[Location: Andreea Vede's computer
Created: 14 mai 2009 10:58:11
Type: Rich Text Format Document]
16 aprilie 2009
GET OUT OF MY/Mai
Draft
[Sarah is 23.]
Short frames:
A: So, how's your boyfriend?
S: I don't have a boyfriend.
A: How is that?
S: I don't know, i just don't have one.
**
B: How is Andrew doing?
S: I don't know, we havn't spoke in a while.
B: What do you mean?
S: We are not together anymore.
B: I can't believe it! You 2 seemed like..
S: I know, but.. c'est la vie.
**
(intruducing)
C: This is Sarah, Andrew's girlfriend.
S: Actually not anymore. We are not together anymore.
C: Since when?
S: Well a few months ago..and..yeah..it's..
C: I'm so sorry, he hasn't mentioned anything to me..
S: He havn't spoke with anybody lately, but he has a new girlfriend and they're getting married.
C: No way.
S: Yes. And they know each other for 3 months. Isn't that cute?
C: And how are you?
S: I'm doing my things, and now i have time for many others..
**
(in the club, upon a wall, they are watching other people dancing)
Andrew: Excuse me, do you..have a boyfriend?
Sarah: Igh, nope. (pause, he is surprised he waits for her to tell something more but she doesn't) Do you have a girlfriend?
Andrew: No, i don't.
Sarah: Ok...
Andrew: Ok..
**
Betty: You should meet somebody; in your circle of friends you won't find anything; you need to meet new people. Let me take you out with some of my working colleagues and who knows?
Sarah: No.. No NO. I don't do that. A don't want blind dates, fixed dates and other...i'll just find someone. Alone.
Fade to going out with the people we mentioned before.
They go to bowling and then Tom offeres to bring Sarah home, with his car. He kisses her, they kind of make out in his car.
After a while..
Sarah: I just don't like him. The only thing i like about him is the way he kisses me, and i believe he is some kind of gipsy or something because he is very dark and he has really curious friends that do some illegal things so...
he is not tall
he is not smart.
aaaaaaand he wants to meet my parents! And i only know him for ONE WEEK! I mean what the fuck?! What the fuck is wrong with ... this...thing?!
**
Betty: do you still think of him?
Sarah: sometimes, when i'm really alone but.. he was the right guy, he was..smart and good looking and he loved me BUT he loved me too much.
Betty: so, you still think of him?
Sarah: only when i compare the men that i meet with him. i can't help doing that, it's terrible for me. but i do it. and i keep on doing it. it sucks..
**
Sarah (saying this to Betty)
OH MY GOD, i'm so in love! He is an artist, a painter.. I just met him last night and he is fucking perfect. We talked till 4 am in a club and we drank red wine and it was WOOW, i mean, he is ...he is just what i need. and now i'm waiting for him to call me. i hope he does. cause we kissed and we kissed and we talked and i really would like to start something with him.
**
(on the phone) Yes..hi honey, he is taking me to meet his mom, yeah, outside the city. I should probably introduce him to my parents, right? I don't know..i mean..i'll see. I know i know him for one month, but we've been toghether each day.
**
(in the park with Betty)
Sarah: I can't believe it, it's the sex, i mean he just can't finish. And while we are doing it he really needs to concentrate. And then his penis is small again. Pam pam. I really can't do it anymore. I don't wanna call him an impotent or something but really now, he makes me feel very unatractive. I mean come on.. And we are doing it in ONE position for 2 weeks: the misionary. What the fuck? And the thing is that his penis is reallly big, and i've had some orgasms, so he can do it, but he doesn't want to diversificate. It's like, i don't know what to do.
Betty: Leave him.
Sarah: I don't know, maybe i'll wait, cos he has such an energy
Betty: And he is such an impotent
Sarah: Oh, come on..it happened a few times. maybe he is stressed up.
**
(other time with Betty)
My parents hate him.
they said that if i don't break up with him they would...i don't know...but it sounded really scandalous.
**
George and Sarah
S: : I know you since the first class, we can't do this, it's like..you are my childhood friend.
G: But we could try, i've always liked you. did you know that when you were little me and other boys from the school followed you till home? to see where you live? And one day, i went there alone and i met your grandpa. And he said "What are you doing here?" And i said "I'm looking for Sarah" and he said: "Well sarah is not home now." and i ran away.
S: I can't believe you did that, oh my god, you are crazy. but i don't feel it's right, you have a girlfriend.
G: she is not from this town, we see each other once a month, come on..
S: well, we could do it, as an experiment, ok? like...a...deal or something. Like an experiment.
G: Ok.
S: Pfff..ok..
sex at his place.
sex in his car.
Off (voice)
SARAH: [therapy like]
i must be some kind of narcicist artist.
but i'm also o BOOM BOOM person, with enthousiasm and energy, i'm funny and most of my friends are..men.boys.guys. i hang out with guys. and they all wanna fuck me. except for the gay-ones. they all flirt with me, and i can see that, but i can't help it cos it's flattering. really. but know, all this shit has become a huge bullshit.
i've had my first boyfriend at kindergarden.
his name was alex. he had a really short hair. i stopped liking him when he kissed the tallest girl from our group - she looked like a model or something.
number 2: Andrew. he was my classmate and my deskmate. he had big blue eyes, with curly dark hair and he was the smartest boy from our classroom. me and him had the brightest results at math and literature and grammar. But one day my mum told me he was ugly. Actually i heard her talking on the phone with some friend, and she told her that Andrew was ugly and that he looked like a frog. Next day at school i looked at him and he really looked like a frog so i broke-up with him. (which i regreted several times) He vas a Virgo.
number 3: Brian. We were in the same classroom. He was really talented in math. I went out with him to make Andrew make up with me, which he didn't. I broke up with him when he tried to kiss me with the tangue and i looked at him and he was really grosse. He was a Capricorn.
number 4: Andrew. This was another Andrew from my class room that was so good in football. We argued a lot, and i absolutely adored that. My mom liked him because his mother was some medical nurse. And his father was very funny. She knew that from those meetings with parents and teachers. We were togeher for 4 times, i always broke up with him because...he became weak and puppy-dog. And i wanted him to remain boyish..and to keep on arguing with me..teasing me.. But when we were together he became romantic and weak and as i said, i didn't like that. So, i've had number 4 for 4 times in school.He was Taurus.
number 5: Highschool. Chris. He was great and smart and fucking rich. And very tall! (the tallest guy i've ever dated)And he loved me. At least that's what he said.He asked me to marry him when i was 15, but i refused. I broke up with him because i had no physical attraction. I don't know why, we didn.t have the chemistry. He tried to convince me to have sex but..nothing happened. Actually i broke up with him because i felt in love with Bob. He was a Scorpio.
number 6: I almost forgot about Bob because i only dated him 2 or 3 weeks. I met him in a camp, he was bigger than me. And we had some wonderful time there but when we got back to our life and friends i discovered that he was boring. So, i broke up with him and i tried to make up with Chris. But it didn't work. He was an Aquarius.
number 7: Sam was an painter. Really talented. Aquarius.But he smoked a lot of pot and he experimented all kinds of drugs. And my parents hated him. And we had some bad sex. Aquarius.
number 8: I don't wanna talk about Andrew that much. He was a singer, he was medium tall, and solid, with green eyes and beared. Capricorn. We had sex. A lot.
number 9: My childhood friend, George. It started like an experiment, he liked me since the 1st grade so..we fucked. 2 times. it was ok, but the way he was doing it was so similar to Andrew(8) that it was weird. Then we stopped doing sex but we continued to hang around, peck, hug and talk about all kind of things. He was a Leo.
number 10: Timothy. Scorpio.Tim was 3 years older than me, actually 4. He was brown haired, with brown eyes and had some amasing lips. And he had some artist-like preoccupations so i really really liked him. I really liked kissing him. We were together for a few months, I broke up with him because i stoped liking him. kind of weird.
so here we are now..
I met a guy. Andrew. Yep, another Andrew, what the fuck is wrong with me?
***
Appartement. 2 rooms. Sarah just woke up, she only has a towell on her body, she goes make some tea, while the tv is on vh1. she is dancing.
phone: Hello mister. Yes i just woke up. I know i'm gonna be late. I wanna kiss you..you left so early. Did i? I don't remember kissing you this morning, i think i was dreaming or something. Hm..
Andrew: You're adorable. And funny, and you have a fantastic body.
Sarah: Oh come on, get back to work.
Andrew: ok, goodbye.
Sarah: good bye mister
***
someone knocks on the door. she openes. there's a girl with a luggage.
Sarah: Hello..?
Anna: Hey! (she lookes around confused) I'm looking for..Andrew?
Sarah: he is not here right now..he is working. Ihm.. Sorry, who are you?
Anna: Iigh, oh yeah, sure, i am Anna, his fiancee?
Sarah: Ou. Anna from Holland..?
Anna: Yes Anna from Holland, i didn't realise he wouldn't be home, i mean i was so anxious to see him, i didn't even tell him that i was coming. i wanted to make a surprise.
Sarah: well..you did..
Anna: Can i come in..?
she comes in.
sarah is stressed out.
Anna: I wasn't expecting to find a woman here. i thought we waited for me.
Sarah: he did. He did wait for you half an year, 6 months, where the fuck were you? You said you're going back to Holland to take all your things and move here and you never said a word. And know what the fuck are you doing here after one year?
Anna: Don't get mad. I had some problems, i didn't want him to know. But now i solved them and..i didn't expected for you to be here.
[pause]
Sarah: Ihg, do you love him?
Anna: Yes, of course.
Sarah: Cos i think he loves you too. Even though..
Anna: How do you know that?
Sarah: I asume. he, i mean.. he never told me, so i guess it was kept for you. actually you don't have a fault, but i kind of hate you. and there's nothing i can do about it. because for a long time, in my live, things were really working and i had plans, and you know, i never make plans but know that you're here and this shit will became a huge bullshit and i feel that somehow somewhere it was...[pause] It doesn't matter, If you wanna eat something there's the fridge, but you probably already know where the fridge is cause you lived here.
Sarah goes to take a shower. all of her movements are robotique. se washes her teeths repetitively, then she puts on her make up, a dress, she takes a big bag where she puts some underware, a deo-spray, her parfume, her make-up bag. And she leaves.
She gets into her car, she starts driving and she is just about to enter in a car with 2 little babies on board. She freaks out, apologize, she gets off the car and she takes a taxi to the train station.
she takes the train and stops in some town.
she just walks down the street. she closes her mobile phone.
she is just sitting.
***
Sarah: So?
Andrew: You wouldn't like me if you knew me.
Sarah: How is that?
Andrew: It doesn't matter.
Sarah: You always tell me nothing, you know? Nothing about your job, nothing about..we don't kiss in public we don't do anything in public.
it's just that i dont't understand. i could've have any man in that room that night, any man, and i chose you. i don't know why i did that, i really don't know. but i did choose you. and you keep on ignoring me and acting like nothing happened. i had 2 targets: 1. to kiss you, 2. to fuck you. And all of these two are done, so my mission in accomplished right now. I can handle your truth, you can call me and tell me that you wanna fuck or something. You dont't HAVE TO do anything. I don't need romance and roses and long walks. But just say something, stop being so indifferent.
Andrew: I really care about you.
***
Sarah:
That night, before you went to sleep you told me you didn't want a relationship. And then you felt asleep. You probably don't remember cause you were drunk. But i do. And i accepted it.
And then, the night we argued, your friend Robby came to me and said: Come meet my girlfriend.
And then he said: "Claire, this is Sarah, Andrew's girlfriend!"
GIRLFRIEND?
Ou come on, how is that? How could i be your girfriend when we don't do what a couple is supposed to do?
i just don't get it anymore.
and you are not 18 anymore. you are not 20. not even 23.
you are 26. just think about this.
***
Sarah:
you called her.
you miss her.
i can handle things around here, but i can't handle your things. from your mind.
you don't know what you want. you really don't.
and i am tired.
of waiting.
and the thing is you know nothing about me; if i dissappear tommorrow you have no idea where to find me. you don't know my friends, you don't know my favorite places.
and you don't have any idea what i've been through till now. and i won't tell you.
but you have no idea
no idea at all...
you only know tha brighside..the me being fabulous, happy and dynamic and creative and jumpy and smiling and optimistic.
because that's what i wanted you to know.
the truth is so fucking far far far away and you just have no idea.
joi, 14 mai 2009
sâmbătă, 2 mai 2009
tolerate ur shit- maturitate 2009
[Location: Vera's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 14 ianuarie 2009 01:01:07 ]
Joakim - Peter Pan Over The Bronx
David Bowie - A Better Future (Remix By Air)
Amy Winehouse - Back To Black (Live At Glastonbury 2008)
MATURITATE 2009
te porti ca un copil nesatul de care tot tu
trebuie sa ai grija
te porti ca si cum nu te-ai sti
de atata vreme
atat de des in ultimele patru zile
a trebuit sa te tolerezi ca pe un batran
care se pisha pe el
asha devin si sentimentele de dezgustatoare
uneori
sentimentele
sunt
niste
excitatzii
ale terminatziilor nervoase,
uneori niste excremente
de care trebuie sa te stergi pe pantaloni cand nu te vede nimeni
sau doar o boala rara cu care uneori te dai mare sau
o boala rara de care uneori profiti
ca sa te apropii de oameni si sa ii parazitezi si pe ei de sentimentele lor;
*
acum pot sa scriu leje pentru ca
n-am consumat nici un fel de escitante
si atunci creierul meu eventual se poate escita doar de la idei
dar nici asta, pentru ca
e tarziu si intr-un fel ma pregatesc sa ma bag in pat
am bagat si un lemsip de gripa
deci daca ai grija sa nu te esciti asa aiurea poti s-o scoti
la capat chiar bine chiar leje lejer de vara
ce parca atunci cand te futzi in cort mai conteaza
vara nu se pune asa zicea vlad t.
deci
daca nu se pune nu se pune
plm
i-am zis lui mark acum cateva zile ca ma deranjeaza
aceasta atitudine a oamenilor towards me
nici nu stiu de unde am scos o chestie asa inteligenta
am zis ca ma deranjeaza aceasta atitudine de simpatie si tolerantza
pe care oamenii mi-o aplica
wow
da
profund
*
da, deci simtzurile
se escita cum vor ele si
mai ales in functzie de ce bagi
cand esti singur acum chiar nu mai conteaza
predica aia despre rabdare
cand esti singur acum nu potzi sa te directzionezi ca pe oi
in sensul cel bun
ai cateva optziuni si chiar si astea sunt handicapate
cand esti
singur urashti pe toata lumea care nu e aici
e vorba despre cum te portzi
si daca sa fii matur inseamna sa te tolerezi atunci ma fut
pe ea de maturitate
*
ce te faci cand te esciti prea tare insa si nu ai bani de nimic
nu poti sa iesi really penca locuiesti pe crimeline daca iesi poate te taie
mai ai o lira si iti trebe maine de autobuz
ai jucat biliard cu mark si sarah si ai baut 2 pints de foster
si acum acasa pur si simplu nu-ti gasesti locul
nu mai ai nimic de facut urgent poti sa faci orice si nimic
si furia creste in tine ca un leu din piata obor
care vrea sa traga un sac de aurolac adanc adanc pe nas
dar nu ai nu e nu e nimic
decat camaruta asta mica stai pe pat
te invarti in pat te gandesti la linkul postat de sorin
vera likes this link
in capul tau imaginea lui kurt cobain
cum se loveste nonstop de un perete sau ce era ala
iti faci un dush lung iti vine sa te tai sau ceva
normal ca nu te tai ca nu e rational la varsta asta
mai bagi un fassbinder ca si asta era apucat si asta e bine
te calmeaza tovarashia lui e bine ca si apare mai in toate filmele
apare si in asta mama ce cadre lungi
adormi si intre timp rj si davie vin acasa si ii auzi batandu-se in bucatarie
te gandesti ca daca se bat in bucatarie nu e bine ca poate se injunghie
da nici sa te duci peste ei nu e bine ca o sa ramai atasata de evenimentul asta
in care ei plang si se bat si ei nu vor ca tu sa vezi asta
pentru ca ei isi editeaza toate pozele in fotoşop
si oricum azi ca sa te calmezi ti-ai pus pijama si arata chiar stupid
sa te duci peste ei in pijamaua asta cu catelushi
desi cumva imi place pijamaua asta
am luat-o de la belgrad
si adormi la loc si te trezesti ca vrei sa citesti despre corpul uman
sunt atatea chestii pe care nu le stim, nu? si
te apuci sa citesti despre aorta dreapta care ia sangele murdar
si il trimite la plamani
si aorta stanga care ia sangele curat si oxigenat
si il trimite inapoi in organism
inima e un muschi care se strange de 72 de ori pe minut
nonstop; nu are nici o secunda in care se opreste,
nu ezita nu se opreste nici o secunda nu se razgandeste
nu se intreaba pur si simplu 72+72+72 nonstop
*
l-am dat dracu si pe jim morrison i-am zis goodbye tocmai acum
cu ocazia implinirii a 28 de ani. nu imi dau seama daca cred pe bune
in sfarsitul apropiat al lumii si in faptul ca suntem un fel de ramashitze dezarticulate
care indeplinim niste ritualuri misterioase
dar total lipsite de sens
si nu imi dau seama de ce oamenii care inca mai fac copii
imi trezesc un sentiment de mila.
uneori ma simt ca si cum suntem pe punctul de a ne face bagajele
dar amanam ca si cum poti sa le faci si in ultimul moment pana la urma, stii cum e,
daca tot...
