem, maro…Mergea in cafenele, parcuri, muzee, pizzerii…mergea cam oriunde daca era chemat. Era strans legat de prietenii din copilarie..vreo trei : doi baieti si-o fata-baietoaica. In rest, nu avea un cerc foarte mare. Dar citea…mult kafka…multa literatura de calitate. Si vorbea extrem de corect si de ingrijit. Cu el aveai mereu despre ce sa vorbesti. Ii placeau teatrul si filmul, fotografia, scria si avea mintea destupata. Doar ca…devenea monoton la un moment dat. Aproba aproape tot. Cu initiativele statea mai prost. Atunci.
Pana acum sunt : muzicianul, pictorul, celalalt, frumosul, suparatul, artistul. Adica sase. In 2007 au murit tot sase oameni care mi-au atras atentia: Pavarotti, Bergman, Antonioni, Watzlawick, Pittis, Dinica.
Muzicianul – Antonioni
Pictorul – Pavarotti
Celalalt – Watzlawick
Frumosul – Bergman
Suparatul – Pittis
Artistul – Dinica
Daca e sa fac un joc de imaginatie, cam asa i-as asocia…pentru o piesa de teatru de exemplu. Daca ar trebui sa le distribui cate un rol. Stau si ma intreb acum, cum ar arata toti sase pe o scena ? De fapt cum ar fi sa se cunosca toti sase, sa se afle in aceeasi incapere. Singuri. Dezastru. Frumosul l-ar enerva pe suparat, artistul ar incepe o conversatie cu celalalt – ca tot se stiau ei doi de dinainte, pictorul ar ramane pe dinafara, iar muzicianul ar observa in tacere. Acum ca ma gandesc mai bine, muzicianul si suparatul se stiau intre ei. Si nu, nu se intelegeau deloc. Dar deja devine prea complicat.
Suparatul ar spune acum : « Dar care e mesajul ?? Care e mesajul? Nu iti dai seama ca o chestie fara mesaj e complet inutila? Ca si cum nu ar exista?”. Dar ar veni apoi artistul care mi-ar explica: “Nu conteaza cum. Important e sa faci ce simti. Utilitatea se va gasi dupa aceea. Dar trebuie sa gasesti un mesaj pe care sa il ai in minte dinainte de a te apuca de scris. », iar frumosul ar gasi solutia : « Tot ceea ce faci e un insemn al contemporanului. Asa ca nu conteaza ce forma prinde, atata vreme cat exprima ceva nou. » Cu celalalt n-am mai vorbit demult, nu pot sa intuiesc exact ce mi-ar spune, dar probabil s-ar lega de latura psihologica (previzibil) si m-ar sprijini. Asa facea cu orice proiect si inainte. Si nu, nu se implica prea tare, imi dadea libertate. Pictorul nu ar fi zis nimic, pentru ca la el e mai greu cu exprimarea si cu gasitul cuvintelor potrivite.
Dintre cei sase, doar doi fumau. Dar fumau rau de tot. Cu o placere pe care o afisau mereu, ca sa nu existe dubii. Ei nu fumau de nervi, de stress au pentru ca erau dependenti…noo, in niciun caz. Ei fumau « de placere ». Le placea « gustul tigarii ». Asta cred ca e singurul element pe care il aveau in comun, In rest, erau complet diferiti.
Ne-am dat intalnire in parc. Eram atat de nervoasa, era a treia oara cand ne vedeam, asa ca am luat-o pe prietena mea cu mine. Asteptam pe o banca. A venit. Cu castile in ureche, mana in buzunar, parul strans la spate. Purta un hanorac kaki. Din acel moment am vorbit in continuu. Doar eu. El asculta. Mainile imi tremurau, pasii mi se impiedicau, tineam in mana o sticla de plastic pe care o tot purtam dintr-o mana intr-alta. Dezastru. El vorbea calm, cu pauze, nu gesticula; prietena mea fuma tigara dupa tigara si se uita oarecum speriata la mine. Iar eu – nimic. O dadeam din penibil in si-mai-penibil. Si singura ocazie sa vada cum sunt si sa scot ceva de la el despre el…a picat. De fapt a fost calcata in picioare. De mine. Abia in autobuz mi s-au potolit mainile si miscarile necontrolate ale corpului.
Alta data am patit si mai rau. Si de atunci de fiecare data cand il vad, incepe sa imi bata inima tare si sa imi tremure mainile. Involuntar. Chiar daca il zaresc pe strada, iar el nu ma vede pe nimeni. E singura persoana cu care am patit vreodata asta. Si e destul de stupid, avand in vedere ca ne-am tot vazut in contexte oficiale. Cu destui oameni in jur. Unde vorbeam generalitati. Sau faceam eu chestii ciudate cu ochii – holbandu-ma, vrand sa demonstrez nu-stiu ce. Acel « je ne sais quoi » care in mod normal imi iese impecabil. Yeah, sure. Dar macar e contemporan. Este un spasm necontrolat al corpului (meu) extrem de actual cu influente usor-suprarealiste.
Da…cu el am patit cele mai neobisnuite « caderi de stomac ». Mi se parea ca il vad la vreun eveniment unde era multa lume de obicei…si in momentul ala simteam o arsura in stomac si mi se raceau mainile. Imediat. Iar apoi imi dadeam seama ca nu era el, si de cele mai multe ori respectivul nici macar nu semana cu el. Probabil imi doream atat de tare sa il vad incat… Da, eram nebuna. De fapt il vedeam peste tot si imi doream sa ne intalnim accidental in oras. Dar asta nu s-a intamplat niciodata. Era genul de om pentru care puteai sa faci o fixatie. Mai existasera antecedente. Si eu radeam de ele si ma gandeam cat de stupida e situatia. Iar acum eu eram cea care avea vise ciudate, care se apucase sa studieze pictura si curente artistice si care monitoriza cam tot ce se intampla in sfera asta. Doar-doar o aparea un eveniment la care sa fie si el prezent.
Problema e ca in contemporan se pierd majoritatea lucrurilor care ar putea schimba ceva. In actualitate mai exact. Sau in prezent. Atunci cand apar inspiratiile de-o clipa, revelatii, cand esti in autobuz si iti vine o idee depre un scenariu..sau ai in cap imagini dintr-un film. Acelea sunt momentele care ar trebui inregistrate si valorificate. In schimb,ele sunt uitate, ignorate, privite ca un surplus.
E frumos, e cu adevarat FRUMOS. Te uiti la el si iti vine sa nu iti mai schimbi privirea… Totul e asamblat cromatic si proportional..de la vestimentatie la tunsoare si la forma fetei. Si nici nu mai stiu ce fac, vobesc tare, gesticulez, tac, ma fatai de colo-colo. Si de aici pornesc « reactiile exagerate ». Adica psihicul meu e atat de praf facut, incat nu imi mai pot controla gesturile..si din dorinta de a arata ca totul este in regula, amplific toate lucrurile. Si arat ca o apucata dezmatata care abia a iesit de la balamuc si vrea sa ii acapareze pe cei cu care vorbeste. Plus ca incep sa folosesc cuvinte complicate si sa abordez teme « avangardiste ». Si totul cade. Si vorbesc tare. Ca sa fiu sigura ca s-a auzit totul. Si brusc, sunt mai sociabila cu toata lumea si sunt in stare sa iau in brate si sa pup persoane cu care nu am mai vorbit de luni de zile sau pe care abia le cunosc. Nu, nu e bine. Si cu cat incerc sa « gestionez » mai bine « criza » cu atat o dau mai mult in bara. Ca atunci cand m-a intrebat ceva din care eu am inteles doar cuvantul « agitatie » si i-am raspuns « ca intotdeauna ». S-a uitat cam ciudat, dar nu a mai zis nimic. Cine stie ce ma intrebase de fapt.. Si tocmai pentru ca nu am vrut sa fiu penibila sa intreb de 2 ori « ce-ai spus ? », e posibil sa fi facut o gafa.
Dar e frumos. Si are unele gesturi de copil. Dar are mainile suficient de puternice pentru un barbat. Iar vocea…vocea nu stiu daca as recunoste-o daca nu ar fi asociata cu persoana. Dar e placuta. Prima oara mi s-a parut ca are un anumit accent ne-bucurestean, moldovenesc sau, poate, rusesc ? Dar dupa ce m-am obisnuit cu timbrul vocal, mi-a placut.
