[Location: vera's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 6 decembrie 2003 00:33:00]
CU CE AM GREŞIT DE FAPT SE ÎNTREBA
când soarele mai avea puţin şi începuse să
se rostogolească peste frunţile bombate
ale copiilor din jur
cu ce am greşit când am lipsit unde s-a întâmlat
fisura, dezlipirea, unde.
unde s-a întâmplat când am început mai întâi să
le urăsc feţele
pentru că nu mai erau nişte feţe adevărate
pentru că trebuia să le zâmbeşti tot timpul
deşi cineva în creierul tău se agăţa cu
toată puterea şi striga nu mai zâmbi
nu!!!! nu mai zâmbi, te rog, te rog nu mai zâmbi
dar bine, doar vorbim ştii bine că
aşa se întâmplă de fiecare dată
şi se strecura către ieşirea din bar
şi se bucura de stelele de crăciun agăţate
de-a lungul străzii
pentru că dintr-o dată ele, doar ele,
făceau totul atât de firesc atât de real
adierea vântului vântul de iarnă
şi atunci îţi venea să râzi şi râsul tău
sănătos
se auzea până la marginea oraşului
şi oraşul se liniştea şi mergea la culcare.
ei visează în cutii. apartamentele lor îi apropie.
ei stau ca şi cum ar sta într-un mare pat, mamă peste tată, tată peste fiică, fiică peste
fiu doar că asta se numeşte apartamente
şi apartamentele sunt bune pentru că te fac să te gospodăreşti.
poezie pentru schizofrenici. nu, nu mai apuc să
termin duşul ăsta. nu simţi, nu simţi cum aburul se adună din ce în ce mai mult şi
mai
de fapt, duşul este partea cea mai fericită a zilei.
cine dracu eşti, m-am întrebat în timp ce mă prefăceam că te sărut
cu limba şi îmi plimbam mâinile pe gât, pe gâtul tău,
cine m-a învăţat să mă port aşa de ce nu mă sperii nici măcar puţin
de felul ăsta de a mă săruta la rece cu tine
la rece la rece
la rece
oricât mi-aş fi repetat-o oricât mi-aş fi spus
nu puteam opri sărutul ăla
pipăiam pe sub tricoul bun mişcări
circulare sau cum naiba se cheamă
iar situaţia ne bagă apoi şi ploaie şi muzică şi ţigări
şi nici dacă toţi oamenii ar fi murit nu m-aş simţi aşa tristă.
tu citeşti. tadzio. tu eşti atât de singur încât de-abia acum m-am gândit dacă
m-aş putea pune vreodată în locul tău. eu vorbesc şi când vorbesc eu, taci tu, cu un fel de zâmbet
dar eu nu îţi spun lucruri adevărate
şi mi-e ruşine când
îmi spui lucruri adevărate
care te interesează şi eu mă simt aşa de găunoasă în jurul acestor tâmpenii de
întâmplări adică pe marginea lor
mă simt ca dracu din cauza lor
m-am obişnuit să ies cu alţi oameni, oameni care nu contează.
şi ce dracu să vorbim? eu mă gândesc dacă nu sunt cumva penibilă când
te ascult adică
dacă nu s-ar putea vedea că nu te ascult pentru că
dacă tu îmi spui lucruri pe care nu le ştiam mă simt pur şi simplu aşa, ca o ţaţă.
ca o proastă. şi în jur totul se prăbuşeşte exact ca un décor prost încleiat, adică
a ţinut la ăla, şi la ăla, şi la tine pur şi simplu nu mai ţine.
orice ar fi e prost. doar unele momente ăn care după ce ămi zic că ar trebui să mă gândesc
ca şi
cum deja m-aş fi îndrăgostit de tine, doar atunci devine mai uşor totul mai uşor de…
Se afișează postările cu eticheta come as you are. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta come as you are. Afișați toate postările
marți, 13 ianuarie 2009
mesajbogdan15octombrie
[Location: Vera's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 15 octombrie 2004 09:48:40]
am racit, acum mananc o gutuie si beau fervex asa, ca pe apa. nu stiu de chestia cu semanatul (textelor) ce sa zic, ca nici mie nu mi se parea ca seamana, da' uite, de exemplu la nu stiu ce discutie (dupa textul lui vioreanu cred), gianina a zis ca i se pare ca are un aer de cartoons, iar berceanu a zis ca nu, lui i se pare ca daca e sa ne gandim la cartoons, ne gandim mai degraba in legatura cu dw si radical. deci suntem cartoonish. uite ca nu vroiam sa mai scriu despre asta, dar tot am scris. mi se pare sinistru ce-mi zici cu imbatatul acolo. dar tu poti intra in crasma daca ai sub 21 de ani ? cum faci cu tigarile?
nu stiu daca ti-am povestit, kazu s-a hotarat sa plece. si-a luat bilete si pleaca duminica in japonia, el zice ca se mai intoarce, eu cred ca pleaca de tot. acum umbla beat tot timpul, nici macar nu mai incearca sa salveze aparentele. e cam nasol.
am avut ieri curs cu dumitriu si m-am simtit sinistru. in primul rand ca era de la 9 dimineata, in al doilea rand ca stiam ca nu trebuie sa te certi deloc cu asta ca n-are rost si te complici, si mi se parea horrrror, pe bune, spunea numai tampenii si dicta, puii mei. chiar asa de mare smen e asta de nu il poate da nimeni la o parte? am auzit ca a fost super mare securist, iar virgil mi-a zis ca i-a zis naum (ma rog, top secret etc) ca au murit oameni din cauza lui- puscarie, turnatorie etc etc.
stii ca il avem asistent si pe felix alexa? foarte tare cum au facut profii miscarea- el trebuia sa se intoarca , pentru ca anul trecut a fost doar o pauza, n-a renuntat de tot la scoala.si acum, cand s-a intors, au facut programul in asa fel incat sa nu se intalneasca. noi avem in continuare intalnirile noastre cu hagi si mandea, dar cu felix ne intalnim separat. ma rog, la inceput am luat-o in tragic, dar acum saracul nu cred ca nu mai prezinta nici un pericol. mai are putin si ne roaga sa venim si sa vorbim si cu el.
vezi k ce ti-am trimis din radical nu e terminat. inca nu am nici un sfarsit, si oricum mai trebuie lucrat mult la unele chestii.
multumesc pentru cei 500.000. am o amenda la ratb de platit, si pica tocmai bine. (pe ai mei i-am spart inainte de a lua amenda). dupa aia ii pun la loc si ii viram in contul petrutei.
acestea fiind zise, te pup foarte mult si ai grija pe acolo.
Type: Rich Text Format Document
Created: 15 octombrie 2004 09:48:40]
am racit, acum mananc o gutuie si beau fervex asa, ca pe apa. nu stiu de chestia cu semanatul (textelor) ce sa zic, ca nici mie nu mi se parea ca seamana, da' uite, de exemplu la nu stiu ce discutie (dupa textul lui vioreanu cred), gianina a zis ca i se pare ca are un aer de cartoons, iar berceanu a zis ca nu, lui i se pare ca daca e sa ne gandim la cartoons, ne gandim mai degraba in legatura cu dw si radical. deci suntem cartoonish. uite ca nu vroiam sa mai scriu despre asta, dar tot am scris. mi se pare sinistru ce-mi zici cu imbatatul acolo. dar tu poti intra in crasma daca ai sub 21 de ani ? cum faci cu tigarile?
nu stiu daca ti-am povestit, kazu s-a hotarat sa plece. si-a luat bilete si pleaca duminica in japonia, el zice ca se mai intoarce, eu cred ca pleaca de tot. acum umbla beat tot timpul, nici macar nu mai incearca sa salveze aparentele. e cam nasol.
am avut ieri curs cu dumitriu si m-am simtit sinistru. in primul rand ca era de la 9 dimineata, in al doilea rand ca stiam ca nu trebuie sa te certi deloc cu asta ca n-are rost si te complici, si mi se parea horrrror, pe bune, spunea numai tampenii si dicta, puii mei. chiar asa de mare smen e asta de nu il poate da nimeni la o parte? am auzit ca a fost super mare securist, iar virgil mi-a zis ca i-a zis naum (ma rog, top secret etc) ca au murit oameni din cauza lui- puscarie, turnatorie etc etc.
stii ca il avem asistent si pe felix alexa? foarte tare cum au facut profii miscarea- el trebuia sa se intoarca , pentru ca anul trecut a fost doar o pauza, n-a renuntat de tot la scoala.si acum, cand s-a intors, au facut programul in asa fel incat sa nu se intalneasca. noi avem in continuare intalnirile noastre cu hagi si mandea, dar cu felix ne intalnim separat. ma rog, la inceput am luat-o in tragic, dar acum saracul nu cred ca nu mai prezinta nici un pericol. mai are putin si ne roaga sa venim si sa vorbim si cu el.
vezi k ce ti-am trimis din radical nu e terminat. inca nu am nici un sfarsit, si oricum mai trebuie lucrat mult la unele chestii.
multumesc pentru cei 500.000. am o amenda la ratb de platit, si pica tocmai bine. (pe ai mei i-am spart inainte de a lua amenda). dupa aia ii pun la loc si ii viram in contul petrutei.
acestea fiind zise, te pup foarte mult si ai grija pe acolo.
luni, 5 ianuarie 2009
Cand am ajuns la aeroport
[Location: Vera's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 4 ianuarie 2009 18:36:00]
Cand am ajuns in aeroport, hubloul de la baneasa arata ca un gandac imens de bucatarie. Dormisem adanc, prinsesem trenul in ultimul minut si cerusem bani in expresul pentru aeroport, aveam un euro si imi mai trebuiau patru, dar nu am facut rost decat de trei. Am ajuns acasa, unde e altceva. Am citit tot drumul cartea pe care mi-a dat-o dan, am inceput-o in U2, la stahlheimer alee, si am terminat-o exact cand avionul whizz air a atins pamantul in bucuresti. Atunci am inchis cartea. Nu mi-am dat seama cat am visat-o si cat am citit-o, dar stiu cand am ajuns la ultima pagina. Apropierea ciudata, care se va dizolva in catava zile, inca exista, ca atunci cand te apropii cu fatza de hubloul submarinului tau foarte foarte tare, si vezi un univers albastru inchis, electric. Iti strivesti nasul si obrajii de hublou, parca si simti mirosul de apa. Si fiintele misterioase care trec prin fata ta si deseneaza cercuri si frecvente necunoscute, aproape iti transmit ceva, valurile lor se propaga intr-un fel pana la tine, pana cand te desprinzi de geam si ai impresia ca ti s-au udat toate hainele. Si te asezi in scaunul tau de la birou de parca te-ai intors dintr-o calatorie ciudata in adancuri. Te uiti la dara de apa de pe podea si o incerci cu varful bocancului pana devine un fel de mazga. Bine, evident, e si acidul. Romanii se inghesuiau in aeroport, si aerul inchis imi aduce aminte de tramvaiul in care mi s-a facut rau, tramvaiul nostru „cadou de la retea”, care ne astepta in statie cu usile deschise si in care am fumat un joint ca si cum ar fi fost cel mai natural lucru cu putinta. Evident, acum am inteles de ce pana acum toata lumea mi-a zis fix asa: „tie ti-ar placea foarte tare berlinul”. I-am zis si mamei, care ma astepta la aeroport cu doua sandvisuri cu salam si cascaval: „parca m-am intors din neverland”. Nu stie ea prea multe despre chestia asta, dar a inteles ideea. Neverland e locul unde oricum vrem toti sa ne ducem. I-am zis: „ia uite ce chestie, chiar aseara vorbeam despre salam”. Si s-a bucurat de legatura ei directa cu neverlandul meu. Bineinteles, mai e si acidul la mijloc. De cate ori am impresia ca „inteleg” chestii pe acid, imi spun ca ar trebui s-o las asa si sa nu imi pedagogizez tripul. Raman altele. Legaturile care se sublimeaza. Punctele in care sunt oameni, pulsand pe o harta ca durerea in reclama la nurofen. Un nucleu galben-portocaliu, care emite semnale. Cristi prinzand-o pe ada de subrat si asezand-o incet pe saltea, ca pe un copil. Intorci brusc capul. In jurul tau, cadrele care se adancesc in tunele nesfarsite. Ada zambeste, de undeva din spatele ei- „ce dragut”. Si un tropait de 30 de ore. Dansat pe sunetul motocicletei care porneste din fatza blocului, dansat pe ecourile uriasei retzele de metrou in care te scufunzi, dansat pe sunetul pasilor tai, pe cafeaua care fierbe, pe sunetul apei de la baie. Regina de la „maria”, cu gesturile ei tandre catre marea de oameni diformi care dansau afara din trupul lor, hipnoza in masa, ochii ei de alien si coronita de diamante false, boom-ul catre care ne urcau toti pana cand nu mai gaeseai nici un buton de orpire si nici un buton de reglaj in sistemul tau, pentru ca in sistemul tau circula totul.Prima oara in viatza mea cand m-am simtit vie, mi-a zis andra inainte sa ne subtiem si sa devenim niste frecvente de radio in masina parcata in fata dreapta la mikz. Andra se taiase la deget. Isi acoperise rana cu o foitza mototolita. Sangele cursese si pe carcasa de cd pe care o treceam de la unul la altul. In geamul masinii apareau capete diforme care zambeau. Aerul era clar, si lumea se sfarsise undeva departe. Eram dincolo de sfarsitul lumii, umbrele care au ramas, si o structura ruginita a regulilor pe care le stim, si care au mai ramas pana cand se vor eroda de tot si vor disparea si astea- traversezi pe verde, saluti, cumperi paine pentru dimineata, niste reminiscente dezasamblate din care mai recunosti ceva indepartat, dar stii ca tu ai trecut podul. De mai multe ori. Am tropait cu dan 30 de ore, pana cand nu ne-au mai ramas decat varfurile degetelor. Mai ramaneau resturi de impuls in aratatoare, cand am ajuns la sfarsit in camera si ne-am intins pe pat. Aratatorul de la stanga mea si aratatorul de la dreapta lui, ca doi limacshi la discoteca, legati de doua leshuri mari prabushite pe saltea, cu cate un zambet ramas pe fatza. Si dimineata cand te lovesti de logica, poti sa o dai la o parte ca pe o panza de paianjen, in mai putin de o zecime de secunda, in milionimea unei milionimi de secunda. Sensul e o aroganta de care te scuturi cu primul joint. Sensul, frica, logica si succesiunile in timp ale faptelor, care nu mai au importanta, pentru ca liniile nu mai sunt drepte cum am invatat, si punctele din care se formeaza o dreapta formeaza de fapt alte dimensiuni. Andra cauta pe google search „gaina cu trei pleoape”. Ne intrebam unii pe altii- exista gaina cu trei pleoape? „cu trei pleoape si doi ochi?”, intreaba Lori. „Nu exista”. Si ne linstim. Deci nu exista. „Nu va vad prea bine”, zice ana. Geaca portocalie a lui lori ne ghideaza. Geaca roz a lui cristi ne ghideaza. Ne ghidam unii pe altii peste zapada de pe strazi, in intuneric. Artificiile suna ca razboiul. Razboi in berlinul de est. Ne cautam unii pe altii, ca un biliard gelatinos, ca niste viermi de lumina. Sunt intrebata in repetate randuri: „esti bine?”. Nu inteleg sensul acestei intrebari. Bogdan poarta bluza pe care i-am luat-o si ma bucur cand il vad in ea, e frumos. Razvan inregistreaza o discutie ca sa „o ascultam a doua zi”. Gica face poze, si vlad are ochii ficshi. Kostea face semn cu mana- drum bun, si adoarme. Drum bun. Ioana se bucura. Monica e absenta si prezenta si absenta. Anto are o brosa cu calutzi. Face ceai. Dan isi scrumeaza in paharul de ceai. Pijamaua lui e un pit stop. David isi face o perna din mai multe bluze pe care le-a gasit la el in saltea si se transforma in vierme de nisip in sacul de dormit. Ne vedem la londra.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 4 ianuarie 2009 18:36:00]
Cand am ajuns in aeroport, hubloul de la baneasa arata ca un gandac imens de bucatarie. Dormisem adanc, prinsesem trenul in ultimul minut si cerusem bani in expresul pentru aeroport, aveam un euro si imi mai trebuiau patru, dar nu am facut rost decat de trei. Am ajuns acasa, unde e altceva. Am citit tot drumul cartea pe care mi-a dat-o dan, am inceput-o in U2, la stahlheimer alee, si am terminat-o exact cand avionul whizz air a atins pamantul in bucuresti. Atunci am inchis cartea. Nu mi-am dat seama cat am visat-o si cat am citit-o, dar stiu cand am ajuns la ultima pagina. Apropierea ciudata, care se va dizolva in catava zile, inca exista, ca atunci cand te apropii cu fatza de hubloul submarinului tau foarte foarte tare, si vezi un univers albastru inchis, electric. Iti strivesti nasul si obrajii de hublou, parca si simti mirosul de apa. Si fiintele misterioase care trec prin fata ta si deseneaza cercuri si frecvente necunoscute, aproape iti transmit ceva, valurile lor se propaga intr-un fel pana la tine, pana cand te desprinzi de geam si ai impresia ca ti s-au udat toate hainele. Si te asezi in scaunul tau de la birou de parca te-ai intors dintr-o calatorie ciudata in adancuri. Te uiti la dara de apa de pe podea si o incerci cu varful bocancului pana devine un fel de mazga. Bine, evident, e si acidul. Romanii se inghesuiau in aeroport, si aerul inchis imi aduce aminte de tramvaiul in care mi s-a facut rau, tramvaiul nostru „cadou de la retea”, care ne astepta in statie cu usile deschise si in care am fumat un joint ca si cum ar fi fost cel mai natural lucru cu putinta. Evident, acum am inteles de ce pana acum toata lumea mi-a zis fix asa: „tie ti-ar placea foarte tare berlinul”. I-am zis si mamei, care ma astepta la aeroport cu doua sandvisuri cu salam si cascaval: „parca m-am intors din neverland”. Nu stie ea prea multe despre chestia asta, dar a inteles ideea. Neverland e locul unde oricum vrem toti sa ne ducem. I-am zis: „ia uite ce chestie, chiar aseara vorbeam despre salam”. Si s-a bucurat de legatura ei directa cu neverlandul meu. Bineinteles, mai e si acidul la mijloc. De cate ori am impresia ca „inteleg” chestii pe acid, imi spun ca ar trebui s-o las asa si sa nu imi pedagogizez tripul. Raman altele. Legaturile care se sublimeaza. Punctele in care sunt oameni, pulsand pe o harta ca durerea in reclama la nurofen. Un nucleu galben-portocaliu, care emite semnale. Cristi prinzand-o pe ada de subrat si asezand-o incet pe saltea, ca pe un copil. Intorci brusc capul. In jurul tau, cadrele care se adancesc in tunele nesfarsite. Ada zambeste, de undeva din spatele ei- „ce dragut”. Si un tropait de 30 de ore. Dansat pe sunetul motocicletei care porneste din fatza blocului, dansat pe ecourile uriasei retzele de metrou in care te scufunzi, dansat pe sunetul pasilor tai, pe cafeaua care fierbe, pe sunetul apei de la baie. Regina de la „maria”, cu gesturile ei tandre catre marea de oameni diformi care dansau afara din trupul lor, hipnoza in masa, ochii ei de alien si coronita de diamante false, boom-ul catre care ne urcau toti pana cand nu mai gaeseai nici un buton de orpire si nici un buton de reglaj in sistemul tau, pentru ca in sistemul tau circula totul.Prima oara in viatza mea cand m-am simtit vie, mi-a zis andra inainte sa ne subtiem si sa devenim niste frecvente de radio in masina parcata in fata dreapta la mikz. Andra se taiase la deget. Isi acoperise rana cu o foitza mototolita. Sangele cursese si pe carcasa de cd pe care o treceam de la unul la altul. In geamul masinii apareau capete diforme care zambeau. Aerul era clar, si lumea se sfarsise undeva departe. Eram dincolo de sfarsitul lumii, umbrele care au ramas, si o structura ruginita a regulilor pe care le stim, si care au mai ramas pana cand se vor eroda de tot si vor disparea si astea- traversezi pe verde, saluti, cumperi paine pentru dimineata, niste reminiscente dezasamblate din care mai recunosti ceva indepartat, dar stii ca tu ai trecut podul. De mai multe ori. Am tropait cu dan 30 de ore, pana cand nu ne-au mai ramas decat varfurile degetelor. Mai ramaneau resturi de impuls in aratatoare, cand am ajuns la sfarsit in camera si ne-am intins pe pat. Aratatorul de la stanga mea si aratatorul de la dreapta lui, ca doi limacshi la discoteca, legati de doua leshuri mari prabushite pe saltea, cu cate un zambet ramas pe fatza. Si dimineata cand te lovesti de logica, poti sa o dai la o parte ca pe o panza de paianjen, in mai putin de o zecime de secunda, in milionimea unei milionimi de secunda. Sensul e o aroganta de care te scuturi cu primul joint. Sensul, frica, logica si succesiunile in timp ale faptelor, care nu mai au importanta, pentru ca liniile nu mai sunt drepte cum am invatat, si punctele din care se formeaza o dreapta formeaza de fapt alte dimensiuni. Andra cauta pe google search „gaina cu trei pleoape”. Ne intrebam unii pe altii- exista gaina cu trei pleoape? „cu trei pleoape si doi ochi?”, intreaba Lori. „Nu exista”. Si ne linstim. Deci nu exista. „Nu va vad prea bine”, zice ana. Geaca portocalie a lui lori ne ghideaza. Geaca roz a lui cristi ne ghideaza. Ne ghidam unii pe altii peste zapada de pe strazi, in intuneric. Artificiile suna ca razboiul. Razboi in berlinul de est. Ne cautam unii pe altii, ca un biliard gelatinos, ca niste viermi de lumina. Sunt intrebata in repetate randuri: „esti bine?”. Nu inteleg sensul acestei intrebari. Bogdan poarta bluza pe care i-am luat-o si ma bucur cand il vad in ea, e frumos. Razvan inregistreaza o discutie ca sa „o ascultam a doua zi”. Gica face poze, si vlad are ochii ficshi. Kostea face semn cu mana- drum bun, si adoarme. Drum bun. Ioana se bucura. Monica e absenta si prezenta si absenta. Anto are o brosa cu calutzi. Face ceai. Dan isi scrumeaza in paharul de ceai. Pijamaua lui e un pit stop. David isi face o perna din mai multe bluze pe care le-a gasit la el in saltea si se transforma in vierme de nisip in sacul de dormit. Ne vedem la londra.