*
Grace Jones - Williams' Blood (Aeroplane Remix)
*
pasarile canta afara, a plouat si am 28 de ani de experienta pe planeta pamant.
in loc sa trag de snur si sa cada becul si sa dezvalui ca de fapt sunt de pe alta planeta,
trebuie sa inchid geamul pentru ca e frig, si aerul e umed,
si racesc din nou
*
si nici macar nu e intrutotul chiar asa.
breakontrubreakontru. nu te ajuta nimic sa stii. nu te ajuta cu nimic
nimic. nici ambulantza nici mama nici bunul si blandul dumnezeu
nici nimic nu te ajuta pentru ca
nu inteleg ce inseamna a ajuta
dincolo de ipocrizia obicinuita
wow ce misto
ce misto, ce misto
am inceput iar sa scriu poezie. i’ve been tagged on facebook.
am incercat sa fac mai multe albume cu mine
da nu imi ies, as avea nevoie de un promoter de imagine
si de miscari mai violente
*
eu ma tolerez pe mine asa cum
oamenii ma tolereaza pe mine
si eu ii tolerez pe ei
asa cum si ei se tolereaza pe ei
traim intr-un sistem perfect ca un chinez cu o gradina
sculptati intr-un bob de orez
reflectiile dorintelor mele se oglindesc
in actiunile mele si de fiecare data
magnetii isi miros unul altuia
subratul si tenesii
si apoi se duc la fotbal
cu alti magneti
*
„look right”- intr-o statie. m-am gandit daca e vreo norma la inceput,
si abia apoi ca trebuie sa ma uit la dreapta.
*
ochii imi cad in gura dar as vrea sa ma stimulez intelectual
pentru ca azi nu am facut altceva decat sa zac si sa ma refac
dupa petrecerea de aseara in urma careia am reusit sa dorm pe covor cu mark.
am facut breakfast impreuna, ba chiar a stilish one, cu omleta galbena, salata verde si
rosii rosii pe o farfurie neagra. apoi am baut ceai cu lapte
apoi am ramas in camera cu rj care vomita destul de des
si cu james si am zacut si ne-am uitat la niste prostii de filme,
*
incercm sa ma joc pe furis biliard pe telefon in timp ce james
plangea la finding neverland in intunericul camerei, il mai vazusem o data
si nu mi se mai parea deloc miscator ma intreb daca
j.m.barrie a fost si el acuzat de pedofilie ca lewis carol
ma intreb care era distanta reala dintre mine james si peter pan
pe o orbita cat orbita pamantului sau daca macar
facem parte din acelasi sistem planetar
ma intreb ce credea james despre propriile lui sentimente si
despre propria lui sensibilitate in timp ce
plangea la acelasi film
dar nu putea sa planga chiar bine pentru ca nu se incarca filmul de pe net
ma intreb daca si hitler plangea la desene animate si daca e
adevarat ca hitler l-a inventat pe mickey mouse
*
ma intreb daca reclamele la absolut vodca ne-au branduit nevoia de absolut
pentru ca de cate ori ma gandesc la ceva absolut ma gandesc apoi si la vodca
ma intreb daca miscarea 89 din timisoara chiar e o grupare masonica
si daca conducatorul ei schiop a avut vreo fantezie erotica
cu vreuna din homeless-ele din timisoara pe care le hraneste in cantina lor sociala
pentru ca stiu ca unul din poetzii nostri romani nu numai ca a avut
dar a si adus o homeless-a acasa si a futut-o, cica nu se mai spalase de o luna si
era semiconstienta
si dupa ce a dat-o afara, tipul la care statea impreuna cu prietena lui au
dezinfectat toata casa cu spirt
si ma intreb daca toata aceasta experienta si-a gasit implinirea in vreunul din
textele despre dragoste pe care cei doi le scriau
ma intreb daca dragostea nu a devenit ceva invechit gen anii 80- 90
un fel de vintage cu farmec care totusi nu mai iese chiar asa ca pe vremuri
cand se stie
iubeam cu adevarat
ma intreb daca f. s-a apucat de droguri tari sau o arde tot cu aurolac
prin titan
ma intreb daca mi-ar fi mai usor daca as avea un traducator ca la
surdomutzi cand vorbesc cu oamenii
ma intreb daca elvis mai traieste prin faptul ca lumea se gandeste la el
asa cum lumea se gandeste la andy warhol si el mai traieste sau la altii
si atunci daca asta inseamna ca de fapt nu a murit nimieni niciodata decat
cei la care nu se mai gandeste absolut nimeni
imi aduc aminte cum mergeam cu un autocar in excursie cu scoala
si ma gandeam la tipul pe care il iubeam si ma gandeam la ce mult il iubesc si ce oribila ar fi
viatza fara el si am incercat sa constientizez cum ar fi sa moara
ca sa imi dau seama ce disperare profunda as simti daca ar muri
oare procesul invers e valabil, oamenii in viatza la care te gandesti ca sunt morti
sunt chiar morti?
*
stateam aplecata deasupra chiuvetei ore intregi si vorbeam cu oamenii din canal
le dadeam sa bea apa in fiecare seara prin gaura de scurgere
apoi am vazut si un film cu un crocodil care iese dintr-un veceu
dupa ce a trait ani de zile in canale si a crescut, s-a facut imens si
a navalit afara m-am gandit doamne dumnezeule cate se pot intampla
in canalele astea;
ioana mi-a zis de niste heroinomane frumoase care traiau in canal si
treceau sobolanii peste fetzele lor in timp ce isi
bagau in vena in niste conditii mai mult decat mizerabile
se pare ca traiesc si copii in canal, vorbeam intr-o dimineata
cu niste prieteni dupa ce venisem din expirat si eram atat de mahmuri pentru ca iar
bausem pana tarziu si n-aveam cu ce sa ne dregem
da frate zicea alec chiar traiesc copii in canal ca e mai cald
parca n-ai sti
*
ma intreb daca sampania pe care o improasca peste toata lumea
castigatorii de la formula unu semnifica un jet urias de sperma
care e generata de intalnirea cu moartea
ma intreb daca moartea te face atat de potent
*
ma intreb daca dorinta de a intra fizic in youtube
are vreo legatura cu actul sexual de penetrare intr-o lume
si daca barbatzii cand penetreaza un corp au
senzatia ca penetreaza o lume
si ce s-ar intampla daca ai putea sa-ti dai drumul fizic in youtube
*
ma intreb daca mintea unei femei are forma unui penis
sau a unui vagin sau daca mintea e
al treilea sex
*
ma intreb daca dorinta de a fi iubit are
vreo legatura cu faptul ca tu te urasti
intr-o oarecare masura
si atunci ce sens are sa ii dai celuilalt ceva
pe care tu deja il urasti
de care tu deja te indoiesti
ca si cum i-ai intinde o conserva stricata
*
Tricky - Black Steel
*
visez de cateva nopti incoace ca bag heroina
si incerc sa imi dau seama daca heroina e ceva ce ne e destinat noua tuturor,
daca mosh craciun a adus heroina sau
amy winehouse
sau parazitzii
*
azi am aflat de ce
produsele de lapte sunt intotdeauna pe rafturile din spate ale magazinelor
produsele de lapte sunt intotdeauan pe rafturile din spate ale magazinelor
pentru ca tu in drum spre lapte sa vezi si celelalte rafturi
*
am mai aflat de la colega mea de apartament stella de ce
nu e bine sa te duci la supermarket cu burta goala
pentru ca daca iti e foame cumperi tot
stella si-a cumparat buretele ei si detergentul ei si
le tine ascunse in dulapul ei si isi pune zecile de mancaruri pe
raftul ei din frigider
pentru ca azi a uitat sa manance inainte sa se duca la supermarket
*
am aflat despre povestea asta cu tipa injunghiata la scoala centrala si taiata pe fatza
am aflat despre ioana si prietenul ei am aflat despre faptul ca
prietenul ei e nascut pe 15 ianuarie si am discutat cu ioana despre piesa lui
bogdan am discutat cu gary despre romani si japonezi si i-am ascultat
fanteziile lui shane despre cum i-ar duce pe toti evreii in israel si apoi i-ar omori
shane vroia sa vada daca il lovesc sau nu pentru ca vroia sa fie lovit
m-a intrebat daca i’m down with the buzz of killing people adica daca si eu
am buzzul asta sa omor oameni si eu i-am zis
nu, si comunicarea dintre noi s-a surpat o vreme
si cand gary il tinea pe shane
de umeri shane zicea get ur hands of me, or at least give me money for that
il stiu pe shane pentru ca gary a scris personajul daragh pornind de la el
si sorin l-a jucat pe daragh,
si am discutat despre relatiile dintre romani si japonezi
si despre kazu care din cand in cand ne mai suna cand e beat si vorbeste in romana
am discutat despre cum bunicii prietenului ioanei i-au taiat picioarele ca era prea grasa
si m-am intrebat pe drum spre centrepoint daca chiar as vrea sa fac un copil dar iata
ca raspunsul meu a fost tot nu,
in anglia nu e voie sa atingi copiii
poti sa intri si la puscarie daca mangai un pic mai mult un copil care nu e al tau
pe al tau poti sa-l mangai cat vrei, pe baby p l-au torturat
parintii si un vecin, se pare ca tatal vitreg a povestit la el la servici ca va fi inchis pentru ca
a facut o chestie cam nasoala ce chestie ce chestie l-a intrebat lumea am torturat un copil a zis
ne intrebam cu ioana daca atunci cand prietenul ei a auzit-o pe bunica uitandu-se la filme porno, bunica mai avea picioare sau deja i le taiasera,
gary ma tinea de mana aseara din cauza alcoolului fetele din romania au ceva interesant,
si mai ales faptul ca eu ma imbrac asa colorat iar gary scrie o piesa in care e o fata romanca
si se imbraca foarte colorat gary a incercat sa surprinda esenta romaniei aseara cat am baut impreuna cu shane/daragh
si la sfarsit a vrut sa si sarute romania dar romania a fugit sa prinda autobuzul
si autobuzul a dus-o cu satelitul, a trezit-o soferul pe undeva cand ea dormea de mult
si a lasat-o departe, romania a luat-o gresit in toate directiile de vreo 4 ori pana a ajuns acasa
gary a zis give me a message when ur home safe my little romanian friend si romania
i-a dat un mesaj in care i-a scris i’m home safe.
*
Apparat - Fractales Pt.1
CSS - Let's Make Love (Hot Chip Remix)
*
am cumparat o bila translucida la care mi-am pus trei dorinte: unu, ca d. sa fie fericit cand vine aici si eu sa fiu fericita cand vine d. aici, doi sa-mi iasa bine proiectu la centrepoint
si trei, sa fac lucruri demente si adevarate cu s. cum am zis pe mess cu s. cand vin acasa vanzatorul mi-a zis ca bila e magica si ca trebuie sa iti pui trei dorinte la ea dar
numai cand ajungi acasa, nu mi-a spus sa nu spun la nimeni deci spun,
si mi-a mai zis sa am grija ce-mi doresc ca poate se indeplineste am venit acasa
am spalat rufe am facut chestii am pus linkuri pe net am vazut un videoclip cu
mariko mori cu o fiinta extraterestra care invarte o bila mare translucida
*
up datare ne up datare
ne adaptare
reziduuri de emotii pe care
nu le-ai procesat
cosuri de gunoi pungi legate
cu nod ramasite de oase linse supte
trash amintiri linse ca un timbru fara acid
imagini ramasite supte linse
pungi pline varf
lazi containere
scurtcircuite ace of base
reciclare deteriorare
sa decupleze cineva va rog
aparatu ce se intampla cu toate bucatile ramase cum
recicleaza creieru acest trash care ocupa
atat de mult loc unde sunt pungile in care trebuie
sa-i facem nod si ce facem cu ele dupa aceea
si daca plasticul nu se recicleaza ce facem cu plasticul din cap
cu zecile si zecile de pungi de plastic cu zecile si zecile
de pahare de unica folosinta
cu zecile si zecile de gonflabile si gonflabili
care se inghesuie ca in autobuz in capul meu si vor sa coboare
cu amputarile lor pe care nimeni nu vrea sa le vada,
cu supurarile lor si eczemele care li s-au intins pe fatza
si viermii si tot restu si toata putoarea si toate resturile
intestinelor lor care nu-i asa sunt niste organisme independente
care si ele secreta viatza toate aceste arme biologice
din capul meu toate aceste bombe toata viermuiala si
transpiratia si bataturile si resturile de voma intarita
si de lichide amniotice tot burtanul asta imputit ca orchestra armatei rosii
cantand colinde de craciun nonstop sau hituri ace of base
unde unde unde unde?
unde si cum le dam foc? nu vreau sa se sublimeze si sa intre in sange
sangele care trece prin plamani iese purificat si aorta stanga ia sangele curat
si oxigenat si il trimite inapoi in organism
*
daca poti sa scoti aminitrea din cap asa cum scoti plicul de ceai din ceai
ce bine ar fi dar oricum acum nu mai e asa dureros
o sa te imputesti in capul meu pana cand o sa te transformi in altceva si durerile astea de trecere
sunt niste scartaituri cum face carnea pe oase cand se intinde si se usuca si scartaie
si apoi se transforma in altceva nu-mi dau seama ce plante se pot planta in acest balegar
poate multe tufe de cannabis fuck yeah sau margarete
sau garoafe roz si galbene de mort sper sa se cace toate veveritzele din londra
peste acest balegar
ca sa il indulceasca si sa dea flori frumos mirositoare
*
vreau sa fiu cum e tipu de la marlboro, care asculta playlisturi din foste filme
si fumeaza singur, solitar, uitandu-se undeva in zare si intelegand ceva
intelegand ceva din toate astea, in spate cerul sa fie roz-violet si sa nu faci
diferenta dintre munti si nori, sa stai sa te gandesti- chiar, de fapt ce era acolo
ce era in filmu ala in care eu intelegeam universul, in spate, erau munti aia sau erau nori
*
vreau apoi sa imi privesc creierul in ochi si el sa fie pe o farfurie in fatza mea
el sa se uite in ochii mei si sa aiba ochii rosii si sa ii dea lacrimile
si eu sa ma uit in ochii lui cu acel sentiment de impacare pe care il ai
cand totul se termina cu bine
si el sa se bucure si sa se gudure ca un catzel, si sa tasneasca din farfurie apoi
si sa fim cei mai buni prieteni, noi doi, pentru totdeauna sa ii cumpar o zgarda la cioaca
cu galben lucios ca o curea emo si sa iesim la disco si la expirat impreuna
si sa radem
si sa plecam cu motociclistii in parcul izvor
si sa maraim la lume
*
chipul meu in diverse variante de aparate de fotografiat si cam atat
slideuri uriase incercand sa gasesc o traducere care sa adauge si entuziasm
cuvintelor pe care le pronunt rj vorbeste despre economia mondiala si politica
am impresia ca pic intr-un hau fara fund si incerc sa-mi imaginez niste pastravi inotand
impotriva apei apoi incet incet trimit impulsuri in corp
ca sa danseze macar de forma ca stie el mai bine
*
o saptamana pe luna de organizare straturile de realitate se aseaza unul peste altul
de parca ar fi adevarate atatea culcushuri si urcushuri si stand intr-o cabina
de telefon la 7 dimineata pe london bridge si admirand pescarushii si ciclistii care privesc inainte
increzatori in bicicletele lor
*
doua saptamani si ceva azi dimineatza trezindu-ma din somn ma intreb cu ochii inchisi
cum il cheama cum il cheama si tin ochii inchisi ii spun ciprian in mintea mea dar stiu ca nu il cheama asa imi zic
daca deschid ochii o sa ma uit la el si o sa imi aduc aminte instant cum il cheama dar acum nu imi dau seama decat ca e un corp respirand langa mine si stau cateva secunde apoi deschid ochii si imi aduc aminte intr-o secunda il cheama d. a venit aici acum doua saptamani si a devenit real in toate sensurile cuvantului de doua saptamani mananc regulat si lucrez mai mult la biblioteca micul dejun cu ziar micul dejun cu ceai micul dejun cu lapte
mi-e pofta de parizer si acum cateva zile am avut flashuri cu intersectia de la romana
unde vine autobuzul 300 am vazut un drag queen show si simt ca
pe creierul meu se aseaza un strat foarte subtire de grasime care poate ca tine de cald si amortizeaza socurile poate ca tine de cald si amortizeaza socurile duminica d. a aruncat un peshte peste mazare si ma gandesc sa facem un grup facebook witnesses voi duce mai departe cuvantul facebook is god
trec prin 5 tipuri de sevraj pe zi si imi construiesc fatzete ale personalitatzii
ca intr-un joc de tenis i love dragqueens cred ca ma vopsesc la loc albastru
un lucru am castigat in plus in toti anii astia mi-am dat seama ca intr-adevar
nu ai cum sa te intorci
*
toata lumea sta in londra
facebook e dumnezeu si eu
nu mai sunt altceva decat eu
tzara tzara nu mai vrem soldatzi
e ok cand poti sa vorbesti singur pe strada
in capul tau stai beata si goala intr-o camera
strigand: "ce pula mea vrei sa ai?" cand
de fapt esti aici intr-un autovbuz
aproape de statia dunton road, cu
picioarele pe bara galbena si stii ca
toate aceste forme
toate aceste sensuri
pasta de pix hartia +
+
+
eu +
vera+
oana+
dan+
sorin+
bogdan+
misha+
mama+
tata+
+
+
=
infinit.
*
tu+ fantoma din mintea ta care e in trecut +
eu + fantoma din capul meu care e imaginea mea despre tine asa cum era inainte sa vii + fantoma din mintea mea care e in trecut +
trecutul tau +
mihai eminescu +
cativa prieteni +
fosta ta sotie +
fantoma din capul meu despre ce o sa fie in viitor +
fantoma din capul tau care e ultima fosta prietena +
fantoma din capul meu care e ultimul fost prieten,
care avea interzis dar uite ca a venit ca a auzit ca e
fantom party la apartamentul 13 C dean house
*
ies de dupa o masina cu o sepcuta roshie si dintzii murdari si te urmaresc
pe strada pana la intrarea in bloc si tu te uiti la acest film si ti se face rusine si pentru mine
intre timp mie nu imi mai pasa pentru ca asa cum zicea si d. intr-una din serile astea linistite
daca tu ai o chestie puternica a ta, la aia trebuie sa te intorci si atunci in fiecare secunda cand te uiti in urma te poti gandi ca toate aveau un sens si in acelasi timp si ca toate vor avea un sens
pentru ca sensul e fix in felul in care voi musca dintr-o mandarina cu tot cu coaja dupa ce
o sa dorm pe strazi cateva zile sau in cum o sa ma uit in ochii fantomei si o sa-mi doresc sa
trag un sac de sare pe nas, sare de bucatarie cum avea bunica. o sapca rosie cu psd si
un trening si sa moara ma-sa daca nu o s-o ducem bine tu si cu mine.