Tot caut sa ii gasesc defecte, dar nu-mi trece niciunul prin cap. Majoritatea sunt induse de mine, dar nu au fost confirmate pe deplin : aroganta, ingamfare, infatuare, narcisism, priveste frumos pe toata lumea. Asta nu ar fi tocmai un defect, DAR problema e ca priveste pe toata lumea la fel. Si atunci, EU, care am studiat limbajul non-verbal si stiu sa interpretez intensitatea privirii, ce sa mai inteleg ? Daca are o privire uniforma-draguta-zambareata cu trei sferturi din cei pe care ii cunoaste ? Bergman, Ingmar Bergman..
Trebuie sa imi gasesc o ocupatie. Si sa-mi stabilesc prioritatile. Pentru ca de ceva timp stagnez si trec de la o stare la alta mult prea repede. Trebuie sa iau o pauza, sa reincep sa scriu si sa ma gandesc daca nu mi-ar prinde bine sa plec la Bruxelles. In teorie, stiu foarte bine ce ar trebui sa urmeze.
Acum citesc Victimele Datoriei de Eugen Ionescu si tot descopar bucati « contemporane », lucruri la care m-am gandit si eu, numai ca nu le-am scris pe nicaieri. Uneori le-am discutat la o iesire in oras.. Dar nici astea nu mai sunt ca inainte.. Toti cunoscutii mei se blazeaza usor-usor. Si eu trebuie sa-mi conserv toata energia, sa izbucnesc de cateva ori, ca sa ii tin pe picioare si sa dinamizez contextul. Cand sunt eu jos, totul cade. Si monotonul devine dominant. Asa s-a intamplat toata saptamana. Am tacut si am stat la locul meu. Si toata lumea a fost trista si blazata. Si unii chiar dadeau vina pe mine pentru asta. PENTRU CA S-AU OBISNUIT SA II SCOT EU DIN STARE. Dar pe mine cine ma scoate?
Cand am plecat de la intalnirea (cea de-a treia si ultima) cu muzicianul, eram dezamagita. Nu fusese cum ma asteptam, cum speram sa fie, nu a vrut sa discute decat despre domeniul lui, parea complet limitat in inchis in aria aceea. Toata lumea care il cunoaste spune ca e foarte destept, ca are sclipiri si idei geniale, dar cu mine nu a fost asa. M-a dezamagit zambetul, rasul, omuletul, atitudinea…vocea ? Antonioni
Imi place sa cumpar carti. Sa merg intr-o librarie, sa le rasfoiesc, sa decid care e mai buna, sa le pun inapoi pe raft, apoi sa ma intorc si sa le cumpar. Ma relaxeaza sa fac asta mai mult decat sa imi iau haine, incaltaminte, bijuterii. Dupa ce imi iau o carte chiar simt ca am facut ceva util , ca nu am pierdut timpul, ca am descoperit un autor bun sau un roman rar. Nu-mi plac bijuteriile. Deloc. Nu-mi place sa-mi inzorzonez mainile, degetele si gatul si tot felul de lanturi,lantisoare, margele si inele. Uneori imi face placere sa imi cumpar cercei care se asorteaza perfect cu vreo haina de-ale mele. Dar atat.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 30 august 2007 23:26:00]
M-am trezit si aveam inca impresia ca sunt in vis. Telefonul vibra. Credeam ca e doua noaptea si ca sunt la petrecerea mare din holul facultatii. Am bajbait ceva la telefon si am vrut sa ma intorc in vis. Tocmai aparuse tipul in camasa-carouri cu care vroiam sa vorbesc. Era prea multa lumina. 9 :00.
Puteam sa zic m-am trezit, dar inca dormeam. Puteam sa povestesc imaginile amestecate dintre vis si realitate. Cum am crezut in vis ca imi suna mobilul si vedeam limbile de la ceasul de pe perete. 2 :00. Imogen Heap – Sleep. Dar ar fi sunat poetico-patetic. Plastic si prea departe de « fapt » in sine. Vorbe frumoase care creeaza cel mult imagini. Si dau “nota” aceea de artist neinteles care vrea sa vorbeasca printer randuri, sa incifreze, sa faca textul accesibil doar pentru initiati.
Adevarul e ca mi-era dor de proza. Curge mai lin. Piesele de teatru sunt mai « poticnicioase », se mai ineaca, fac salturi de la personaj la limbaj. Si totul trebuie sa fie in echilibru cu personajul. E-chi-li-bru. Ca in dans. Cu diferenta ca dansul te transpune mai repede intr-o stare, in comparatie cu teatrul, unde ai nevoie de pregatire. O oarecare pregatire, in prealabil. Mai e si muzica… Teatrul pe muzica e mai puternic decat dansul pe muzica. Este la fel de adevarat ca dansul fara muzica nu are intensitate, indiferent cat de bine s-ar potrivi partenerii. Ca in patinaj, unde reusesc sa alunece mai bine decat in dansul propriu-zis si sa traiasca in cele 4 minute la fel de intens ca pe o scena de teatru.
Suzanne Vega – Caramel canta pe fundal..Credeam ca o sa fie o zi normala : alergat dupa autobuz - plimbat prin centru – intrat prin buticuri – uitat dupa nimicuri – cumparat tot felul de prostii – intalnit cu niste cunoscuti.
Eram in autobuz. Vai, cat de tare seamana cu un puzzle,desi am incercat sa evit asta ! Situatia seamana cu un puzzle, nu autobuzul – ca sa nu existe confuzii. « Faptul » conteaza si cu toate astea imaginile ocupa mai mult loc… Paragrafe scurte. Si actiune muult amanata. Amanarile ma fac sa ma gandesc la : mutat impreuna, seminarii, intalniri cu prietenii, mers in cafeneaua mea preferata, casatorie, cumparare crema de epilat, vizionat filme. Ceea ce ma duce cu gandul la intarzieri care presupun : Universitate, coafura, troleu care nu mai vine, alergat pe o portiune foarte mica, eventual pana la iesirea din metrou (pentru ca dupa aceea obosesc), par ravasit, uneori intentionat, haine cazute de pe umar – si asta intentionat. Cand se intampla asta, am in fata o imagine cinematografica, un cadru…parca vad amorsa... schimbare de unghi.
Eram in autobuz si incercam sa nu ma gandesc la nimic. Sa privesc intr-un punct fix. Sa ignor lumea care tanjea la locul pe care stateam. M-am ridicat brusc si am coborat. Un fel de impuls…sau poate stiam dinainte ca o sa fac asta, dar am vrut sa “ma” surprind. Parcul era aproape. Nu mai fusesem singura in parc. Mereu insotita. Asta e regula. De-aia e parc. Dar inainte de parc, trebuia sa trec prin fata casei lui. Puteam sa ocolesc…dar muream de curiozitate. Nu-l mai vazusem de 2 ani. Doi…Si la mine in vis aparea ora 2.
Shrunk Anansie – Twisted la i-pod. Poarta era deschisa. Cainele nu zicea nimic. Am stat cateva secunde sa-mi aduc aminte numele lui. L-am strigat. Nu a reactionat. M-am dus dupa el….si l-am mangaiat pe burtica. Nu avea cum sa nu ii placa. De fapt, era un caine foarte blazat, si nimic din ce i-as fi facut nu ar fi starnit o sclipire in ochii lui. Negri. Mici. Era linistit ca un capricorn, multumit de situatia lui, nu-si dorea nimic mai mult ori mai putin si nu mai era in stare sa se entuziasmeze. Speram sa nu fi fost dintotdeauna asa.
Pana sa ma ridic in picioare, s-a deschis usa. Eram in genunchi si am ridicat privirea. “Uau…te-ai tuns..” a zis el. Aveam cafeaua in mana..am sorbit o inghititura si am zis ceva banal. Nu ma mai concentram. I-am zis sa intram putin sa stam pe trepte la racoare. Venisem pentru ca aveam nevoie de niste sfaturi muzicale..iar el se ocupa si de asta. Cred ca a fost un pretext destul de cretin, as fi putut sa iau informatiile alea din multe alte locuri. Inclusiv de pe net. Dar eu am vrut o « sursa » sigura. Yeah, right.
