ceva

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 21 februarie 2005 20:51:00]

(Luminile se inchid. Este prezentat momentul artistic. Personajele sunt costumate in piese de sah. Fiecare, pe rand, umbla cu lanterna pe corpul regelui (negru) de sus in jos. Piesele se intersecteaza. Ajung sa formeze un cerc in jurul regelui. Regele ia lanterna si fixeaza fiecare piesa.
In timpul spectacolului, replica lui :EL : « Ca moartea ne face sa pierim cu totul, e o idee pe care n-am s-o contrazic. E foarte posibil. Dar, in cazul acesta nu trebuie sa ne fie teama de ea :
Sunt, ea nu este ; este, eu nu mai sunt. »
(Anatole France – „In Gradina lui Epicur”)
Pe masura ce e examinata (cu lanterna) piesa de sah se rupe de celelalte, astfel, se rupe tot cercul. Regele cade. Piesele il tarasc afara de pe scena. Aplauze.)

Mama: Vezi, ...vezi?Eu, baiatul meu, ti-am tras primele palme la fund, nu tatal tau, care-o putea face mult mai bine, ca-i mai puternic. Dar nu, eu ti le-am tras, fiindca te iubeam prea mult. Si tot eu am fost cea care-ti refuza desertul, care te imbratisa, te ingrijea, te imblanzea, te invata sa progresezi, sa transgresezi, sa graseiezi, cea care-ti aducea lucruri bune de mancat, in sosete. Eu te-am invatat sa urci scarile cand era vorba de trepte, eu te-am invatat sa-ti freci genunchii cu urzici, cand doreai sa fii urzicat. Am fost mai mult decat o mama pentru tine, am fost prietena adevarata, un sot, un insotitor, o confidenta, o gasca. N-am dat indarat in fata nici unui obstacol, dinaintea nici unei baricade, ca sa-ti fac placerile tale de copil.
(bunicul din tablou – la propriu)
un betiv fersamanizat
scufita rosie

Victimele datoriei