sâmbătă, 27 decembrie 2008
trei_zile_la_tzara
[Location: Vera's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 27 decembrie 2008 21:17:00]
Time goes by fast or slow
you go with it or you never go
Pe dial up sau pe fir
Mai bine pe fir ca pe fir merge mai repede
Interactiunea umana miroase minunat
a transpiratie si a pisat
si
Cand simt asta
imi dau lacrimile de bucurie
Stand by
Bagi ganduri in tine cu pumnul
Mi-iese un adaptor din cap.
Doar dial up.
Conexiunea e de cacat
Asa ca te pui pe mancat
carne
Am mancat
carne
si am facut cateva poze
care sa surprinda esenta satului pe
Cale de disparitie
Stand by
e un concept
inventat azinoapte
Salata de boeuf
Pahare mici
Coliva
Bunica
Ii pui sortul
Se intoarce spre tine ca sa i-l legi mai usor
Degetele ei sunt oblice
Mainile sunt calde si diforme
Miroase puternic si intepator
Ii leg sortul trag pe nas
Miroase pentru ca e batrana si trag pe nas mirosul asta
Pana imi vine mancarea pe gat
Imi imaginez corpul bunicului descompus
Sub placa de ciment
Ma intreb daca arata ca in filmele cu zombie
Cat la suta din piele ii ramane pe oase si in cat timp
Se duce toata pielea
Dimineata
Ora opt
Un pahar de visinata langa mormantul lui
Preot ora 8:00
Vesnica pomenire
Frig
Clopot
Si apoi fugim toti in masina si dam drumu la motor
Acasa ne repezim la
Salata de boeuf
Masa
Le aranjam in forma de T
Totul merge de minune
Totul e gata cand trebuie
Vin 14 oameni schimbam farfuriile pac-pac
Aperitiv cascaval sunca patru masline 2 linguri salata beouf
Urmatorul fel sarmale
Doua
Urmatoru fel
O felie friptura plus o lingura salata de sfecla rosie
Treaba merge in bucataria mica
Eu mama tata invartim farfuriile pe degete ca magicienii
Ne ajuta si prietena mea din copilarie Luminita
Dupa ce pleaca si ultimii zic
Ma duc la somn
Ma duc la somn
Ma bag in pat si tata imi face focul
Soba din camera mea incalzeste de duduie
Ma simt golita de tot
Nu pot sa ma misc si adorm in timp ce tata povesteste ce a visat
Noaptea trecuta
Ceva cu bacul si proba de limba romana
Si „Ion”, in care aparusera niste personaje pe care nu le stia
Adorm
La veceu nu s-a ocupat nimeni si muntele de rahat a crescut
Pana putin deasupra nivelului lemnului
Noroc ca avem ca un tron deci cand te asezi nu te atinge
E plin de hartie roz
Tata probabil o sa se ocupe dupa ce se mai linisteste
El a sapat pana acum toate veceurile, si pe ala dinspre deal
Si pe asta din spatele casei
Care se pare ca s-a umplut si el.
Apoi ma trezesc si ne uitam cu totii la cronicile din Narnia
Maine suntem inapoi la bucuresti si luni berlin
NU TOT TIMPUL ITI DAI SEAMA CE SE INTAMPLA CU TINE
Nu tot timpul stii ce faci si cu cine esti eu am ajuns aici
Am stat trei zile
Joi vineri sambata
Se pare ca inainte sa moara bunicu i-a sarutat mana bunicii
„Uite, vezi ca mi-e dor de el?”, zice ea.
Archive information
Archive images
Unzipp
Unele conexiuni te indeparteaza de altele
Mancam impreuna
Mancam impreuna
In bucataria mica sau in camera mare
Bunicu a murit in patul in care dormeam eu de obicei in camera mare
Acum l-au dezmembrat si o sa-l membreze la loc in curand o sa-i cumpere o saltea
Si o sa-l dea
Ma intreb de ce ma atasez de lucruri in ultima vreme
Si de ce contabilizez amintirile
Mancam impreuna si nu stim daca ne gasim sau nu ne gasim
Haideti mai luati mai incercati si cozonac
Panetto
Mai vrei friptura? Am avut o oaie, s-a imbolnavit si a murit si am taiat-o si
Avea si doi miei in burta mai
Vrei friptura? Da. Vreau friptura. Vreau friptura, sarmale, vin, usturoi, caltabosh.
Am unghiile negre.
Mananc carne cu pofta.
Punem masa si ridicam masa. Sigurantele de la boilerul de apa s-au ars. E numa apa rece.
Mama spala. Are niste maini vai de ea. Zici ca are oase de ceva care
s-ar sparge foarte usor.
Dar ea are o tehnologie de spalat vasele si
Pe mine nu ma lasa sa imi bag mainile in apa rece.
Avem curcan, porc, oaie, pui. Mancam. Ma intreb daca poti sa musti la fel din bunicu sau din bunica. Nu poti. E tot carne. Ceva te tzine. Ce te tzine.
Am facut ceea ce se face. Am facut traditia.
Am facut ceea ce trebuie.
Eu cu necredinta mea. Ai mei cu credinta lor.
Am urmat asa cum trebuie.
Ritualurile. Prosoapele, lumanarile, dumnezeu sa-l pomeneasca,
dumnezeu sa-i primeasca, dar cand am vazut placa aia de ciment
m-am gandit tot la zombie.
M-am gandit cum i se descompune carnea, si m-am gandit la miros.
Mirosea in ultimul an.
Asa cum si bunica miroase.
N-am tras adanc, dar am tras.
Am tras pe nas.
Miroase a batranetze.
Asa cum trebuie.
Miroase de-ti dau lacrimile.
Asa cum trebuie.
In aceste trei zile am facut
Ceea ce trebuie.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 27 decembrie 2008 21:17:00]
Time goes by fast or slow
you go with it or you never go
Pe dial up sau pe fir
Mai bine pe fir ca pe fir merge mai repede
Interactiunea umana miroase minunat
a transpiratie si a pisat
si
Cand simt asta
imi dau lacrimile de bucurie
Stand by
Bagi ganduri in tine cu pumnul
Mi-iese un adaptor din cap.
Doar dial up.
Conexiunea e de cacat
Asa ca te pui pe mancat
carne
Am mancat
carne
si am facut cateva poze
care sa surprinda esenta satului pe
Cale de disparitie
Stand by
e un concept
inventat azinoapte
Salata de boeuf
Pahare mici
Coliva
Bunica
Ii pui sortul
Se intoarce spre tine ca sa i-l legi mai usor
Degetele ei sunt oblice
Mainile sunt calde si diforme
Miroase puternic si intepator
Ii leg sortul trag pe nas
Miroase pentru ca e batrana si trag pe nas mirosul asta
Pana imi vine mancarea pe gat
Imi imaginez corpul bunicului descompus
Sub placa de ciment
Ma intreb daca arata ca in filmele cu zombie
Cat la suta din piele ii ramane pe oase si in cat timp
Se duce toata pielea
Dimineata
Ora opt
Un pahar de visinata langa mormantul lui
Preot ora 8:00
Vesnica pomenire
Frig
Clopot
Si apoi fugim toti in masina si dam drumu la motor
Acasa ne repezim la
Salata de boeuf
Masa
Le aranjam in forma de T
Totul merge de minune
Totul e gata cand trebuie
Vin 14 oameni schimbam farfuriile pac-pac
Aperitiv cascaval sunca patru masline 2 linguri salata beouf
Urmatorul fel sarmale
Doua
Urmatoru fel
O felie friptura plus o lingura salata de sfecla rosie
Treaba merge in bucataria mica
Eu mama tata invartim farfuriile pe degete ca magicienii
Ne ajuta si prietena mea din copilarie Luminita
Dupa ce pleaca si ultimii zic
Ma duc la somn
Ma duc la somn
Ma bag in pat si tata imi face focul
Soba din camera mea incalzeste de duduie
Ma simt golita de tot
Nu pot sa ma misc si adorm in timp ce tata povesteste ce a visat
Noaptea trecuta
Ceva cu bacul si proba de limba romana
Si „Ion”, in care aparusera niste personaje pe care nu le stia
Adorm
La veceu nu s-a ocupat nimeni si muntele de rahat a crescut
Pana putin deasupra nivelului lemnului
Noroc ca avem ca un tron deci cand te asezi nu te atinge
E plin de hartie roz
Tata probabil o sa se ocupe dupa ce se mai linisteste
El a sapat pana acum toate veceurile, si pe ala dinspre deal
Si pe asta din spatele casei
Care se pare ca s-a umplut si el.
Apoi ma trezesc si ne uitam cu totii la cronicile din Narnia
Maine suntem inapoi la bucuresti si luni berlin
NU TOT TIMPUL ITI DAI SEAMA CE SE INTAMPLA CU TINE
Nu tot timpul stii ce faci si cu cine esti eu am ajuns aici
Am stat trei zile
Joi vineri sambata
Se pare ca inainte sa moara bunicu i-a sarutat mana bunicii
„Uite, vezi ca mi-e dor de el?”, zice ea.
Archive information
Archive images
Unzipp
Unele conexiuni te indeparteaza de altele
Mancam impreuna
Mancam impreuna
In bucataria mica sau in camera mare
Bunicu a murit in patul in care dormeam eu de obicei in camera mare
Acum l-au dezmembrat si o sa-l membreze la loc in curand o sa-i cumpere o saltea
Si o sa-l dea
Ma intreb de ce ma atasez de lucruri in ultima vreme
Si de ce contabilizez amintirile
Mancam impreuna si nu stim daca ne gasim sau nu ne gasim
Haideti mai luati mai incercati si cozonac
Panetto
Mai vrei friptura? Am avut o oaie, s-a imbolnavit si a murit si am taiat-o si
Avea si doi miei in burta mai
Vrei friptura? Da. Vreau friptura. Vreau friptura, sarmale, vin, usturoi, caltabosh.
Am unghiile negre.
Mananc carne cu pofta.
Punem masa si ridicam masa. Sigurantele de la boilerul de apa s-au ars. E numa apa rece.
Mama spala. Are niste maini vai de ea. Zici ca are oase de ceva care
s-ar sparge foarte usor.
Dar ea are o tehnologie de spalat vasele si
Pe mine nu ma lasa sa imi bag mainile in apa rece.
Avem curcan, porc, oaie, pui. Mancam. Ma intreb daca poti sa musti la fel din bunicu sau din bunica. Nu poti. E tot carne. Ceva te tzine. Ce te tzine.
Am facut ceea ce se face. Am facut traditia.
Am facut ceea ce trebuie.
Eu cu necredinta mea. Ai mei cu credinta lor.
Am urmat asa cum trebuie.
Ritualurile. Prosoapele, lumanarile, dumnezeu sa-l pomeneasca,
dumnezeu sa-i primeasca, dar cand am vazut placa aia de ciment
m-am gandit tot la zombie.
M-am gandit cum i se descompune carnea, si m-am gandit la miros.
Mirosea in ultimul an.
Asa cum si bunica miroase.
N-am tras adanc, dar am tras.
Am tras pe nas.
Miroase a batranetze.
Asa cum trebuie.
Miroase de-ti dau lacrimile.
Asa cum trebuie.
In aceste trei zile am facut
Ceea ce trebuie.
duminică, 21 decembrie 2008
shut up 1
[Location: Alice Monica's Computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 9 decembrie 2008 04:08:00]
De azi o sa scriu k sa nu mai vorbesc…o sa scriu ca sa invat sa tac. E ft greu sa taci knd n-ai fost obisnuita cu asta, knd mintea-ti turuie non stop…
“80% din timp vorbesti numai despre tine si despre problemele tale” si nu a fost un repros, a fost spus sincer si cald si dragutz si totusi e clar k asa ceva e greu d suportat….eu nu m-as suporta.clar. Si ma gandesc k cei kre o fac….trebuie sa tina ft mult la mine totusi…si deci probabil k sunt o norocoasa fatalista.
Asadar imi doresc sa ascult, imi doresc sa aflu mai multe, imi doresc sa-i vad p ceilalalti p bune, sa ma pot pune in pielea lor, sa-i inteleg, imi doresc sa nu-mi mai inventez realitati…sa nu mai fiu autista. Da imi inventez mereu realitati si deaia probabil sunt mereu nemultumita …pt k in general doar alea dramatice mi s pare k sunt si reale…..knd inventez o realitate frumoasa refuz sa cred k ar putea fi real si sunt trista k imi dau seama k nu poate fi asa…
Traiesc mult in capul meu…e ft neplacut acolo….dar cred k fiindca in viata nu mi s intampla ceva, sau nu vad eu….dar mi s pare k totul e asa d sec si gri….si incep si-mi fac niste filme p kre oricum le-ai lua numai seci nu sunt…of I’m tired….si bat campii…k sa invat sa tac….o sa-mi faca bine….paranoia….tre sa scap….anxietate…hm e km ciudat…dar mi s km pare k lumea are ceva cu mine…ba unul ba altul….cred k e ceva cu mine…k s-ar putea sa nu fie nimic real d fapt…
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 9 decembrie 2008 04:08:00]
De azi o sa scriu k sa nu mai vorbesc…o sa scriu ca sa invat sa tac. E ft greu sa taci knd n-ai fost obisnuita cu asta, knd mintea-ti turuie non stop…
“80% din timp vorbesti numai despre tine si despre problemele tale” si nu a fost un repros, a fost spus sincer si cald si dragutz si totusi e clar k asa ceva e greu d suportat….eu nu m-as suporta.clar. Si ma gandesc k cei kre o fac….trebuie sa tina ft mult la mine totusi…si deci probabil k sunt o norocoasa fatalista.
Asadar imi doresc sa ascult, imi doresc sa aflu mai multe, imi doresc sa-i vad p ceilalalti p bune, sa ma pot pune in pielea lor, sa-i inteleg, imi doresc sa nu-mi mai inventez realitati…sa nu mai fiu autista. Da imi inventez mereu realitati si deaia probabil sunt mereu nemultumita …pt k in general doar alea dramatice mi s pare k sunt si reale…..knd inventez o realitate frumoasa refuz sa cred k ar putea fi real si sunt trista k imi dau seama k nu poate fi asa…
Traiesc mult in capul meu…e ft neplacut acolo….dar cred k fiindca in viata nu mi s intampla ceva, sau nu vad eu….dar mi s pare k totul e asa d sec si gri….si incep si-mi fac niste filme p kre oricum le-ai lua numai seci nu sunt…of I’m tired….si bat campii…k sa invat sa tac….o sa-mi faca bine….paranoia….tre sa scap….anxietate…hm e km ciudat…dar mi s km pare k lumea are ceva cu mine…ba unul ba altul….cred k e ceva cu mine…k s-ar putea sa nu fie nimic real d fapt…
duminică, 7 decembrie 2008
Vreau un raspuns
[Location: Alice Monica's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 12 octombrie 2002 23:41:00]
Vreau un raspuns. Mi-e teama sa-l aflu dar e mai bine sa-l am…
Stau intr-o curte cand ar trebui sa fiu intr-o clasa,dar cui ii pasa , e doar un moment in care ma pot gandi si pot observa lumea altfel decat este .
Imi amintesc cand am fost sa-mi duc fratele la frizer,un lucru obisnuit si chiar neinteresant,pentru mine avea sa aiba o semnificatie speciala.