*
suntem datori sa ne intelegem unul pe celalalt de parca mamele noastre au semnat un contract la
maternitate. milionarul care
si-a impuscat sotia si fiica inainte sa afle ca au ramas bankrupt. japonezii care isi taie gambele ca sa arate mai european. fie si pentru asta as putea spune ca de fapt nici eu nici tu nu existam cu adevarat. pentru ca cineva deja ne-a impuscat de multa vreme ca sa nu aflam ca suntem bankrupt.
*
i wanna be a rock star, nu. i wanna be a fuckin rockstar. i wanna cut my face like sid v. nici un trecut nu exista pentru mine de fapt, undeva in sufletul meu sunt chiar sunt o mashinutza turbo care isi ia zborul de pe surpriza undeva in sufletul meu chiar sunt
o batrana nebuna imbracata in roshu care vorbeshte unei multzimi de drogati. beat-ul e unul din putinele lucruri care ma mai intereseaza asa cum pe tine doar moartea te mai intereseaza de fapt. nu am rabdare sa stau la masa, nu am rabdare sa refac drumurile de ieri
undeva in sufletul meu sunt betty boop dupa ce a tras o linie de cocaina si scrijeleste pe o banca numele tipului pe care il iubeste oh so much.
*
din cand in cand din cand in cand din cand in cand ah e chiar acolo atat de clar incat daca intinzi degetul te curenteaza sau e un glob cu elecricitate si raze ca in targurile de craciun de la sala dalles stai si pui degetul pe glob pana te da vanzatoarea afara dar e acolo din cand in cand e acolo cling cling cand doi oameni se uita unul la altul
sau cand cineva iti pune mana pe umar sau acidul din pishat pe statuia lui carol atat de uman
*
azi in statie la london bridge mergeam spre portile inchise doi copii pe jos sugandu-si limbile ea intr-o fustita scurta si cu pantofii astia pe care ii au ele atat de loose incat se vad liniile dintre degete el intr-o camasa descheiata la gat evident dupa o petrecere magazinele si statiile erau inchise lumina de caramida rosie si oh london we can be heroes just for one day
*
RZA and Vincent Gallo - Something I Want (For Real)
*
madonna te rog adopta-ma madonna te rog fii mama mea celulele din corp se schimba pe nesimtite si pe nesimtite devin altcineva
cand cameleonii se fut fac cele mai frumoase curcubee daca madonna ar fi mama si eu as fi un copil sarac din republica moldova va imaginati ce frumoasa ar fi lumea si cate curcubee am avea pe cer?
daca presedintele si-ar impusca poporul ca sa nu afle ca am ramas bankrupt si ne-am intalni
toti dincolo pe o pajiste intinsa, paradisul, si peter pan ar canta la goarna si fetitele
ar alerga in jurul lui daca david bowie s-ar plimba cu mine pana in brick lane intinzand
zambitor mana catre homeleshi daca peste noapte salteaua mea gonflabila si-ar lua zborul
*
Britney Spears - Gimme More (MLSB Remix)
Radiohead - The Climb (Miley Cyrus Cover)
*
am uitat tot si
cand ma intorc
mainile imi miros a
gucci
fahrenheit si aqua di gio
am sarutat
o femeie in
avion si un barbat
noi trei suntem
singurii care au aplaudat
cand am aterizat in romania
*
bojdeuca lui creanga
costa 400000 de euro
statul roman
nu-si poate
permite spune
corina p. care are
un j.d. in punga
si o sticla de crema de whiskey
pentru mama soacra si bobine
si rulmenti
pentru fostul sot
care e motorist
si pe care inca il
mai iubeste.
corina vrea sa
moara si sa fie
ingropata pe pamant
romanesc.
*
bani
daca ai bani da-i arde-i scapa de ei banii iti fac gatul mai plin de tumori
decat pachetele de tigari banii
trebuie dati trebuie sa scapi de ei trebuie sa scuipi pe ei sa ii ignori
sa ii desenezi cu markerul
bani
in ochii lui erau bani cand zicea eu cost scump
donald duck cu un dolar de aur infipt in cur
si violat
cat sa-i ajunga pe trei generatii
hipnoza asta
daca ai bani da-i
si fura
din top shop si din cyber dog si de oriunde
si pe urma dupa ce ai purtat rochita furata
la o petrecere da-o mai departe
da-o mai departe
asa plina de bere voma si speed
da-o mai departe cat pentru trei generatii
da-i bani lui lindsay lohan sa isi ia ceva frumos
da-i bani lui britney da-le bani celor care au bani
si
si
fa-ti cate o poza cu fiecare bancnota pe care ai distrus-o
pune-o pe facebook
pentru ca
facebook is god
de ce nu se pun si pe bani poze ca pe pachetele de tigari cu tumorile pe creier pe care le pot provoca?
de ce poze cu enescu sau regina
cand ar trebui sa se puna poze cu tipul care si-a omorat familia
cu maini si picioare taiate si cu
lindsay lohan borand pe tzatzele lui paris hilton?
crezi ca lor le e bine?
Vincent Gallo - I Wrote This Song For The Girl Paris Hilton
Joakim - Peter Pan Over The Bronx
David Bowie - A Better Future (Remix By Air)
Amy Winehouse - Back To Black (Live At Glastonbury 2008)
Grace Jones - Williams' Blood (Aeroplane Remix)
Tricky - Black Steel
Apparat - Fractales Pt.1
CSS - Let's Make Love (Hot Chip Remix)
RZA and Vincent Gallo - Something I Want (For Real)
Britney Spears - Gimme More (MLSB Remix)
Radiohead - The Climb (Miley Cyrus Cover)
Vincent Gallo - I Wrote This Song For The Girl Paris Hilton
duminică, 8 februarie 2009
Teodor in varianta masculina
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 23 septembrie 2007 23:56:00]
Teodor in varianta masculina
The boy with no name
Universal trailer
Personaje:
Teo – slab, palid, par lins si rar, dat dupa ureche, ochi mari si caprui, sta cocosat (fiona apple- oh sailor)
Doru – solid, tuns scurt, brunet, are burta, bea multa bere, citeste libertatea – are abonament
Maria – jurnalist la un tabloid, inventeaza subiecte
Jean – o tipa care si-a facut operatie de schimbare de sex, este f ingrijit, ii place pop-artul, andy warhol, e la curent cu tendintele din moda, asculta jazz, fumeaza, ii plac ciresele, a fost infiat
(Travis – Selfish Jean)
teo si doru locuiesc impreuna si mai au nevoie de uncoleg de apartament. Maria e vecina lor. Jean e interesat sa-si gaseasca locuinta in bucuresti.unul din ei vrea sa plece in amsterdam.doru vrea sa invete sa cante la chitara.
Air - venus, run, another day
Pink martini – aspetta mi
spiritism
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 30 august 2007 22:06:00]
Keren Ann- beautiful day
Si Agatha Christie a mai facut asta..
Da ? A facut ?
Si Mircea Eliade…
Eliade ? Nu cred…
Eu asa am auzit…
My brightest diamond – We were sparkling
Ana are mereu dreptate
Ana are coloana vertebrala
Ana stie sa se distreze
Ana gateste bine
Ana e acida
Ana pune la punct pe toata lumea
Pe Ana nu o poti pupa in fund
Ana iti taie mereu macaroana
Ana a imbatranit.
Azi e sedinta de spiritism. De fapt, cred ca a inceput..
Masa rotunda, personae asezate in jurul ei. Semi obscuritate.
- Si…pe cine ati vrea sa chemam?
- Pe..Oana…
- Oana…Oana….Aveati o legatura destul de puternica cu aceasta oana…in copilarie se pare…
- Nu…Nu oana de la trei…oana-soacra-mea. Pe ea vreau sa o chem…
- Oana…Simt o prezenta in camera…Oana tu esti ?
- Se aude o bataie in masa..
- Soacra ta este aici…doresti sa ii pui vreo intrebare,.,,
- (timid) Nu stiu… Cum facea tocanita aia de ciuperci ? care era ingredientul secret ?
(pauza) bataie prelunga.
- Ar trebui sa ii pui intrebari la care sa raspunda cu da sau nu. Pentru da va bate o data in masa, pentru nu de doua ori…
-
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 30 august 2007 22:06:00]
Keren Ann- beautiful day
Si Agatha Christie a mai facut asta..
Da ? A facut ?
Si Mircea Eliade…
Eliade ? Nu cred…
Eu asa am auzit…
My brightest diamond – We were sparkling
Ana are mereu dreptate
Ana are coloana vertebrala
Ana stie sa se distreze
Ana gateste bine
Ana e acida
Ana pune la punct pe toata lumea
Pe Ana nu o poti pupa in fund
Ana iti taie mereu macaroana
Ana a imbatranit.
Azi e sedinta de spiritism. De fapt, cred ca a inceput..
Masa rotunda, personae asezate in jurul ei. Semi obscuritate.
- Si…pe cine ati vrea sa chemam?
- Pe..Oana…
- Oana…Oana….Aveati o legatura destul de puternica cu aceasta oana…in copilarie se pare…
- Nu…Nu oana de la trei…oana-soacra-mea. Pe ea vreau sa o chem…
- Oana…Simt o prezenta in camera…Oana tu esti ?
- Se aude o bataie in masa..
- Soacra ta este aici…doresti sa ii pui vreo intrebare,.,,
- (timid) Nu stiu… Cum facea tocanita aia de ciuperci ? care era ingredientul secret ?
(pauza) bataie prelunga.
- Ar trebui sa ii pui intrebari la care sa raspunda cu da sau nu. Pentru da va bate o data in masa, pentru nu de doua ori…
-
Smell the gum
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 27 aprilie 2008 12:43:00]
Smell the gum
Smell your memories
(Amon tobin – marine machines)
Ez3kiel – another
Eu nu am incercat niciodata sa iti dau papucii, tu ai inteles gresit totul
Nu, eu vroiam doar sa ma misc, sa traiesc…sa mai fac si altceva
De fapt ma polictiseam..da ma cam plictiseam uneori..
Stii ceva? Maw plictiseam intruna, NONSTOP, fiecare minut ma..scotea din sarite. Ma enerva si ma plictisea. Vroiam ceva nou, da..
Ina: Ce naiba faci?
Jen: nimic..stau..tu?
Ina: Auzi bah tu vorbesti singura?
Jen; Nu..Nu mah, calmeaza-te. Era o inregistrare. Stii?
Ina: A, ma speriasem. Bine fata, hai ca io ma bag la culcare. Vezi sit u, nu mai face zgomot ca iar vine baba.
Jen deruleaza reportofonu. Caseta se prinde. Se aude scratchuit.
Jern: bagami-as..rahat..mergi, meeeeergi…
Scoate caseta
Intra baba.
Baba: cat e ceasul?
Jen: Nu stiu. Eu…eu plec acuma..
Baba; ce pleci acuma? Crezi ca clentii sta dupa tine? Proasta ce esti, trebuia sa fii acolo acu o ora. Asa am vorbit cu Adi..
Jen; Plec acum.
Baba o ia de mana.
Baba; daca iti inchipui ca esti de caput tau esti proasta, mai proasta decat credeam. Adica eu iti dau casa si masa si uite, bani, banii tot de la mine ti-I iei si ma freci pe la spate cu faze de0astea? Vezi ca-s cu ochii pe tien, nu ma prosteste una de …cati ani oi avea tu. Nici nu vreau sa stiu. Si imbricate sit u, ia-ti un sutien ceva mai cu burette, mai…ti dau bani degeaba?
Jen: Plec acuma..(iese)
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 27 aprilie 2008 12:43:00]
Smell the gum
Smell your memories
(Amon tobin – marine machines)
Ez3kiel – another
Eu nu am incercat niciodata sa iti dau papucii, tu ai inteles gresit totul
Nu, eu vroiam doar sa ma misc, sa traiesc…sa mai fac si altceva
De fapt ma polictiseam..da ma cam plictiseam uneori..
Stii ceva? Maw plictiseam intruna, NONSTOP, fiecare minut ma..scotea din sarite. Ma enerva si ma plictisea. Vroiam ceva nou, da..
Ina: Ce naiba faci?
Jen: nimic..stau..tu?
Ina: Auzi bah tu vorbesti singura?
Jen; Nu..Nu mah, calmeaza-te. Era o inregistrare. Stii?
Ina: A, ma speriasem. Bine fata, hai ca io ma bag la culcare. Vezi sit u, nu mai face zgomot ca iar vine baba.
Jen deruleaza reportofonu. Caseta se prinde. Se aude scratchuit.
Jern: bagami-as..rahat..mergi, meeeeergi…
Scoate caseta
Intra baba.
Baba: cat e ceasul?
Jen: Nu stiu. Eu…eu plec acuma..
Baba; ce pleci acuma? Crezi ca clentii sta dupa tine? Proasta ce esti, trebuia sa fii acolo acu o ora. Asa am vorbit cu Adi..
Jen; Plec acum.
Baba o ia de mana.
Baba; daca iti inchipui ca esti de caput tau esti proasta, mai proasta decat credeam. Adica eu iti dau casa si masa si uite, bani, banii tot de la mine ti-I iei si ma freci pe la spate cu faze de0astea? Vezi ca-s cu ochii pe tien, nu ma prosteste una de …cati ani oi avea tu. Nici nu vreau sa stiu. Si imbricate sit u, ia-ti un sutien ceva mai cu burette, mai…ti dau bani degeaba?
Jen: Plec acuma..(iese)
Reportofon-piesa
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 4 aprilie 2005 22:30:00]
Intuneric. Pe fundal se aud sunete amestecate: rasete, oftaturi, planset de copil, soapte. Apoi se continua cu melodia Hare Krishna (Placebo). Lumina e difuza, diminuata ca intensitate. Se deschide cortina. Este adus un pat pe roti. Lumina isi mareste intensitatea. Pe pat sta o tipa turceste si se uita pe tavan. Se intinde. Se ridica din pat. Merge impleticit pana la masuta, isi pune un pahar cu apa pe care il varsa, se impiedica de masa si ramane pe jos. Vocile se aud tot mai tare. Se aude inregistrat pe reportofon : « Mi-e frica sa mai vorbesc. Mi-e frica sa mai vad ce vad si sa nu stiu daca chiar vad sau mi se pare ca vad. Asta e o inregistrare facuta azi, acum, pe un reportofon care se tot blocheaza. Mai conteaza data ? Conteaza ca-i acum. Si conteaza ca daca auzi asta inseamna ca nu mai sunt…sau ca am pierdut caseta, ceea ce nu-i cazul, pentru ca sunt extrem de atenta cu detaliile astea… »
Lumina se stinge. Pe fundal incepe sa se auda « Pure Morning » (Placebo). Lumina se aprinde din nou. Tipa e in pat. Se ridica in picioare.Isi pune castile la urechi si se ridica in picioare in pat. Apare maica-sa.
Mama
Io nu mai rezist in ritmul asta cu tine, fato ! Aseara iar ai ajuns tarziu, nu stiu unde umblii, nu stiu cu cine, nu stiu nici macar…
TIPA(ascultand muzica la casti)Lasa-ma, ti-am mai zis ca nu-ntelegi nimic niciodata… Si nu ma crezi niciodata, asa ca de ce sa-ti mai spun?
MAMATu nu te uiti la tine ? Arati rau, tre’ sa-ti faci analize, ceva… Nu-mi place deloc. Ai o viata dezordonata. Ce-o sa te faci tu in viata ?Zi-mi…
TIPAO sa fac ce-o sa-mi placa, nu ?... daca nu, ma duc la cules de cirese amare in Norvegia.. Hai gata... parca intarziai la serviciu…
MAMA
O sa-ti nenorocesti viata, asculta-ma pe mine.. Si nu mai…
TIPAMama gata !!!
MAMANici un gata !
[Ii suna mobilul tipei. Raspunde.]
TIPANeata mah ! Da… Acum un sfert de ora sau ceva..
MAMAVorbesc cu tine..
TIPAPa, mama… !
MAMATu ti-o faci cu mana ta…
[maica-sa iese]
TIPADa bey, tocmai a plecat mama. Da, vine diseara sau ceva.. Nu, nu ma duc. M-am certat cu el…ne-am despartit… Da, eu. Intotdeauna eu sunt de vina. Mnuu…nu m-am plictisit…adica…ma rog.. cam asa ceva.. Hai la mine. Acum !! Auzi, stai la 2 blocuri distanta si ti-e lene sa mergi… ? Hai… te-astept.
[mai face ceva intre timp]
[apare mike aducand corespondenta. Se uita prin ea, face misto de nu stiu ce carti postale, apoi vede o scrisoare. Tipa o deschide. E d la fostul ei prieten care se sinucisese. Mai spre final afla ca de fapt murise de supradoza, iar faza cu sinuciderea trebuia sa fie o farsa. Fumeaza cu mike si incepe sa vada chestii… faze gen metamorfoza combinate cu sunete si miscari ciudate. Cateva referiri la reportofon. De aici lucrurile incep sa fie vizualizate de public din perspectiva ei.]
[final simetric. Dupa o doza mult prea mare se duce la paharul de apa si cade. Se aude de pe reportofon « iar mi s-a blocat reportofonu’…s-a bloca… nu… s-a … nu vreau sa…sa … blo…s-a.. », in timp ce pe fundal pe perete sunt proiectacte poze cu diverse persoane si situatii din halucinatiile ei… tot mai repede si mai repede..pana cand totul se face negru.»]
cadre halucinante:
tipa sta in pat. Ridica cearsaful si incepe sa-l sfasie. Im prim-plan, personajele din mintea ei apuca alt cearsaf si il sfasie simultan, pe masura ce-si spun replicile.
cele doua personaje stau intinse pe jos, pe niste scaune rasturnate si vorbesc->moment calm al piesei. In momentele mai tensionate isi schimba brusc pozitia. Picioarele sunt ridicate spre sus si se misca ritmic.
Alt pasaj cu cearsaful. Referire la aparente si la faptul ca daca ar intra cineva in camera ar crede ca a ajuns la sanatoriu. „Daca toti oamenii s-ar imbraca intr-o zi in alb, pamantul ar deveni sanatoriu?” „Miresele au rochie alba fiindca-s nebune?” De ce sunt nebunii albi?”