Isi lasase parul lung, il tinea in coada, se facuse mai inalt…Rectific : mie imi parea mai inalt..Acum observam ca avea dinti de dinozaur. Pui de dinozaur, adica toti dintii la aceeasi dimensiune. Si i se vedea omuletul intr-un fel foarte ciudat cand radea. Oricum , radea destul de rar... Nu-mi spunea mai nimic despre el, imi dadea numai notiuni teoretice despre subiecte teoretice.. Si eram atat de curioasa si tot incercam sa il provoc..si n-a mers. Mama lui se tot fataia pe acolo.. Arata ca o nemtoaica : slaba, blonda, imbracata sport, machiata foarte discret…privire dreapta. Fara inflexiuni. Ar fi putut sa fie o soacra destul de scortoasa. Vreau sa zic, in general. In cazul in care el si-ar fi gasit pe cineva.
Il stiam de trei ani. In trei ani vorbisem de trei ori. O data il rugasem sa se dea la o parte, altadata il intrebasem cat mai dureaza concertul si..ultima data vorbisem despre o carte. Atat. Si parea un personaj atat de enigmatic si de interesant ..si cu multe resurse intelectuale. Si vroiam sa vad daca chiar era asa.. De aceea ma dusesem acolo.. Si pentru ca il visasem cu o noapte inainte. El venise la doua noaptea cu o camasa in carouri.
Am gasit niste versuri care suna atat de bine. Dar daca nu ar fi in franceza, si-ar pierde nuanta. Le toi du moi – Carla Bruni.
Cand l-am vazut prima data, avea o esarfa visinie la gat, camasa alba desfacuta si o vesta neagra. Era altcineva, nu muzicianul. Paltonul si-l daduse deja jos si il asezase pe scaun. Avea ochelari. Rotunzi. Arata asa cum imi imaginam c-ar fi aratat Picasso, inainte de a vedea vreo poza cu el. Nu era in stare sa lege doua fraze. Cred ca avea emotii. Punea intrebari putine, iar in restul timpului tacea. Se grabea mereu sa termine ce avea de facut ca sa ajunga la metrou. O data ne-am intalnit cu el. Eram mai multe fete. Prima data s-a facut ca nu ne vede. Apoi, dupa ce l-am salutat toate, a dat din cap. Pe vremea aia ne gandeam ca se duce sa se vada cu amanta. Credeam ca inca locuieste cu mama lui… Si ca e imbatranit prematur. Si – in mod evident – ca e indragostit in secret de o studenta mignona. Nu semana cu niciun altul din poveste. Nu canta la niciun intrument, nu aprecia suprarealismul, nu-i placea sa vorbeasca, nu era narcisist, nu compunea, doar ca se imbraca ciudat. Nu inota, nu facea sport si nu dansa. Poate ar fi facut cu greu una din activitatile astea daca ar fi fost mort de beat, ne gandeam atunci.
Celalalt a fost dezamagire, din punct de vedere fizic. Era urat, extrem de inalt si purta ochelari. Se imbraca elegant si vorbea ca un snob. Era obsedat de calculator si avea dintii mari. Maini lungi. Avea unghii ingrijite si se asorta. Asta era bine. Si citise multe carti de psihologie…Cam prea multe… Se pricepea sa discute, sa argumenteze…sa pastreze o oarecare tensiune in discutii. E si asta o chestie. Sa starnesti curiozitatea doar prin discutii si teme abordate. Era foarte direct. A plecat. Departe. Cu masina lui imensa. Neagra. Extrem de rara.
Frumosul nu a fost frumos dintotdeauna. Cel putin nu parea. Dar era teribil de aranjat…inca e..Un metrosexual cu o imagine foarte buna. Haine asortate, moderne, genti dintre cele mai rare…insigne, orice element il folosea in favoarea lui pentru a-si individualiza tinuta. Parul tuns scurt, saten deschis…ochi caprui deschis…dinti albi. Mergea prin cluburi, cunostea o groaza de persoane, era mereu pe drumuri. Asta a fost cel mai complex din punct de vedere preferinte. Doar ca era prea legat de contemporan si prea dispretuia orice forma de clasic. Dar citea mult, nu atat de mult pe cat si-ar fi dorit, frecventa cafenele si cluburi de calitate, avea prieteni artisti, asculta mult jazz, fuma prea mult. Numai tigari tari. Si vorbea mult. Ti-ar fi povestit ore in sir despre obsesiile sale si despre unicitate. Devenea cam demagog uneori. Ingamfat, arogant. Cam asa era perceput. Cu mine se purta intotdeauna ca de la egal la egal. Banuiesc ca si cu ceilalti. Dar cei cu care nu vorbea sau care il stiau doar din vedere…il dispretuiau. Si il vorbeau de rau pentru atitudinea aroganta de tipul « I’m the man ». Sau … ?
Suparatul putea sa fie si arogant, si calm, si superior si amuzant. Era extrem de complex si foarte destept. Dar nu citea. Si nu aprecia deloc avantgardismul, noul val. Era ancorat in valorile vechi, in clasic. Fizicul lui era foarte contradictoriu. Ba avea parul lung, ba se tundea scurt de tot, bai isi facea creasta, ba il vopsea…ba avea barba ba se radea de tot. La fel si preferintele…ii placea sa cante, dar nu ii placea sa iasa in oras, in cafenele, sa viziteze muzee. Doar in bodeci sau pe munte. Facea iesiri rare cu multa lume. In rest, statea in casa si asculta muzica. Foarte rar, mergea la opera. Foarte rar.
Artistul a fost mereu artist, chiar daca toate elementele legate de el duceau intr-o cu totul alta directie. Oricum, era cel mai consecvent. Era mereu barbierit, avea mereu parul tuns mediu spre scurt, se imbraca in kaki, crem, maro…Mergea in cafenele, parcuri, muzee, pizzerii…mergea cam oriunde daca era chemat. Era strans legat de prietenii din copilarie..vreo trei : doi baieti si-o fata-baietoaica. In rest, nu avea un cerc foarte mare. Dar citea…mult kafka…multa literatura de calitate. Si vorbea extrem de corect si de ingrijit. Cu el aveai mereu despre ce sa vorbesti. Ii placeau teatrul si filmul, fotografia, scria si avea mintea destupata. Doar ca…devenea monoton la un moment dat. Aproba aproape tot. Cu initiativele statea mai prost. Atunci.
Pana acum sunt : muzicianul, pictorul, celalalt, frumosul, suparatul, artistul. Adica sase. In 2007 au murit tot sase oameni care mi-au atras atentia: Pavarotti, Bergman, Antonioni, Watzlawick, Pittis, Dinica.
Muzicianul – Antonioni
Pictorul – Pavarotti
Celalalt – Watzlawick
Frumosul – Bergman
Suparatul – Pittis
Artistul – Dinica
Daca e sa fac un joc de imaginatie, cam asa i-as asocia…pentru o piesa de teatru de exemplu. Daca ar trebui sa le distribui cate un rol. Stau si ma intreb acum, cum ar arata toti sase pe o scena ? De fapt cum ar fi sa se cunosca toti sase, sa se afle in aceeasi incapere. Singuri. Dezastru. Frumosul l-ar enerva pe suparat, artistul ar incepe o conversatie cu celalalt – ca tot se stiau ei doi de dinainte, pictorul ar ramane pe dinafara, iar muzicianul ar observa in tacere. Acum ca ma gandesc mai bine, muzicianul si suparatul se stiau intre ei. Si nu, nu se intelegeau deloc. Dar deja devine prea complicat.