Asadar totul a inceput cand am ajuns inauntru;inaintea fratelui meu, pe scaun sedea un batran,frizerul ii facea retusurile finale si dupa ce se ridica,frizerul il invita sa ia loc de o parte,deoarece mai dureaza putin.Ma uitam mirata cand la unul cand la altul,curioasa sa stiu ce mai dureaza putin, intre-timp fratele isi ocupa locul pentru a fi tuns.
Frizerul se opri la scurt timp ,iesi pe corridor, dupa care se intoarse spunand:”Mai dureaza doar cinci minute”,”Atat de putin!?”spuse batranul uimit,sporindu-mi curiozitatea.
Si tousi dupa vreo cinci minute,frizerul zambi catre usa si spuse : “Gata!”si din salonul alaturat(coaforul) aparu o batrana,proaspat coafata cu o stralucire ,care venea de undeva din interiorul ei. Batranul o privi cu drag si zise : “Doamnele trebuie asteptate…”;ea se uita la el cu mandrie, il lua de mana si dupa ce el i-a deschis usa au iesit impreuna salutand personalul ,care le-a zambit inapoi.
Eu m-am simtit atat de bine doar privindu-i , nu mi-as fi putut imagina ca batranul isi astepta eleganta sotie.Fata de alte cupluri in varsta ei aveau ceva special, se iubeau in continuare cu si vroiau sa fie frumosi, unul pentru celalt…
Unii m-ar putea considera prea romantica sau visatoare, dar intr-un final toti ajungem acolo ,unii singuri , altii avand pe cineva langa noi…totul e sa se pastreze flacara,sclipirea aceea de la inceput, dorinta de viata sau poate ma insel poate e vorba de mai mult , dar nu-mi dau eu seama ce anume, pentru a fi ca batranii din povestea mea , batranii care chiar exista.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 12 octombrie 2002 23:41:00]
Vreau un raspuns. Mi-e teama sa-l aflu dar e mai bine sa-l am…
Stau intr-o curte cand ar trebui sa fiu intr-o clasa,dar cui ii pasa , e doar un moment in care ma pot gandi si pot observa lumea altfel decat este .
Imi amintesc cand am fost sa-mi duc fratele la frizer,un lucru obisnuit si chiar neinteresant,pentru mine avea sa aiba o semnificatie speciala.
Asadar totul a inceput cand am ajuns inauntru;inaintea fratelui meu, pe scaun sedea un batran,frizerul ii facea retusurile finale si dupa ce se ridica,frizerul il invita sa ia loc de o parte,deoarece mai dureaza putin.Ma uitam mirata cand la unul cand la altul,curioasa sa stiu ce mai dureaza putin, intre-timp fratele isi ocupa locul pentru a fi tuns.
Frizerul se opri la scurt timp ,iesi pe corridor, dupa care se intoarse spunand:”Mai dureaza doar cinci minute”,”Atat de putin!?”spuse batranul uimit,sporindu-mi curiozitatea.
Si tousi dupa vreo cinci minute,frizerul zambi catre usa si spuse : “Gata!”si din salonul alaturat(coaforul) aparu o batrana,proaspat coafata cu o stralucire ,care venea de undeva din interiorul ei. Batranul o privi cu drag si zise : “Doamnele trebuie asteptate…”;ea se uita la el cu mandrie, il lua de mana si dupa ce el i-a deschis usa au iesit impreuna salutand personalul ,care le-a zambit inapoi.
Eu m-am simtit atat de bine doar privindu-i , nu mi-as fi putut imagina ca batranul isi astepta eleganta sotie.Fata de alte cupluri in varsta ei aveau ceva special, se iubeau in continuare cu si vroiau sa fie frumosi, unul pentru celalt…
Unii m-ar putea considera prea romantica sau visatoare, dar intr-un final toti ajungem acolo ,unii singuri , altii avand pe cineva langa noi…totul e sa se pastreze flacara,sclipirea aceea de la inceput, dorinta de viata sau poate ma insel poate e vorba de mai mult , dar nu-mi dau eu seama ce anume, pentru a fi ca batranii din povestea mea , batranii care chiar exista.
sâmbătă, 6 decembrie 2008
Sufocarea
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 12 iunie 2004 22:55:00]
E cald, atat de cald incat nu pot sa respir...ma sufoc. Respir din ce in ce mai puternic, parca vrand sa absorb tot oxigenul din incapere... Imi simt plamanii umpluti bine, dar nu simt gustul, racoarea. Deschid ochii. Imi iau capul in palme..si incerc sa ma calmez. In intuneric se contureaza forme ciudate. Ma uit in jur, dar nu recunosc nimic. Din nou am senzatia de sufocare... parca tot aerul a disparut dintr-o data, fugind pe usa. Merg clatinandu-ma spre geam si il deschid... Scot capul pe fereastra si sorb cu o pofta de neoprit aerul de dupa furtuna. Raman atarnata pe geam cu ochii spre cer. Aud un scartait de fereastra. Cineva a mai deschis geamul. Trebuie sa fie turistul celalalt... Oare si el se sufoca, sau l-a deschis pur si simplu?...
Nu stiu cat timp a mai trecut. Imi e frica sa ma intorc in pat...imi e frica sa nu plece din nou aerul si sa revina senzatia de disperare. E o stare atat de ciudata! Ca atunci cand te ineci. Cand eram mica, am mers o data la „garla” cu bunicii mei. Ma scaldam in Moldova. Aveam vreo cinci-sase ani. Si tin minte ca erau multe pietricele in apa care imi gadilau talpa...si nu puteam sa stau in picioare, pt ca daca ma lasam cu toata greutatea, „gadilatul” se tranforma in „intepat” si era destul de dureros. Si tot mergand eu asa, in maini, am constatat la un moment dat ca nu mai pot atinge fundul. Asa ca am vrut sa revin in picioare, dar nu am putut pentru ca m-am simtit intoarsa pe o parte... Si am inghitit apa, si mi s-a parut ca a durat o vesnicie. Eram prinsa in valurile apei, si nu mai aveam nici un fel de control. Si vroiam sa scot capul ca sa respir, dar nu puteam. Si vroiam sa tip, dar parca amutisem. Dadeam din maini cu groaza. Intrasem in panica.
Daca nu m-ar fi scos cineva repede, probabil ca as fi intrat in soc din cauza disperarii.
O senzatie similara am avut acum. Aceeasi sufocare ce pare sa dureze la infinit, chiar daca nu tine mai mult de cateva secunde. Simt cum ochii incep sa se inchida, iar imaginile se distorsioneaza. Totul pare incetosat, si plin de fum inecacios. Ca in desert.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 12 iunie 2004 22:55:00]
E cald, atat de cald incat nu pot sa respir...ma sufoc. Respir din ce in ce mai puternic, parca vrand sa absorb tot oxigenul din incapere... Imi simt plamanii umpluti bine, dar nu simt gustul, racoarea. Deschid ochii. Imi iau capul in palme..si incerc sa ma calmez. In intuneric se contureaza forme ciudate. Ma uit in jur, dar nu recunosc nimic. Din nou am senzatia de sufocare... parca tot aerul a disparut dintr-o data, fugind pe usa. Merg clatinandu-ma spre geam si il deschid... Scot capul pe fereastra si sorb cu o pofta de neoprit aerul de dupa furtuna. Raman atarnata pe geam cu ochii spre cer. Aud un scartait de fereastra. Cineva a mai deschis geamul. Trebuie sa fie turistul celalalt... Oare si el se sufoca, sau l-a deschis pur si simplu?...
Nu stiu cat timp a mai trecut. Imi e frica sa ma intorc in pat...imi e frica sa nu plece din nou aerul si sa revina senzatia de disperare. E o stare atat de ciudata! Ca atunci cand te ineci. Cand eram mica, am mers o data la „garla” cu bunicii mei. Ma scaldam in Moldova. Aveam vreo cinci-sase ani. Si tin minte ca erau multe pietricele in apa care imi gadilau talpa...si nu puteam sa stau in picioare, pt ca daca ma lasam cu toata greutatea, „gadilatul” se tranforma in „intepat” si era destul de dureros. Si tot mergand eu asa, in maini, am constatat la un moment dat ca nu mai pot atinge fundul. Asa ca am vrut sa revin in picioare, dar nu am putut pentru ca m-am simtit intoarsa pe o parte... Si am inghitit apa, si mi s-a parut ca a durat o vesnicie. Eram prinsa in valurile apei, si nu mai aveam nici un fel de control. Si vroiam sa scot capul ca sa respir, dar nu puteam. Si vroiam sa tip, dar parca amutisem. Dadeam din maini cu groaza. Intrasem in panica.
Daca nu m-ar fi scos cineva repede, probabil ca as fi intrat in soc din cauza disperarii.
O senzatie similara am avut acum. Aceeasi sufocare ce pare sa dureze la infinit, chiar daca nu tine mai mult de cateva secunde. Simt cum ochii incep sa se inchida, iar imaginile se distorsioneaza. Totul pare incetosat, si plin de fum inecacios. Ca in desert.
M
[Location: Andreea Verde's Computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 30 august 2007 23:26:00]
M-am trezit si aveam inca impresia ca sunt in vis. Telefonul vibra. Credeam ca e doua noaptea si ca sunt la petrecerea mare din holul facultatii. Am bajbait ceva la telefon si am vrut sa ma intorc in vis. Tocmai aparuse tipul in camasa-carouri cu care vroiam sa vorbesc. Era prea multa lumina. 9 :00.
Puteam sa zic m-am trezit, dar inca dormeam. Puteam sa povestesc imaginile amestecate dintre vis si realitate. Cum am crezut in vis ca imi suna mobilul si vedeam limbile de la ceasul de pe perete. 2 :00. Imogen Heap – Sleep. Dar ar fi sunat poetico-patetic. Plastic si prea departe de « fapt » in sine. Vorbe frumoase care creeaza cel mult imagini. Si dau “nota” aceea de artist neinteles care vrea sa vorbeasca printer randuri, sa incifreze, sa faca textul accesibil doar pentru initiati.
Adevarul e ca mi-era dor de proza. Curge mai lin. Piesele de teatru sunt mai « poticnicioase », se mai ineaca, fac salturi de la personaj la limbaj. Si totul trebuie sa fie in echilibru cu personajul. E-chi-li-bru. Ca in dans. Cu diferenta ca dansul te transpune mai repede intr-o stare, in comparatie cu teatrul, unde ai nevoie de pregatire. O oarecare pregatire, in prealabil. Mai e si muzica… Teatrul pe muzica e mai puternic decat dansul pe muzica. Este la fel de adevarat ca dansul fara muzica nu are intensitate, indiferent cat de bine s-ar potrivi partenerii. Ca in patinaj, unde reusesc sa alunece mai bine decat in dansul propriu-zis si sa traiasca in cele 4 minute la fel de intens ca pe o scena de teatru.
Suzanne Vega – Caramel canta pe fundal..Credeam ca o sa fie o zi normala : alergat dupa autobuz - plimbat prin centru – intrat prin buticuri – uitat dupa nimicuri – cumparat tot felul de prostii – intalnit cu niste cunoscuti.
Eram in autobuz. Vai, cat de tare seamana cu un puzzle,desi am incercat sa evit asta ! Situatia seamana cu un puzzle, nu autobuzul – ca sa nu existe confuzii. « Faptul » conteaza si cu toate astea imaginile ocupa mai mult loc… Paragrafe scurte. Si actiune muult amanata. Amanarile ma fac sa ma gandesc la : mutat impreuna, seminarii, intalniri cu prietenii, mers in cafeneaua mea preferata, casatorie, cumparare crema de epilat, vizionat filme. Ceea ce ma duce cu gandul la intarzieri care presupun : Universitate, coafura, troleu care nu mai vine, alergat pe o portiune foarte mica, eventual pana la iesirea din metrou (pentru ca dupa aceea obosesc), par ravasit, uneori intentionat, haine cazute de pe umar – si asta intentionat. Cand se intampla asta, am in fata o imagine cinematografica, un cadru…parca vad amorsa... schimbare de unghi.
Eram in autobuz si incercam sa nu ma gandesc la nimic. Sa privesc intr-un punct fix. Sa ignor lumea care tanjea la locul pe care stateam. M-am ridicat brusc si am coborat. Un fel de impuls…sau poate stiam dinainte ca o sa fac asta, dar am vrut sa “ma” surprind. Parcul era aproape. Nu mai fusesem singura in parc. Mereu insotita. Asta e regula. De-aia e parc. Dar inainte de parc, trebuia sa trec prin fata casei lui. Puteam sa ocolesc…dar muream de curiozitate. Nu-l mai vazusem de 2 ani. Doi…Si la mine in vis aparea ora 2.
Shrunk Anansie – Twisted la i-pod. Poarta era deschisa. Cainele nu zicea nimic. Am stat cateva secunde sa-mi aduc aminte numele lui. L-am strigat. Nu a reactionat. M-am dus dupa el….si l-am mangaiat pe burtica. Nu avea cum sa nu ii placa. De fapt, era un caine foarte blazat, si nimic din ce i-as fi facut nu ar fi starnit o sclipire in ochii lui. Negri. Mici. Era linistit ca un capricorn, multumit de situatia lui, nu-si dorea nimic mai mult ori mai putin si nu mai era in stare sa se entuziasmeze. Speram sa nu fi fost dintotdeauna asa.
Pana sa ma ridic in picioare, s-a deschis usa. Eram in genunchi si am ridicat privirea. “Uau…te-ai tuns..” a zis el. Aveam cafeaua in mana..am sorbit o inghititura si am zis ceva banal. Nu ma mai concentram. I-am zis sa intram putin sa stam pe trepte la racoare. Venisem pentru ca aveam nevoie de niste sfaturi muzicale..iar el se ocupa si de asta. Cred ca a fost un pretext destul de cretin, as fi putut sa iau informatiile alea din multe alte locuri. Inclusiv de pe net. Dar eu am vrut o « sursa » sigura. Yeah, right.
Isi lasase parul lung, il tinea in coada, se facuse mai inalt…Rectific : mie imi parea mai inalt..Acum observam ca avea dinti de dinozaur. Pui de dinozaur, adica toti dintii la aceeasi dimensiune. Si i se vedea omuletul intr-un fel foarte ciudat cand radea. Oricum , radea destul de rar... Nu-mi spunea mai nimic despre el, imi dadea numai notiuni teoretice despre subiecte teoretice.. Si eram atat de curioasa si tot incercam sa il provoc..si n-a mers. Mama lui se tot fataia pe acolo.. Arata ca o nemtoaica : slaba, blonda, imbracata sport, machiata foarte discret…privire dreapta. Fara inflexiuni. Ar fi putut sa fie o soacra destul de scortoasa. Vreau sa zic, in general. In cazul in care el si-ar fi gasit pe cineva.
Il stiam de trei ani. In trei ani vorbisem de trei ori. O data il rugasem sa se dea la o parte, altadata il intrebasem cat mai dureaza concertul si..ultima data vorbisem despre o carte. Atat. Si parea un personaj atat de enigmatic si de interesant ..si cu multe resurse intelectuale. Si vroiam sa vad daca chiar era asa.. De aceea ma dusesem acolo.. Si pentru ca il visasem cu o noapte inainte. El venise la doua noaptea cu o camasa in carouri.
Am gasit niste versuri care suna atat de bine. Dar daca nu ar fi in franceza, si-ar pierde nuanta. Le toi du moi – Carla Bruni.
Cand l-am vazut prima data, avea o esarfa visinie la gat, camasa alba desfacuta si o vesta neagra. Era altcineva, nu muzicianul. Paltonul si-l daduse deja jos si il asezase pe scaun. Avea ochelari. Rotunzi. Arata asa cum imi imaginam c-ar fi aratat Picasso, inainte de a vedea vreo poza cu el. Nu era in stare sa lege doua fraze. Cred ca avea emotii. Punea intrebari putine, iar in restul timpului tacea. Se grabea mereu sa termine ce avea de facut ca sa ajunga la metrou. O data ne-am intalnit cu el. Eram mai multe fete. Prima data s-a facut ca nu ne vede. Apoi, dupa ce l-am salutat toate, a dat din cap. Pe vremea aia ne gandeam ca se duce sa se vada cu amanta. Credeam ca inca locuieste cu mama lui… Si ca e imbatranit prematur. Si – in mod evident – ca e indragostit in secret de o studenta mignona. Nu semana cu niciun altul din poveste. Nu canta la niciun intrument, nu aprecia suprarealismul, nu-i placea sa vorbeasca, nu era narcisist, nu compunea, doar ca se imbraca ciudat. Nu inota, nu facea sport si nu dansa. Poate ar fi facut cu greu una din activitatile astea daca ar fi fost mort de beat, ne gandeam atunci.
Celalalt a fost dezamagire, din punct de vedere fizic. Era urat, extrem de inalt si purta ochelari. Se imbraca elegant si vorbea ca un snob. Era obsedat de calculator si avea dintii mari. Maini lungi. Avea unghii ingrijite si se asorta. Asta era bine. Si citise multe carti de psihologie…Cam prea multe… Se pricepea sa discute, sa argumenteze…sa pastreze o oarecare tensiune in discutii. E si asta o chestie. Sa starnesti curiozitatea doar prin discutii si teme abordate. Era foarte direct. A plecat. Departe. Cu masina lui imensa. Neagra. Extrem de rara.
Frumosul nu a fost frumos dintotdeauna. Cel putin nu parea. Dar era teribil de aranjat…inca e..Un metrosexual cu o imagine foarte buna. Haine asortate, moderne, genti dintre cele mai rare…insigne, orice element il folosea in favoarea lui pentru a-si individualiza tinuta. Parul tuns scurt, saten deschis…ochi caprui deschis…dinti albi. Mergea prin cluburi, cunostea o groaza de persoane, era mereu pe drumuri. Asta a fost cel mai complex din punct de vedere preferinte. Doar ca era prea legat de contemporan si prea dispretuia orice forma de clasic. Dar citea mult, nu atat de mult pe cat si-ar fi dorit, frecventa cafenele si cluburi de calitate, avea prieteni artisti, asculta mult jazz, fuma prea mult. Numai tigari tari. Si vorbea mult. Ti-ar fi povestit ore in sir despre obsesiile sale si despre unicitate. Devenea cam demagog uneori. Ingamfat, arogant. Cam asa era perceput. Cu mine se purta intotdeauna ca de la egal la egal. Banuiesc ca si cu ceilalti. Dar cei cu care nu vorbea sau care il stiau doar din vedere…il dispretuiau. Si il vorbeau de rau pentru atitudinea aroganta de tipul « I’m the man ». Sau … ?