Pasaj cu cerul. Cele doua personaje stau spate in spate si se uita in sus. Fredoneaza o melodie. O fredoneaza si Tipa.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 4 aprilie 2005 22:30:00]
Intuneric. Pe fundal se aud sunete amestecate: rasete, oftaturi, planset de copil, soapte. Apoi se continua cu melodia Hare Krishna (Placebo). Lumina e difuza, diminuata ca intensitate. Se deschide cortina. Este adus un pat pe roti. Lumina isi mareste intensitatea. Pe pat sta o tipa turceste si se uita pe tavan. Se intinde. Se ridica din pat. Merge impleticit pana la masuta, isi pune un pahar cu apa pe care il varsa, se impiedica de masa si ramane pe jos. Vocile se aud tot mai tare. Se aude inregistrat pe reportofon : « Mi-e frica sa mai vorbesc. Mi-e frica sa mai vad ce vad si sa nu stiu daca chiar vad sau mi se pare ca vad. Asta e o inregistrare facuta azi, acum, pe un reportofon care se tot blocheaza. Mai conteaza data ? Conteaza ca-i acum. Si conteaza ca daca auzi asta inseamna ca nu mai sunt…sau ca am pierdut caseta, ceea ce nu-i cazul, pentru ca sunt extrem de atenta cu detaliile astea… »
Lumina se stinge. Pe fundal incepe sa se auda « Pure Morning » (Placebo). Lumina se aprinde din nou. Tipa e in pat. Se ridica in picioare.Isi pune castile la urechi si se ridica in picioare in pat. Apare maica-sa.
Mama
Io nu mai rezist in ritmul asta cu tine, fato ! Aseara iar ai ajuns tarziu, nu stiu unde umblii, nu stiu cu cine, nu stiu nici macar…
TIPA(ascultand muzica la casti)Lasa-ma, ti-am mai zis ca nu-ntelegi nimic niciodata… Si nu ma crezi niciodata, asa ca de ce sa-ti mai spun?
MAMATu nu te uiti la tine ? Arati rau, tre’ sa-ti faci analize, ceva… Nu-mi place deloc. Ai o viata dezordonata. Ce-o sa te faci tu in viata ?Zi-mi…
TIPAO sa fac ce-o sa-mi placa, nu ?... daca nu, ma duc la cules de cirese amare in Norvegia.. Hai gata... parca intarziai la serviciu…
MAMA
O sa-ti nenorocesti viata, asculta-ma pe mine.. Si nu mai…
TIPAMama gata !!!
MAMANici un gata !
[Ii suna mobilul tipei. Raspunde.]
TIPANeata mah ! Da… Acum un sfert de ora sau ceva..
MAMAVorbesc cu tine..
TIPAPa, mama… !
MAMATu ti-o faci cu mana ta…
[maica-sa iese]
TIPADa bey, tocmai a plecat mama. Da, vine diseara sau ceva.. Nu, nu ma duc. M-am certat cu el…ne-am despartit… Da, eu. Intotdeauna eu sunt de vina. Mnuu…nu m-am plictisit…adica…ma rog.. cam asa ceva.. Hai la mine. Acum !! Auzi, stai la 2 blocuri distanta si ti-e lene sa mergi… ? Hai… te-astept.
[mai face ceva intre timp]
[apare mike aducand corespondenta. Se uita prin ea, face misto de nu stiu ce carti postale, apoi vede o scrisoare. Tipa o deschide. E d la fostul ei prieten care se sinucisese. Mai spre final afla ca de fapt murise de supradoza, iar faza cu sinuciderea trebuia sa fie o farsa. Fumeaza cu mike si incepe sa vada chestii… faze gen metamorfoza combinate cu sunete si miscari ciudate. Cateva referiri la reportofon. De aici lucrurile incep sa fie vizualizate de public din perspectiva ei.]
[final simetric. Dupa o doza mult prea mare se duce la paharul de apa si cade. Se aude de pe reportofon « iar mi s-a blocat reportofonu’…s-a bloca… nu… s-a … nu vreau sa…sa … blo…s-a.. », in timp ce pe fundal pe perete sunt proiectacte poze cu diverse persoane si situatii din halucinatiile ei… tot mai repede si mai repede..pana cand totul se face negru.»]
cadre halucinante:
tipa sta in pat. Ridica cearsaful si incepe sa-l sfasie. Im prim-plan, personajele din mintea ei apuca alt cearsaf si il sfasie simultan, pe masura ce-si spun replicile.
cele doua personaje stau intinse pe jos, pe niste scaune rasturnate si vorbesc->moment calm al piesei. In momentele mai tensionate isi schimba brusc pozitia. Picioarele sunt ridicate spre sus si se misca ritmic.
Alt pasaj cu cearsaful. Referire la aparente si la faptul ca daca ar intra cineva in camera ar crede ca a ajuns la sanatoriu. „Daca toti oamenii s-ar imbraca intr-o zi in alb, pamantul ar deveni sanatoriu?” „Miresele au rochie alba fiindca-s nebune?” De ce sunt nebunii albi?”
Pasaj cu cerul. Cele doua personaje stau spate in spate si se uita in sus. Fredoneaza o melodie. O fredoneaza si Tipa.
Plumb
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 10 octombrie 2004 14:55:00]
ACT I
(inceput) “Dormeau adanc sicriele de plumb
Si flori de plumb si funerar vestmant –
Stam singur in cavou... si era vant...
Si scartaiau coroanele de plumb.”
Parfum de pene arse
Plans
A mai cazut un corb
Dorm pe scanduri ude
Ceata
Cutremur
Arghezi – Duhovniceasca („Aici nu mai sta nimeni
De douazeci de ani...
Eu sunt risipit prin spini si bolovani
Au murit si numarul din poarta
Si clopotul si lacatul si cheia.”)
Evreu, holocaust
Vibrau scantei de vis
Barbar canta femeia-aceea
Fum de tigara
Un vals de voaluri albe
Un mic pantof dintr-un parc
Cimitirul violet
A mea serenada s-a ratacit
Flanele verzi
ACT II
(sfarsit)„Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig –
Stam singur langa mort... si era frig...
Si-i atarnau aripele de plumb.”
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 10 octombrie 2004 14:55:00]
ACT I
(inceput) “Dormeau adanc sicriele de plumb
Si flori de plumb si funerar vestmant –
Stam singur in cavou... si era vant...
Si scartaiau coroanele de plumb.”
Parfum de pene arse
Plans
A mai cazut un corb
Dorm pe scanduri ude
Ceata
Cutremur
Arghezi – Duhovniceasca („Aici nu mai sta nimeni
De douazeci de ani...
Eu sunt risipit prin spini si bolovani
Au murit si numarul din poarta
Si clopotul si lacatul si cheia.”)
Evreu, holocaust
Vibrau scantei de vis
Barbar canta femeia-aceea
Fum de tigara
Un vals de voaluri albe
Un mic pantof dintr-un parc
Cimitirul violet
A mea serenada s-a ratacit
Flanele verzi
ACT II
(sfarsit)„Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig –
Stam singur langa mort... si era frig...
Si-i atarnau aripele de plumb.”
Piesa pe acte si scene
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 26 martie 2005 10:10:00]
Piesa pe acte si scene
ACT I
Scena 1: Adela mananca bomboane si bea votca. Se intoarce Mircea. Discutii in legatura cu Hegel si Anatole France. Vine Peter citind ziarul. Mircea ii spune Adelei ca sunase mama ei din Canada. Mircea si Peter discuta despre momentul coregrafic din piesa si despre modificarile de ultim moment ale lui Mircea.
Scena 2 : Apare Elena, colega Adelei. Discutie despre « masinaria » lui Mircea din biblioteca la care nu avea voie sa umble nimeni. Elena invatase niste pasi noi la dans si dorea sa participe la momentul coregrafic din piesa lui Mircea. Demonstrandu-le pasii cu care vroia sa joace in spectacol nu face decat sa cada in penibil,
Scena 3 : Peter si Mircea incearca sa-si termine partida de sah care dura de o luna… Discutii despre mama Adelei care plecase in Canada cu un american si uitase ca are un copil… Mircea ii spune lui Peter ca are cancer la plamani, in timp ce savureaza o tigara.
Scena 4 : Discutie intre Adela si Mircea, despre cum ea trebuie sa invete sa se descurce si fara el… Conflict care genereaza o cearta, pentru ca Adela percepe gresit ceea ce ii spune Mircea si are impresia ca a manipulat-o.
Scena 5 : Vin actorii la repetitii. Mircea o sa afara din spectacol pe o tipa care comenta mult prea mult le spune ca are cancer si ca doreste sa-si regizeze moartea joi, pe scena, in cadrul spectacolului ca si cum ar face parte din momentul coregrafic. Toti sunt socati, dar continua repetitiile.
Scena 6 : Discutie intre Mircea si Peter despre regizarea mortii pe scena si despre moarte in general.
ACTUL II
Este prezentat spectacolul lui Mircea, sub forma unei batalii pe tabla de sah. In final moare atat in spectacol cat si in realitate.
ACTUL III
Adela singura, bea, mananca bomboane, incearca sa fumeze. Citeste din volumul lui anatole france, apoi ia din biblioteca masinaria lui Mircea la care nimeni nu avea voie sa umble. Era un proiector de poze. Pe perete sunt proiectate poze din copilarioa ei, inconjurata de familie. In final ramane o poa cu adela si mircea.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 26 martie 2005 10:10:00]
Piesa pe acte si scene
ACT I
Scena 1: Adela mananca bomboane si bea votca. Se intoarce Mircea. Discutii in legatura cu Hegel si Anatole France. Vine Peter citind ziarul. Mircea ii spune Adelei ca sunase mama ei din Canada. Mircea si Peter discuta despre momentul coregrafic din piesa si despre modificarile de ultim moment ale lui Mircea.
Scena 2 : Apare Elena, colega Adelei. Discutie despre « masinaria » lui Mircea din biblioteca la care nu avea voie sa umble nimeni. Elena invatase niste pasi noi la dans si dorea sa participe la momentul coregrafic din piesa lui Mircea. Demonstrandu-le pasii cu care vroia sa joace in spectacol nu face decat sa cada in penibil,
Scena 3 : Peter si Mircea incearca sa-si termine partida de sah care dura de o luna… Discutii despre mama Adelei care plecase in Canada cu un american si uitase ca are un copil… Mircea ii spune lui Peter ca are cancer la plamani, in timp ce savureaza o tigara.
Scena 4 : Discutie intre Adela si Mircea, despre cum ea trebuie sa invete sa se descurce si fara el… Conflict care genereaza o cearta, pentru ca Adela percepe gresit ceea ce ii spune Mircea si are impresia ca a manipulat-o.
Scena 5 : Vin actorii la repetitii. Mircea o sa afara din spectacol pe o tipa care comenta mult prea mult le spune ca are cancer si ca doreste sa-si regizeze moartea joi, pe scena, in cadrul spectacolului ca si cum ar face parte din momentul coregrafic. Toti sunt socati, dar continua repetitiile.
Scena 6 : Discutie intre Mircea si Peter despre regizarea mortii pe scena si despre moarte in general.
ACTUL II
Este prezentat spectacolul lui Mircea, sub forma unei batalii pe tabla de sah. In final moare atat in spectacol cat si in realitate.
ACTUL III
Adela singura, bea, mananca bomboane, incearca sa fumeze. Citeste din volumul lui anatole france, apoi ia din biblioteca masinaria lui Mircea la care nimeni nu avea voie sa umble. Era un proiector de poze. Pe perete sunt proiectate poze din copilarioa ei, inconjurata de familie. In final ramane o poa cu adela si mircea.
Piesa in 3 personaje
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created:7 octombrie 2007 18:28:00 ]
Piesa in 3 personaje
Accident in 3 persone
Tipul – 25 ani, are fata acoperita de bandaje, se afla la volan in momentul accidentului, are pierderi de memorie, a studiat conservatorul, lucreaza intr-o firma care produce componente de calculator.
Tipa – 20 ani, a cazut de pe o cladire parasita de la etajul2, in urma accidentului i se repeta in mod obsesiv anumite cuvinte, e studenta la o facultate particulara la Arte Plastice, lucreaza in timpul liber la un magazine de antichitati si face cercei pe care ii vinde.
Adina(cea de-a treia persoana) – vine in vizita la spital sa il viziteze pe el. Vorbeste repede, se entuziasmeaza din orice, intra in panica usor, trece foarte rapid de la o stare la alta, le aduce un radio in salon.
Tipul = filip
Un salon cu 2 paturi asezate unul langa celalalt. In cel din dreapta se afla o tanara in camsa de noapte. Celalalt pat e gol. Intuneric. Lumina se deschide. Intra o asistenta cu un pat pe roti care aduce un barbat cu fata bandajata. Il asaza intre cele doua paturi. Barbatul se vaita.
Tipul : Nu vad nimic, abia pot sa respir…va rog..
Asistenta : Linistitiva, domnul doctor v-a facut deja un calmant, o sa va simtiti mai bine..
(nici unul nu o baga in seama pe tanara)
Tipul : Dar doamna, am dureri ! Ingrozitoare..Nu va puteti bate joc asa de mine..vreau sa vorbesc cu doctorul chiar acum !
Infirmiera : Va rog sa va linistiti…(iese)
Tipul : Doamna ! Doamna…Chemati doamna, pe cineva aici !! E posibil… pfff..a plecat..
(Tipa scoate capul de sub patura si incearca sa se ridice putin dar se stramba de durere. Isi intinde capul spre celalalt pacient. Tacere. Tipul stranuta. Ea tresare si da cu capul in marginea de la pat.)
Tipul : ce-i asta ? Mai e cineva in camera ?
Tipa : Da..Sunt eu..
Tipul : care eu ?
Tipa : Iiigh…eu, colega de camera.
Tipul : Adica i-am bagat 100 de mii in buzunar si ea mi-a dat sa impart salonul cu cineva ?
Tipa : pai..
Tipul : Nu ca as avea ceva cu tine, apropo, eu am 25 de ani, poti sa-mi spui pe nume.
Tipa (pauza) Iigh..Si care este numele tau ?
Tipul : iiigh…stai putin…am…nu-mi…
Tipa: lasa..daca ti-e greu sa vorbesti..
Tipul: Nu, da’…nu-mi amintesc..e …cum sa nu stiu ce, cum ma cheama..
Tipa : Dar ce ai patit ?
Tipul : accident de masina…(il apuca amorteala) Eram…pe o sosea..si am…era o ..un fel de gaura neastupata…si…Ce se aude ?
Tipa : a intrat o asistenta
Intra asistenta. Le pune cate doua pahare de apa in scarba. Tipul vrea sa ii spuna ceva, dar nici nu il baga in seama.
Tipul : doamna…nu ..doamna m-auziti ?
Tipa : a plecat. Nu prea te baga in seama aici, decat daca le dai de la 50 lei in sus.
Tipul : adica 500 de mii ? E Enoorm…si pentru ce anume ? Ca asta e munca lor, ele si-au ales-o, nu ?
Tipa : Probabil.(pauza)
Tipul : Stii cat e ceasul ?Tipa: E trecut de miezul noptii…
Tipul : imi pare rau ca te-am trezit asa, probabil dormeai..
Tipa : Mda..atipisem putin..adorm destul de greu in alt pat decat al meu..
Tipul : si..de cand esti aici ?
Tipa : De aseara..
Tipul : (vizibil preocupat de altceva)
Tipa : m-ai auzit ?
Tipul : da..scuze..nu pot sa-mi amintesc cum ma cheama(lungeste cuvintele, calmantul incepe sa isi faca efectul)..e ciudat.pentru ca stiu ca stiam asta cand am ajuns la spital…adica nu cred ca am lesinat pe drum…sau ceva de genul asta(devine incoerent) nu simti cum..e…nu stiu exact..
Tipa : te simti bine ?Tipul : mi-e cam somn…am asa…o amorteala..
Tipa : probabil e de la calmante…si mie mi-au dat ceva in prima seara…si…mi-a amortit tot corpul, ma rog, eu venisem oricum cu corpul amortit, stii ? eu vorbesc mult de obicei, asa ca imi pare rau daca te obosesc…doar sa-mi zici sa tac ..fara suparare. Promit sa fac la fel. Oricum nu cred ca mai stau foarte mult..e apasatoatre tacerea de aici daca esti singur in salon, asa ca …cred ca pana la urma ai avut noroc ca nu ai nimerit singur, asa cum vroiai tu..ma auzi ?(nimic)ai adormit ?
A doua zi dimineata. Intra asistenta. Aduce un scaun cu rotile si o carja.
Asistenta : Buna dimineata ! (cei doi abia se dezmeticesc) Domanisoara, asta e pentru tine(arata spre caruciorul cu rotile. Dumneavoastra domnule, aveti o carja in caz de ceva, dar nu cred ca veti avea nevoie. Va astept mai incolo pentru o serie de analize.
Tipul : Ce analize ?Asistenta : Va va explica domnul doctor.
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created:7 octombrie 2007 18:28:00 ]
Piesa in 3 personaje
Accident in 3 persone
Tipul – 25 ani, are fata acoperita de bandaje, se afla la volan in momentul accidentului, are pierderi de memorie, a studiat conservatorul, lucreaza intr-o firma care produce componente de calculator.
Tipa – 20 ani, a cazut de pe o cladire parasita de la etajul2, in urma accidentului i se repeta in mod obsesiv anumite cuvinte, e studenta la o facultate particulara la Arte Plastice, lucreaza in timpul liber la un magazine de antichitati si face cercei pe care ii vinde.
Adina(cea de-a treia persoana) – vine in vizita la spital sa il viziteze pe el. Vorbeste repede, se entuziasmeaza din orice, intra in panica usor, trece foarte rapid de la o stare la alta, le aduce un radio in salon.
Tipul = filip
Un salon cu 2 paturi asezate unul langa celalalt. In cel din dreapta se afla o tanara in camsa de noapte. Celalalt pat e gol. Intuneric. Lumina se deschide. Intra o asistenta cu un pat pe roti care aduce un barbat cu fata bandajata. Il asaza intre cele doua paturi. Barbatul se vaita.
Tipul : Nu vad nimic, abia pot sa respir…va rog..
Asistenta : Linistitiva, domnul doctor v-a facut deja un calmant, o sa va simtiti mai bine..