Suparatul ar spune acum : « Dar care e mesajul ?? Care e mesajul? Nu iti dai seama ca o chestie fara mesaj e complet inutila? Ca si cum nu ar exista?”. Dar ar veni apoi artistul care mi-ar explica: “Nu conteaza cum. Important e sa faci ce simti. Utilitatea se va gasi dupa aceea. Dar trebuie sa gasesti un mesaj pe care sa il ai in minte dinainte de a te apuca de scris. », iar frumosul ar gasi solutia : « Tot ceea ce faci e un insemn al contemporanului. Asa ca nu conteaza ce forma prinde, atata vreme cat exprima ceva nou. » Cu celalalt n-am mai vorbit demult, nu pot sa intuiesc exact ce mi-ar spune, dar probabil s-ar lega de latura psihologica (previzibil) si m-ar sprijini. Asa facea cu orice proiect si inainte. Si nu, nu se implica prea tare, imi dadea libertate. Pictorul nu ar fi zis nimic, pentru ca la el e mai greu cu exprimarea si cu gasitul cuvintelor potrivite.
Dintre cei sase, doar doi fumau. Dar fumau rau de tot. Cu o placere pe care o afisau mereu, ca sa nu existe dubii. Ei nu fumau de nervi, de stress au pentru ca erau dependenti…noo, in niciun caz. Ei fumau « de placere ». Le placea « gustul tigarii ». Asta cred ca e singurul element pe care il aveau in comun, In rest, erau complet diferiti.
Ne-am dat intalnire in parc. Eram atat de nervoasa, era a treia oara cand ne vedeam, asa ca am luat-o pe prietena mea cu mine. Asteptam pe o banca. A venit. Cu castile in ureche, mana in buzunar, parul strans la spate. Purta un hanorac kaki. Din acel moment am vorbit in continuu. Doar eu. El asculta. Mainile imi tremurau, pasii mi se impiedicau, tineam in mana o sticla de plastic pe care o tot purtam dintr-o mana intr-alta. Dezastru. El vorbea calm, cu pauze, nu gesticula; prietena mea fuma tigara dupa tigara si se uita oarecum speriata la mine. Iar eu – nimic. O dadeam din penibil in si-mai-penibil. Si singura ocazie sa vada cum sunt si sa scot ceva de la el despre el…a picat. De fapt a fost calcata in picioare. De mine. Abia in autobuz mi s-au potolit mainile si miscarile necontrolate ale corpului.
Alta data am patit si mai rau. Si de atunci de fiecare data cand il vad, incepe sa imi bata inima tare si sa imi tremure mainile. Involuntar. Chiar daca il zaresc pe strada, iar el nu ma vede pe nimeni. E singura persoana cu care am patit vreodata asta. Si e destul de stupid, avand in vedere ca ne-am tot vazut in contexte oficiale. Cu destui oameni in jur. Unde vorbeam generalitati. Sau faceam eu chestii ciudate cu ochii – holbandu-ma, vrand sa demonstrez nu-stiu ce. Acel « je ne sais quoi » care in mod normal imi iese impecabil. Yeah, sure. Dar macar e contemporan. Este un spasm necontrolat al corpului (meu) extrem de actual cu influente usor-suprarealiste.
Da…cu el am patit cele mai neobisnuite « caderi de stomac ». Mi se parea ca il vad la vreun eveniment unde era multa lume de obicei…si in momentul ala simteam o arsura in stomac si mi se raceau mainile. Imediat. Iar apoi imi dadeam seama ca nu era el, si de cele mai multe ori respectivul nici macar nu semana cu el. Probabil imi doream atat de tare sa il vad incat… Da, eram nebuna. De fapt il vedeam peste tot si imi doream sa ne intalnim accidental in oras. Dar asta nu s-a intamplat niciodata. Era genul de om pentru care puteai sa faci o fixatie. Mai existasera antecedente. Si eu radeam de ele si ma gandeam cat de stupida e situatia. Iar acum eu eram cea care avea vise ciudate, care se apucase sa studieze pictura si curente artistice si care monitoriza cam tot ce se intampla in sfera asta. Doar-doar o aparea un eveniment la care sa fie si el prezent.
Problema e ca in contemporan se pierd majoritatea lucrurilor care ar putea schimba ceva. In actualitate mai exact. Sau in prezent. Atunci cand apar inspiratiile de-o clipa, revelatii, cand esti in autobuz si iti vine o idee depre un scenariu..sau ai in cap imagini dintr-un film. Acelea sunt momentele care ar trebui inregistrate si valorificate. In schimb,ele sunt uitate, ignorate, privite ca un surplus.
E frumos, e cu adevarat FRUMOS. Te uiti la el si iti vine sa nu iti mai schimbi privirea… Totul e asamblat cromatic si proportional..de la vestimentatie la tunsoare si la forma fetei. Si nici nu mai stiu ce fac, vobesc tare, gesticulez, tac, ma fatai de colo-colo. Si de aici pornesc « reactiile exagerate ». Adica psihicul meu e atat de praf facut, incat nu imi mai pot controla gesturile..si din dorinta de a arata ca totul este in regula, amplific toate lucrurile. Si arat ca o apucata dezmatata care abia a iesit de la balamuc si vrea sa ii acapareze pe cei cu care vorbeste. Plus ca incep sa folosesc cuvinte complicate si sa abordez teme « avangardiste ». Si totul cade. Si vorbesc tare. Ca sa fiu sigura ca s-a auzit totul. Si brusc, sunt mai sociabila cu toata lumea si sunt in stare sa iau in brate si sa pup persoane cu care nu am mai vorbit de luni de zile sau pe care abia le cunosc. Nu, nu e bine. Si cu cat incerc sa « gestionez » mai bine « criza » cu atat o dau mai mult in bara. Ca atunci cand m-a intrebat ceva din care eu am inteles doar cuvantul « agitatie » si i-am raspuns « ca intotdeauna ». S-a uitat cam ciudat, dar nu a mai zis nimic. Cine stie ce ma intrebase de fapt.. Si tocmai pentru ca nu am vrut sa fiu penibila sa intreb de 2 ori « ce-ai spus ? », e posibil sa fi facut o gafa.
Dar e frumos. Si are unele gesturi de copil. Dar are mainile suficient de puternice pentru un barbat. Iar vocea…vocea nu stiu daca as recunoste-o daca nu ar fi asociata cu persoana. Dar e placuta. Prima oara mi s-a parut ca are un anumit accent ne-bucurestean, moldovenesc sau, poate, rusesc ? Dar dupa ce m-am obisnuit cu timbrul vocal, mi-a placut.
Tot caut sa ii gasesc defecte, dar nu-mi trece niciunul prin cap. Majoritatea sunt induse de mine, dar nu au fost confirmate pe deplin : aroganta, ingamfare, infatuare, narcisism, priveste frumos pe toata lumea. Asta nu ar fi tocmai un defect, DAR problema e ca priveste pe toata lumea la fel. Si atunci, EU, care am studiat limbajul non-verbal si stiu sa interpretez intensitatea privirii, ce sa mai inteleg ? Daca are o privire uniforma-draguta-zambareata cu trei sferturi din cei pe care ii cunoaste ? Bergman, Ingmar Bergman..
Trebuie sa imi gasesc o ocupatie. Si sa-mi stabilesc prioritatile. Pentru ca de ceva timp stagnez si trec de la o stare la alta mult prea repede. Trebuie sa iau o pauza, sa reincep sa scriu si sa ma gandesc daca nu mi-ar prinde bine sa plec la Bruxelles. In teorie, stiu foarte bine ce ar trebui sa urmeze.
Acum citesc Victimele Datoriei de Eugen Ionescu si tot descopar bucati « contemporane », lucruri la care m-am gandit si eu, numai ca nu le-am scris pe nicaieri. Uneori le-am discutat la o iesire in oras.. Dar nici astea nu mai sunt ca inainte.. Toti cunoscutii mei se blazeaza usor-usor. Si eu trebuie sa-mi conserv toata energia, sa izbucnesc de cateva ori, ca sa ii tin pe picioare si sa dinamizez contextul. Cand sunt eu jos, totul cade. Si monotonul devine dominant. Asa s-a intamplat toata saptamana. Am tacut si am stat la locul meu. Si toata lumea a fost trista si blazata. Si unii chiar dadeau vina pe mine pentru asta. PENTRU CA S-AU OBISNUIT SA II SCOT EU DIN STARE. Dar pe mine cine ma scoate?