Suparatul putea sa fie si arogant, si calm, si superior si amuzant. Era extrem de complex si foarte destept. Dar nu citea. Si nu aprecia deloc avantgardismul, noul val. Era ancorat in valorile vechi, in clasic. Fizicul lui era foarte contradictoriu. Ba avea parul lung, ba se tundea scurt de tot, bai isi facea creasta, ba il vopsea…ba avea barba ba se radea de tot. La fel si preferintele…ii placea sa cante, dar nu ii placea sa iasa in oras, in cafenele, sa viziteze muzee. Doar in bodeci sau pe munte. Facea iesiri rare cu multa lume. In rest, statea in casa si asculta muzica. Foarte rar, mergea la opera. Foarte rar.
Artistul a fost mereu artist, chiar daca toate elementele legate de el duceau intr-o cu totul alta directie. Oricum, era cel mai consecvent. Era mereu barbierit, avea mereu parul tuns mediu spre scurt, se imbraca in kaki, crem, maro…Mergea in cafenele, parcuri, muzee, pizzerii…mergea cam oriunde daca era chemat. Era strans legat de prietenii din copilarie..vreo trei : doi baieti si-o fata-baietoaica. In rest, nu avea un cerc foarte mare. Dar citea…mult kafka…multa literatura de calitate. Si vorbea extrem de corect si de ingrijit. Cu el aveai mereu despre ce sa vorbesti. Ii placeau teatrul si filmul, fotografia, scria si avea mintea destupata. Doar ca…devenea monoton la un moment dat. Aproba aproape tot. Cu initiativele statea mai prost. Atunci.
Pana acum sunt : muzicianul, pictorul, celalalt, frumosul, suparatul, artistul. Adica sase. In 2007 au murit tot sase oameni care mi-au atras atentia: Pavarotti, Bergman, Antonioni, Watzlawick, Pittis, Dinica.
Muzicianul – Antonioni
Pictorul – Pavarotti
Celalalt – Watzlawick
Frumosul – Bergman
Suparatul – Pittis
Artistul – Dinica
Daca e sa fac un joc de imaginatie, cam asa i-as asocia…pentru o piesa de teatru de exemplu. Daca ar trebui sa le distribui cate un rol. Stau si ma intreb acum, cum ar arata toti sase pe o scena ? De fapt cum ar fi sa se cunosca toti sase, sa se afle in aceeasi incapere. Singuri. Dezastru. Frumosul l-ar enerva pe suparat, artistul ar incepe o conversatie cu celalalt – ca tot se stiau ei doi de dinainte, pictorul ar ramane pe dinafara, iar muzicianul ar observa in tacere. Acum ca ma gandesc mai bine, muzicianul si suparatul se stiau intre ei. Si nu, nu se intelegeau deloc. Dar deja devine prea complicat.
Suparatul ar spune acum : « Dar care e mesajul ?? Care e mesajul? Nu iti dai seama ca o chestie fara mesaj e complet inutila? Ca si cum nu ar exista?”. Dar ar veni apoi artistul care mi-ar explica: “Nu conteaza cum. Important e sa faci ce simti. Utilitatea se va gasi dupa aceea. Dar trebuie sa gasesti un mesaj pe care sa il ai in minte dinainte de a te apuca de scris. », iar frumosul ar gasi solutia : « Tot ceea ce faci e un insemn al contemporanului. Asa ca nu conteaza ce forma prinde, atata vreme cat exprima ceva nou. » Cu celalalt n-am mai vorbit demult, nu pot sa intuiesc exact ce mi-ar spune, dar probabil s-ar lega de latura psihologica (previzibil) si m-ar sprijini. Asa facea cu orice proiect si inainte. Si nu, nu se implica prea tare, imi dadea libertate. Pictorul nu ar fi zis nimic, pentru ca la el e mai greu cu exprimarea si cu gasitul cuvintelor potrivite.
Dintre cei sase, doar doi fumau. Dar fumau rau de tot. Cu o placere pe care o afisau mereu, ca sa nu existe dubii. Ei nu fumau de nervi, de stress au pentru ca erau dependenti…noo, in niciun caz. Ei fumau « de placere ». Le placea « gustul tigarii ». Asta cred ca e singurul element pe care il aveau in comun, In rest, erau complet diferiti.
Ne-am dat intalnire in parc. Eram atat de nervoasa, era a treia oara cand ne vedeam, asa ca am luat-o pe prietena mea cu mine. Asteptam pe o banca. A venit. Cu castile in ureche, mana in buzunar, parul strans la spate. Purta un hanorac kaki. Din acel moment am vorbit in continuu. Doar eu. El asculta. Mainile imi tremurau, pasii mi se impiedicau, tineam in mana o sticla de plastic pe care o tot purtam dintr-o mana intr-alta. Dezastru. El vorbea calm, cu pauze, nu gesticula; prietena mea fuma tigara dupa tigara si se uita oarecum speriata la mine. Iar eu – nimic. O dadeam din penibil in si-mai-penibil. Si singura ocazie sa vada cum sunt si sa scot ceva de la el despre el…a picat. De fapt a fost calcata in picioare. De mine. Abia in autobuz mi s-au potolit mainile si miscarile necontrolate ale corpului.
Alta data am patit si mai rau. Si de atunci de fiecare data cand il vad, incepe sa imi bata inima tare si sa imi tremure mainile. Involuntar. Chiar daca il zaresc pe strada, iar el nu ma vede pe nimeni. E singura persoana cu care am patit vreodata asta. Si e destul de stupid, avand in vedere ca ne-am tot vazut in contexte oficiale. Cu destui oameni in jur. Unde vorbeam generalitati. Sau faceam eu chestii ciudate cu ochii – holbandu-ma, vrand sa demonstrez nu-stiu ce. Acel « je ne sais quoi » care in mod normal imi iese impecabil. Yeah, sure. Dar macar e contemporan. Este un spasm necontrolat al corpului (meu) extrem de actual cu influente usor-suprarealiste.
Da…cu el am patit cele mai neobisnuite « caderi de stomac ». Mi se parea ca il vad la vreun eveniment unde era multa lume de obicei…si in momentul ala simteam o arsura in stomac si mi se raceau mainile. Imediat. Iar apoi imi dadeam seama ca nu era el, si de cele mai multe ori respectivul nici macar nu semana cu el. Probabil imi doream atat de tare sa il vad incat… Da, eram nebuna. De fapt il vedeam peste tot si imi doream sa ne intalnim accidental in oras. Dar asta nu s-a intamplat niciodata. Era genul de om pentru care puteai sa faci o fixatie. Mai existasera antecedente. Si eu radeam de ele si ma gandeam cat de stupida e situatia. Iar acum eu eram cea care avea vise ciudate, care se apucase sa studieze pictura si curente artistice si care monitoriza cam tot ce se intampla in sfera asta. Doar-doar o aparea un eveniment la care sa fie si el prezent.
Problema e ca in contemporan se pierd majoritatea lucrurilor care ar putea schimba ceva. In actualitate mai exact. Sau in prezent. Atunci cand apar inspiratiile de-o clipa, revelatii, cand esti in autobuz si iti vine o idee depre un scenariu..sau ai in cap imagini dintr-un film. Acelea sunt momentele care ar trebui inregistrate si valorificate. In schimb,ele sunt uitate, ignorate, privite ca un surplus.
E frumos, e cu adevarat FRUMOS. Te uiti la el si iti vine sa nu iti mai schimbi privirea… Totul e asamblat cromatic si proportional..de la vestimentatie la tunsoare si la forma fetei. Si nici nu mai stiu ce fac, vobesc tare, gesticulez, tac, ma fatai de colo-colo. Si de aici pornesc « reactiile exagerate ». Adica psihicul meu e atat de praf facut, incat nu imi mai pot controla gesturile..si din dorinta de a arata ca totul este in regula, amplific toate lucrurile. Si arat ca o apucata dezmatata care abia a iesit de la balamuc si vrea sa ii acapareze pe cei cu care vorbeste. Plus ca incep sa folosesc cuvinte complicate si sa abordez teme « avangardiste ». Si totul cade. Si vorbesc tare. Ca sa fiu sigura ca s-a auzit totul. Si brusc, sunt mai sociabila cu toata lumea si sunt in stare sa iau in brate si sa pup persoane cu care nu am mai vorbit de luni de zile sau pe care abia le cunosc. Nu, nu e bine. Si cu cat incerc sa « gestionez » mai bine « criza » cu atat o dau mai mult in bara. Ca atunci cand m-a intrebat ceva din care eu am inteles doar cuvantul « agitatie » si i-am raspuns « ca intotdeauna ». S-a uitat cam ciudat, dar nu a mai zis nimic. Cine stie ce ma intrebase de fapt.. Si tocmai pentru ca nu am vrut sa fiu penibila sa intreb de 2 ori « ce-ai spus ? », e posibil sa fi facut o gafa.
Dar e frumos. Si are unele gesturi de copil. Dar are mainile suficient de puternice pentru un barbat. Iar vocea…vocea nu stiu daca as recunoste-o daca nu ar fi asociata cu persoana. Dar e placuta. Prima oara mi s-a parut ca are un anumit accent ne-bucurestean, moldovenesc sau, poate, rusesc ? Dar dupa ce m-am obisnuit cu timbrul vocal, mi-a placut.
Tot caut sa ii gasesc defecte, dar nu-mi trece niciunul prin cap. Majoritatea sunt induse de mine, dar nu au fost confirmate pe deplin : aroganta, ingamfare, infatuare, narcisism, priveste frumos pe toata lumea. Asta nu ar fi tocmai un defect, DAR problema e ca priveste pe toata lumea la fel. Si atunci, EU, care am studiat limbajul non-verbal si stiu sa interpretez intensitatea privirii, ce sa mai inteleg ? Daca are o privire uniforma-draguta-zambareata cu trei sferturi din cei pe care ii cunoaste ? Bergman, Ingmar Bergman..
Trebuie sa imi gasesc o ocupatie. Si sa-mi stabilesc prioritatile. Pentru ca de ceva timp stagnez si trec de la o stare la alta mult prea repede. Trebuie sa iau o pauza, sa reincep sa scriu si sa ma gandesc daca nu mi-ar prinde bine sa plec la Bruxelles. In teorie, stiu foarte bine ce ar trebui sa urmeze.
Acum citesc Victimele Datoriei de Eugen Ionescu si tot descopar bucati « contemporane », lucruri la care m-am gandit si eu, numai ca nu le-am scris pe nicaieri. Uneori le-am discutat la o iesire in oras.. Dar nici astea nu mai sunt ca inainte.. Toti cunoscutii mei se blazeaza usor-usor. Si eu trebuie sa-mi conserv toata energia, sa izbucnesc de cateva ori, ca sa ii tin pe picioare si sa dinamizez contextul. Cand sunt eu jos, totul cade. Si monotonul devine dominant. Asa s-a intamplat toata saptamana. Am tacut si am stat la locul meu. Si toata lumea a fost trista si blazata. Si unii chiar dadeau vina pe mine pentru asta. PENTRU CA S-AU OBISNUIT SA II SCOT EU DIN STARE. Dar pe mine cine ma scoate?
Cand am plecat de la intalnirea (cea de-a treia si ultima) cu muzicianul, eram dezamagita. Nu fusese cum ma asteptam, cum speram sa fie, nu a vrut sa discute decat despre domeniul lui, parea complet limitat in inchis in aria aceea. Toata lumea care il cunoaste spune ca e foarte destept, ca are sclipiri si idei geniale, dar cu mine nu a fost asa. M-a dezamagit zambetul, rasul, omuletul, atitudinea…vocea ? Antonioni
Imi place sa cumpar carti. Sa merg intr-o librarie, sa le rasfoiesc, sa decid care e mai buna, sa le pun inapoi pe raft, apoi sa ma intorc si sa le cumpar. Ma relaxeaza sa fac asta mai mult decat sa imi iau haine, incaltaminte, bijuterii. Dupa ce imi iau o carte chiar simt ca am facut ceva util , ca nu am pierdut timpul, ca am descoperit un autor bun sau un roman rar. Nu-mi plac bijuteriile. Deloc. Nu-mi place sa-mi inzorzonez mainile, degetele si gatul si tot felul de lanturi,lantisoare, margele si inele. Uneori imi face placere sa imi cumpar cercei care se asorteaza perfect cu vreo haina de-ale mele. Dar atat.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 30 august 2007 23:26:00]
M-am trezit si aveam inca impresia ca sunt in vis. Telefonul vibra. Credeam ca e doua noaptea si ca sunt la petrecerea mare din holul facultatii. Am bajbait ceva la telefon si am vrut sa ma intorc in vis. Tocmai aparuse tipul in camasa-carouri cu care vroiam sa vorbesc. Era prea multa lumina. 9 :00.
Puteam sa zic m-am trezit, dar inca dormeam. Puteam sa povestesc imaginile amestecate dintre vis si realitate. Cum am crezut in vis ca imi suna mobilul si vedeam limbile de la ceasul de pe perete. 2 :00. Imogen Heap – Sleep. Dar ar fi sunat poetico-patetic. Plastic si prea departe de « fapt » in sine. Vorbe frumoase care creeaza cel mult imagini. Si dau “nota” aceea de artist neinteles care vrea sa vorbeasca printer randuri, sa incifreze, sa faca textul accesibil doar pentru initiati.
Adevarul e ca mi-era dor de proza. Curge mai lin. Piesele de teatru sunt mai « poticnicioase », se mai ineaca, fac salturi de la personaj la limbaj. Si totul trebuie sa fie in echilibru cu personajul. E-chi-li-bru. Ca in dans. Cu diferenta ca dansul te transpune mai repede intr-o stare, in comparatie cu teatrul, unde ai nevoie de pregatire. O oarecare pregatire, in prealabil. Mai e si muzica… Teatrul pe muzica e mai puternic decat dansul pe muzica. Este la fel de adevarat ca dansul fara muzica nu are intensitate, indiferent cat de bine s-ar potrivi partenerii. Ca in patinaj, unde reusesc sa alunece mai bine decat in dansul propriu-zis si sa traiasca in cele 4 minute la fel de intens ca pe o scena de teatru.
Suzanne Vega – Caramel canta pe fundal..Credeam ca o sa fie o zi normala : alergat dupa autobuz - plimbat prin centru – intrat prin buticuri – uitat dupa nimicuri – cumparat tot felul de prostii – intalnit cu niste cunoscuti.
Eram in autobuz. Vai, cat de tare seamana cu un puzzle,desi am incercat sa evit asta ! Situatia seamana cu un puzzle, nu autobuzul – ca sa nu existe confuzii. « Faptul » conteaza si cu toate astea imaginile ocupa mai mult loc… Paragrafe scurte. Si actiune muult amanata. Amanarile ma fac sa ma gandesc la : mutat impreuna, seminarii, intalniri cu prietenii, mers in cafeneaua mea preferata, casatorie, cumparare crema de epilat, vizionat filme. Ceea ce ma duce cu gandul la intarzieri care presupun : Universitate, coafura, troleu care nu mai vine, alergat pe o portiune foarte mica, eventual pana la iesirea din metrou (pentru ca dupa aceea obosesc), par ravasit, uneori intentionat, haine cazute de pe umar – si asta intentionat. Cand se intampla asta, am in fata o imagine cinematografica, un cadru…parca vad amorsa... schimbare de unghi.
Eram in autobuz si incercam sa nu ma gandesc la nimic. Sa privesc intr-un punct fix. Sa ignor lumea care tanjea la locul pe care stateam. M-am ridicat brusc si am coborat. Un fel de impuls…sau poate stiam dinainte ca o sa fac asta, dar am vrut sa “ma” surprind. Parcul era aproape. Nu mai fusesem singura in parc. Mereu insotita. Asta e regula. De-aia e parc. Dar inainte de parc, trebuia sa trec prin fata casei lui. Puteam sa ocolesc…dar muream de curiozitate. Nu-l mai vazusem de 2 ani. Doi…Si la mine in vis aparea ora 2.
Shrunk Anansie – Twisted la i-pod. Poarta era deschisa. Cainele nu zicea nimic. Am stat cateva secunde sa-mi aduc aminte numele lui. L-am strigat. Nu a reactionat. M-am dus dupa el….si l-am mangaiat pe burtica. Nu avea cum sa nu ii placa. De fapt, era un caine foarte blazat, si nimic din ce i-as fi facut nu ar fi starnit o sclipire in ochii lui. Negri. Mici. Era linistit ca un capricorn, multumit de situatia lui, nu-si dorea nimic mai mult ori mai putin si nu mai era in stare sa se entuziasmeze. Speram sa nu fi fost dintotdeauna asa.
Pana sa ma ridic in picioare, s-a deschis usa. Eram in genunchi si am ridicat privirea. “Uau…te-ai tuns..” a zis el. Aveam cafeaua in mana..am sorbit o inghititura si am zis ceva banal. Nu ma mai concentram. I-am zis sa intram putin sa stam pe trepte la racoare. Venisem pentru ca aveam nevoie de niste sfaturi muzicale..iar el se ocupa si de asta. Cred ca a fost un pretext destul de cretin, as fi putut sa iau informatiile alea din multe alte locuri. Inclusiv de pe net. Dar eu am vrut o « sursa » sigura. Yeah, right.
Isi lasase parul lung, il tinea in coada, se facuse mai inalt…Rectific : mie imi parea mai inalt..Acum observam ca avea dinti de dinozaur. Pui de dinozaur, adica toti dintii la aceeasi dimensiune. Si i se vedea omuletul intr-un fel foarte ciudat cand radea. Oricum , radea destul de rar... Nu-mi spunea mai nimic despre el, imi dadea numai notiuni teoretice despre subiecte teoretice.. Si eram atat de curioasa si tot incercam sa il provoc..si n-a mers. Mama lui se tot fataia pe acolo.. Arata ca o nemtoaica : slaba, blonda, imbracata sport, machiata foarte discret…privire dreapta. Fara inflexiuni. Ar fi putut sa fie o soacra destul de scortoasa. Vreau sa zic, in general. In cazul in care el si-ar fi gasit pe cineva.
Il stiam de trei ani. In trei ani vorbisem de trei ori. O data il rugasem sa se dea la o parte, altadata il intrebasem cat mai dureaza concertul si..ultima data vorbisem despre o carte. Atat. Si parea un personaj atat de enigmatic si de interesant ..si cu multe resurse intelectuale. Si vroiam sa vad daca chiar era asa.. De aceea ma dusesem acolo.. Si pentru ca il visasem cu o noapte inainte. El venise la doua noaptea cu o camasa in carouri.
Am gasit niste versuri care suna atat de bine. Dar daca nu ar fi in franceza, si-ar pierde nuanta. Le toi du moi – Carla Bruni.