(nici unul nu o baga in seama pe tanara)
Tipul : Dar doamna, am dureri ! Ingrozitoare..Nu va puteti bate joc asa de mine..vreau sa vorbesc cu doctorul chiar acum !
Infirmiera : Va rog sa va linistiti…(iese)
Tipul : Doamna ! Doamna…Chemati doamna, pe cineva aici !! E posibil… pfff..a plecat..
(Tipa scoate capul de sub patura si incearca sa se ridice putin dar se stramba de durere. Isi intinde capul spre celalalt pacient. Tacere. Tipul stranuta. Ea tresare si da cu capul in marginea de la pat.)
Tipul : ce-i asta ? Mai e cineva in camera ?
Tipa : Da..Sunt eu..
Tipul : care eu ?
Tipa : Iiigh…eu, colega de camera.
Tipul : Adica i-am bagat 100 de mii in buzunar si ea mi-a dat sa impart salonul cu cineva ?
Tipa : pai..
Tipul : Nu ca as avea ceva cu tine, apropo, eu am 25 de ani, poti sa-mi spui pe nume.
Tipa (pauza) Iigh..Si care este numele tau ?
Tipul : iiigh…stai putin…am…nu-mi…
Tipa: lasa..daca ti-e greu sa vorbesti..
Tipul: Nu, da’…nu-mi amintesc..e …cum sa nu stiu ce, cum ma cheama..
Tipa : Dar ce ai patit ?
Tipul : accident de masina…(il apuca amorteala) Eram…pe o sosea..si am…era o ..un fel de gaura neastupata…si…Ce se aude ?
Tipa : a intrat o asistenta
Intra asistenta. Le pune cate doua pahare de apa in scarba. Tipul vrea sa ii spuna ceva, dar nici nu il baga in seama.
Tipul : doamna…nu ..doamna m-auziti ?
Tipa : a plecat. Nu prea te baga in seama aici, decat daca le dai de la 50 lei in sus.
Tipul : adica 500 de mii ? E Enoorm…si pentru ce anume ? Ca asta e munca lor, ele si-au ales-o, nu ?
Tipa : Probabil.(pauza)
Tipul : Stii cat e ceasul ?Tipa: E trecut de miezul noptii…
Tipul : imi pare rau ca te-am trezit asa, probabil dormeai..
Tipa : Mda..atipisem putin..adorm destul de greu in alt pat decat al meu..
Tipul : si..de cand esti aici ?
Tipa : De aseara..
Tipul : (vizibil preocupat de altceva)
Tipa : m-ai auzit ?
Tipul : da..scuze..nu pot sa-mi amintesc cum ma cheama(lungeste cuvintele, calmantul incepe sa isi faca efectul)..e ciudat.pentru ca stiu ca stiam asta cand am ajuns la spital…adica nu cred ca am lesinat pe drum…sau ceva de genul asta(devine incoerent) nu simti cum..e…nu stiu exact..
Tipa : te simti bine ?Tipul : mi-e cam somn…am asa…o amorteala..
Tipa : probabil e de la calmante…si mie mi-au dat ceva in prima seara…si…mi-a amortit tot corpul, ma rog, eu venisem oricum cu corpul amortit, stii ? eu vorbesc mult de obicei, asa ca imi pare rau daca te obosesc…doar sa-mi zici sa tac ..fara suparare. Promit sa fac la fel. Oricum nu cred ca mai stau foarte mult..e apasatoatre tacerea de aici daca esti singur in salon, asa ca …cred ca pana la urma ai avut noroc ca nu ai nimerit singur, asa cum vroiai tu..ma auzi ?(nimic)ai adormit ?
A doua zi dimineata. Intra asistenta. Aduce un scaun cu rotile si o carja.
Asistenta : Buna dimineata ! (cei doi abia se dezmeticesc) Domanisoara, asta e pentru tine(arata spre caruciorul cu rotile. Dumneavoastra domnule, aveti o carja in caz de ceva, dar nu cred ca veti avea nevoie. Va astept mai incolo pentru o serie de analize.
Tipul : Ce analize ?Asistenta : Va va explica domnul doctor.
Perla sarata
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 19 iulie 2004 00:53:00]
Perla sarata
Personaje:Sanda (casnica. Sotia lui Gelu)
Gelu (bosorog ipohondru si simpatic.)
Marius (baiatul lor. Pictor)
Mircea (amic de-al lui Gelu. Obsedat de razboi si de o perla pe care i-o facuse cadou sotiei, gasita intr-un mare mister.)
Confictul aparent se desfasoara in jurul existentei unei anumite perle pierdute in niste circumstante mai putin obisnuite.
Conflictul principal prezinta drama artistului (pictor)... si naiba mai stie....
N>B> : A se descoperi pe parcursul actiunii despre care nici macar ea nu stie cumva fi...
(O camera de zi. Un bosorog doarme sub plapuma. Se aude o voce pe fundal)
Sanda: Am gasit-o!!! Am gasit-o!
(Intra in camera. Cauta in pat. Trage plapuma.)
Sanda: Hai puturosule. Trezireaa!! Hai sa iti iei mediamentele.
(Gelu bombane ceva despre luatul medicamentelor si trezitul fortat.)
(Bosorogul da drumul la muzica si incepe sa faca exercitii fizice. Cum intra Sanda, se preface bolnav.)
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 19 iulie 2004 00:53:00]
Perla sarata
Personaje:Sanda (casnica. Sotia lui Gelu)
Gelu (bosorog ipohondru si simpatic.)
Marius (baiatul lor. Pictor)
Mircea (amic de-al lui Gelu. Obsedat de razboi si de o perla pe care i-o facuse cadou sotiei, gasita intr-un mare mister.)
Confictul aparent se desfasoara in jurul existentei unei anumite perle pierdute in niste circumstante mai putin obisnuite.
Conflictul principal prezinta drama artistului (pictor)... si naiba mai stie....
N>B> : A se descoperi pe parcursul actiunii despre care nici macar ea nu stie cumva fi...
(O camera de zi. Un bosorog doarme sub plapuma. Se aude o voce pe fundal)
Sanda: Am gasit-o!!! Am gasit-o!
(Intra in camera. Cauta in pat. Trage plapuma.)
Sanda: Hai puturosule. Trezireaa!! Hai sa iti iei mediamentele.
(Gelu bombane ceva despre luatul medicamentelor si trezitul fortat.)
(Bosorogul da drumul la muzica si incepe sa faca exercitii fizice. Cum intra Sanda, se preface bolnav.)
jessie
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 26 martie 2005 22:15:00]
X vrea Y
Dar este tot timpul impiedicat de ceva,,,
Si cand, in sfarsit ajunge sa poata avea y..isi da seama ca nu mai are nici un rost si ca nu-si mai doreste y
Jessie vrea un kkt
Nu vrea nimik asta e problema ei de fapt.
Masii…cum drak sa gasesti un conflict, e chiar aiurea, ptk toate par lipsite de substanta si duc spre plictiseala. Si daca gasesti ceva prea senzational, atuncea e fortat si tras de par si neveridic.
Gasirea obstacolelor in implinirea dorintelor personajului. Alta buba nasoala. Cate obstacole sa pui si unde ? siu cu,m sa gradezi ?...b ;ablabla..
Astea, sincer vorbind, vin de la sine cand scrii o piesa. Adica simti tu cand e nevoie sa potentezi putin misterul, cand s-o lasi mai moale, etc.. da’ nu poti sa mergi numai asa, dupa instinct, dupa ureche. Iti trebuie si motivatii… Si atunci e mai nasol…
Jessie e personajul meu.
E o tipa draguta, cu esarfa la gat cu o voce usor ragusita si cu un zambet dulce. Nu e o persoana gretoasa, nici tipul de « printesa » and stuff like that. Adica are o anumita rautate si ironie, dar ramane draguta. (e tipa carea jucat-o p helen in piesa lu peca, doamne, ce mult mi-a placut)
Ce i se poate intampla uneio tipe ca asta, ca sa starneasca atentia publicului ?
In ce spatiu sa se desfasoare actiunea ?
Sa apara pe bicicleta, cu o racheta de tenis in spate.
Nu
La inceputul piesei, dupa o prima scena in care zice niste chestii sa fie dusa la spital, iar ea sa nu stie de ce. Si toata piesa sa incerce sa fuga de acolo si sa ii convinga ca nu e nebuna…
SAU
Sa se interneze la nebuni cu cea mai buna prietena ca sa o scoata de acolo.
SAU
(paranteza : de ce din nou o dau spre nebuni ? devine deja cliseu ? doar ptk e atat de exploatabil, toate piesele o sa fie cu/despre nebuni… Neah, imi trebuie altceva,)
FOILE – laitmotivul meu. Toata piesa sa caute niste foi care in final sa fie arse sau ceva.
Dar dc sa caute foile ? Ce semnificatie aveau pt ea ?...
Sa zicem sa CINEVA ii lasase foile alea si erau singurul adevar. Adevarul adevar despre ceea ce se intamplase cu adevarat.
In final afla ce se intamplase cu adevarat si e oarecum socant ptk ea crezuse cu totul altceva in tot acest timp.
Sau nu
Nu-mi place. Mie asta nu mi-ar starni curiozitatea.
Nu stiu. Deocamdata o las balta.
Jessie
Stop
Jessie era o tipa retardate, maritata cu un evreu.
Nu.
Jessie…
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 26 martie 2005 22:15:00]
X vrea Y
Dar este tot timpul impiedicat de ceva,,,
Si cand, in sfarsit ajunge sa poata avea y..isi da seama ca nu mai are nici un rost si ca nu-si mai doreste y
Jessie vrea un kkt
Nu vrea nimik asta e problema ei de fapt.
Masii…cum drak sa gasesti un conflict, e chiar aiurea, ptk toate par lipsite de substanta si duc spre plictiseala. Si daca gasesti ceva prea senzational, atuncea e fortat si tras de par si neveridic.
Gasirea obstacolelor in implinirea dorintelor personajului. Alta buba nasoala. Cate obstacole sa pui si unde ? siu cu,m sa gradezi ?...b ;ablabla..
Astea, sincer vorbind, vin de la sine cand scrii o piesa. Adica simti tu cand e nevoie sa potentezi putin misterul, cand s-o lasi mai moale, etc.. da’ nu poti sa mergi numai asa, dupa instinct, dupa ureche. Iti trebuie si motivatii… Si atunci e mai nasol…
Jessie e personajul meu.
E o tipa draguta, cu esarfa la gat cu o voce usor ragusita si cu un zambet dulce. Nu e o persoana gretoasa, nici tipul de « printesa » and stuff like that. Adica are o anumita rautate si ironie, dar ramane draguta. (e tipa carea jucat-o p helen in piesa lu peca, doamne, ce mult mi-a placut)
Ce i se poate intampla uneio tipe ca asta, ca sa starneasca atentia publicului ?
In ce spatiu sa se desfasoare actiunea ?
Sa apara pe bicicleta, cu o racheta de tenis in spate.
Nu
La inceputul piesei, dupa o prima scena in care zice niste chestii sa fie dusa la spital, iar ea sa nu stie de ce. Si toata piesa sa incerce sa fuga de acolo si sa ii convinga ca nu e nebuna…
SAU
Sa se interneze la nebuni cu cea mai buna prietena ca sa o scoata de acolo.
SAU
(paranteza : de ce din nou o dau spre nebuni ? devine deja cliseu ? doar ptk e atat de exploatabil, toate piesele o sa fie cu/despre nebuni… Neah, imi trebuie altceva,)
FOILE – laitmotivul meu. Toata piesa sa caute niste foi care in final sa fie arse sau ceva.
Dar dc sa caute foile ? Ce semnificatie aveau pt ea ?...
Sa zicem sa CINEVA ii lasase foile alea si erau singurul adevar. Adevarul adevar despre ceea ce se intamplase cu adevarat.
In final afla ce se intamplase cu adevarat si e oarecum socant ptk ea crezuse cu totul altceva in tot acest timp.
Sau nu
Nu-mi place. Mie asta nu mi-ar starni curiozitatea.
Nu stiu. Deocamdata o las balta.
Jessie
Stop
Jessie era o tipa retardate, maritata cu un evreu.
Nu.
Jessie…
Chris- plan de idei
[Location: Andreea Verde's computer
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 3 noiembrie 2004 19:16:00]
Domnişoara Christina – modificari; dramatizare
Egor a venit în casa doamnei Moscu pt a-i picta portretul domnişoarei Christina (sora acesteia, decedatǎ la douǎzeci de ani). Începe sa îi aparǎ în vis. Se îndrǎgosteşte de el, si ii cere si lui sa o iubeasca, dar el nu poate trece peste faptul ca e moarta. In cele din urma, Egor are acelaşi sfarsit pe care-l avusese Christina, moare in incendiu, incercând sa scape de imaginea obsesivǎ Christinei.
Problema existentiala a pictorului... Complexele lui Nazarie din cauza situatiei materiale precare.
Vânatoarea obsesivǎ a lui Panaitescu.
Tema discutiilor pune in valoare (si aduce mesaje referitoare la) :
• Conditia artistului (resp pictorului); (Egor: uite, eu de exemplu, ma trezesc si vad lumea in culori; dar de unde stiu eu ca si voi le vedeti la fel? Si ce? Pot sa traiesc numai din culori...? Nu faci numai ce-ti place.. ) relativitatea simturilor
• Complexele pe care le au inadaptatii sociali
• Caracterul lui panaitescu care si-a gresit vocatia; alegerea; in ce mod o poti lua pe alt drum fara sa iti dai seama;
• Destinul; drumul creat deja, tiganca in parc; ghicitul in oglinda; prezicerea viitorului
• Batranetea vine; moartea te cuprinde treptat, si te trezesti intr-o dimineata gata-mort. Si poate nici nu iti dai seama.
[scene scurte s neplictisitoare care sa nu filozofeze prea mult, mai degraba sa le dea spectatorilor niste teme de reflectie]
(Simina: Trebuie sa stati asa pana venim noi!
Nazarie: Cum asa? Nemiscati?
Simina: Da. Exact asa. E un joc mai vechi pe care eu si mama... Nu conteaza. Asteptati. Si nu cumva sa trisati!
Panaitescu: Simina, ce joaca e asta?
Egor: Suntem oameni in toata firea...
Simina:E joc, nu joaca. Jocul vostru...
(iese) )
Type: Microsoft Word 97-2003 Document
Created: 3 noiembrie 2004 19:16:00]
Domnişoara Christina – modificari; dramatizare
Egor a venit în casa doamnei Moscu pt a-i picta portretul domnişoarei Christina (sora acesteia, decedatǎ la douǎzeci de ani). Începe sa îi aparǎ în vis. Se îndrǎgosteşte de el, si ii cere si lui sa o iubeasca, dar el nu poate trece peste faptul ca e moarta. In cele din urma, Egor are acelaşi sfarsit pe care-l avusese Christina, moare in incendiu, incercând sa scape de imaginea obsesivǎ Christinei.
Problema existentiala a pictorului... Complexele lui Nazarie din cauza situatiei materiale precare.
Vânatoarea obsesivǎ a lui Panaitescu.
Tema discutiilor pune in valoare (si aduce mesaje referitoare la) :
• Conditia artistului (resp pictorului); (Egor: uite, eu de exemplu, ma trezesc si vad lumea in culori; dar de unde stiu eu ca si voi le vedeti la fel? Si ce? Pot sa traiesc numai din culori...? Nu faci numai ce-ti place.. ) relativitatea simturilor
• Complexele pe care le au inadaptatii sociali
• Caracterul lui panaitescu care si-a gresit vocatia; alegerea; in ce mod o poti lua pe alt drum fara sa iti dai seama;
• Destinul; drumul creat deja, tiganca in parc; ghicitul in oglinda; prezicerea viitorului
• Batranetea vine; moartea te cuprinde treptat, si te trezesti intr-o dimineata gata-mort. Si poate nici nu iti dai seama.
[scene scurte s neplictisitoare care sa nu filozofeze prea mult, mai degraba sa le dea spectatorilor niste teme de reflectie]
(Simina: Trebuie sa stati asa pana venim noi!
Nazarie: Cum asa? Nemiscati?
Simina: Da. Exact asa. E un joc mai vechi pe care eu si mama... Nu conteaza. Asteptati. Si nu cumva sa trisati!
Panaitescu: Simina, ce joaca e asta?
Egor: Suntem oameni in toata firea...
Simina:E joc, nu joaca. Jocul vostru...