Cand am plecat de la intalnirea (cea de-a treia si ultima) cu muzicianul, eram dezamagita. Nu fusese cum ma asteptam, cum speram sa fie, nu a vrut sa discute decat despre domeniul lui, parea complet limitat in inchis in aria aceea. Toata lumea care il cunoaste spune ca e foarte destept, ca are sclipiri si idei geniale, dar cu mine nu a fost asa. M-a dezamagit zambetul, rasul, omuletul, atitudinea…vocea ? Antonioni
Imi place sa cumpar carti. Sa merg intr-o librarie, sa le rasfoiesc, sa decid care e mai buna, sa le pun inapoi pe raft, apoi sa ma intorc si sa le cumpar. Ma relaxeaza sa fac asta mai mult decat sa imi iau haine, incaltaminte, bijuterii. Dupa ce imi iau o carte chiar simt ca am facut ceva util , ca nu am pierdut timpul, ca am descoperit un autor bun sau un roman rar. Nu-mi plac bijuteriile. Deloc. Nu-mi place sa-mi inzorzonez mainile, degetele si gatul si tot felul de lanturi,lantisoare, margele si inele. Uneori imi face placere sa imi cumpar cercei care se asorteaza perfect cu vreo haina de-ale mele. Dar atat.
Fizica
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 3 mai 2007 22:54:00]
Fizica.disp young.bi.bo.ep.frank.olimp.tot.raceala.nas.curge.confidentialitate.intimitate.adevar spus care doare.minciuna care nu doare si rezolva psihicul.convingeri.am slabit vreo 6 kile
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 3 mai 2007 22:54:00]
Fizica.disp young.bi.bo.ep.frank.olimp.tot.raceala.nas.curge.confidentialitate.intimitate.adevar spus care doare.minciuna care nu doare si rezolva psihicul.convingeri.am slabit vreo 6 kile
Colaj de vise
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 3 octombrie 2004 10:43:00]
COLAJ DE VISE
Isi scria visele in fiecare dimneata aproape teleghidat. In fiecare seara isi punea pe noptiera un carnetel si un pix.
Apoi a murit. Sau a disparut.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 3 octombrie 2004 10:43:00]
COLAJ DE VISE
Isi scria visele in fiecare dimneata aproape teleghidat. In fiecare seara isi punea pe noptiera un carnetel si un pix.
Apoi a murit. Sau a disparut.
Ascuns in strada
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 18 martie 2004]
E miezul noptii. Doisprezece fix!!...si tocmai mi-am amintit de dentist! Eram in salonul de asteptare si ma uitam la oamenii din jurul meu care pareau atat de distanti... Nici nu se priveau intre ei, si , daca o faceau, era in asa mod incat sa isi exprime superioritatea.. Mi se pare incitant sa observi comportamentul oamenilor in situatii ca acestea... Dar nu asta vroiam sa zic. Eu stateam, analizandu-i si plictisindu-ma ptk nu aveam cu cine sa vorbesc...urasc sa tac din gura... Si atunci s-a intamplat ceva curios si inedit pt mine, pt ca era prima oara. E destul de greu de explicat de la ce a pornit totul, pt ca nici macar eu nu imi dau seama, dar mi-am eliberat mintea...si am vrut sa vad care sunt primele cuvinte care imi trec prin cap atunci in momentul enervant de asteptare prelungita. Si le-am notat in memoria telefonului. Recent am dat peste ele... din greseala.
Acum stau si le citesc... Oare ce era in capul meu atunci? Gest, putere, orb, negru, plan, lalea, perdea, zambet, tarait, privire, teama, lovitura, pictura, iluzie, parcare, evolutie, memorie, nuanta, tipar, gol, zgomot, zbucium! Aparent nu au nici o legatura intre ele, si totusi mintea mea s-a gandit in aceasta ordine la ele. Nici macar nu am stat sa meditez...cuvintele veneau de la sine...iar cand se opreau...se termina seria. Dupa un timp de asteptare, in care nu mai imi amintesc bine ce am facut, am revenit la acest „joculet”. Urmatoarea serie de cuvinte a fost: jonglat, bile, padure, grija, teama, ren, frig, dezamagire, lista, nedrept, preot, asteptare, nerabdare, joc, luminite, ring, zbarnait, urs, somn, aparenta, cor. La fel: unele se leaga intre ele, dar nu au nici o legatura evidenta cu restul continutului... Curios...incerc sa imi dau seama...care este elementul care declanseaza, incerc sa gasesc o explicatie cat de mica dar....
Ce-ar fi sa fac asta si acum? Sa vedem: dechid geamul, se face frig...stau putin fara sa ma gandesc la nimic si... Parbriz, vointa, lampa, miros, hambar, bezna, nor, silueta, confuzie, ignoranta, talaz, urlet. Gata! S-a oprit seria. Acum stau sa ma gandesc la ele...si cred ca incep sa inteleg, desi nu sunt sigura. Dar chiar daca as reusi , intr-un final, sa aflu misterul...la ce m-ar ajuta? Nu! Nu vreau sa-l aflu! E mai captivant asa! ...uneori e mai placut sa nu stii anumite lucruri, ca sa reusesti sa fii fericit... Si totusi, in anumite situatii trebuie sa ai unele certitudini, altfel confuzia devine din ce in ce mai obsedanta....lucrurile o iau putin pe o traiectorie care este uneori putin departe de realitate, se formeaza anumite stari si senzatii, in urma acestor interpretari gresite si...in cele din urma...totul se incheie cu o senzatie fara nici un sens, care te indispune si te face sa meditezi indelung... Apoi, scapand de euforia momentului iti dai seama ca te-ai pripit.si ca de fapt nu era atat de tragic...si din contra, era exact invers...numai ca amplificarea unei situatii..sau a unor senzatii...nu e niciodata benefica... Teoretic pare mai mult decat simplu, dar practic... niciodata nu se intampla cum ai vrea sa se intample. Asta nu e neaparat rau, aduce elementul surpriza, imprevizibilitatea, mai „pipereaza” putin rutina care s-ar instaura daca toti am face intotdeauna exact ceea ce ne-am planificat, dupa un program fix, speriindu-ne de orice alt lucru care nu e prevazut in „agenda”... Nu asta inseamna sa fii o persoana echilibrata. Dar deja intru pe taramul conceptelor complexe.care, in fond, difera de la persoana la persoana....
Lasand asta la o parte, imi amintesc ca nu e prima data cand patesc asa ceva! O data, eram bolnava...e posibil sa fi avut si febra...si eram la scoala, parca in ora de engleza. Si imi rasunau in cap 2 cuvinte: tundra si termita!! Pe langa faptul ca ma enerva fiecare zgomot din jurul meu, devenisem irascibila din cauza starii proaste si a febrei, probabil, nu puteam sa scap de cuvintele astea 2!! Si ele kiar ca nu au nici o legatura, in afara de faptul ca incep amandoua cu T!Curios... cine stie ce semnificatii si simboluri ezoterice, care nici prin cap nu imi trec, se ascund in spatele lor??
Am adormit cu capul pe tastatura...acum m-am trezit. Imi amintesc vag ceea ce am scris, ca prin vis. In acelasi timp, sunt prea adormita ca sa recitesc. E ciudat: nu stiu cand am adormit, nu imi amintesc daca am visat ceva....tot ceea ce simt e senzatia. Intotdeauna m-am gandit cum se poate exprima cel mai bine o senzatie...si nu am aflat raspunsul. Poate o sa il aflu maine pe strada sau in autobuz, de obicei acolo se intampla cele mai importante lucruri. Fiind in continuu contact cu oamenii, mintea lucreaza de doua ori mai repede si astfel descoperi lucruri noi... privite si dintr-o alta perspectiva.
(18 martie 2004)
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 18 martie 2004]
E miezul noptii. Doisprezece fix!!...si tocmai mi-am amintit de dentist! Eram in salonul de asteptare si ma uitam la oamenii din jurul meu care pareau atat de distanti... Nici nu se priveau intre ei, si , daca o faceau, era in asa mod incat sa isi exprime superioritatea.. Mi se pare incitant sa observi comportamentul oamenilor in situatii ca acestea... Dar nu asta vroiam sa zic. Eu stateam, analizandu-i si plictisindu-ma ptk nu aveam cu cine sa vorbesc...urasc sa tac din gura... Si atunci s-a intamplat ceva curios si inedit pt mine, pt ca era prima oara. E destul de greu de explicat de la ce a pornit totul, pt ca nici macar eu nu imi dau seama, dar mi-am eliberat mintea...si am vrut sa vad care sunt primele cuvinte care imi trec prin cap atunci in momentul enervant de asteptare prelungita. Si le-am notat in memoria telefonului. Recent am dat peste ele... din greseala.