Cand l-am vazut prima data, avea o esarfa visinie la gat, camasa alba desfacuta si o vesta neagra. Era altcineva, nu muzicianul. Paltonul si-l daduse deja jos si il asezase pe scaun. Avea ochelari. Rotunzi. Arata asa cum imi imaginam c-ar fi aratat Picasso, inainte de a vedea vreo poza cu el. Nu era in stare sa lege doua fraze. Cred ca avea emotii. Punea intrebari putine, iar in restul timpului tacea. Se grabea mereu sa termine ce avea de facut ca sa ajunga la metrou. O data ne-am intalnit cu el. Eram mai multe fete. Prima data s-a facut ca nu ne vede. Apoi, dupa ce l-am salutat toate, a dat din cap. Pe vremea aia ne gandeam ca se duce sa se vada cu amanta. Credeam ca inca locuieste cu mama lui… Si ca e imbatranit prematur. Si – in mod evident – ca e indragostit in secret de o studenta mignona. Nu semana cu niciun altul din poveste. Nu canta la niciun intrument, nu aprecia suprarealismul, nu-i placea sa vorbeasca, nu era narcisist, nu compunea, doar ca se imbraca ciudat. Nu inota, nu facea sport si nu dansa. Poate ar fi facut cu greu una din activitatile astea daca ar fi fost mort de beat, ne gandeam atunci.
Celalalt a fost dezamagire, din punct de vedere fizic. Era urat, extrem de inalt si purta ochelari. Se imbraca elegant si vorbea ca un snob. Era obsedat de calculator si avea dintii mari. Maini lungi. Avea unghii ingrijite si se asorta. Asta era bine. Si citise multe carti de psihologie…Cam prea multe… Se pricepea sa discute, sa argumenteze…sa pastreze o oarecare tensiune in discutii. E si asta o chestie. Sa starnesti curiozitatea doar prin discutii si teme abordate. Era foarte direct. A plecat. Departe. Cu masina lui imensa. Neagra. Extrem de rara.
Frumosul nu a fost frumos dintotdeauna. Cel putin nu parea. Dar era teribil de aranjat…inca e..Un metrosexual cu o imagine foarte buna. Haine asortate, moderne, genti dintre cele mai rare…insigne, orice element il folosea in favoarea lui pentru a-si individualiza tinuta. Parul tuns scurt, saten deschis…ochi caprui deschis…dinti albi. Mergea prin cluburi, cunostea o groaza de persoane, era mereu pe drumuri. Asta a fost cel mai complex din punct de vedere preferinte. Doar ca era prea legat de contemporan si prea dispretuia orice forma de clasic. Dar citea mult, nu atat de mult pe cat si-ar fi dorit, frecventa cafenele si cluburi de calitate, avea prieteni artisti, asculta mult jazz, fuma prea mult. Numai tigari tari. Si vorbea mult. Ti-ar fi povestit ore in sir despre obsesiile sale si despre unicitate. Devenea cam demagog uneori. Ingamfat, arogant. Cam asa era perceput. Cu mine se purta intotdeauna ca de la egal la egal. Banuiesc ca si cu ceilalti. Dar cei cu care nu vorbea sau care il stiau doar din vedere…il dispretuiau. Si il vorbeau de rau pentru atitudinea aroganta de tipul « I’m the man ». Sau … ?
Suparatul putea sa fie si arogant, si calm, si superior si amuzant. Era extrem de complex si foarte destept. Dar nu citea. Si nu aprecia deloc avantgardismul, noul val. Era ancorat in valorile vechi, in clasic. Fizicul lui era foarte contradictoriu. Ba avea parul lung, ba se tundea scurt de tot, bai isi facea creasta, ba il vopsea…ba avea barba ba se radea de tot. La fel si preferintele…ii placea sa cante, dar nu ii placea sa iasa in oras, in cafenele, sa viziteze muzee. Doar in bodeci sau pe munte. Facea iesiri rare cu multa lume. In rest, statea in casa si asculta muzica. Foarte rar, mergea la opera. Foarte rar.
Artistul a fost mereu artist, chiar daca toate elementele legate de el duceau intr-o cu totul alta directie. Oricum, era cel mai consecvent. Era mereu barbierit, avea mereu parul tuns mediu spre scurt, se imbraca in kaki, crem, maro…Mergea in cafenele, parcuri, muzee, pizzerii…mergea cam oriunde daca era chemat. Era strans legat de prietenii din copilarie..vreo trei : doi baieti si-o fata-baietoaica. In rest, nu avea un cerc foarte mare. Dar citea…mult kafka…multa literatura de calitate. Si vorbea extrem de corect si de ingrijit. Cu el aveai mereu despre ce sa vorbesti. Ii placeau teatrul si filmul, fotografia, scria si avea mintea destupata. Doar ca…devenea monoton la un moment dat. Aproba aproape tot. Cu initiativele statea mai prost. Atunci.
Pana acum sunt : muzicianul, pictorul, celalalt, frumosul, suparatul, artistul. Adica sase. In 2007 au murit tot sase oameni care mi-au atras atentia: Pavarotti, Bergman, Antonioni, Watzlawick, Pittis, Dinica.
Muzicianul – Antonioni
Pictorul – Pavarotti
Celalalt – Watzlawick
Frumosul – Bergman
Suparatul – Pittis
Artistul – Dinica
Daca e sa fac un joc de imaginatie, cam asa i-as asocia…pentru o piesa de teatru de exemplu. Daca ar trebui sa le distribui cate un rol. Stau si ma intreb acum, cum ar arata toti sase pe o scena ? De fapt cum ar fi sa se cunosca toti sase, sa se afle in aceeasi incapere. Singuri. Dezastru. Frumosul l-ar enerva pe suparat, artistul ar incepe o conversatie cu celalalt – ca tot se stiau ei doi de dinainte, pictorul ar ramane pe dinafara, iar muzicianul ar observa in tacere. Acum ca ma gandesc mai bine, muzicianul si suparatul se stiau intre ei. Si nu, nu se intelegeau deloc. Dar deja devine prea complicat.
Suparatul ar spune acum : « Dar care e mesajul ?? Care e mesajul? Nu iti dai seama ca o chestie fara mesaj e complet inutila? Ca si cum nu ar exista?”. Dar ar veni apoi artistul care mi-ar explica: “Nu conteaza cum. Important e sa faci ce simti. Utilitatea se va gasi dupa aceea. Dar trebuie sa gasesti un mesaj pe care sa il ai in minte dinainte de a te apuca de scris. », iar frumosul ar gasi solutia : « Tot ceea ce faci e un insemn al contemporanului. Asa ca nu conteaza ce forma prinde, atata vreme cat exprima ceva nou. » Cu celalalt n-am mai vorbit demult, nu pot sa intuiesc exact ce mi-ar spune, dar probabil s-ar lega de latura psihologica (previzibil) si m-ar sprijini. Asa facea cu orice proiect si inainte. Si nu, nu se implica prea tare, imi dadea libertate. Pictorul nu ar fi zis nimic, pentru ca la el e mai greu cu exprimarea si cu gasitul cuvintelor potrivite.
Dintre cei sase, doar doi fumau. Dar fumau rau de tot. Cu o placere pe care o afisau mereu, ca sa nu existe dubii. Ei nu fumau de nervi, de stress au pentru ca erau dependenti…noo, in niciun caz. Ei fumau « de placere ». Le placea « gustul tigarii ». Asta cred ca e singurul element pe care il aveau in comun, In rest, erau complet diferiti.
Ne-am dat intalnire in parc. Eram atat de nervoasa, era a treia oara cand ne vedeam, asa ca am luat-o pe prietena mea cu mine. Asteptam pe o banca. A venit. Cu castile in ureche, mana in buzunar, parul strans la spate. Purta un hanorac kaki. Din acel moment am vorbit in continuu. Doar eu. El asculta. Mainile imi tremurau, pasii mi se impiedicau, tineam in mana o sticla de plastic pe care o tot purtam dintr-o mana intr-alta. Dezastru. El vorbea calm, cu pauze, nu gesticula; prietena mea fuma tigara dupa tigara si se uita oarecum speriata la mine. Iar eu – nimic. O dadeam din penibil in si-mai-penibil. Si singura ocazie sa vada cum sunt si sa scot ceva de la el despre el…a picat. De fapt a fost calcata in picioare. De mine. Abia in autobuz mi s-au potolit mainile si miscarile necontrolate ale corpului.
Alta data am patit si mai rau. Si de atunci de fiecare data cand il vad, incepe sa imi bata inima tare si sa imi tremure mainile. Involuntar. Chiar daca il zaresc pe strada, iar el nu ma vede pe nimeni. E singura persoana cu care am patit vreodata asta. Si e destul de stupid, avand in vedere ca ne-am tot vazut in contexte oficiale. Cu destui oameni in jur. Unde vorbeam generalitati. Sau faceam eu chestii ciudate cu ochii – holbandu-ma, vrand sa demonstrez nu-stiu ce. Acel « je ne sais quoi » care in mod normal imi iese impecabil. Yeah, sure. Dar macar e contemporan. Este un spasm necontrolat al corpului (meu) extrem de actual cu influente usor-suprarealiste.
Da…cu el am patit cele mai neobisnuite « caderi de stomac ». Mi se parea ca il vad la vreun eveniment unde era multa lume de obicei…si in momentul ala simteam o arsura in stomac si mi se raceau mainile. Imediat. Iar apoi imi dadeam seama ca nu era el, si de cele mai multe ori respectivul nici macar nu semana cu el. Probabil imi doream atat de tare sa il vad incat… Da, eram nebuna. De fapt il vedeam peste tot si imi doream sa ne intalnim accidental in oras. Dar asta nu s-a intamplat niciodata. Era genul de om pentru care puteai sa faci o fixatie. Mai existasera antecedente. Si eu radeam de ele si ma gandeam cat de stupida e situatia. Iar acum eu eram cea care avea vise ciudate, care se apucase sa studieze pictura si curente artistice si care monitoriza cam tot ce se intampla in sfera asta. Doar-doar o aparea un eveniment la care sa fie si el prezent.
Problema e ca in contemporan se pierd majoritatea lucrurilor care ar putea schimba ceva. In actualitate mai exact. Sau in prezent. Atunci cand apar inspiratiile de-o clipa, revelatii, cand esti in autobuz si iti vine o idee depre un scenariu..sau ai in cap imagini dintr-un film. Acelea sunt momentele care ar trebui inregistrate si valorificate. In schimb,ele sunt uitate, ignorate, privite ca un surplus.
E frumos, e cu adevarat FRUMOS. Te uiti la el si iti vine sa nu iti mai schimbi privirea… Totul e asamblat cromatic si proportional..de la vestimentatie la tunsoare si la forma fetei. Si nici nu mai stiu ce fac, vobesc tare, gesticulez, tac, ma fatai de colo-colo. Si de aici pornesc « reactiile exagerate ». Adica psihicul meu e atat de praf facut, incat nu imi mai pot controla gesturile..si din dorinta de a arata ca totul este in regula, amplific toate lucrurile. Si arat ca o apucata dezmatata care abia a iesit de la balamuc si vrea sa ii acapareze pe cei cu care vorbeste. Plus ca incep sa folosesc cuvinte complicate si sa abordez teme « avangardiste ». Si totul cade. Si vorbesc tare. Ca sa fiu sigura ca s-a auzit totul. Si brusc, sunt mai sociabila cu toata lumea si sunt in stare sa iau in brate si sa pup persoane cu care nu am mai vorbit de luni de zile sau pe care abia le cunosc. Nu, nu e bine. Si cu cat incerc sa « gestionez » mai bine « criza » cu atat o dau mai mult in bara. Ca atunci cand m-a intrebat ceva din care eu am inteles doar cuvantul « agitatie » si i-am raspuns « ca intotdeauna ». S-a uitat cam ciudat, dar nu a mai zis nimic. Cine stie ce ma intrebase de fapt.. Si tocmai pentru ca nu am vrut sa fiu penibila sa intreb de 2 ori « ce-ai spus ? », e posibil sa fi facut o gafa.
Dar e frumos. Si are unele gesturi de copil. Dar are mainile suficient de puternice pentru un barbat. Iar vocea…vocea nu stiu daca as recunoste-o daca nu ar fi asociata cu persoana. Dar e placuta. Prima oara mi s-a parut ca are un anumit accent ne-bucurestean, moldovenesc sau, poate, rusesc ? Dar dupa ce m-am obisnuit cu timbrul vocal, mi-a placut.
Tot caut sa ii gasesc defecte, dar nu-mi trece niciunul prin cap. Majoritatea sunt induse de mine, dar nu au fost confirmate pe deplin : aroganta, ingamfare, infatuare, narcisism, priveste frumos pe toata lumea. Asta nu ar fi tocmai un defect, DAR problema e ca priveste pe toata lumea la fel. Si atunci, EU, care am studiat limbajul non-verbal si stiu sa interpretez intensitatea privirii, ce sa mai inteleg ? Daca are o privire uniforma-draguta-zambareata cu trei sferturi din cei pe care ii cunoaste ? Bergman, Ingmar Bergman..
Trebuie sa imi gasesc o ocupatie. Si sa-mi stabilesc prioritatile. Pentru ca de ceva timp stagnez si trec de la o stare la alta mult prea repede. Trebuie sa iau o pauza, sa reincep sa scriu si sa ma gandesc daca nu mi-ar prinde bine sa plec la Bruxelles. In teorie, stiu foarte bine ce ar trebui sa urmeze.
Acum citesc Victimele Datoriei de Eugen Ionescu si tot descopar bucati « contemporane », lucruri la care m-am gandit si eu, numai ca nu le-am scris pe nicaieri. Uneori le-am discutat la o iesire in oras.. Dar nici astea nu mai sunt ca inainte.. Toti cunoscutii mei se blazeaza usor-usor. Si eu trebuie sa-mi conserv toata energia, sa izbucnesc de cateva ori, ca sa ii tin pe picioare si sa dinamizez contextul. Cand sunt eu jos, totul cade. Si monotonul devine dominant. Asa s-a intamplat toata saptamana. Am tacut si am stat la locul meu. Si toata lumea a fost trista si blazata. Si unii chiar dadeau vina pe mine pentru asta. PENTRU CA S-AU OBISNUIT SA II SCOT EU DIN STARE. Dar pe mine cine ma scoate?
Cand am plecat de la intalnirea (cea de-a treia si ultima) cu muzicianul, eram dezamagita. Nu fusese cum ma asteptam, cum speram sa fie, nu a vrut sa discute decat despre domeniul lui, parea complet limitat in inchis in aria aceea. Toata lumea care il cunoaste spune ca e foarte destept, ca are sclipiri si idei geniale, dar cu mine nu a fost asa. M-a dezamagit zambetul, rasul, omuletul, atitudinea…vocea ? Antonioni
Imi place sa cumpar carti. Sa merg intr-o librarie, sa le rasfoiesc, sa decid care e mai buna, sa le pun inapoi pe raft, apoi sa ma intorc si sa le cumpar. Ma relaxeaza sa fac asta mai mult decat sa imi iau haine, incaltaminte, bijuterii. Dupa ce imi iau o carte chiar simt ca am facut ceva util , ca nu am pierdut timpul, ca am descoperit un autor bun sau un roman rar. Nu-mi plac bijuteriile. Deloc. Nu-mi place sa-mi inzorzonez mainile, degetele si gatul si tot felul de lanturi,lantisoare, margele si inele. Uneori imi face placere sa imi cumpar cercei care se asorteaza perfect cu vreo haina de-ale mele. Dar atat.
Fizica
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 3 mai 2007 22:54:00]
Fizica.disp young.bi.bo.ep.frank.olimp.tot.raceala.nas.curge.confidentialitate.intimitate.adevar spus care doare.minciuna care nu doare si rezolva psihicul.convingeri.am slabit vreo 6 kile
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 3 mai 2007 22:54:00]
Fizica.disp young.bi.bo.ep.frank.olimp.tot.raceala.nas.curge.confidentialitate.intimitate.adevar spus care doare.minciuna care nu doare si rezolva psihicul.convingeri.am slabit vreo 6 kile
Ascuns in strada
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 18 martie 2004]
E miezul noptii. Doisprezece fix!!...si tocmai mi-am amintit de dentist! Eram in salonul de asteptare si ma uitam la oamenii din jurul meu care pareau atat de distanti... Nici nu se priveau intre ei, si , daca o faceau, era in asa mod incat sa isi exprime superioritatea.. Mi se pare incitant sa observi comportamentul oamenilor in situatii ca acestea... Dar nu asta vroiam sa zic. Eu stateam, analizandu-i si plictisindu-ma ptk nu aveam cu cine sa vorbesc...urasc sa tac din gura... Si atunci s-a intamplat ceva curios si inedit pt mine, pt ca era prima oara. E destul de greu de explicat de la ce a pornit totul, pt ca nici macar eu nu imi dau seama, dar mi-am eliberat mintea...si am vrut sa vad care sunt primele cuvinte care imi trec prin cap atunci in momentul enervant de asteptare prelungita. Si le-am notat in memoria telefonului. Recent am dat peste ele... din greseala.
Acum stau si le citesc... Oare ce era in capul meu atunci? Gest, putere, orb, negru, plan, lalea, perdea, zambet, tarait, privire, teama, lovitura, pictura, iluzie, parcare, evolutie, memorie, nuanta, tipar, gol, zgomot, zbucium! Aparent nu au nici o legatura intre ele, si totusi mintea mea s-a gandit in aceasta ordine la ele. Nici macar nu am stat sa meditez...cuvintele veneau de la sine...iar cand se opreau...se termina seria. Dupa un timp de asteptare, in care nu mai imi amintesc bine ce am facut, am revenit la acest „joculet”. Urmatoarea serie de cuvinte a fost: jonglat, bile, padure, grija, teama, ren, frig, dezamagire, lista, nedrept, preot, asteptare, nerabdare, joc, luminite, ring, zbarnait, urs, somn, aparenta, cor. La fel: unele se leaga intre ele, dar nu au nici o legatura evidenta cu restul continutului... Curios...incerc sa imi dau seama...care este elementul care declanseaza, incerc sa gasesc o explicatie cat de mica dar....
Ce-ar fi sa fac asta si acum? Sa vedem: dechid geamul, se face frig...stau putin fara sa ma gandesc la nimic si... Parbriz, vointa, lampa, miros, hambar, bezna, nor, silueta, confuzie, ignoranta, talaz, urlet. Gata! S-a oprit seria. Acum stau sa ma gandesc la ele...si cred ca incep sa inteleg, desi nu sunt sigura. Dar chiar daca as reusi , intr-un final, sa aflu misterul...la ce m-ar ajuta? Nu! Nu vreau sa-l aflu! E mai captivant asa! ...uneori e mai placut sa nu stii anumite lucruri, ca sa reusesti sa fii fericit... Si totusi, in anumite situatii trebuie sa ai unele certitudini, altfel confuzia devine din ce in ce mai obsedanta....lucrurile o iau putin pe o traiectorie care este uneori putin departe de realitate, se formeaza anumite stari si senzatii, in urma acestor interpretari gresite si...in cele din urma...totul se incheie cu o senzatie fara nici un sens, care te indispune si te face sa meditezi indelung... Apoi, scapand de euforia momentului iti dai seama ca te-ai pripit.si ca de fapt nu era atat de tragic...si din contra, era exact invers...numai ca amplificarea unei situatii..sau a unor senzatii...nu e niciodata benefica... Teoretic pare mai mult decat simplu, dar practic... niciodata nu se intampla cum ai vrea sa se intample. Asta nu e neaparat rau, aduce elementul surpriza, imprevizibilitatea, mai „pipereaza” putin rutina care s-ar instaura daca toti am face intotdeauna exact ceea ce ne-am planificat, dupa un program fix, speriindu-ne de orice alt lucru care nu e prevazut in „agenda”... Nu asta inseamna sa fii o persoana echilibrata. Dar deja intru pe taramul conceptelor complexe.care, in fond, difera de la persoana la persoana....