(iese) )
marți, 27 ianuarie 2009
gargaland
[Location: Rucsandra's computer
Created: 12.12.05 ]
Motto: Dupa 30 de ore de la fecundarea ovulului de catre spermatozoid, ovulul se divide si la 20 de ore se dubleaza numarul de celule. La 5-6 zile, are loc nidatia embrionului in uter unde va fi mai tirziu hranit cu substantele continute in singele matern. Revista Geo, numarul 1, noiembrie 2005 Copilul se naste fara constiinta. El detine doar o mostenire genetica (instincte, predispozitii, aptitudini) si actioneaza conform principiului placerii. Prin placere intelegem simpla satisfacere a trebuintelor. Nou-nascutul vrea doar: sa fie satul, sa doarma, sa respire aer curat, sa fie in siguranta. La fel se nascuse si ea – fara constiinta - dorindu-si doar sa-i fie satisfacute trebuintele. Iar numarul acestor trebuinte crestea intr-un ritm ingrijorator, la fel de rapid cum ii cresteau minutele, piciorusele, unghiile si parul. Si la virsta aia toate cresc ametitor de repede. Prima nemultumire a venit pe linie materna. La doar doua saptamini dupa nastere, mama ei a ramas fara lapte si s-a vazut pusa in imposibilitatea de a o mai alapta. Desi micuta urla ca din gura de sarpe, treaba asta nu i-a ingrijorat prea tare pe parinti. Produse capitaliste, de genul lapte praf cu vitamine si biberoane Chicco (nu se stie cu precizie daca Pampersii se inventasera deja), erau introduse ilicit in tara de catre toate rudele si cunostintele, astfel incit copilul sa poata fi crescut in cele mai bune conditii. Singura care s-a panicat cu adevarat a fost o matusa cu parul rosu care, fiind o mare admiratoare a lui Freud, a dedus ca odorul nu a parcurs corect si integral stadiul oral. Matusa le-a atras tuturor atentia ca vor trebui sa fie foarte precauti in legatura cu ce va baga vlastarul in gura tot restul vietii. - Copilul asta a sarit o etapa si treaba asta va avea niste urmari grozave. Nici nu va dati seama acum, a prezis matusa inainte sa se suie in autobuzul care avea s-o duca in oraselul ei de provincie. Sper ca macar sa nu sufere de complexul penisului, a mai spus, verificindu-si geanta sa vada daca n-a uitat nimic. Din nou nimeni nu s-a ingrijorat. Toti erau bucurosi ca batrina freudiana a disparut in sfirsit din viata lor, luindu-si cu ea catrafusele, doua borcane de gem de care nimeni nu vroia sa se atinga, panicile si mirosul ei batrinicios. Era si timpul. Pentru ca ursitoarele pindeau in fiecare seara la fereastra, incercind cu disperare sa prinda un moment propice pentru a-si face meseria. Pentru ca ele sa poata actiona, copilul trebuie sa nu aiba colici, iar acasa sa nu fie altcineva in afara rudelor de gradul unu. Si mai exista o conditie. In toata casa trebuie sa domneasca un intuneric deplin si o liniste asisderea. Intr-o seara, pe la ora 10, dupa ce copilul a fost imbaiat si infasat cu mare grija si dragoste, parintii au rasuflat usurati vazind ca micuta a inceput sa toarca de cum a fost asezata pe burta si au fugit sa prinda si ei citeva ore de somn. In casa s-a lasat intunericul si, dupa vreo doua cuvinte tandre adresate de tata mamei, s-a lasat si linistea. Deplina ca si intunericul. Ursitoarele si-au dat coate si au inceput sa-si frece satifacute palmele. - Asteptam inca zece minute si mergem, a spus cea mai mare in grad, in soapta ca nu cumva sa strice somnul celor din casa. - Sincera sa fiu m-as bucura daca am termina mai repede asta seara ca poate mai apuc si eu sa gatesc o ciorba, zise una din cele doua ursitoare mai mici in rang. - Dar cum, draga, tu gatesti? o intreba cealalta. Si atunci bagheta la ce-ti mai foloseste? - Bagheta-i buna la aspirat, la spalat covoare si geamuri, dar hainele, de exemplu, mi le spal intotdeauna singura si din cind in cind imi place sa mai trag si cite o ciorba ca la mama acasa, ca asta la bagheta are acelasi gust ca aia din plic. - Ar cam trebui sa renunti la preocuparile astea lumesti, ii spuse superioara ei cu o unda de repros in glas. Altele ar da nu stiu ce pentru o slujba si o bagheta ca a ta. Ia vezi, ca ne suparam. - Si in plus de asta, eu nu cred ca mincarea la bagheta e cu ceva inferioara celei gatite, interveni din nou in discutie ursitoarea cu numarul trei. - Asta-i parerea ta. Daca te-as invita la o masa la mine, n-ai mai zice asa. Chiar, ia-l pe al tau saptamina viitoare intr-o seara si haideti la noi. Dupa masa poate jucam si o carte. - Spune-mi ca n-am auzit bine, zise ursitoarea-sefa, uitindu-se aspra la ea. Esti o rusine pentru tagma noastra, zau asa! Ai noroc ca am suflet bun ca altfel te-as penaliza sa te usture. - Sa-mi fie cu iertare. Uite, ca sa ma recompensez o sa-i fac asteia mici o prezicere de-o sa ma tina minte toata viata si n-o sa mai joc carti decit o data pe luna. - Hai, gata cu vorbaria. Sa intram. Lasati-ma pe mine sa deschid geamul ca-n atitia ani de meserie mi-am dezvoltat o tehnica infailibila. Cind au intrat in camera, nu mica le-a fost mirarea ursitoarelor sa descopere ca fetita le astepta asezata in fund si cu ochii mari cit cepele. - Ceva nu-i in regula cu domnisorica asta. Nici un plod nu se ridica singur in fund la virsta ei. Te pomenesti ca mai si vorbeste sau alte grozavii de felul asta, a spus superioara. Fetita s-a uitat la ele dragalas si a inceput sa bata vesela din palme. Ursitoarea numarul trei s-a apropiat de patut si a desfasat-o pe micuta, apoi a verificat cu atentie daca nu-i lipseste nimic. Daca nu stiati, asta e prima etapa in munca de ursitoare - sa faca un inventar cit mai amanuntit al copilului si sa intervina in cazul in care acestuia ii lipseste vreo extremitate (o mina, un picior, un deget) sau daca un detaliu cit de mic nu este asa cum ar trebui. La Sasa de exemplu (pentru ca asa cum banuiati pe pustoaica noastra o cheama Sasa), n-a fost prea mult de munca. Tot ce a trebuit sa remedieze ursitoarea a fost sa traga un pic in jos de lobul urechii stingi, care era prea scurt, si sa-i indrepte picioarele, care erau ixate. Va intrebati acum poate cum se face ca nu toti copiii sunt perfecti, daca ursitoarele se ocupa cu astfel de retusuri. Pai e simplu. Nu toti parintii apeleaza la serviciile acestor doamne dragute. Pentru ca ele nu vin la oricine si oricum. Ele trebuie sa fie chemate. Procedura nu este deloc complicata, asa cum ar putea sa para la prima vedere. Se rezolva totul printr-o scrisoare tip (similara celei pentru Mos Craciun) pe care viitoarea mama trebuie sa o lase sub pres dupa ce a vazut prima oara fatul la ecograf. Pe vremuri, scrisoarea se facea cind femeia era sigura ca a ramas grea, dar acum ursitoarele s-au aliniat practicilor moderne si cer confirmarea prin ecograf. Parintii micutei stiau acest lucru si avusesera grija sa se programeze la doctor dimineata devreme astfel incit mama sa aiba destule ore la dispozitie pentru a intocmi scrisoarea. In general, ursitoarele nu se formalizeaza prea mult in legatura cu stilul si continutul scrisorii, insa mama Sasei stia ca sunt destul de vanitoase si, ca urmare, sensibile la intorsaturi de fraza neasteptate. Dupa terminarea reviziei tehnice, fetita a fost asezata din nou in patut si cele trei au inceput s-o studieze cu atentie ca sa vada ce ar fi cel mai potrivit sa-i urseasca. - E deja un exemplar destul de reusit, mai ales cu urechile astea noi. Doamne ce bine-i stau! Nu stiu daca ar trebui sa insistam prea mult la partea cu frumusetea, zise prima dintre ele. Eu as merge mai mult pe inteligenta, inventivitate. Ce parere aveti? - Da, da. Nu-i deloc o idee rea. Cred ca i-ar sta bine mintoasa, ca are buzele moi si rotunde si sigur si le-ar tuguia frumos cind ar cadea pe ginduri. Dar oare nu i-ar fi mai de folos sa-i ursim mai degraba bogatie, imbelsugare, case, masini... din astea? - Gindeste-te ca nici ai ei nu sunt niste materialisti si deci ar fi destul de ciudat. In primul rind, nu ar avea cu cine semana. - Ei, are totusi unchiul ala bogat in strainatate si pe partea tatalui mai exista si alte antecedente in sensul asta. Ursitoarele au mai discutat pret de cinci minute in contradictoriu, dupa care s-au hotarit sa se retraga pe creanga din fata geamului ca sa delibereze. Se temeau ca nu cumva zarva lor sa-i trezeasca pe parintii micutei. Marea problema cu ursitoarele este ca au un set de reguli foarte stricte pe care trebuie sa le respecte cu sfintenie. De exemplu, daca atita vreme cit isi fac urarile cineva din casa se trezeste, ele sunt obligate sa plece, iar copilul ramine neursit. Un alt neajuns consta in faptul ca intreaga echipa trebuie sa cada de acord asupra calitatilor si avantajelor de baza cu care va fi daruit copilul. Input-ul personal al fiecarei ursitoare nu este permis decit la mici amanunte, la chestiuni de detaliu. Chiar si asupra defectului major trebuie sa se puna cu toate de acord. Si cu cit dezbaterile sunt mai scurte cu atit acest defect e mai mic. Deci, practic, e vorba de munca de echipa si de capacitatea de a lua decizia cea mai buna intr-un timp foarte scurt. Trecuse deja o jumatate de ora buna de cind ursitoarele tot discutau aprins. Faptul ca una dintre ele fuma nu putea sa fie semn bun. In misiune nu te dedai la alcool, tigari si alte vicii decit daca treburile se complica intr-un mod neasteptat. O lumina se aprinse la doua ferestre departare de geamul micutei. - Se pare ca trebuie sa ne luam talpasita, spuse ursitoarea care vroia sa faca ciorba, aratind spre fereastra respectiva. - Ajung sa cred ca pe tine chiar te-a durut in fund de misiunea asta. N-ai avut nici macar bunul simt sa te uiti pe planurile pe care ti le-am dat. Aia-i fereastra vecinilor, zaludo, ii raspunse sefa sa vizibil enervata. Oricum, eu zic ca deja ne-am lamurit. Haideti inapoi sa terminam odata treaba. Intrara inapoi in camera. Fetita statea tot in fund si se juca incintata cu niste margele colorate. - Hei, astea-s ale mele, hoato, spuse ursitoarea cu revizia, smulgindu-i copilei margelele din mina si punindu-si-le atenta la git. Ai mare grija cu obiceiurile astea! Pustoaica gingurea in continuare si parea sa astepte cu un oarecare interes urzelile celor trei. - Eu ii urzesc sa fie mintoasa si curioasa, sa aiba un creier clocotitor ca de laureat la premiul Nobel, iar in cea de-a doua parte a vietii sa aiba parte si de niscaiva bogatii si faima, isi facu superioara urarea. - Eu, spuse cea de a doua, ii urzesc sa nu poata sta locului, sa calatoreasca mult, sa umble prin lume pina rupe 52 de perechi de pantofi. - Iar eu ii urzesc sa-si aminteasca tot, pina si lucruri care nu i s-au intimplat ei, zise apasat urzitoarea cu pasiuni culinare. Se lasara citeva minute de liniste, necesare pentru ca urzeala sa intre in copila si sa-si faca efectul. - Pai bine, desteptelor, asa ne-a fost invoiala? izbucni urzitoarea sefa cind perioada de incubatie se sfirsi. Nu trebuia sa-i spuneti de fericire, de dragoste? - Eu m-am gindit ca nu exista fericire mai mare decit sa vezi lumea. Toata viata mi-am dorit sa vad Parisul, Roma si Baile Felix. - Eu am zis ca daca-i mintoasa o sa stie sa-si gaseasca singura fericirea. - Asta nu-i exclus, dar n-ai de unde sa stii. Era de datoria noastra sa-i urzim in asa fel incit sa aiba o chestie sigura, nu sa se zbata ea sa rezolve treaba asta grea. Of, ar trebui sa va dau pe amindoua afara si sa va fac muncitoare necalificate la fabrica de tesaturi. Ba nu, pe tine o sa te fac bucatareasa la cantina saracilor, sa stai toata ziua in mirosuri de ciorbe si tocanite. - Dar ce, nu i-am facut o urzeala frumoasa? Mie mi s-a parut foarte buna, chiar m-am felicitat cind mi-a venit ideea. - Ce sa faca ea cu amintirile ei si pe deasupra si ale altora? Tu nu te gindesti cit de greu te misti prin lume cu o memorie mare? E la fel ca si cu orice alt tip de incarcatura. Un bagaj mare, indiferent ce contine el, iti ingreuneaza viata. Incearca tu sa zbori cu un rucsac de 20 de kile in spate, sa vedem, iti place?! Vai proaste mai sunteti! Frumusete nu, fericire nu, dragoste nu. Bine ca am fost eu destul de inspirata sa zic ceva de bogatie. - O sa fie frumusica, o sa vezi. Si cu un pic de noroc o sa-si gaseasca si fericirea. Uite, ii las margelele mele sa-i poarte noroc, zise ursitoarea doi, tinind rusinata capul in pamint. - Miscati-va acasa, ca nu sunteti bune de nimic. O sa vegheati la fata asta cit oti trai. E datoria voastra morala sa-i mai dati din cind in cind o mina de ajutor. Cele trei ursitoare isi luara zborul, uitind sa o puna pe fetita pe burta, in pozitia in care dormea de obicei. Dimineata, cind au intrat parintii in camera, Sasa dormea in fund, stringind in pumn niste margele colorate. Mama a fost cea care si-a dat seama ca ursitoarele trecusera pe acolo, pentru ca produsele de ingrijire ale copilei fusesera rascolite si e lucru stiut ca ursitoarele se dau in vint dupa uleiul de bebei. - Margelele astea, probabil ca sunt un fel de port-bonheur. Trebuie sa le punem bine ca sa nu se piarda, a zis mama. - Ba din contra, eu le-as lega de marginea patutului. Cred ca trebuie sa fie in apropierea ei sau macar in raza ei vizuala ca sa-si faca efectul, si-a dat tatal cu parerea si a plecat grabit la munca. DA DA PA PA Sasa a inceput sa vorbeasca mai tirziu decit alti copii. Avea aproape trei ani si nu rostise inca nici un cuvint. O vreme parintii au pus mutenia copilei pe seama unui handicap . Mama insista chiar sa organizeze un congres cu familia largita in cadrul caruia sa ridice aceasta problema si, in cele din urma, sa incerce sa gaseasca o solutie. Tatal nu prea era de acord cu acest aranjament. - Avem deja destui copii care vorbesc. Mie mi se pare ca e in regula asa. Nu poti sa te astepti sa fie toti la fel. Acestea erau argumentele lui, care repetate obsesiv, de fiecare data cu aceleasi trei fraze scurte rostite apasat, ajunsesera sa o scoata din minti pe mama Sasei. Conflictul care mocnea de ceva vreme in familie, a fost dezamorsat de o vecina, profesoara la o scoala din cartier. - E genul Blaga - muta ca o lebada, a spus ea sec dupa citeva minute in care fetita statuse la ea in brate jucindu-se cu ciucurii pulovarului. Apoi s-a ridicat, a multumit pentru tratatie si a plecat, fara ca macar sa banuiasca faptul ca tocmai salvase o casnicie. Din nefericire, parte din invitatiile pentru congres fusesera deja trimise, asa ca mama Sasei, mult mai linistita acum, s-a pus pe dat telefoane. Unii membri ai familiei, in special matusile si unchii din strainatate, au fost mai dezamagiti decit daca s-ar fi contramandat nunta fetei, ceea ce nu putea fi cazul, data fiind virsta ei frageda. - Dar nu intelegi draga ca nu e handicapata, urla mama in telefoane care fisiiau si pacaneau ingrozitor, amenintind ca s-ar putea intrerupe in orice secunda. E ca Blaga. Sau mai bine zis ca o lebada, mai spunea ea cu voce mica si apoi incerca disperata sa schimbe subiectul. Odata ce a inceput sa vorbeasca, s-a constatat ca Sasa avea un vocabular destul de bogat pentru virsta ei si, in plus, nici nu stilcea cuvintele. I-au trebuit doar doua saptamini de antrenament pentru a da drumul unui tir dramatic de intrebari, lucru care-i facea pe fratii ei sa crape de invidie. Ca sa recupereze timpul pierdut cu mutenia, Sasa punea cite 400 - 500 de intrebari pe zi, naucindu-i pe cei din jur. Pentru ca mama era cea care-i facea baie in fiecare seara, tatal fusese desemnat sa raspunda la 70% dintre intrebarile Sasei. In timp, se dovedise ca aranjamentul era convenabil, pentru ca omul avea rabdare si raspunsuri simple si coerente pentru cele mai multe dintre problemele pe care i le ridica fiica lui. Singura data cind s-a lasat cu adevarat prins in off-side a fost pe cind Sasa avea vreo 5 ani si jumatate, spre sase chiar. Erau la aniversarea de un an a unui copil din vecini. Pustiului i se taiase deja motul si i se rupsese turta deasupra capului si acum nasii ii bagau sub nas tava cu diverse obiecte (o carte, o surubelnita, bani, o foarfeca, un pahar, un stilou, cheile de la masina) indemnindu-l sa le aleaga pe cele care-i vor aduce succesul in viata sau macar un minim de confort. - Tata, tata, asa se face la toti copiii cind implinesc un an? - Da. Este o traditie. - Ce e aia o traditie? - Adica un obicei. - Si la mine a fost traditie din asta? - Da, draga mea. Bineinteles. - Si eu ce am luat de pe tava? - Eu de unde sa stiu? Intreab-o pe maica-ta. - Nu pot. Ca la ea deja mi-am epuizat toate intrebarile pe ziua de azi. - Epuizat, cuvintul asta de unde dracu’ l-ai mai auzit, mormai tatal mai mult ca pentru el si apoi ii spuse aspru: Sa stii ca nu-ti mai dau voie sa te joci cu copiii lui Pamfil. - Hai te rog, spune-mi! - Sincer sa fiu, nu stiu. Roag-o frumos pe maica-ta sa-ti zica si promit ca miine iti raspund eu la o intrebare de-a ei. Cu jumatate de fata murdara de ciocolata, Sasa s-a dus la mama ei si a rugat-o cu lacrimi in ochi sa-i raspunda la intrebarea care-o framinta. - Sasa, nu-mi vine sa cred ca nu-ti amintesti. Tu tii minte toate prostiile, dar nu mai stii ce ai luat pe tava la un an. Asta mi se pare cel putin bizar. - Ce-nseamna bizar? - Daca vrei sa-ti spun ce-ai luat de pe tava, intreaba-l pe taica-tu ce inseamna bizar. - Bine, il intreb pe el, dar te rog spune-mi! - Ei bine, imi pare rau sa te dezamagesc, dar n-ai vrut sa iei nimic de pe tava. Am stat toti si ne-am rugat de tine o ora si jumatate ca niste prosti, ba nasa-ta era cit pe ce sa izbucneasca in plins – oho, cu greu am potolit-o - ca se zdrobise sa-ti aranjeze o minunatie de tava. Da’ tu nu si nu. Te-ai incapatinat si n-ai vrut sa pui mina pe nici un obiect. Si ne-ai mai dat si emotii ca la un moment dat ai intins mina si noi am crezut ca in sfirsit te-ai hotarit la ceva si cind colo tu ai luat o gargarita care intrase pe geam si aterizase fix pe tava. Cred ca daca scotocesc bine chiar mai gasesc amarita aia de giza, ca nasa-ta, o stii, sentimentala cum e ea, a insistat sa o pastram. E in sertar la mine, in acelasi loc cu motu’ si cu primul dinte care ti-a cazut. - Mama, ce-i aia o gargarita? - Sasa, ti-as fi recunoscatoare daca nu m-ai mai pisa atita. De cite ori te-am rugat sa nu mai stai in camera in care se fumeaza? Hai, valea! Du-te la joaca si cu intrebarile bate-l la cap pe taica-tu! Sasa i-a multumit mamei ei si timp de doua saptamini n-a mai pus nici o alta intrebare. Apoi anii au zburat. Tot ce mai merita mentionat din perioada micii copilarii este un obicei de care Sasa s-a dezbarat cu greu, abia inspre maturitate. SLEEPING PILLOW Fiind toata ziua ocupata cu alte treburi, mama Sasei se apuca intotdeauna de gatit la ora noua fix, dupa baia de seara a copiilor. Era un tabiet la fel de important ca tarta cu gem si cafeaua de dimineata. Ii placea la nebunie sa gateasca, spunea ca o relaxeaza teribil. Doar ca atunci cind nimerea cite o mincare care era pe placul sotului sau a unuia dintre copii, gatea acelasi fel zile in sir pina cind unul dintre micuti intra in greva foamei. Venirea pe lume a Sasei punea insa in pericol acest mod de viata impamintenit de ani si ani, timpul alocat pentru spalarea progeniturilor lungindu-se acum de la 2 ore la doua ore jumate. Jumatatea de ora fusese in mare parte recuperata, avind in vedere ca fratii Sasei crescusera destul de mari incit sa nu mai trebuiasca sa fie asistati la culcare. Sasa era insa prea mica sa fie lasata singura in patut pina o ia somnul. Tatal a fost cel care s-a ocupat de aceasta treaba, pina intr-o buna zi cind ceilalti copii l-au pirit ca adoarme cu mult inaintea fetei si aceasta ramine treaza ore in sir scincind sau jucindu-se. Mama Sasei s-a suparat in primul rind pentru ca socotea ca nu-i sanatos ca un copil atit de mic sa adoarma fara sa asculte o poveste. Convingerea ei de nestramutat era ca povestile ii feresc pe cei mici de gripa, rubeola si alte boli molipsitoare. Si pentru ca n-avea de ales, femeia s-a hotarit sa-i citesca fetitei in timp ce curata morcovii, ceapa si albiturile pentru ciorba de a doua zi. Asa ca Sasa adormea in fiecare seara pe o perna mare asezata, de la caz la caz, pe un scaun, pe masa, pe bufetul din bucatarie sau chiar pe aragaz atunci cind era mai frig si mama ei gatea ceva la cuptor. Cind s-a facut mai maricica, parintilor le-a fost imposibil sa o convinga sa se culce in pat, ca fratii ei sau ca orice alt om de pe planeta-pamint. In fiecare seara, fetita isi lua perna in spate si, cum i se facea somn, o trintea pe jos, se cuibarea pe ea si, indiferent de locul unde se afla, adormea instantaneu. Asa a dus-o pina pe la 20 de ani cind colegele de camin s-au unit impotriva ei si au facut o plingere la decanat, plingere care s-a soldat cu exmatricularea Sasei pe termen nelimitat, pina cind isi revizuieste comportamentul. Ceea ce s-a si intimplat. Timp de o luna, Sasa a facut exercitii de adormit in pat si s-a reintors victorioasa in camin, exact cu doua zile inainte de inceperea sesiunii de vara. A terminat integralista si, drept rasplata, parintii ei au trimis-o in tabara la mare. In vara aceea, Sasa a invatat sa inoate bras.