Acum stau si le citesc... Oare ce era in capul meu atunci? Gest, putere, orb, negru, plan, lalea, perdea, zambet, tarait, privire, teama, lovitura, pictura, iluzie, parcare, evolutie, memorie, nuanta, tipar, gol, zgomot, zbucium! Aparent nu au nici o legatura intre ele, si totusi mintea mea s-a gandit in aceasta ordine la ele. Nici macar nu am stat sa meditez...cuvintele veneau de la sine...iar cand se opreau...se termina seria. Dupa un timp de asteptare, in care nu mai imi amintesc bine ce am facut, am revenit la acest „joculet”. Urmatoarea serie de cuvinte a fost: jonglat, bile, padure, grija, teama, ren, frig, dezamagire, lista, nedrept, preot, asteptare, nerabdare, joc, luminite, ring, zbarnait, urs, somn, aparenta, cor. La fel: unele se leaga intre ele, dar nu au nici o legatura evidenta cu restul continutului... Curios...incerc sa imi dau seama...care este elementul care declanseaza, incerc sa gasesc o explicatie cat de mica dar....
Ce-ar fi sa fac asta si acum? Sa vedem: dechid geamul, se face frig...stau putin fara sa ma gandesc la nimic si... Parbriz, vointa, lampa, miros, hambar, bezna, nor, silueta, confuzie, ignoranta, talaz, urlet. Gata! S-a oprit seria. Acum stau sa ma gandesc la ele...si cred ca incep sa inteleg, desi nu sunt sigura. Dar chiar daca as reusi , intr-un final, sa aflu misterul...la ce m-ar ajuta? Nu! Nu vreau sa-l aflu! E mai captivant asa! ...uneori e mai placut sa nu stii anumite lucruri, ca sa reusesti sa fii fericit... Si totusi, in anumite situatii trebuie sa ai unele certitudini, altfel confuzia devine din ce in ce mai obsedanta....lucrurile o iau putin pe o traiectorie care este uneori putin departe de realitate, se formeaza anumite stari si senzatii, in urma acestor interpretari gresite si...in cele din urma...totul se incheie cu o senzatie fara nici un sens, care te indispune si te face sa meditezi indelung... Apoi, scapand de euforia momentului iti dai seama ca te-ai pripit.si ca de fapt nu era atat de tragic...si din contra, era exact invers...numai ca amplificarea unei situatii..sau a unor senzatii...nu e niciodata benefica... Teoretic pare mai mult decat simplu, dar practic... niciodata nu se intampla cum ai vrea sa se intample. Asta nu e neaparat rau, aduce elementul surpriza, imprevizibilitatea, mai „pipereaza” putin rutina care s-ar instaura daca toti am face intotdeauna exact ceea ce ne-am planificat, dupa un program fix, speriindu-ne de orice alt lucru care nu e prevazut in „agenda”... Nu asta inseamna sa fii o persoana echilibrata. Dar deja intru pe taramul conceptelor complexe.care, in fond, difera de la persoana la persoana....
Lasand asta la o parte, imi amintesc ca nu e prima data cand patesc asa ceva! O data, eram bolnava...e posibil sa fi avut si febra...si eram la scoala, parca in ora de engleza. Si imi rasunau in cap 2 cuvinte: tundra si termita!! Pe langa faptul ca ma enerva fiecare zgomot din jurul meu, devenisem irascibila din cauza starii proaste si a febrei, probabil, nu puteam sa scap de cuvintele astea 2!! Si ele kiar ca nu au nici o legatura, in afara de faptul ca incep amandoua cu T!Curios... cine stie ce semnificatii si simboluri ezoterice, care nici prin cap nu imi trec, se ascund in spatele lor??
Am adormit cu capul pe tastatura...acum m-am trezit. Imi amintesc vag ceea ce am scris, ca prin vis. In acelasi timp, sunt prea adormita ca sa recitesc. E ciudat: nu stiu cand am adormit, nu imi amintesc daca am visat ceva....tot ceea ce simt e senzatia. Intotdeauna m-am gandit cum se poate exprima cel mai bine o senzatie...si nu am aflat raspunsul. Poate o sa il aflu maine pe strada sau in autobuz, de obicei acolo se intampla cele mai importante lucruri. Fiind in continuu contact cu oamenii, mintea lucreaza de doua ori mai repede si astfel descoperi lucruri noi... privite si dintr-o alta perspectiva.
(18 martie 2004)
10 din zece
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 18 februarie 2007 16:22:00]
10 din zece
Top 10 ale viselor
Top 10 ale viziunilor cinematografice
Top 10 ale filmelor
Top 10 ale senzatiilor
Top 10 ale lucrurilor
Top 10 ale alimentelor
Ordinea e aleatorie.
VISE:
1) Liftul-scarile
2) Teroristul
3) Cladirile 1
4) Maseaua
5) Mama si cainii LUI
6) El la casa noastra – vecinii
7) Homeless
8) Hotul de I-pod
9) Supermarket – colaj
10) Emisiunea – mare
1) Liftul – scarile (29.09.06)
Ne-am intalnit intr-un parc. Erau multe trepte. Am coborat. El trebuia sa filmeze niste cadre, dar pe jos erau balti. In primele cadre nu fusesera. I-am explicat ca nu e bine si ca daca nu ma crede sa astepte pana la filmare sa vada. A zis ca spera sa nu stau atat de mult… « Ai de gand sa stai CHIAR atat de mult ? » Oftica.
Am ajuns in fata a 2 lifturi. (erau afara aceste lifturi) El s-a luat pe cel din stanga. Singur. L-am intrebat la ce etaj sa urc, darn u mi-a raspuns. A mormait ceva gen: “Cel mai mic de sus”.
Am urcat in liftul din dreapta. El pornise deja. Liftul avea butoane pana la etajul 10. m-am gandit ca e prea sus la 10 si am apasat 9. liftul mergea foarte incet. La un moment dat nu se mai misca, asa ca am deschis usile. Eram oprita intre etaje, iar in fata mea era o parcare subterana. Niste oameni carau bucati de metal, iar in fata era o iesire din care tasnea lumina.
M-am uitat la liftul din stanga sa vad la ce etaj se oprise, darn u era aprins nici un beculet sin u se auzea nimic. Am alergat spre iesire repede de tot de teama sa nu se intample ceva si sa se termine. (prima constatare a starii de vis)
Afara – trepte. Chestii care se intampla repede : pinguinul ranit, gropi in pamant, foca fara ochi, animale ranite, pasari. Le intalneam si incercam sa le ajut, dar nu reuseam.
M-am intalnit cu domnul T. Am coborat impreuna niste scari. Mi-a explicat ca toate astea reprezinta viitorul si ca ceea ce voi schimba aici va afecta viitorul meu ori al celorlalti. Am urcat cu el in lift. Nu am vazut pe ce buton a apasat. Am coborat si erau IAr trepte. Mi-a zis ca cel mai indicat e san u modific nimic sis a trec ca si cum nu as fi acolo. Mi-a cerut sa-i zic o masura cand am iesit din lift. Pe lift scria S. Eu am zis M. (la sfarsitul calatoriei nu ma ingrasasem desi el asa imi spusese). Am trecut prin piete, tarabe, ma tot impiedicam de oameni si legume si daramam fructe. Si cu cat ma chinuiam mai tare sa nu modific nimic, cu atat ramaneam mai in urma si daramam lucruri in drumul meu.
M-am intalnit cu V. Urcam scari impreuna, era multa iarba, iar el ma certa pentru animalele alea ranite si pentru ca citeam nu stiu ce carte.
2) Teroristul
Tipul distrugea tot. Multe ruine. Vroia bani+1 diamant+1 mostenitor.
L-am ascuns pe R in seif, in sufragerie. Am fugit pe geam. Am fugir cu E cu masina, Tipul a tras cu pusca in tot…a demolat tot.