Lasand asta la o parte, imi amintesc ca nu e prima data cand patesc asa ceva! O data, eram bolnava...e posibil sa fi avut si febra...si eram la scoala, parca in ora de engleza. Si imi rasunau in cap 2 cuvinte: tundra si termita!! Pe langa faptul ca ma enerva fiecare zgomot din jurul meu, devenisem irascibila din cauza starii proaste si a febrei, probabil, nu puteam sa scap de cuvintele astea 2!! Si ele kiar ca nu au nici o legatura, in afara de faptul ca incep amandoua cu T!Curios... cine stie ce semnificatii si simboluri ezoterice, care nici prin cap nu imi trec, se ascund in spatele lor??
Am adormit cu capul pe tastatura...acum m-am trezit. Imi amintesc vag ceea ce am scris, ca prin vis. In acelasi timp, sunt prea adormita ca sa recitesc. E ciudat: nu stiu cand am adormit, nu imi amintesc daca am visat ceva....tot ceea ce simt e senzatia. Intotdeauna m-am gandit cum se poate exprima cel mai bine o senzatie...si nu am aflat raspunsul. Poate o sa il aflu maine pe strada sau in autobuz, de obicei acolo se intampla cele mai importante lucruri. Fiind in continuu contact cu oamenii, mintea lucreaza de doua ori mai repede si astfel descoperi lucruri noi... privite si dintr-o alta perspectiva.
(18 martie 2004)
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 18 martie 2004]
E miezul noptii. Doisprezece fix!!...si tocmai mi-am amintit de dentist! Eram in salonul de asteptare si ma uitam la oamenii din jurul meu care pareau atat de distanti... Nici nu se priveau intre ei, si , daca o faceau, era in asa mod incat sa isi exprime superioritatea.. Mi se pare incitant sa observi comportamentul oamenilor in situatii ca acestea... Dar nu asta vroiam sa zic. Eu stateam, analizandu-i si plictisindu-ma ptk nu aveam cu cine sa vorbesc...urasc sa tac din gura... Si atunci s-a intamplat ceva curios si inedit pt mine, pt ca era prima oara. E destul de greu de explicat de la ce a pornit totul, pt ca nici macar eu nu imi dau seama, dar mi-am eliberat mintea...si am vrut sa vad care sunt primele cuvinte care imi trec prin cap atunci in momentul enervant de asteptare prelungita. Si le-am notat in memoria telefonului. Recent am dat peste ele... din greseala.
Acum stau si le citesc... Oare ce era in capul meu atunci? Gest, putere, orb, negru, plan, lalea, perdea, zambet, tarait, privire, teama, lovitura, pictura, iluzie, parcare, evolutie, memorie, nuanta, tipar, gol, zgomot, zbucium! Aparent nu au nici o legatura intre ele, si totusi mintea mea s-a gandit in aceasta ordine la ele. Nici macar nu am stat sa meditez...cuvintele veneau de la sine...iar cand se opreau...se termina seria. Dupa un timp de asteptare, in care nu mai imi amintesc bine ce am facut, am revenit la acest „joculet”. Urmatoarea serie de cuvinte a fost: jonglat, bile, padure, grija, teama, ren, frig, dezamagire, lista, nedrept, preot, asteptare, nerabdare, joc, luminite, ring, zbarnait, urs, somn, aparenta, cor. La fel: unele se leaga intre ele, dar nu au nici o legatura evidenta cu restul continutului... Curios...incerc sa imi dau seama...care este elementul care declanseaza, incerc sa gasesc o explicatie cat de mica dar....
Ce-ar fi sa fac asta si acum? Sa vedem: dechid geamul, se face frig...stau putin fara sa ma gandesc la nimic si... Parbriz, vointa, lampa, miros, hambar, bezna, nor, silueta, confuzie, ignoranta, talaz, urlet. Gata! S-a oprit seria. Acum stau sa ma gandesc la ele...si cred ca incep sa inteleg, desi nu sunt sigura. Dar chiar daca as reusi , intr-un final, sa aflu misterul...la ce m-ar ajuta? Nu! Nu vreau sa-l aflu! E mai captivant asa! ...uneori e mai placut sa nu stii anumite lucruri, ca sa reusesti sa fii fericit... Si totusi, in anumite situatii trebuie sa ai unele certitudini, altfel confuzia devine din ce in ce mai obsedanta....lucrurile o iau putin pe o traiectorie care este uneori putin departe de realitate, se formeaza anumite stari si senzatii, in urma acestor interpretari gresite si...in cele din urma...totul se incheie cu o senzatie fara nici un sens, care te indispune si te face sa meditezi indelung... Apoi, scapand de euforia momentului iti dai seama ca te-ai pripit.si ca de fapt nu era atat de tragic...si din contra, era exact invers...numai ca amplificarea unei situatii..sau a unor senzatii...nu e niciodata benefica... Teoretic pare mai mult decat simplu, dar practic... niciodata nu se intampla cum ai vrea sa se intample. Asta nu e neaparat rau, aduce elementul surpriza, imprevizibilitatea, mai „pipereaza” putin rutina care s-ar instaura daca toti am face intotdeauna exact ceea ce ne-am planificat, dupa un program fix, speriindu-ne de orice alt lucru care nu e prevazut in „agenda”... Nu asta inseamna sa fii o persoana echilibrata. Dar deja intru pe taramul conceptelor complexe.care, in fond, difera de la persoana la persoana....
Lasand asta la o parte, imi amintesc ca nu e prima data cand patesc asa ceva! O data, eram bolnava...e posibil sa fi avut si febra...si eram la scoala, parca in ora de engleza. Si imi rasunau in cap 2 cuvinte: tundra si termita!! Pe langa faptul ca ma enerva fiecare zgomot din jurul meu, devenisem irascibila din cauza starii proaste si a febrei, probabil, nu puteam sa scap de cuvintele astea 2!! Si ele kiar ca nu au nici o legatura, in afara de faptul ca incep amandoua cu T!Curios... cine stie ce semnificatii si simboluri ezoterice, care nici prin cap nu imi trec, se ascund in spatele lor??
Am adormit cu capul pe tastatura...acum m-am trezit. Imi amintesc vag ceea ce am scris, ca prin vis. In acelasi timp, sunt prea adormita ca sa recitesc. E ciudat: nu stiu cand am adormit, nu imi amintesc daca am visat ceva....tot ceea ce simt e senzatia. Intotdeauna m-am gandit cum se poate exprima cel mai bine o senzatie...si nu am aflat raspunsul. Poate o sa il aflu maine pe strada sau in autobuz, de obicei acolo se intampla cele mai importante lucruri. Fiind in continuu contact cu oamenii, mintea lucreaza de doua ori mai repede si astfel descoperi lucruri noi... privite si dintr-o alta perspectiva.
(18 martie 2004)
duminică, 30 noiembrie 2008
ioana si andrei s
[Location: ioana's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 5 noiembrie 2005 01:00:00]
ioana si andrei s-au cunoscut de mult si de atunci se tot iubesc. uneori se mai cearta dar ei nu-si pot imagina viata unul fara de celalalt.
ei au facut multe lucruri impreuna si vor mai face multe dar trebuie sa stie ca se iubesc si sa aiba incredere unul in celalalt, ca doar oameni sunt. cu toate ca uneori au impresia ca nu se potrivesc, acest lucru este o greseala de perceptie.
sa nu cumva sa incerce cineva sa bage strambe intre ei! pe ei ii leaga ceva mare de tot si acest lucru este usor de observat.
acestea fiind spuse va uram noapte buna…
ioana+andrei=andrei+ioana
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 5 noiembrie 2005 01:00:00]
ioana si andrei s-au cunoscut de mult si de atunci se tot iubesc. uneori se mai cearta dar ei nu-si pot imagina viata unul fara de celalalt.
ei au facut multe lucruri impreuna si vor mai face multe dar trebuie sa stie ca se iubesc si sa aiba incredere unul in celalalt, ca doar oameni sunt. cu toate ca uneori au impresia ca nu se potrivesc, acest lucru este o greseala de perceptie.
sa nu cumva sa incerce cineva sa bage strambe intre ei! pe ei ii leaga ceva mare de tot si acest lucru este usor de observat.
acestea fiind spuse va uram noapte buna…
ioana+andrei=andrei+ioana
Un labirint intr
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 5 octombrie 2008 00:13:00]
Un labirint intr-un turn
Un turn intr-un labirint
Stefan: Alerg, alerg si nu stiu cum ma intorc cand ii simt respiratia in ceafa. E aiurea si mi-e frig si imi cam vine sa plang. Dar nu am mai plans de cand eram in generala, nu am cum sa plang tocmai acum. Asa ca fug si mai tare aproape ca imi iese inima din piept. Simt ca o sa cad, ca o sa ma prabusesc. Dar alerg, alerg, simt ca mi se taie piciorele si continui sa alerg. Acuma imi vine sa plang de nervi ca obosesc asa repede. Nu stiu daca mai e in spatele meu, dar imi e frica sa ma intorc. Ca daca mi se face prea frica nu o sa mai pot alerga. Macar asa, stau mai ..linistit. Linistit pe naiba. Da oricum, sigur a ramas in urma. Vad o tipa care intra intr-o scara cu interfon. Ma reped repede la usa si intru.
Mara: E tarziu si dardai de frig. Le-am zis sa cumpere paine, le-am dat si telefon. Paine si vin. Cat de greu poa’ sa fie sa tii minte 2 chestii? Doua chestii marunte: PAINE, aia pe care o mananci mereu cu CIORBA..si vin, ala pe care il bei cand jucam carti. Acuma pe bune..ce era asa de greu? Nu e ca si cand as fi zis fistic sau curmale sau bere cu aroma de lamaie. Da n-ai cu cine, n-ai cu cine… Si na, m-am imbracat si-am iesit pan la nonstop. Nu e prima data cand ies la ore de-astea. Am intrat, am cumparat, m-au latrat niste caini, da a fost ok.. Si cand sa intru in scara se napusteste un dobitoc asupra mea. Sare pe mine pur si simplu, ma darama si cad pe scari peste sticla de vin. Ma umplu de cioburi. De unde naiba e tot sangele asta?
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 5 octombrie 2008 00:13:00]
Un labirint intr-un turn
Un turn intr-un labirint
Stefan: Alerg, alerg si nu stiu cum ma intorc cand ii simt respiratia in ceafa. E aiurea si mi-e frig si imi cam vine sa plang. Dar nu am mai plans de cand eram in generala, nu am cum sa plang tocmai acum. Asa ca fug si mai tare aproape ca imi iese inima din piept. Simt ca o sa cad, ca o sa ma prabusesc. Dar alerg, alerg, simt ca mi se taie piciorele si continui sa alerg. Acuma imi vine sa plang de nervi ca obosesc asa repede. Nu stiu daca mai e in spatele meu, dar imi e frica sa ma intorc. Ca daca mi se face prea frica nu o sa mai pot alerga. Macar asa, stau mai ..linistit. Linistit pe naiba. Da oricum, sigur a ramas in urma. Vad o tipa care intra intr-o scara cu interfon. Ma reped repede la usa si intru.
Mara: E tarziu si dardai de frig. Le-am zis sa cumpere paine, le-am dat si telefon. Paine si vin. Cat de greu poa’ sa fie sa tii minte 2 chestii? Doua chestii marunte: PAINE, aia pe care o mananci mereu cu CIORBA..si vin, ala pe care il bei cand jucam carti. Acuma pe bune..ce era asa de greu? Nu e ca si cand as fi zis fistic sau curmale sau bere cu aroma de lamaie. Da n-ai cu cine, n-ai cu cine… Si na, m-am imbracat si-am iesit pan la nonstop. Nu e prima data cand ies la ore de-astea. Am intrat, am cumparat, m-au latrat niste caini, da a fost ok.. Si cand sa intru in scara se napusteste un dobitoc asupra mea. Sare pe mine pur si simplu, ma darama si cad pe scari peste sticla de vin. Ma umplu de cioburi. De unde naiba e tot sangele asta?
a+a1
[Location: Andreea Verde's Computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 29 noiembrie 2008 13:43:00]
Obisnuiam sa cred ca sunt obligate sa imi placa toti oamenii.
Ca nu e vina lor ca sunt asa cum sunt..ca e vina sociatatii, a familiei, a locului in care s-au nascut, a sechelelor din copilarie..
Credeam ca trebuie sa imi placa de toti si mai ales sa imi placa sa stau cu toti, indiferent de caracteristici, trasaturi, educatie, rang social. O mare gramada diferita de la care aveam sa invat cate ceva. Cum sa da sau cum sa nu. Sau doar sa observ.
Azi am plecat pentru ca nu ma simteam bine.
Ma obosea fumul de tigara, ma plictiseau oamenii, pierdeam timpul.
Eh, tocmai asta e! Nu vreau sa pierd timpul. Trebuie sa acumulez, sa creez, sa invat, orice numai sa nu pierd timpul..
Cand stau cu persoane care ma plictisesc pierd timpul.
Cand stau cu persoane care nu inteleg nimic din mine pierd timpul.
Cand stau cu persoane care tac, pierd timpul.
Cand stau cu persoane care se prefac mai mereu, pierd timpul.
Cand stau cu persoane care se dau in spectacol, pierd timpul.
Cand stau cu persoane care vorbesc numai despre ele, pierd timpul.
Cand stau cu persoane care nu au nicio parere despre nimic pierd timpul.
Am un calculator nou pe care il cheama david. Asa scrie pe el: David, intel Pentium.
Cand fac chestii pe care nu simt sa le fac, pierd timpul.
Cand nu stiu cu ce sa ma imbrac, pierd timpul.
Cand aman sa scriu, pierd timpul.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 29 noiembrie 2008 13:43:00]
Obisnuiam sa cred ca sunt obligate sa imi placa toti oamenii.
Ca nu e vina lor ca sunt asa cum sunt..ca e vina sociatatii, a familiei, a locului in care s-au nascut, a sechelelor din copilarie..
Credeam ca trebuie sa imi placa de toti si mai ales sa imi placa sa stau cu toti, indiferent de caracteristici, trasaturi, educatie, rang social. O mare gramada diferita de la care aveam sa invat cate ceva. Cum sa da sau cum sa nu. Sau doar sa observ.
Azi am plecat pentru ca nu ma simteam bine.
Ma obosea fumul de tigara, ma plictiseau oamenii, pierdeam timpul.
Eh, tocmai asta e! Nu vreau sa pierd timpul. Trebuie sa acumulez, sa creez, sa invat, orice numai sa nu pierd timpul..
Cand stau cu persoane care ma plictisesc pierd timpul.
Cand stau cu persoane care nu inteleg nimic din mine pierd timpul.
Cand stau cu persoane care tac, pierd timpul.
Cand stau cu persoane care se prefac mai mereu, pierd timpul.
Cand stau cu persoane care se dau in spectacol, pierd timpul.
Cand stau cu persoane care vorbesc numai despre ele, pierd timpul.
Cand stau cu persoane care nu au nicio parere despre nimic pierd timpul.
Am un calculator nou pe care il cheama david. Asa scrie pe el: David, intel Pentium.
Cand fac chestii pe care nu simt sa le fac, pierd timpul.
Cand nu stiu cu ce sa ma imbrac, pierd timpul.
Cand aman sa scriu, pierd timpul.
30de ani
[Location: Andreea Verde's Computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 29 noiembrie 2008 14:13:00]
El: Meh. Sunt cam stresat. Cu scoala. Am un proiect care trebuie facut pana marti.
Ea: Why honey?
El: Si... dureaza mult. Proful a zis ca dureaza cam 15 ore de facut si eu am facut numai 2 ore.
Ea: Despre ce? Am cum sa te ajut?
El: Merci. E la accounting. Nu prea ai cum sa ma ajuti. Trebuie sa fac toata contabilitatea pentru o firma. Ca parte din proiect.
Ea: Hahahah. Suna f artistic.Am compus 2 melodii...sunt asa de profunde ca nu prea pot sa le cant ca mi se ridica pielea.
El: Haha.Ce amuzant. Esti o fata profunda, intr-adevar. Mai esti deprimata?
Ea: Mmmda, m-am vazut azi cu el. Si i-am zis ca nu. Si el mi-a zis ca am avut dreptate cu tot ce am zis despre el.
El: Ala de care erai indragostita asta vara?
Ea: Da. Si ma iubeste. Si ma asteapta.Si eu i-am zis ca nu pot sa ii dau nimic...ca sentimental sunt praf.
El: Aualeu. Ce sentimentalisme.
Ea: Si ma asteapta.
Pauza
Ea: Mda
El: Cum te lipesti intotdeauna de din astia care te iubesc pana la moarte? Haha.
Ea: Nu stiu..dom’ne.
Pauza
Ea: Deci honey, daca pan la 30 de ani nu ne gasim tumultozitatile vrei sa ne casatorim?
El: Hahaha. Pai... de mine chiar n-ai cum sa te plictisesti.
Ea: Stii tu, o sa fie ca un cerc care se inchide.
El: Exact. Primu' si ultimu'. Haha.
Ea: Da. Corect
Ea: Deci cum ramane?
El: Hai. Cand avem AMANDOI 30 de ani.
Ea: Deci, zi, cum ramane cu viitorul nostru?
El: Pai... e stabilit. Trebuie sa selectam o zi. Dupa ce implinim 30 de ani, daca nu avem pe nimeni, gata! Ne casatorim.
Ea: Hmmm. Sau sa fie 29? Ca sa facem nunta la 30?
El: Nu, nu. 29 e prea devreme. Trebuie sa avem amandoi 30 de ani.
Ea: Da. Bine. Deci...
El: Si... putem face nunta in 5-6 luni. O organizam.
Ea: Sa fie intre 16-31 dec? Sau 1-16 ianuarie? Da, o organizam repede. Mai ales ca eu am deja cunostinte in domeniu.
El: Si nu facem sex inainte de casatorie. Ca asa zice la biblie. Ai inteles?
Ea: Hahahaha.
El: Asa ca o organizam repede repede.
Ea: Pai nu stiu daca rezist.Bine, negociem partea cu sexul.
El: Ok.
Ea: Asa....bun...
Ea: Mai e ceva de stabilit?
El: Si parte din casatorie este ca trebuie sa faci 2 blow joburi pe saptamana. Obligatoriu. Pana la varsta de... 85 de ani.