vineri, 23 ianuarie 2009
Printesa din Drumul Taberei finaldraft
[Location: Sorin's computer
Type: Rich Text Format Document
Created: 3 ianuarie 2009 19:23:00]
Printesa din Drumul Taberei
A fost odata ca niciodata o printesa care locuia in Drumul Taberei. Printesa era foarte frumoasa. Avea niste ochi mari, verzi, iar parul ii crescuse tot verde. In fiecare dimineata, inainte sa plece la scoala, printesa privea prin geamul bucatariei cum rasare soarele deasupra parcului Moghyorsh. In copacii din fata blocului, vrabiutele ii spuneau printesei "buna dimineata!", iar printesa putea sa le inteleaga, pentru ca ea putea vorbi cu pasarile. Le raspundea "buna dimineata" si le facea cu mana. Apoi le punea niste firmituri de paine pe pervaz si se ducea sa-si bea ceaiul.
Printesa locuia intrun apartament cu doua camere, la etajul doi, iar in fata blocului se afla o biserica. Parintii ei erau Imparatul de Verde si Regina lui, iar printesa avea un fratior mai mic, de vreo 8 ani, Printisorul. Toata ziua, Imparatul de Verde si Regina se plimbau prin regatul lor sau mergeau la serviciu in cladiri cu cate o suta de mii de birouri, iar Printzesa si Printzisorul, mergeau la scoala, caci asta le spusesera parintii lor ca trebuie sa faca pentru a ajunge si ei intr-o zi imparati si regine.
La scoala Printzesa si Printzisorul invatau despre planete si stele, despre triburi de indieni si despre navete spatiale mari cat un bob de orez si care pot calatori cu viteza luminii. In pauze baietii jucau fotbal iar fetitele desenau printzese pe asfalt. Printzesa desena tot timpul o printzesa verde cu un inel cu o piatra mare, verde. Printzesa visa in fiecare noapte o printzesa verde cu un inel mare, verde. Cand se plictisea de fotbal, Printzisorul, isi imagina ca e un avion si zbura incoace si incolo prin curtea scolii.
La pranz, Imparatul si Regina obisnuiau sa se plimbe pe frumoasele alei ale Parcului, impreuna cu copii lor. Printzisorul si Printzesa faceau baloane de sapun si isi cumparau vata pe batz, apoi se plimbau cu o barcutza pe lac, in timp ce Imparatul de Verde si Regina jucau sah sub o umbrelutza. Dupa amiaza serveau cu totii tarte cu fructe in sufragerie, iar seara se uitau la un film frantzusesc, dupa care mergeau la culcare.
Printzesa avea un pat cu baldachin de matase, iar sub perna doi greieri care ii cantau din viorile lor, pana cand printesa adormea. Printzisorul avea un pat mare, dublu si se invelea cu o plapuma facuta din blana de urs, care ii tinea foarte cald. Imparatul de Verde si Regina lui dormeau in camere separate, Imparatul intr-o camera cu un candelabru mare, iar Regina intr-o camera cu un acvariu urias in care pluteau pesti de toate culorile.
Intr-o noapte cu luna plina, printzesa nu avea somn. Se rasucea pe toate partile si tot nu putea sa adoarma. Luna ii stralucea chiar in geam. Isi aminti ca greierii de sub perna nu i-au cantat un cantecel de leagan in seara asta. Ridica un colt al pernei si ii vazu pe cei doi greierashi dormind dushi, unul in bratele celuilalt. Printzesa deschise geamul sa intre aer proaspat. Privi blocul de peste drum cu luminile stinse, masinile parcate, stalpii de telegraf... Apoi privi mai departe, spre bulevard. Nu trecea nici o masina, nici un om. Tot orasul dormea. Doar ei, lumina lunii ii batea chiar in geam si nu i se mai facea somn. Apoi auzi ceasul cu pendula din hol facand "ding-dong" si vazu cum in spatiile verzi din fata blocului, cu pomi, gard viu si gazon, incep sa creasca foarte repede niste flori mari, galbene. Apoi un stol de lilieci zbura chiar prin fata geamului ei si printzesa fugi speriata in pat. Auzi o muzica venind dinspre bulevard si rasete si aplauze ca si cum acolo ar fi fost o parada. Nu indrazni sa coboare din asternut pentru a vedea ce se intampla. Tinea ochii stransi, inchisi, sperand ca o sa adorma, sau o sa se tezeasca, caci nu mai stia daca viseaza sau ceea ce se intampla e real. Nu mai statuse niciodata pana atat de tarziu, noaptea si ii era frica de intuneric. Ar fi vrut sa mearga in camera printzisorului, sa-l trezeasca si sa-i spuna ca a vazut flori mari, galbene rasarind peste tot si lilieci si o parada pe strada pe care merge troleul 91, dar ii era frica sa coboare din pat. Se gandi sa-i strige pe parintii ei, dar cand incerca sa strige vazu ca nu mai are glas. Muzica si multimea se auzeau in continuare de pe bulevard, apoi o voce groasa, ca a unui batran o striga de la fereastra: "Printzesa! Printzesa, nu-ti fie frica. Vino la fereastra." Auzind o voce prietenoasa, printesa privi spre fereastra si vazu cum o ramura de copac intra prin geamul deshis si se apropie de patutzul ei. Incerca sa tipe, dar din nou isi dadu seama ca nu mai are glas. Ramura se opri langa patutzul ei si o ridica pe printesa fara ca aceasta sa isi dea seama. Apoi se auzi din nou, aceeasi voce: "Printesa sunt eu, copacul din fata geamului tau. Nu-ti fie frica, nu o sa patesti nimic. Trebuie sa mergi pana la lacul din parc. Craiasa lacului vrea sa iti spuna ceva." Si printesa se trezi fata in fata cu copacul vorbitor. Pana acum, printesa stia ca poate sa vorbeasca cu pasarile, dar nu si cu copacii. Acum, acelasi copac pe care il vedea in fiecare zi pe geam, avea niste ochi mari, negri, o gura fara dintzi aparea in trunchiul lui batran, iar limba copacului era verde. "Printzesa", ii mai spuse copacul "noaptea, cand ceasul cu pendula din holul apartamentului tau bate ora 12, si toata lumea din regat doarme, orasul se transforma. Acest loc a fost vrajit acum multe mii de ani de vrajitorii daci si in fiecare noapte, pe strazile Bucurestiului, toate povestile revin la viata, iar lumea nu mai este asa cum o stii tu. Prin aceasta vraja se naste o lume de basm. "
Apoi printesa se uita in jur si nu-i veni sa-si creada ochilor. Felinarele aveau aripi de inger si pluteau la mica distanta de pamant, iar inauntru zeci de licurici se zbantzuiau in toate partile. Capacele de canal au devenit broaste testoase, iar gurile de canal sunt tunele care duc spre mine de aur si diamant din care ies cantand, cativa pitici; blocul printzesei se transforma intr-un castel cu vitralii si turnuri pentru arcasi, iar in locul gardului viu apare o gradina de lilieci prin care zboara spiridushi cu aripi mari, transparente, de libelula; masinile devin calareti in armura stralucitoare, un camion parcat langa supermarket devine o catapulta, iar supermarketul.. o baie turceasca. Pe cer erau mult mai multe stele decat vazuse printesa vreodata, iar cand se uita inspre bulevard vazu intr-adevar o multime colorata si zgomotoasa, ca un carnaval. Pe bulevard treceau negri care jonglau cu tortze in flacari, calare pe elefantzi, clovni care aruncau in multimea din jur cu tarte cu frisca, samurai inaintand in salturi uriase de cate 20 de metri, ca niste mingiutze, iar in spatele lor un dragon care scotea flacari mov. Toate acestea erau in acelasi timp foarte frumoase si infricosatoare pentru printesa. Vru sa se intoarca in camera ei, dar geamul, care acum era un vitraliu care infatisa un printz vanand cu arcul un porc mistretz, era inchis. Atunci copacul ii spuse: "Tu esti printesa acestui loc de poveste, iar in seara asta iti vei cunoaste printul. Nu te speria. E doar un vis. Mergi la lacul din parc. Acolo iti va vorbi Craiasa Lacului. Ea locuieste in adancuri. Cand ajungi la lac, arunca o pietricica si asteapta sa cada pana la fund. Atunci craiasa iti va raspunde."
Copacul o lasa pe printesa pe pamant, intre multe multe flori galbene aproape cat ea de inalte. Incercand sa isi faca loc printre florile uriase, printesa starni o multime de fluturi care aparura dintre flori, iar acum zburau peste tot prin jurul ei. Printesa era vrajita de aceasta lume de poveste pe care nu o cunoscuse niciodata, desi se afla chiar sub geamul ei. Se hotari sa urmeze cuvintele copacului pentru ca era curioasa ce o sa se intample. Nu mai vorbise niciodata cu o Craiasa, iar acum, cu atatea minuni in jur, nici gand sa i se mai faca somn. "Vad ca te-ai hotarat.", ii mai spuse copacul, "Calatorie placuta!", si o impinse usor cu o creanga afara din lanul de flori galbene. Printesa ii zambi, caci nu ii mai era frica si ii facu din mana. Incerca sa-i spuna ceva, dar din nou isi dadu seama ca nu mai are glas. Ridica din umeri, iar Copacul ii zise: "Era sa uit. Nu aveai glas pentru ca un om nu poate vorbi intr-o poveste. Acum ai devenit un personaj." si isi scutura coroana din care incepu sa cada peste Printzesa un polen auriu. "Acum poti sa vorbesti din nou.", mai spuse copacul, dupa care adormi imediat.
“La revedere, domnule copac!” spuse Printesa si incepu sa cante un cantecel pasind pe alee. Vazu ca in locul blocurilor de pe strada ei, cu antene parabolice si balcoane cu geam termopan, acum aparusera multe multe casutze si fiecare avea lumina aprinsa si un horn care scotea fum. Intr-una din ele, vazu Printzesa, Mickey si Minnie Mouse ascultau jazz la un radio cu cate o cana de ciocolata calda in mana, al carei miros se simtea pana afara. Se uita in sus si vazu o multime de farfurii zburatoare, elicoptere, navete, baloane si dirijabile pline de beculetze si luminitze colorate. Se uita in dreapta si vazu luna. Se uita in stanga si vazu luna. Nu-i veni sa creada. Se dadu un pas in spate si intr-adevar, vazu ca pe cer erau doua luni, pline, albe, la fel de stralucitoare. Atunci printesa incepu sa se grabeasca catre lac, caci ardea de nerabdare sa o cunoasca pe Craiasa.
Porni din nou pe carare, fara sa se mai uite in jur. Cele doua luni de pe cer faceau o lumina aproape ca ziua, iar in departare, dupa parc, se vedeau niste munti albi si stancosi, cu piscurile acoperite de zapada. Printesa se gandi ca daca se trezesc parintii ei si vad ca ea lipseste din patut, or sa-si faca griji si or sa se supere pe ea pentru ca a iesit din casa, noaptea, pe geam. Se uita in spate, dar toate luminile castelului erau stinse. Atunci o maimutzica imbracata ca un receptioner de hotel o lua de mana si o grabi spre varful unei coline. De acolo se putea vedea tot acest oras de poveste, care parea nesfarsit. O masina de pompieri trecu in graba pe drumul de langa colina. Maimutzica o impinse pe printesa, care simti ca aluneca pe un topogan de gheata si se trezi direct in parc.
Desi se plimbase pe aici in fiecare zi, printesa nu mai recunostea deloc parcul. Flori mari, rosii, carnoase, crescusera pe trunchiurile fiecarui copac, iar pe marginea cararii, ciuperci albastre roz si galbene, aprinse, dadeau lumina ca niste becuri. Potecile parcului nu mai erau largi si drepte, ci inguste si intortocheate, si se pierdeau intr-o ceata subtire, care mirosea a portocale uscate si acoperea tot parcul. Printesa nu stia incotro sa mearga ca sa ajunga la lac. Ii era frica sa nu se rataceasca in parc, noaptea. Se gandi ca nu vrea inca sa se intoarca acasa, asa ca alese cararea din mijloc. Merse pe carare pana obosi, fara sa intalneasca pe nimeni si se aseza in iarba. Acum stia sigur ca se ratacise, si doar venirea zilei putea sa o ajute sa iasa din parc. Chiar atunci, prin acel loc, trecea un cavaler teuton, imbracat intr-o armura stralucitoare, cu o lance de 2 metri intr-o mana si calare pe un cal alb. Cand il vazu venind in galop printesa rupse o ciuperca-felinar si cu ea in mana se aseza in mijlocul drumului, facandu-i semne cavalerului sa opreasca. Acesta o zari pe printesa in ultimul moment si abia reusi sa se opreasca din galop si sa nu o loveasca. Printesa ii spuse ca s-a ratacit si vrea sa ajunga la lac, iar cavalerul ii raspunse: "Asta e drumul spre lac. Toate cararile din aceasta padure duc acolo. Mergi inainte.". "Dar am obosit..", ii raspunse Printzesa. "Eu nu pot sa te insotesc pana acolo. Ma grabesc sa ajung la castelul meu, care e atacat de triburile barbare. Am dus o solie catre Napoleon, aliatul nostru si acum trebuie sa imi apar Imparatul cu pretul vieti!", spuse cavalerul si porni in galop. "Dar si eu sunt o printesa..", mai apuca sa murmure Printzesa pana sa dispara cavalerul.
Acum era din nou singura si o multime de ochi rai si sticlosi aparura printre crengile copacilor, privind-o. Printzesa arunca cu un vreasc in directia lor, iar ochii se facura nevazuti in intuneric. Se hotari sa mearga mai departe, desi incepuse sa i se faca frig si o dureau picioarele. Mai merse ce mai merse si deodata auzi o muzica cristalina, ca niste picaturi. Se grabi in acea directie si vazu un mosnegutz, care invartea manivela de la o cutiutza muzicala in care se invartea o balerina in rochie albastra si isi pusese palaria pe jos pentru a primi banutzi. Moshnegutzul purta ochelari rotunzi si avea nasul rosu. Printesa se apropie de el si pentru ca ii placuse melodia, lasa un banutz in palaria care era goala. Moshneagul opri cutiutza si ii spuse: "Buna seara, Printzesa.", iar printzesa timida ii raspunse "Buna seara..". "As vrea sa ajung la lac.", mai spuse ea si moshnegutzul pocni din degete, ceata se risipi, iar in spatele Printzesei aparu lacul din parcul Moghyrosh. Lacul era plin de nuferi. Pe lac erau multe barcutze cu panze albe, pescari, domnisoare cu palarie de dantela si domni cu papion, doua veveritze pluteau intr-o hidrobicicleta facuta din ghinde. Pe partea cealalta a lacului era teritoriul indienilor, din ale caror corturi se vedea iesind fum. Printzesa il lua pe mosh in bratze si il saruta pe frunte, iar acesta zambi, spuse "La revedere!" si disparu ca intr-un praf de stele. Coborand spre lac, printesa se intalni cu Charlie Chaplin, care statea pe o banca si manca un sendvish. Il saluta, iar el isi ridica politicos palaria, iar cand vazu ochii atat de verzi ai Printzesei, sendvishul ii cazu din mana, pe jos.
