prezentare_workshop

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 26 august 2008 12:05:00 ]

Workshop Bridge Project - An International Art Initiative - cu Richard Foreman
27 octombrie – 10 noiembrie 2008

Bridge Project este o reţea globală de instituţii, profesionişti şi studenţi. Prin workshop-uri internaţionale şi alte evenimente care produc arta, Bridge Project explorează diverse căi şi modalităţi de comunicare generând schimburi creative şi culturale care depăşesc adesea graniţele unei ţări.

Despre workshop: Richard Foreman şi Sophie Haviland poartă Bridge Project prin toată lumea pentru a lucra cu artiştii profesionişti şi studenţii care au diverse experienţe profesionale. În timpul workshop-ului, participanţii creează material brut pentru film – “materialul-sămânţă”- pentru realizarea unei noi opere de artă. De aceea workshopul se concentrează pe crearea, repetarea şi filmarea unui material brut cu studenţi, artişti profesionişti şi o echipă de filmare. “Materialul-sămânţă” este generat prin filmarea în diverse locaţii şi cuprinde tablouri filmate, monologuri, înregistrări audio, de text şi documentare. Acest material brut va fi folosit de către Richard Foreman într-un nou spectacol din New York.

Date biografice – Richard Foreman
S-a născut pe 10 iunie 1937, N.Y.C.
Studii: Brown University BA, (Magna Cum Laude, Phi Beta Kappa) l959; Yale Drama School, MFA (Playwriting) l962; Honorary Doctorate Brown University 1993.
Experienţa profesională: Fondatorul & Directorul artistic, Ontological-Hysteric Theater. (1968-până în prezent)

Richard Foreman a scris şi regizat peste 50 de piese proprii şi în New York, dar şi în străinătate. 5 piese au primit premiul „OBIE” pentru cea mai bună piesă a anului – şi a primit alte premii OBIE pentru regie şi 'sustained achievement'. Acesta a mai primit premiul literar anual de la American Academy and Institute of Arts and Letters, un premiu denumit "Lifetime Achievement in the Theater" de la National Endowment for the Arts, premiul PEN Club Master American Dramatist, iar în 2004 a fost ales ofiţer al „Ordinului Artelor şi Literelor” din Franţa.

Piesele lui Foreman au fost co-produse de instituţii ca Festivalul Shakespeare din New York, La Mama, The Wooster Group şi Festivalul Toamnei din Paris şi Festivalul Vienez. A colaborat (ca libretist şi scenograf) cu Stanley Silverman, compozitor, pentru 8 piese teatralo-muzicale produse de Music Theater Group & The New York City Opera. A scris şi a regizat lungmetrajul Strong Medicine. El a creat şi regizat multe producţii clasice cu teatre importante din toată lumea.

La New York, Paris, Berlin şi Tokyo au fost deja publicate 7 colecţii ale pieselor sale şi cărţi care-i analizează creaţiile.

Richard Foreman şi OHT:
Ontological-Hysteric Theater (OHT) a fost creat în 1968 de către Richard Foreman cu scopul de a goli teatrul de tot şi de toate, lăsând numai impulsul singular şi esenţial de a pune în scenă tensiunea statică a relaţiilor interpersonale din spaţiu. OHT caută să producă creaţii care aduc echilibru între un stil primitivo-minimal şi teme teatrale extrem de complexe. Piesa de bază a programului companiei este teatrul lui Richard Foreman, el realizând 50 de piese în ultimii 40 de ani.

"Existau nişte situaţii obişnuite ale triunghiului domestic, de teatru normal burghez.
De aceea mi-am denumit teatrul "Ontological-Hysteric," pentru ca baza care controla structura era una clasică, sindromul de comedie bulevardieră, pe care eu l-am considerat isteric, în rădăcinile sale." (Richard Foreman, extras dintr-un interviu cu Ken Jordan)

Teatrul lui Richard Foreman: Marca lui Foreman este “teatrul total” unind elemente din artele spectacolului, arte vizuale şi arta auditivă, din filosofie, psihoanaliză şi literatură pentru a produce un rezultat unic. Stilul lui Foreman nu este unul „cerebral”, de fapt densitatea teatrului său compoziţional este o încercare de a reflecta visceral şi de a procesa tot ceea ce a din explorările gândirii şi artei secolului XX

Richard Foreman caută să producă creaţii care dau peste cap idei preconcepute şi deschid uşile spre modele alternative ale percepţiei, organizării şi înţelegerii. Treptat tehnologiile şi experienţele se schimbă, iar strategiile trebuie şi ele să fie transformate. În 2005 Foreman a început al doilea capitol în munca sa odată cu introducerea filmului şi a tehnicii video digitale ca forţe dominante în redefinirea teatrului ontologico-isteric.