Ea: Pai conditiile le punem atunci. Vrei de-acuma?
El: Si daca sunt plecat on business pentru o saptamana, trebuie sa recuperezi saptamana urmatoare. Hahaha.
Ea: Hahahaahha. Neah, nu recuperez. Ca nu pleci din vina mea.
El: Ei hai.. Cum nu din vina ta? Pai nu eu platesc pt casa? E din vina ta..
Ea: Pai pleci cu bisinesu.
El: Ca sa-ti cumperi posete si chestii dragute.
Ea: Hahaha..Pai o sa mi le iau din banii mei honey.
El: Exact. pai, atunci e bine. you'll save me a lot of money.
Ea: Pai si cum facem sa fie oficiala aceasta intelegere a noastra? Ih?
El: Este un verbal contract.
Ea: Da daca la 30 de ani unu din noi n-o sa-si mai aminteasca? Io am memoria scurta raaaau.
El: Cunosc. Eu am memoria lunga. Si alte chestii le am lungi. Asa ca e totul ok
Ea: Hahahah. Ai vazut closer? Era o replica, ar fi mers perfect acum..i-o spunea julia roberts lui clive owen. Dar, dupa cum spuneam, am memoria scurta si nu mi-o mai amintesc perfect.
Pauza.
Ea: Mai ramane de stabilit unde vom locui.
El: Eu vreau Amsterdam. Imi place la nebunie amsterdam. Sau san francisco.
Ea: Amsterdam vreau si eu.Si din cand in cand la paris. Sau la paris si din cand in cand la Amsterdam mai bine.
El: Sau la amsterdam si weekendurile la paris.
Ea: Bine. Merge si asa.
El: Si 2 blowjoburi pe saptamana. Nu uita. Auzi, tu vrei copii?
Ea: Unu. Maxim 2, asa daca chiar nu se mai poate altfel.
El: Vedem ce s-o lega. Eu vreau un baiat si o fata. Si atat. Le-as uita numele daca as avea mai multi. Haha.
Ea: Da, eu as vrea unu si bun.
El: Nu, ca e prea rasfatat daca e unul singur. Si in plus, cand mor parintii, el cu cine ramane?
Ea: Eh fleoshc. O sa aiba rude, prieteni. Anturaj.
Pauza.
Ea: Mda, io vroiam sa fac primu copil la 25 de ani. Ma mai iei cu copil?
El: Aualeu. Asa de repede? Nu vrei sa-l faci pe la 27? Hahaha.
Ea: Hmmmmmm. Hai la 26 jumate.
El: Asa. Pe vara. Da?
Ea: Mda.
El: Ne imbatam intr-o seara la mare.
Ea: Da, vara. Ok. Cu vin rosu? Sau cu cocktailuri?
El: Vin.
Ea: Bon.
El: Mie imi place Neptun. Mai stii? Sau nuu!!! mergem la COSTINESTI! Hahaha! La galben,
in fata acolo, ne scoatem hainele si facem sex in fata la galben.
Ea: Daaaaaaaaaa, deci mergem la galben acolo. Daca o mai fi galben.
Pauza
El: Nu mai e nimic am auzit. Au daramat totul acolo in zona aia. Fac case. Nush ce fac.
Ea: Ce rahat
Ea: Pai si atunci cum facem?...eh, improvizam ceva.
El: Cum ziceai tu asta vara? Faci o diversiune? Ca sa ma iei de la nush ce petreceri..
Ea: Hahahah, daa. Pai daca ca ai preferat petrecerile in loc sa te vezi cu MINE.
El: Daca ai preferat sa dormi in ultima seara cand ne puteam vedea in august...in loc sa te vezi cu MINE.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 29 noiembrie 2008 14:13:00]
El: Meh. Sunt cam stresat. Cu scoala. Am un proiect care trebuie facut pana marti.
Ea: Why honey?
El: Si... dureaza mult. Proful a zis ca dureaza cam 15 ore de facut si eu am facut numai 2 ore.
Ea: Despre ce? Am cum sa te ajut?
El: Merci. E la accounting. Nu prea ai cum sa ma ajuti. Trebuie sa fac toata contabilitatea pentru o firma. Ca parte din proiect.
Ea: Hahahah. Suna f artistic.Am compus 2 melodii...sunt asa de profunde ca nu prea pot sa le cant ca mi se ridica pielea.
El: Haha.Ce amuzant. Esti o fata profunda, intr-adevar. Mai esti deprimata?
Ea: Mmmda, m-am vazut azi cu el. Si i-am zis ca nu. Si el mi-a zis ca am avut dreptate cu tot ce am zis despre el.
El: Ala de care erai indragostita asta vara?
Ea: Da. Si ma iubeste. Si ma asteapta.Si eu i-am zis ca nu pot sa ii dau nimic...ca sentimental sunt praf.
El: Aualeu. Ce sentimentalisme.
Ea: Si ma asteapta.
Pauza
Ea: Mda
El: Cum te lipesti intotdeauna de din astia care te iubesc pana la moarte? Haha.
Ea: Nu stiu..dom’ne.
Pauza
Ea: Deci honey, daca pan la 30 de ani nu ne gasim tumultozitatile vrei sa ne casatorim?
El: Hahaha. Pai... de mine chiar n-ai cum sa te plictisesti.
Ea: Stii tu, o sa fie ca un cerc care se inchide.
El: Exact. Primu' si ultimu'. Haha.
Ea: Da. Corect
Ea: Deci cum ramane?
El: Hai. Cand avem AMANDOI 30 de ani.
Ea: Deci, zi, cum ramane cu viitorul nostru?
El: Pai... e stabilit. Trebuie sa selectam o zi. Dupa ce implinim 30 de ani, daca nu avem pe nimeni, gata! Ne casatorim.
Ea: Hmmm. Sau sa fie 29? Ca sa facem nunta la 30?
El: Nu, nu. 29 e prea devreme. Trebuie sa avem amandoi 30 de ani.
Ea: Da. Bine. Deci...
El: Si... putem face nunta in 5-6 luni. O organizam.
Ea: Sa fie intre 16-31 dec? Sau 1-16 ianuarie? Da, o organizam repede. Mai ales ca eu am deja cunostinte in domeniu.
El: Si nu facem sex inainte de casatorie. Ca asa zice la biblie. Ai inteles?
Ea: Hahahaha.
El: Asa ca o organizam repede repede.
Ea: Pai nu stiu daca rezist.Bine, negociem partea cu sexul.
El: Ok.
Ea: Asa....bun...
Ea: Mai e ceva de stabilit?
El: Si parte din casatorie este ca trebuie sa faci 2 blow joburi pe saptamana. Obligatoriu. Pana la varsta de... 85 de ani.
Ea: Pai conditiile le punem atunci. Vrei de-acuma?
El: Si daca sunt plecat on business pentru o saptamana, trebuie sa recuperezi saptamana urmatoare. Hahaha.
Ea: Hahahaahha. Neah, nu recuperez. Ca nu pleci din vina mea.
El: Ei hai.. Cum nu din vina ta? Pai nu eu platesc pt casa? E din vina ta..
Ea: Pai pleci cu bisinesu.
El: Ca sa-ti cumperi posete si chestii dragute.
Ea: Hahaha..Pai o sa mi le iau din banii mei honey.
El: Exact. pai, atunci e bine. you'll save me a lot of money.
Ea: Pai si cum facem sa fie oficiala aceasta intelegere a noastra? Ih?
El: Este un verbal contract.
Ea: Da daca la 30 de ani unu din noi n-o sa-si mai aminteasca? Io am memoria scurta raaaau.
El: Cunosc. Eu am memoria lunga. Si alte chestii le am lungi. Asa ca e totul ok
Ea: Hahahah. Ai vazut closer? Era o replica, ar fi mers perfect acum..i-o spunea julia roberts lui clive owen. Dar, dupa cum spuneam, am memoria scurta si nu mi-o mai amintesc perfect.
Pauza.
Ea: Mai ramane de stabilit unde vom locui.
El: Eu vreau Amsterdam. Imi place la nebunie amsterdam. Sau san francisco.
Ea: Amsterdam vreau si eu.Si din cand in cand la paris. Sau la paris si din cand in cand la Amsterdam mai bine.
El: Sau la amsterdam si weekendurile la paris.
Ea: Bine. Merge si asa.
El: Si 2 blowjoburi pe saptamana. Nu uita. Auzi, tu vrei copii?
Ea: Unu. Maxim 2, asa daca chiar nu se mai poate altfel.
El: Vedem ce s-o lega. Eu vreau un baiat si o fata. Si atat. Le-as uita numele daca as avea mai multi. Haha.
Ea: Da, eu as vrea unu si bun.
El: Nu, ca e prea rasfatat daca e unul singur. Si in plus, cand mor parintii, el cu cine ramane?
Ea: Eh fleoshc. O sa aiba rude, prieteni. Anturaj.
Pauza.
Ea: Mda, io vroiam sa fac primu copil la 25 de ani. Ma mai iei cu copil?
El: Aualeu. Asa de repede? Nu vrei sa-l faci pe la 27? Hahaha.
Ea: Hmmmmmm. Hai la 26 jumate.
El: Asa. Pe vara. Da?
Ea: Mda.
El: Ne imbatam intr-o seara la mare.
Ea: Da, vara. Ok. Cu vin rosu? Sau cu cocktailuri?
El: Vin.
Ea: Bon.
El: Mie imi place Neptun. Mai stii? Sau nuu!!! mergem la COSTINESTI! Hahaha! La galben,
in fata acolo, ne scoatem hainele si facem sex in fata la galben.
Ea: Daaaaaaaaaa, deci mergem la galben acolo. Daca o mai fi galben.
Pauza
El: Nu mai e nimic am auzit. Au daramat totul acolo in zona aia. Fac case. Nush ce fac.
Ea: Ce rahat
Ea: Pai si atunci cum facem?...eh, improvizam ceva.
El: Cum ziceai tu asta vara? Faci o diversiune? Ca sa ma iei de la nush ce petreceri..
Ea: Hahahah, daa. Pai daca ca ai preferat petrecerile in loc sa te vezi cu MINE.
El: Daca ai preferat sa dormi in ultima seara cand ne puteam vedea in august...in loc sa te vezi cu MINE.
miercuri, 26 noiembrie 2008
lucruri pe care o sa ti le arat cand vom fi batrani si nu va mai conta
[Location: Gabi's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 27 martie 2008 10:45:00]
lucuri pe care o sa ti le arat cand vom fi batrani si nu va mai conta
te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 27 martie 2008 10:45:00]
lucuri pe care o sa ti le arat cand vom fi batrani si nu va mai conta
te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc
luni, 17 noiembrie 2008
barbulescu ramona
[Location: David's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 23 octombrie 2006 23:53:00]
barbulescu ramona
soim al patriei ,elev premiant,student cu potential,coregraf pur si simplu de natura rigida,misterios
creator a tot soiul de conflicte si situatii ridicole
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 23 octombrie 2006 23:53:00]
barbulescu ramona
soim al patriei ,elev premiant,student cu potential,coregraf pur si simplu de natura rigida,misterios
creator a tot soiul de conflicte si situatii ridicole
duminică, 16 noiembrie 2008
textcolectie
[Location: David's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 29 februarie 2008 20:26:00 ]
Colectionez bibelouri, gadget-uri, suveniruri, cutiute muzicale si tot felul de alte obiecte decorative, pe care le adun din toate locurile si de la toti oamenii cu care intru in contact: din vitrinele bunicilor mei, de pe tarabele cu martisoare de 1 martie, de pe standurile din magazinul Obor, din magazilele de suveniruri din fiecare oras in care ajung, din recuzita spectacolelor la care lucrez, din vitrinele prietenilor, din vitrinele bunicilor prietenilor. Astfel, fiecare obiect in parte are pentru mine o istorie speciala.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 29 februarie 2008 20:26:00 ]
Colectionez bibelouri, gadget-uri, suveniruri, cutiute muzicale si tot felul de alte obiecte decorative, pe care le adun din toate locurile si de la toti oamenii cu care intru in contact: din vitrinele bunicilor mei, de pe tarabele cu martisoare de 1 martie, de pe standurile din magazinul Obor, din magazilele de suveniruri din fiecare oras in care ajung, din recuzita spectacolelor la care lucrez, din vitrinele prietenilor, din vitrinele bunicilor prietenilor. Astfel, fiecare obiect in parte are pentru mine o istorie speciala.
16 ani
[Location: Ioana's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 17 noiembrie 2007 19:36:00]
16 ani
Am implinit 16 ani in Music Pub, la Cluj, era un bar la subsol, imens, in care umblau in principal pusti. Eram cu prietenul meu de atunci si mi-am luat 200 de vodka, pe care i-am baut dintr-un foc si imi aduc aminte ca au venit prietenele mele care mi-au cantat la multi ani si de-abia reuseam sa le vad. Eram super ametita si oamenii care treceau pe langa mine ma ameteau si mai tare. Si deodata mi s-a facur rau si am vomat pe prietenul meu, peste blugi, peste tot. Iar el nu s-a enervat, pt ca era si el mor de beat. Parca ni s-a parut foarte amuzant. Si apoi ne-am carat si el a inceput sa-mi urle numele pe strada pana cand am ajuns acasa.
La 16 ani eram intr-a zecea, atunci incepusem sa fumez si fumam cam doua tigari pe zi. De obicei le fumam in parc. Fumam More lungi, mentolate, care erau foarte scumpe. Si acasa mi le ascundeam la casetofon in spate, acolo unde tii bateriile.
Intr-a zecea am inceput sa ascult hardcore. Si mama imi spunea mereu ca de la atata urlat in casti si in creier o sa ajung si eu ca aia. Tin minte ca dadeam muzica la maxim. Si intr-o zi imi cumparasem ultimul album de la Korn si in timp ce imi faceam temele la mate il ascultam la maxim. Deodata am auzit niste bubuituri, m-am speriat sa nu fi intrat vreun hot in casa si am alergat sa vad ce se intampla si a aparut tata cu o ranga in mana, super nervos pe mine, pt ca nu i-am auzit cand au sunat la usa si cheile mele erau in usa si s-au panicat sa nu fi patit ceva incuiata inauntru si au fost nevoiti sa sparga usa. M-a pedepsit pentru asta, nu am avut voie o luna sa ies in oras dupa ora 10 seara.
Intr-a zecea tineam tot felul de cure de slabire,desi eram foarte slaba, si stiu ca imi lasa mama mancare iar eu o aruncam la veceu, sau manjeam cu ciorba cate o farfurie, sa para ca mancasem din ea, aveam tot felul de tertipuri sa nu ma primda ai mei.
Intr-a zecea am luat locul 1 la olimpiada nationala la logica, am fost mega fericita, desi prietenii mei nu prea se bucurasera pt mine. De fapt nici nu ma prea intelegeam cu nimeni, pt ca eram foarte agresiva si nu suportam pe nimeni in preajma mea. Stateam mult timp in casa, aveam tot felul de activitati singura, si in plus eram cu un tip care era foarte posesiv, Billy. Ma astepta la scoala in fiecare zi, ma controla, se ingelozea.
Apoi, prin vara, l-am cunoscut pe Vlad, care era mare fan Marilyn Manson, de fapt eu asa ii si spuneam, Manson. Si ne vedeam foarte des, fara sa ne combinam sau sa ne pupam, si povesteam si ne plimbam si ne laudam de cat de smecheri si interesanti suntem. Si ne scriam scrisori. Iar el mereu mergea pe mijlocul drumului si eu ma tineam dupa el si mi se parea foarte adevarat.
Aveam parul vopsit negru, si imi facusem pierce in spranceana, si purtam pantaloni largi. Si eram cam singura din Cluj care avea zgarda. Si de zgarda cateodata imi legam si un lant, gen lesa, hahaha.
La mine in camera aveam asa: O pictura facuta de mine cu twiggy Ramirez, claparul de la Marilyn Manson, un afis antidrog, o poza cu mine si cu Adi Despot de la Vita de Vie, o poza cu mama cand era la liceu, o poza cu mine pe la 2 ani, vreo 2 papusi, o cutie in care imi tineam zgarzile si bratarile, iar pe oglinda scrisesem : „Faces look ugly when you’re alone.” Pe usa pusesem un colaj ca si alea facute de criminali, cu litere din ziare: „Acasta este camera Ioanei Paun. Nu intrati decat daca e important.”
david
[Location: David's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 3 aprilie 2007 11:17:00 ]
Raport astrologic generat marþi, 3 aprilie 2007, de Astrograma 1.0
Titlul astrogramei: david
Date natale: Miercuri, 7 august 1985, Bucureºti, 26:06E, 44:30N
Ora: 14:20, GMT +2:00
Informatiile sumare ce urmeazã sunt destinate caracterizãrii unei persoane. Asadar, dacã este vorba despre o hartã referitoare la un eveniment, va trebui sã consultati interpretãri specifice, în functie de dorintele dumneavoastrã. De asemenea, nu s-a acoperit nici aria medicalã, care are si ea interpretãrile ei specifice. Cu alte cuvinte, multe alte informatii, în detalii, pot fi scoase din orice hartã natalã.
Soare în Leu
Vitalitate, vointã puternicã, înclinatii cãtre speculatii, generozitate, cãldurã, creativitate. Nativul se simte mândru, fiind popular si având calitãti de conducãtor. Spirit ambitios, fire orgolioasã si ambitioasã.
Luna în Taur
Pozitie de exaltare. Persoanã socuiabilã, blândã, calmã, persistentã. Sentimente profunde si senzuale, dispozitie bunã. Greu de enervat, nativul este practic, plin de resurse, cu înclinatii pentru muzicã, artã si o viatã plãcutã. Prosperitate.
Mercur în Leu
Pozitie de cãdere. Minte voioasã, creativã, nobilã, expresivã, speculativã si generoasã. Gânduri artistice, mândre si organizate. Concentrare bunã a ideilor.
Venus în Rac
Sentimentele sunt sensibile, materne, protectoare. Nativul îsi iubeste familia, fiind patriotic. Iubirea din partea mamei este importantã. Imaginatie frumoasã, emotii puternice si persistente.
Marte în Leu
Energie creativã, dinamism, dorinte puternice si pasionale, persoanã generoasã si cu spirit de distractie. Talente de lider, actorie. Persoanã neînfricatã, sincerã, mândrã.
Jupiter în Vãrsãtor
Mentalitate mai umanã, tolerantã, deschisã spre inovatie, intuitie, independentã, neconventional. Originalitate si activitãti sociale întinse, expansiune a prieteniilor. Entuziasm în privinta reformelor, cauzelor sociale, stiintei moderne, psihologiei.
Saturn în Scorpion
Nativul este manipulator, siret, perspicace, cu un intelect penetrant. Emotii agresive, pe fundalul unor dorinte bine calculate. Tendinte spre investigare, detectarea greselilor. Dinamism.
Uranus în Sãgetãtor
Nativul acestei generatii îsi schimbã des atitudinea fatã de religie si probleme spirituale, filosofie sau probleme globale.