Eram pe balcon. Ruine multe. Oameni cu pusti trageau in oameni dezbracati care incercau sa fuga prin mlastina
Pe mine vroia sa ma omoare. Am fugit la vecina de la 1, am incuiat usa. Am vrut sa ma ascund in pian, dar nu aveam loc. am vrut sa sar de pe balcon, dar era prea inalt.
Dau telefon la politie la +277. Prima data gresesc si sun la « Constructiilor ». Imi raspunde o voce de femeie. Apoi imi raspunde cineva de l apolitie, dar nu mai zic nimic. Ma gandesc ca sunt complici.
Ma uit pe geam (curtea interioara) si le vad pe A si A.sunt singure. O sun pe A de pe secret si o intreb daca sa chem politia. Imi zice NU, ca e sigura ca se cunosc si ca nu vor face nimic.
Apare tipa de la G care pleca in vacanta.
Sunt in casa. Vreau sa fug cu R, dar imi dau seama ca ne-am prinde imediat penmtru ca el alearga foarte incet. Il ascund si fug pe scari. Il imbrancesc pe cel care venea spre apartament si urc in masina. E conduce spre directia in crae ne intalneam cu ei, in loc sa iesim din oras.
A imi spune la telefon ce vroia tipul de fapt sin u inteleg de ce omora tot pentru asta. Cel mai multi si dorea un mostenitor.
Imi e frica, dar nu vreau sa il ajut. Ma gandesc sa imi iau peruca blonda, sa ma dau cu ruj rosu, iar pe E sa il rad si sa il vopsesc brunet.
Impusca TOT ! nu inteleg de ce. Imi e frica sa nu il impuste pe R care este in seif, in sufragerie, in fata televizorului.
3) Cladirile 1(15.01.07)
Ma intorceam de la o piesa de teatru si era 21 :30. mergeam pe multe stradute(ca pe lipscani) si stateam la stopuri si viram ca o masina.
La un moment dat, niste baieti se jucau cu o mingiulica (visiniu+alb). Drumul se termina cu un bloc. In spatele blocului era 41 pe care trebuia sa il iau.(puteam sa vad luminile de la sosea si sinele) Am intrat in bloc – era imens, cu multe coridoare. M-am intalnit cu 2 fete care erau la fel de dezorientate ca si mine. Am gasit o usa mai mare si am crezut ca e iesirea pe partea cealalta, dar am ajuns in sala de sport a Scolii Centrale.
Fetele erau foarte sociabile. Una din ele avea o sora mai mare in Sava, dar a zis ca ii place supermult in S.C. si ca nu ar vrea sa se mute. Mi-au aratat pe unde sa ies. In timp ce ma apropiam, pe usa intra un grup de batrani super aranjati: femeile machiate si coafate, barbatii la costum. I-am tinut usa uneia cu ruj rosu-portocaliu (blonda, gen d-na Doina) si am iesit.(usa era ca a lui Miha).
Eram la liceu in clasa mea, cu colegi pe care nu ii cunosteam si cu Lazy la catedra. In spate era BN dar eu nu ma uitam in direstia aia. Stateam cu Rux (eu in banca din fata, ea in spatele meu) si ne faceam ca radem. Lazy a inceput de pe randul de la perete. Fiecare trebuia sa cante cate ceva. Fetele au inceput. Elena a cantat o melo jazz supertare, iar Flo o acompania la pian. Elena a ridicat vocea prea sus, iar eu mam intors inspre Paxa (aparuse la catedra) si i-am zis ca nu ar trebui sa lungeasca atat ultimul sunet.
Apoi nu mai vroia nimeni sa cante. Mai era putin si se ajungea la B, de aceea tot trageam de ei sa cante. Am incercat la pian primele acorduri din Fur Elisee, dar nu imi ieseau primele 2 note, nu eram sigura de ele.
M-am asezat pe scaun langa Rux. Rezemat de perete in spate startea B(cum statea t pe vremuri). M0am intors sa il salut(intr-un final, sa creada ca atunci l-am observat), dar se uita in alta parte.
Apoi au trecut pe langa mine E&B si radeau. M-am bucurat pt ca credeam ca s-au (re)impacat si totul e ok. Dar E a fost super rautacios si a zis ca i-a spus tot lui B. B m-a intrebat”Deci de atat timp imi scrii?”. Eu m-am blocat si am incercat sa o dau pe gluma. B era slab si purta ceva la gat(pe un snur negru, gen tipu din Freaky Friday) si niste blugi destul de stramti. Ne-am tot harjonit, apoi impins, apoi izbit de perete si eram amandoi pe jos si s-a aplecat sa ma gadile si (?)pe occipital. Apoi bouche.
4) Maseaua
Tot visez ca imi sparg o masea.
Sau ca patesc ceva de genul asta.
Ultima data, am vrut sa imi curat dintii cu un ac, dar – nu stiu cum – am inchis gura, iar el mi-a intrat in 2 masele – sus+jos.
La cea de sus mi-a cazut toata plomba + 1 praf+1 pastila galbene si un pansament oval. Jos ma durae si era sparta. De la gingie pana sus. Faramitata. Ma gandeam ca o sa raman fara masea.
5) Mama si cainii LUI
Dupa piesa de la casandra (VW)am mers pe 1 mai si m-am intalnit cu AB. Eu zmuac. Eram insistenta. I-am zis ca am facut asta ca sa vad daca imi place.
Era ofticat ca trebuia sa ma duca home cu masina. Fix cand sa iesim pe usa (era una ca la mall, cu ventilatie) ne-am ciocnit cu mama lui care semana cu domnisoara havisham. Avea parul gri, ruj rosu, machiata destul de strident si arata...cam ca profa de balet din Just a Kiss.
Am facut cunsotinta. Era f zambitoare cu mine. A zis sa intru. Am mers la caini. Asta era ca un test. Daca ei ma placeau era ok...daca ma latrau...era de rau. A iesit un caine mare. Eu l-am chemat. Si el s-a asezat sa se odihneasca pe mine (era negru). So...mama lui a zambit. Eu tot intrebam de S, dar AB a zis „S nu mai e. Lasa-l pe S.”
El statea pe pat semi-intins si radea. Era f detasat si vorbea cu mama lui. AB tocmai se cerase cu o tipa si ma gandeam cat teatru poate sa joace si cat de „rise and shine” este. Camuflare.
Apoi mama i-a zis sa ma duca acasa cu masina. El stramba din nas. Vroia sa-l tseteze sa vada daca ii pasa.(iar el parea sa stie asta) Nu stiam daca juca teatru sau chiar nu vroia sa ma duca.
Ma tot suna E. Era f tarziu. I-am raspuns si i-am zis ca dorm. Exact atunci a iesit un batran dintr-o camera si a inceput sa vorbeasca tare cu mine. E m-a intrebat unde sunt. I-am zis ca acasa. Ma tot inchideam in camere ca sa vorbesc la tel. El radea. Se prinsese.
Am plecat apoi spre casa.
6) El la casa nostra – vecinii
Locuiam in casa de la teren. Dormeam in camera lui tata. Era seara. A venit B la noi in vizita. Eu aveam 1 maieu alb si pantalonii de satin mov. Era in bucatarie si vorbea cu mama. Am sarit din pat si m-am dus sa il vad. A parut surprins.
Avea pantaloni exact ca ai mei, dar erau o nuanta mai rece. Am pus mana pe material si am zis ca avem pantaloni la fel, dar ca ai lui imi plac mai mult. A zis sa facem schimb ca ai mei sunt mai calzi. I-am zis ca nu mi-e frig. A zis ca pantalonii mei il fac sa-i creasca (!) temperatura, ca si asa sea prinde greu.
A pornit o serie de glume cu tenta. In bucatarie. Era si amma. Am deschis frigiderul. Erau 3 bucati dintr-o prajitura cu ciocolata in 3 straturi+frisca. Am luat-o si am inceput sa mananc. Amma s-a crizat ca de obicei ca nu are sa-i dea si lui si ca e scumpa. El oricum nu vroia. Se uita lamine intr-un mod ciudat. Tot vorbeam si tot ziceam chestii cu subinteles.
Am mers in sufragerie. Era si un semineu, iar mobila avea nuante de galben+lemn( foarte curate nuantele). B a jutat-o pe amma sa pune o lumanare in varful lustrei ca sa para ca lumina vine din kumanari. Se inteleg bine.
Vreau sa ii arat casa. Sunt mandra ca e asa frumoasa si atat de mare. El nu vrea.
Mergem la administrator, ca sa aflam niste chestii. Pe drum radem si glumim si ma gadila si ma ia in brate. Eu ma tot gandeam ca nu e bine ce se intampla. Dar nu ma puteam abtine.
Administratorul deschide usa. Imi dau seama ca il cunosc, imi facuse nistea cte mai demult. El nu pare sa isi aminteasca. Il punem sa ne povesteasca despre familiile care locuiesc in bloc.(nu mai stiu de ce aveam nevoie de informatiile astea.)Ne povesteste unde sta fiecare, daca au copii, daca sunt de treaba. In timpul asta e atent cine iese sau intra din bloc. Vin 3 tineri si o tipa si il saluta. El zambeste cu subinteles si ii saluta inapoi.
Urcam pe scari. B ma tot ia in brate si zmoac.Doar prezentul.
El se transforma in el..si incepe sa fumeze.Fum. gesturi care ma deranjeaza. Si ma enerveaza.
7) Homeless
Eram la buni. Am intrat pe usa. Facuse mancare. Am intrat in sufragerie. In dreptul geamului a oprit o masina. La noi in casa era un copil cu un ghiozdan rosu + sapca. Era o masina neagra. La volan – Em, in partea cealalta – un tip mafiot. Em a scos pistolul, l-am smucit pe copil si l-a bagat in masina (l-a luat inapoi acasa)
Buni mi-a zis ca ii e frica si ca aia vor sa ne omoare acum. M-am uitat pe geam, masina era tot acolo. Am iesit amandoua din bloc si am fugit (asta dupa ce am vrut sa ies pe la balcon dar era prea sus).Si filmul se rupe.
Dupa cativa ani sunt eu, pe o banca – homeless – doar cu ciorapi pe mine si cu o bluza. Ma tot ascund de mafioti. Ma intalnesc cu Alex si Anda – si ele homeless si incepem sa colindam strazile. Gasim un adapost calduros care avea si calorifer si Tv. Dormim acolo.
8) Hotul de I-pod
Eram cu E intr-un autobuz cu ruta externa. Si ne-am dat jos sa schimbam ca sa kuam un troleu. Si am luat trolee diferite. El pe cel din fata iar eu pe cel din spate. Era aglomerat.
Ascuktam muzica ka i-pod. A venit un tip cu sapca si ochi albastri si mi-a luat castil edin urechi sa vada ce ascult.
Era cranberries. A zis ca ii place, sa-i dau si lui. L-am lasat sa asculte. A tras de fir pana a iesit i-podul si mi l-a luat. I l-am cerut inapoi, dar a dat din cap. Am inceput sa tip in troleu ca mi-a furat i-podul, dar nimeni nu reactiona.
Tipul mi-a luat ghiozdanul si hana pe care o tineam in mana si le-a aruncat pe geam. M-am dus la prima usa ca sa ii fac semn lui E, dar nu intelegea ce ii spuneam. Ne-am oprit in statie si i-am zis.
Cu afta lui nervoasa, E a intrat in troleu, l-a gasit, i-a smuls castile din urechi si l-a scos afara.
L-a intrebat de ghiozdanul meu – era la km 5. Nu ne-am mai intors dupa el.
9) Supermarket – colaj
Un film intreg filmat printr-o bucata de oglinda. Cadre ambigue si subiective.
M-am intalnit cu o fetita care eram eu cand eram mica. Filma o reclama la paine/unt/margarina – ceva in genul asta – si nu imi venea sa cred ca sunt eu. Avea parul saten, tuns drept, pana la umeri, obraji durdulii. La sfarsit cand am vazut reclama – era fara cuvinte – a fost dezamagitor.
Intr-un supermarket. Am luat budinca de vanilie cu frisca, paine calda – 2 – pe uan am mancat-o in magazin. Am gasit un mobil cu clapa samsung, l-am deschis, era prea lat. Nu mi-a placut.
In capat de tot era standul cu gume, bomboane si condoms. M-am aplecat sa ma uit. Erau unele fine ca matasea, dar aveau mult lichid, asa ca le-am pus la loc. Am luat unele pe care erau desenati un el si o ea – din epoca rochiilor cu crinolina. Mi-au placut. Pe pachet scria „iri”.
O tipa avea un copil. Iar tatal nu stia nimic de acel copil. Intr-o zi si-au dat intalnire, dar ea nu era decisa sa ii spuna de copil. A ajuns. El nu a mai aparut.
Cadre din oglinda – foarte cenusii.
10) Emisiunea – mare
Eram la emisiune la Marina Almasan cu E. S-a terminat. In spate, i-am zarit pe sponsori. Un tip de pe platou ne-a zis ca unul din ei e sponsor de la Ice Tea. Am fugit dupa ei pt ca tocmai plecau. I-am oprit la capatul holului. Gafaiam si nu prea eram coerenta.
Tipul de la Ice Tea era cel din stanga si era japonez (korean, ceva). Era din Brussels si vorbea numai franceza. E venea in spatele meu – el nu alergase. A ajuns chiar incepusem sa vorbesc in franceza cu ala. Am avut o senzatie de satisfactie. I-am zis ca suntem un radio alternativ, avem blog...si nu imi mai veneam cuvintele. El a zis ca promitem mult si ne-a lasat de inteles ca ne sponsorizeaza.
Am iesit la plaja. Ne-am pus cearsafuri/salturi. In fata noastra erau sponsorii de la Ice tea. Ca sa impresionez am luat o saltea si m-am rostogolit pana in dreptul lor unde am facut o intoarcere brusca.
Am iesit la mare cu bebe. Era blond si avea par putin. Si era baiat. L-am plimbat. Ma gandeam ca e bine sa stai cat mai mult in perioada asta – pentru aerosoli. Cam 1 luna. Era grasut. Il pupam.
Am mers la L acasa. Era bruneta si machiata la ochi cu negru si cu minibreton. Ii statea bine. L-am imbratisat pe S si m-am asezat langa el pe canapea.
Eram intr-o cafenea cu pereti pictati rosu, verde, albastru. Aici mergeau aia de la UC. Ma gandeam ca poate ne intalnim.
LUCRURI CARE AU SCHIMBAT:
1) jazzfm
2) placebo
3) green
4) closer, chicago, all that jazz
5) kieslowski
6) robert doisneau
7) elle
8) movie colors
9) mesajul subliminal – doina rusti
10) bombo cu scortisoara
CLISEE care dau bine:
1) Salvador Dali
2) Tarkovski
3) Andy Warhol
4) Kafka
VIZIUNI CINEMATOGRAFICE
1) Kieslowski
2) Almodovar
3) Jeunet
4) Hitchcock
5) Linklater
6) Bob Fosse
7) Lars von Trier
8) Greenaway(doar pentru „The cook, the thief, his wife and her lover)
9) Jim Jarmusch
10) Innaritu
ALIMENTE:
1) Branza
2) Ciuperci
3) Ardei iute
4) Cartofi
5) Pepene
6) Unt
7) Sfecla
8) Paine
9) Orez
10) Mar
FAZE MEMORABILE DIN FILME:
1) Closer – inceputul/sfarsitul, in special „Hello stranger!”
2) Jeux d’enfants – el care face pipi la director in birou, ea legata de sinele de tren, sfarsitul.
3) All that Jazz – „cause everything old is new again”, prezentarea spectacolului.
4) Chicago – prezentarea infractoarelor
5) The Holiday – ea care coboara pe scari in pantaloni gri de trening si isi aranjeaza parul.
6) Bleu – cristalele, rontaitul bomboanei, piscina
7) Paris, je t-aime – tipa care ii canta belelusului, faza cu cowboy-ul, tipa care apare langa barbat pe peron.
8) Before sunrise – discutia din tren, plimbatul pe pod
9) The Prestige – faza din final cu mingiuta.
10) Vanilla Sky – „I’ll meet you in another life when we are both cats”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