Neptun în Capricorn
Fantezii legate de faimã si bogãtie, idealism practic, manipulãri cu ajutorul unor puteri financiare majore, traditii mistice.
Pluton în Scorpion
Pozitie de domiciliu. Generatie de oameni interesati de lucruri oculte, mistere, problema mortii. Atentie fatã de bolile cu transmitere sexualã.
Ascendent în Scorpion
Persoanã hotãrâtã, puternicã, curajoasã, energicã, pasionatã, subtilã, secretoasã, sarcasticã, manipulativã. Îi place sã investigheze, plin de resurse si intuitie. Emotii si dorinte puternice, misticism, sexualitate.
Mijl. Cerului în Leu
Carierã eventual în domeniul armatei, sau care tine cont de subordonare sau creatie, cum ar fi actoria. Sanse mari de popularitate datoritã talentelor personale. Domenii: administratie, management.
Soare în Casa IX
Pozitie specificã idealurilor majore, aspiratiilor înalte în domenii ca educatia, religia, filosofia. Nativul doreste sã-si extindã orizontul cultural prin cãlãtorii sau învãtãmânt. Spirit de aventurã, explorare, activitãti sportive.
Luna în Casa VI
Preocupare pentru muncã, lucruri practice, ce pot implica si casa. Nativul este în slujba altora, îi plac chestiunile stiintifice si tehnice. Înclinatii spre curãtat, spãlat, griji pentru sãnãtate.
Mercur în Casa IX
Gândurile sunt concentrate în domeniul educatiei superioare, intelectului, cãlãtoriilor. Nativul poate fi profesor sau îi place sã învete de la altii. Minte exploratoare în domeniul filosofic si religios. Schimbãri în cãlãtorii ce stimuleazã învãtarea.
Venus în Casa VIII
Nativ care adorã energia, relatiile sexuale, fructificarea parteneriatului si lucrul cu ceilalti. Poate fi atras de experiente psihice si mistice.
Marte în Casa IX
Intelect hotãrât, aventuros, capabil de a lupta pentru ideile, principiile si credintele sale. Dorintã de cãlãtorii sau activitãti sportive. Motivatii de lãrgire a orizontului prin filosofie sau religie.
Jupiter în Casa III
Succese în activitãti ce tin de comunicare si învãtare. Beneficii si oportunitãti cu ajutorul fratilor sau surorilor. Minte entuziastã, veselã în timpul conversatiilor sau în scris.
Saturn în Casa I
Personalitate prudentã, disciplinatã, de încredere, calmã, rezervatã. Asumare de responsabilitãti si sarcini asupra propriei persoane. Senzatie de insecuritate personalã, limitare a auto-exprimãrii, inhibitii puternice.
Uranus în Casa I
Personalitate excentricã, radicalã, independentã, liberã, ce exprimã extremul si neobisnuitul.
Neptun în Casa II
Talent poetic si muzical. Nativul este un idealist practic sau poate avea fantezii despre bogãtie, fiind în stare sã sacrifice resursele în scopuri filantropice.
Pluton în Casa XII
Subconstient intens, tendinte mistice. Înclinatii auto-distructive, urmate de o constiintã superioarã. Implicatii în reabilitãri sociale sau lumea subteranã.
Soare în opozitie cu Jupiter
Agitatie, extravagantã, pretentii. Judecatã impartialã, tendintã de a impune altora punctul de vedere. Nativul ia riscuri, acestea putând avea consecinte în sãnãtate. Pretentii nefondate, promisiuni oarbe, ce conduc la neîncredere din partea altora.
Soare în trigon cu Uranus
Originalitate, independentã, intuitie. Minte deschisã; actiuni umanitare, atasament pentru o organizatie. Personalitate magneticã, abilitãti de lider. Atractie pentru stiintã si ocultism. Carierã datoratã inteligentei si agerimii.
Soare în cuadraturã cu Ascendent
Conflict între cum este vãzut si cum se vede nativul, între constiintã si felul de prezentare. Probleme cu partenerii sau publicul, datoritã tendintei de a domina. Tensiuni si stres, datoritã problemelor de exprimare.
Luna în trigon cu Neptun
Vise si intuitii profetice. Interes pentru psihologie. Talente artistice dezvoltate, imaginatie bogatã; muzicã. Tendintã de a distorsiona realitatea; visãtor, nativul se poate dezamãgi pe el însusi. Sensibilitate la emotiile altora. Rafinament în relatii.
Luna în opozitie cu Pluton
Tendinte spre gelozie, neliniste, impulsivitate si singurãtate. Nativul se poate simti neglijat, datoritã relatiilor cu pãrintii. Dispute cu familia în privinta resurselor. Tendintã de a controla familia. Emotii exprimate impulsiv în relatiile cu ceilalti.
Luna în trigon cu Mijl. Cerului
Viata privatã este armonioasã. Sensibilitate fatã de problemele casnice si membrii familiei. Succesul profesional vine din capacitatea de a negocia cu publicul si de adaptare la emotiile si stãrile sefilor sau celor de care depinde cariera.
Mercur în cuadraturã cu Saturn
Inteligentã, traditionalism, minte rezervatã, timidã, dar ambitioasã. Pesimism, neonestitate. Inhibitii mentale, gândire prea traditionalã, rigiditate în ce priveste disciplina si comunicarea. Probleme de auz. Muncã în exces, memorie slabã.
Mercur în cuadraturã cu Ascendent
Dificultãti de exprimare si de comunicare cu partenerii si publicul. În scris si vorbit, cuvintele sunã ciudat, fiind întelese gresit. Probleme nervoase, ce afecteazã puterea de comunicare.
Venus în opozitie cu Neptun
Emotiile si sentimentele sunt influentate de forte subconstiente. Perceptie gresita asupra realitatiii. Idealism exagerat. Vulnerabilitate emotionalã, conflicte între emotii si intuitie. Deziluzii, eventual în probleme artistice, financiare sau romantice.
Venus în trigon cu Pluton
Creativitate, ingeniozitate, indulgentã. Nativul este dedicat, onest, cu o naturã emotionalã puternicã. Dragoste la prima vedere. Iubirea poate conduce la regenerare spiritualã, datoritã întelegerii dragostei. Relatii apropiate importante. Opinii ferme.
Marte în opozitie cu Jupiter
Intolerantã, agresivitate în impunerea punctelor de vedere religioase sau filosofice. Conceptii fixe. Actiuni exagerate, dorintã de a realiza cât mai mult. Irosire a energiei, epuizare. Urmãrire a scopului personal. Dorinte de cãlãtorii si aventurã.
Saturn în conjunctie cu Ascendent
Persoanã de încredere, ambitioasã si responsabilã. Dificultãti în viatã la vârste timpurii. Imaginea nativului este una serioasã, austerã, rezervatã, ce aratã neprietenie. Probleme dentare, de piele sau reumatice. Pozitia poate aduce timiditate si povarã.
Neptun în sextil cu Pluton
Oportunitãti de avansare stiintificã. Libertate de exprimare a emotiilor, folosire în sens benefic a puterilor psihice. Capacitate de folosire a potentialului intelectual si stiintific. Abilitãti intuitive, luptã împotriva nedreptãtii.
Neptun în trigon cu Mijl. Cerului
Intuitie folositã în domeniul profesional, capacitate de a simti starea superiorilor. Recunoastere publicã, impresionabilitate fatã de persoane sau lucruri artistice. Relatii strânse cu pãrintii, intuitie în mediul familial.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 3 aprilie 2007 11:17:00 ]
Raport astrologic generat marþi, 3 aprilie 2007, de Astrograma 1.0
Titlul astrogramei: david
Date natale: Miercuri, 7 august 1985, Bucureºti, 26:06E, 44:30N
Ora: 14:20, GMT +2:00
Informatiile sumare ce urmeazã sunt destinate caracterizãrii unei persoane. Asadar, dacã este vorba despre o hartã referitoare la un eveniment, va trebui sã consultati interpretãri specifice, în functie de dorintele dumneavoastrã. De asemenea, nu s-a acoperit nici aria medicalã, care are si ea interpretãrile ei specifice. Cu alte cuvinte, multe alte informatii, în detalii, pot fi scoase din orice hartã natalã.
Soare în Leu
Vitalitate, vointã puternicã, înclinatii cãtre speculatii, generozitate, cãldurã, creativitate. Nativul se simte mândru, fiind popular si având calitãti de conducãtor. Spirit ambitios, fire orgolioasã si ambitioasã.
Luna în Taur
Pozitie de exaltare. Persoanã socuiabilã, blândã, calmã, persistentã. Sentimente profunde si senzuale, dispozitie bunã. Greu de enervat, nativul este practic, plin de resurse, cu înclinatii pentru muzicã, artã si o viatã plãcutã. Prosperitate.
Mercur în Leu
Pozitie de cãdere. Minte voioasã, creativã, nobilã, expresivã, speculativã si generoasã. Gânduri artistice, mândre si organizate. Concentrare bunã a ideilor.
Venus în Rac
Sentimentele sunt sensibile, materne, protectoare. Nativul îsi iubeste familia, fiind patriotic. Iubirea din partea mamei este importantã. Imaginatie frumoasã, emotii puternice si persistente.
Marte în Leu
Energie creativã, dinamism, dorinte puternice si pasionale, persoanã generoasã si cu spirit de distractie. Talente de lider, actorie. Persoanã neînfricatã, sincerã, mândrã.
Jupiter în Vãrsãtor
Mentalitate mai umanã, tolerantã, deschisã spre inovatie, intuitie, independentã, neconventional. Originalitate si activitãti sociale întinse, expansiune a prieteniilor. Entuziasm în privinta reformelor, cauzelor sociale, stiintei moderne, psihologiei.
Saturn în Scorpion
Nativul este manipulator, siret, perspicace, cu un intelect penetrant. Emotii agresive, pe fundalul unor dorinte bine calculate. Tendinte spre investigare, detectarea greselilor. Dinamism.
Uranus în Sãgetãtor
Nativul acestei generatii îsi schimbã des atitudinea fatã de religie si probleme spirituale, filosofie sau probleme globale.
Neptun în Capricorn
Fantezii legate de faimã si bogãtie, idealism practic, manipulãri cu ajutorul unor puteri financiare majore, traditii mistice.
Pluton în Scorpion
Pozitie de domiciliu. Generatie de oameni interesati de lucruri oculte, mistere, problema mortii. Atentie fatã de bolile cu transmitere sexualã.
Ascendent în Scorpion
Persoanã hotãrâtã, puternicã, curajoasã, energicã, pasionatã, subtilã, secretoasã, sarcasticã, manipulativã. Îi place sã investigheze, plin de resurse si intuitie. Emotii si dorinte puternice, misticism, sexualitate.
Mijl. Cerului în Leu
Carierã eventual în domeniul armatei, sau care tine cont de subordonare sau creatie, cum ar fi actoria. Sanse mari de popularitate datoritã talentelor personale. Domenii: administratie, management.
Soare în Casa IX
Pozitie specificã idealurilor majore, aspiratiilor înalte în domenii ca educatia, religia, filosofia. Nativul doreste sã-si extindã orizontul cultural prin cãlãtorii sau învãtãmânt. Spirit de aventurã, explorare, activitãti sportive.
Luna în Casa VI
Preocupare pentru muncã, lucruri practice, ce pot implica si casa. Nativul este în slujba altora, îi plac chestiunile stiintifice si tehnice. Înclinatii spre curãtat, spãlat, griji pentru sãnãtate.
Mercur în Casa IX
Gândurile sunt concentrate în domeniul educatiei superioare, intelectului, cãlãtoriilor. Nativul poate fi profesor sau îi place sã învete de la altii. Minte exploratoare în domeniul filosofic si religios. Schimbãri în cãlãtorii ce stimuleazã învãtarea.
Venus în Casa VIII
Nativ care adorã energia, relatiile sexuale, fructificarea parteneriatului si lucrul cu ceilalti. Poate fi atras de experiente psihice si mistice.
Marte în Casa IX
Intelect hotãrât, aventuros, capabil de a lupta pentru ideile, principiile si credintele sale. Dorintã de cãlãtorii sau activitãti sportive. Motivatii de lãrgire a orizontului prin filosofie sau religie.
Jupiter în Casa III
Succese în activitãti ce tin de comunicare si învãtare. Beneficii si oportunitãti cu ajutorul fratilor sau surorilor. Minte entuziastã, veselã în timpul conversatiilor sau în scris.
Saturn în Casa I
Personalitate prudentã, disciplinatã, de încredere, calmã, rezervatã. Asumare de responsabilitãti si sarcini asupra propriei persoane. Senzatie de insecuritate personalã, limitare a auto-exprimãrii, inhibitii puternice.
Uranus în Casa I
Personalitate excentricã, radicalã, independentã, liberã, ce exprimã extremul si neobisnuitul.
Neptun în Casa II
Talent poetic si muzical. Nativul este un idealist practic sau poate avea fantezii despre bogãtie, fiind în stare sã sacrifice resursele în scopuri filantropice.
Pluton în Casa XII
Subconstient intens, tendinte mistice. Înclinatii auto-distructive, urmate de o constiintã superioarã. Implicatii în reabilitãri sociale sau lumea subteranã.
Soare în opozitie cu Jupiter
Agitatie, extravagantã, pretentii. Judecatã impartialã, tendintã de a impune altora punctul de vedere. Nativul ia riscuri, acestea putând avea consecinte în sãnãtate. Pretentii nefondate, promisiuni oarbe, ce conduc la neîncredere din partea altora.
Soare în trigon cu Uranus
Originalitate, independentã, intuitie. Minte deschisã; actiuni umanitare, atasament pentru o organizatie. Personalitate magneticã, abilitãti de lider. Atractie pentru stiintã si ocultism. Carierã datoratã inteligentei si agerimii.
Soare în cuadraturã cu Ascendent
Conflict între cum este vãzut si cum se vede nativul, între constiintã si felul de prezentare. Probleme cu partenerii sau publicul, datoritã tendintei de a domina. Tensiuni si stres, datoritã problemelor de exprimare.
Luna în trigon cu Neptun
Vise si intuitii profetice. Interes pentru psihologie. Talente artistice dezvoltate, imaginatie bogatã; muzicã. Tendintã de a distorsiona realitatea; visãtor, nativul se poate dezamãgi pe el însusi. Sensibilitate la emotiile altora. Rafinament în relatii.
Luna în opozitie cu Pluton
Tendinte spre gelozie, neliniste, impulsivitate si singurãtate. Nativul se poate simti neglijat, datoritã relatiilor cu pãrintii. Dispute cu familia în privinta resurselor. Tendintã de a controla familia. Emotii exprimate impulsiv în relatiile cu ceilalti.
Luna în trigon cu Mijl. Cerului
Viata privatã este armonioasã. Sensibilitate fatã de problemele casnice si membrii familiei. Succesul profesional vine din capacitatea de a negocia cu publicul si de adaptare la emotiile si stãrile sefilor sau celor de care depinde cariera.
Mercur în cuadraturã cu Saturn
Inteligentã, traditionalism, minte rezervatã, timidã, dar ambitioasã. Pesimism, neonestitate. Inhibitii mentale, gândire prea traditionalã, rigiditate în ce priveste disciplina si comunicarea. Probleme de auz. Muncã în exces, memorie slabã.
Mercur în cuadraturã cu Ascendent
Dificultãti de exprimare si de comunicare cu partenerii si publicul. În scris si vorbit, cuvintele sunã ciudat, fiind întelese gresit. Probleme nervoase, ce afecteazã puterea de comunicare.
Venus în opozitie cu Neptun
Emotiile si sentimentele sunt influentate de forte subconstiente. Perceptie gresita asupra realitatiii. Idealism exagerat. Vulnerabilitate emotionalã, conflicte între emotii si intuitie. Deziluzii, eventual în probleme artistice, financiare sau romantice.
Venus în trigon cu Pluton
Creativitate, ingeniozitate, indulgentã. Nativul este dedicat, onest, cu o naturã emotionalã puternicã. Dragoste la prima vedere. Iubirea poate conduce la regenerare spiritualã, datoritã întelegerii dragostei. Relatii apropiate importante. Opinii ferme.
Marte în opozitie cu Jupiter
Intolerantã, agresivitate în impunerea punctelor de vedere religioase sau filosofice. Conceptii fixe. Actiuni exagerate, dorintã de a realiza cât mai mult. Irosire a energiei, epuizare. Urmãrire a scopului personal. Dorinte de cãlãtorii si aventurã.
Saturn în conjunctie cu Ascendent
Persoanã de încredere, ambitioasã si responsabilã. Dificultãti în viatã la vârste timpurii. Imaginea nativului este una serioasã, austerã, rezervatã, ce aratã neprietenie. Probleme dentare, de piele sau reumatice. Pozitia poate aduce timiditate si povarã.
Neptun în sextil cu Pluton
Oportunitãti de avansare stiintificã. Libertate de exprimare a emotiilor, folosire în sens benefic a puterilor psihice. Capacitate de folosire a potentialului intelectual si stiintific. Abilitãti intuitive, luptã împotriva nedreptãtii.
Neptun în trigon cu Mijl. Cerului
Intuitie folositã în domeniul profesional, capacitate de a simti starea superiorilor. Recunoastere publicã, impresionabilitate fatã de persoane sau lucruri artistice. Relatii strânse cu pãrintii, intuitie în mediul familial.
DAVID prezentare
[Location: David's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 22 octombrie 2006 21:36:00]
DAVID SCHWARTZ, nascut pe 7 august 1985; a absolvit Liceul de Arte Plastice "Nicolae Tonitza", cu specializarea desen animat. Este student in anul 4 la regie teatru, in cadrul U.N.A.T.C.;
Este coinitiator al proiectului tangaProject, in cadrul caruia a lucrat la 4 spectacole: "Un spectacol, 4 regizori, 4 dramaturgi" - a pus in scena textul lui Paul Dunca, "Cele mai bune sfaturi"; “Let’s Food!”, un performance realizat impreuna cu Ioana Paun, in spatiul dezafectat al gradinii-cinema “Capitol”; “RahovaNonstop: spectacol in 25 de ore” – un proiect de teatru comunitar, in care a regizat textul Selmei Dragos;a jucat in spectacolul “Redbull”, produs in colaborare cu Teatrul Luni de la GreenHours, regia - Miruna Dinu, text - Vera Ion.
A participat la spectacolul “Protect”, coordonat de Paul Dunca si produs de teatrul Desant, cu performance-ul “Locked”, realizat impreuna cu Ioana Paun.
Este pasionat de filme, colectioneaza gadget-uri si obiecte-kitsch si ii place sa inventeze retete culinare.
In prezent: se documenteaza pentru noul proiect tangaProject, “5 comunitati din Bucuresti” axat pe teatru comunitar, unde face echipa cu Selma Dragos; si isi pregateste spectacolul de licenta, pe textul “Butoiul cu praf de pusca” de Dejan Dukovski.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