Printzesa se apropie de marginea lacului. Isi privi chipul in oglinda apei si zambi. Chiar daca ii era putin frig si obosise, Printzesa se bucura ca nu a putut sa adoarma caci nici in cele mai frumoase povesti pe care le auzise nu exista o lume atat de frumoasa si magica, cum era Bucurestiul in seara aia.
Lua o pietricica si o arunca in lac. Se auzi un sunet metalic. De sub apa iesi un submarin rusesc, care o privi printr-un telescop si pleca in viteza. Printesa se sperie putzin de submarinul rosu, dar se gandi ca nu are nimeni de ce sa ii faca nici un rau, asa ca mai lua o pietricica si o arunca in lac. Astepta ce astepta, dar Craiasa nu aparu de nicaieri. Mai arunca o pietrica. Craiasa nu era nicaieri. Printzesa nu mai stia ce sa creada. O pacalise Copacul cel Batran? "Dar cum sa te pacaleasca un copac?", se gandea ea.
Un nor micutz aparu deasupra Printzesei si incepu sa ploua. Printzesa incerca sa iasa de sub nor, norul se tinea dupa ea, deasupra ei, oriunde ar fi mers. Incercand sa scape de nor, Printzesa aluneca si cazu in lac. Nu stia sa inoate si se sperie foarte tare, pana cand isi dadu seama ca poate respira sub apa. Se uita in jur si vazu ca lacul era plin de stele de mare galbene si verzi, corali roz, stralucitori si intre corali, o epava cu un steag de piratzi. Pe langa ea trecu un calutz de mare cu o servieta subtire si o pipa care scotea baloane. O saluta pe Printzesa iar ea il intreba imediat: "Nu am sa ma inec?"."Nu. Nici o sansa. Esti intr-o poveste. Nu ai cum sa te ineci.", raspunse calutzul. Apoi se uita la ceas si ii spuse Printzesei: "Am intarziat. La revedere.". Printzesa il opri si ii spuse: "Cum pot sa ajung la Craiasa Lacului?". "Spre ea mergeam si eu. Vino cu mine.". Calutzul de mare si Printzesa coborara in adancuri. In fata unei bariere de corali, Calutzul de mare scoase o cheie, o rasuci si doua ushi uriashe incepura sa se deschida. In spatele lor era un hol imens, plin de statui de o parte si de alta. Calutzul o grabi pe Printzesa inauntru, iar usile de corali se inchisera in spatele lor. Statuile infatisau diferite animale marine: un rechin cu basca si fular, zambind cu un aparat de fotgrafiat atarnat la gat; o stiuca imbracata intr-un costum de raliu; un rac cu sort si manusi de boxer; o caracatitza cu o basca de bucatar. Apoi Calutzul o duse pe Printzesa spre un lift de sticla, cu care coborara mult timp printer stele de mare si pestisori colorati. Se oprira intr-o sala imensa, de gheatza, iar in mijlocul salii, pe o masutza alba, un vas plin cu apa, tot alb. Calutzul se apropie de vas si incepu sa sopteasca: "Craiasa.. Craiasa.. Am intarziat.. Am venit sa va trezesc.". Printzesa se apropie si ea de vas si vazu ca pe luciul apei era chipul unei bunicutze care dormea. Calutzul de mare batu usor cu pipa in vasul de marmura, iar bunicutza deschise ochii. "Craiasa am intarziat.. Ati dormit prea mult.. Noaptea a inceput de cateva ore si niste submarine rusesti spioneaza reciful de corali. Cred ca or sa va gaseasca. Trebuie sa mergem la Poseidon, zeul marii, sa-i cerem ajutor.". Calutzul era foarte ingrijorat si tot timpul cat vorbea scotea baloane prin pipa lui. Din cand in cand se uita la ceas, apoi speriat la chipul bunicutzei. Aceasta ii spuse: "Nu-ti mai face griji. Cine e fatitza asta frumoasa cu care ai venit?". "Eu sunt Printzesa", spuse Printzesa, "si copacul de la geamul meu mi-a spus sa vin sa vorbesc cu Craiasa Lacului. Dumneavoastra suntetzi?". Bunicutza zambi. "Da, draga mea. Eu sunt.". Apoi chipul bunicutzei disparu, iar in loc aparu printzesa cu inel verde, pe care Printzesa de Verde o desena pe asfalt in fiecare pauza. Apoi chipul bunicutzei aparu din nou: "Bine ai venit in lumea secreta a Bucurestiului de Poveste. Oricine va avea acel inel, este sortit sa devina printzul tau. Cauta-l si il vei gasi. Grabeste-te, caci noaptea e pe sfarsite. Trebuie sa va casatoriti pana rasare soarele. Atunci vraja dispare si totul o sa fie din nou ca inainte. Printzul tau se afla in aceasta lume de poveste. Daca norocul te va ajuta sa il intalnesti veti ramane pentru totdeauna impreuna, aici, in povestea voastra. Daca nu va veti intalni, maine dimineata nu iti vei mai aminti nimic din noaptea aceasta, si niciodata nu vei mai putea intra in Bucurestiul de Poveste, caci el se arata o singura data in viatza unui om. " Printzesa simti cum o cuprinde un somn dulce si adormi. Se trezi pe marginea lacului, cu hainele uscate, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
In acest timp, Charlie Chaplin, se intorsese la brutaria unde lucra, caci iesise in pauza de masa. Desi nu era foarte indemanatic, Charlie Chaplin, era bucuros ca poate lucra la brutarie, pentru ca astfel putea plati chiria casutzei in care locuia, la marginea lacului. Framanta aluatul toata noaptea sa faca franzele, baghete, turte, chiftele, iar mirosul de paine calda de la aceasta brutarie se putea simti de la un kilometru. Charlie Chaplin era ajutat la brutarie de doi papagali, Rocco si Cocco, sotz si sotzie, care din banii castigatzi vroiau sa-i cumpere rechizite pentru scoala puiului lor. Retzeta dupa care faceau painea, era a brutarului-sef, un francez mustacios si burtos a carui pasiune era pictura. Cat timp Charlie Chaplin si cei doi papagali coceau paine el statea cu sevaletul pe marginea lacului, manca gogosi cu ciocolata sau cu vanilie sau cu dulceata de capsuni si incerca sa picteze cele doua luni de pe cer.
In seara aceea Cocco nu putuse veni la serviciu pentru ca era racita. Asa ca Charlie Chaplin si Rocco aveau mai mult de lucru. Trebuiau sa se grabeasca, caci camilele incarcate cu cosuri de paie, care duceau painea in tot regatul, soseau non stop la poarta brutariei. In timp ce brutarul-sef picta pe marginea lacului, Charlie Chaplin si Rocco erau plini de faina si se agitau prin bucatarie. Vrand sa dea cuptorul mai incet, Charlie Chaplin il dadu din greseala mai tare, si toate painile iesira arse. Brutarul-sef simti mirosul si veni furios. Il amenintza pe Charlie Chaplin ca il concediaza daca mai greseste odata, iar lui Rocco ii spuse ca e lenes si ca el, de cand e el brutar, n-a mai vazut papagal sa lucreze intr-o brutarie. Apoi pleca inapoi pe marginea lacului sa-si termine tabloul.
Rocco incepu sa planga, pentru ca il durusera cuvintele brutarului-sef. Nu era lenes si se angajase intr-o brutarie pentru ca nu gasise altundeva. Se gandi la Cocco care era acasa cu febra. Se gandi la puiutzul lui, care avea nevoie de mancare, de carti si caiete pentru scoala si se hotari sa nu-i raspunda brutarului-sef, sa accepte umilintza din partea brutarlui-sef, doar ca sa poata sa-si intretina familia. Charlie Chaplin vazu lacrimile lui Rocco si se hoatari sa mearga el sa vorbeasca cu brutarul-sef. Il gasi pictand si incerca sa fie politicos: "Buna seara. Imi cer scuze ca va deranjez.. dar nu a fost corect sa vorbitzi asa cu Rocco. El e foarte muncitor, mai muncitor ca mine si acum plange pentru ca l-au durut cuvintele dumneavoastra. Si in timp ce noi muncim toata noaptea pana cadem de oboseala, dumneavostra stati si pictati pe marginea lacului si numai tzipatzi la noi." Brutarul-sef, insa, nu ii dadea nici o atentzie lui Charlie Chaplin. "Mi se pare revoltator!", mai spuse Charlie Chaplin si isi agita bastonul in aer. Atunci brutarul-sef ii spuse: "Esti concediat!". "Foarte bine!", raspunse Charlie Chaplin "Oricum vroiam sa-mi dau demisia pentru ca sunteti un om rau." Si inainte sa plece, impinse cu varful bastonului sevaletul, care cazu in lac. Atunci brutarul-sef, furios, se intoarse catre Charlie Chaplin care o lua la fuga. Brutarul-sef dupa el. Charlie Chaplin se sui intr-un copac. Brutarul nu putea sa se suie din cauza burtii prea mari. Scoase un pistol si tinti. Vazand pistolul, Charlie Chaplin se sperie de-a binelea, auzi o impuscatura si noroc cu o liana agatzata de o creanga. O apuca si cobori in viteza. Cazu fix intr-un cos de gunoi. Se ridica si privi alertat in jur. Nici urma de brutar. Se pare ca liana la dus destul de departe. Se scutura de praf, incerca sa-si aranjeze palaria, cravata si vazu ceva stralucind pe jos. Se apropie si vazu ca era un inel de aur cu o piatra mare, verde, care stralucea. Se uita in jur, nu era nimeni. Inelul era al lui. Putea sa il pastreze, sau sa il vanda si ar fi avut bani sa isi plateasca chiria pe un an intreg.
Printzesa pornise din nou prin parc. Nu stia unde sa mearga si cum sa faca pentru a afla unde e inelul. Se gandea ca ar trebui sa se intoarca acasa, pentru ca era foarte tarziu si peste doua ceasuri parintzii ei aveau sa se trezeasca. Manca bezele, caci gasise un copacel care in loc de fruncte dadea bezele si culese si ea cateva. Nu stia cum sa iasa din parc si ratacea pe alei. Il vazu pe Charlie Chaplin si vru sa-l intrebe daca stie cum se poate iesi din parc. Dar vazu inelul din mana lui si nu ii veni sa creada. Scoase un tzipat de bucurie, iar Charlie Chaplin se intoarse spre ea. Se privira ochi in ochi si atunci, din senin, se auzi o bubuitura si multe focuri de artificii, in toate culorile, aparura deasupra lacului. Charlie Chaplin era vrajit de frumusetea Printzesei, iar Printzesa se uita in ochii lui mari, negri si simti ceva ce nu mai simtise pana atunci, ca si cum ar fi plutit, asezata pe un fulg, printre nori. Charlie Chaplin ii zambi emotionat, se sprijini in baston incercand sa ia o atitudine galanta, dar bastonul se indoi atat de tare, incat Charlie Chaplin cazu in fund. Printzesa rase si simti ca nu vrea sa se mai desparta niciodata de el.
Printzesa si Charlie Chaplin se plimbau pe aleile parcului. Printzesei ii era frig, asa ca Charlie Chaplin ii dadu haina lui. Era plina de faina, iar cand Charlie Chaplin incercase sa o scuture, starni un nor de faina in jurul, isi ceru scuze, dar Printzesa nu se mai putea opri din ras. Charlie Chaplin ii povestea cum a fost dat afara de la brutarie si ce frumos era mirosul de paine calda, iar Printzesa ii povestea despre Craiasa Lacului si camera ei de gheatza si despre inelul cu piatra, mare, verde, pe care ar fi putut sa il aiba doar Printzul ei. Charlie Chaplin se bucura foarte tare cand auzea aceste cuvinte, caci se indragostise pana peste cap de Printzesa si nu mai vroia sa se desparta niciodata de ea. Nu stia nimic despre Craiasa Lacului sau inelul cu piatra verde, dar o asculta pe Printzesa cu atentie si incerca sa isi imagineze si el camera de gheatza si chipul bunicutzei intr-un vas cu apa. Nu ii venea sa creada ca el ar putea sa fie un Printz. Pana acum fusese un vagabond singuratic, fara prea mult noroc, dar acum o cunoscuse pe Printzesa si Charlie Chaplin nu se mai simtea un vagabond. Se simtea fericit.
Charlie Chaplin ii tot dadea Printzesei floricele mov, pe care le culegea din tufele din jur, fara ca aceasta sa vada. Printzesa se mira de fiecare data si credea ca buzunarul lui Charlie Chaplin e plin de floricele mov. Printzesa ii spuse ca pana dimineata trebuie sa ajunga la castel, pentru a-l prezenta pe Charlie Chaplin parintzilor ei. In scurt timp urma sa se faca dimineata, iar la rasaritul soarelui, vraja ar fi disparut.
Se grabeau amandoi spre castel, incercand sa gaseasca drumul spre iesire prin ceata cu miros de portocale. O caleasca trecu pe langa ei, iar Charlie Chaplin fluiera si caleasca se opri. Se cauta prin buzunare, scoase o moneda, i-o arunca vizitiului, deschise usa de la caleasca si o invita, politicos pe printzesa inauntru. Caleasca avea bancutze roz, moi, de plush, iar doi hamsteri cu sepcutze albastre si plini d funingine, puneau carbuni intr-o sobita mica ce dadea caldura.
Ajunsera la castel cat ai clipi, iar cand oprira in fata castelului, maimutzica in costum rosu de receptioner si cu chipiu, le deschise usa. Muzica de parada se auzea in continuare din strada, iar pe cer, toate stelele se aliniasera pentru a forma o stea uriasa, plina de stele.
Poarta castelului era inchisa si batura indelung pana cand cineva le raspunse. Era un melc batran, cu o lumanare, care le spuse ca el e portarul castelului, dar ajunge incet la usa pentru ca locuieste la ultimul etaj, in turn. Charlie Chaplin si Printzesa urcara o scara cu multe multe trepe pana ajunsera la camerele in care dormeau Imparatul de Verde si Regina lui. Batu la usa Reginei, dar nu primi nici un raspuns. Deschise usa si vazu ca prin camera pluteau tot felul de pesti colorati, prin aer, ca si cum toata camera ar fi fost un acvariu. Peretzii erau acum acoperitzi de oglinzi uriase, iar regina, intr-o frumoasa rochie verde, canta la pian. Printzesa ii povesti despre Copacul cel Batran, Craiasa Lacului, despre printzesa cu inel verde pe care o deseneaza in fiecare zi la scoala si despre Charlie Chaplin, de care ea s-a indragostit foarte tare. Ii spuse ca Charlie Chaplin are inelul, deci el e Printzul sortit pentru ea. Charlie Chaplin isi scosese palaria si era foarte emotionat de intalnirea cu Regina.
Mama Printzesei spuse: "Arata-mi, te rog, inelul.." si amandoua se intoarsera catre Charlie Chaplin. Acesta isi aminti ca inelul e la el si incepu sa-l caute prin buzunare. Nu il gasea, iar Printzesa incepea sa-si faca griji, caci fara inel, parintzii ei nu ar fi fost de acord cu casatoria. Charlie Chaplin se facuse alb la fatza caci credea ca a pierdut inelul. Cauta a doua oara si il gasi, iar Printzesa zambi bucuroasa. Atunci Regina intreba: "De unde ai acest inel?", iar Charlie Chaplin ii povesti cum a cazut din copac in cosul de gunoi si apoi cand s-a ridicat a vazut ca straluceste ceva pe jos si asa a gasit inelul. Regina zambi auzind aceasta poveste. "Voi va iubiti?", intreba Regina, iar Printzesa si Charlie Chaplin se uitara unul la altul, apoi dadura din cap ca da, iar Regina zambi din nou. "Atunci trebuie sa vorbim cu tatal tau.", mai spuse ea si deschise usa camerei, iar un peste portocaliu se strecura afara.
Intrara in camera Imparatului, care acum, pe timpul vrajii, avea expuse pe peretzi arme de toate felurile. Pistoale micutze cat o bricheta, grenade care aratau ca niste dovlecei, pusti de vanatoare cu doua, patru sau shase tzevi, arbalete cu sagetzi stralucitoare de otzel si un tun, cu cateva ghiulele asezate una peste alta, chiar langa patul Imparatului. Sabii de cavaleri, iatagane, buzdugane, topoare, toata camera era o mare expozitzie de arme, iar bratele candelabrul urias din mijlocul camerei erau acum niste serpi anaconda, care se innodau si se incolaceau tzinand felinarele in varful cozii. La capul Imparatului, o gorila ii facea vant cu o frunza de palmier. Printzesa era uimita de aceasta camera. Ziua, camera tatalui ei nu arata asa. Avea tablouri cu vaze cu flori pe perete, sau lanuri de grau in bataia soarelui, dar niciodata nu vazuse acolo un tun sau o gorila. Regele dormea. Regina il trezi si ii spuse ca Printzesa a fost la Craiasa Lacului si si-a gasit Printzul, iar acum vor sa se casatoreasca. Regele ii porunci gorilei sa-i aduca o ceshcutza de cafea. O bau, apoi se uita atent la Charlie Chaplin, masurandu-l din cap pana in picioare. Ii ceru sa ii arate inelul cu piatra verde, apoi spuse: "Acest inel nu este al tau. Esti un hotz de buzunare, iar acum vrei sa ne pacalesti pentru a te casatori cu Printzesa si pentru a lua jumatate din imparatzie. Uita-te la tine! Esti un vagabond si vrei sa te casatoresti cu Printzesa de Verde. Asa ceva nu este posibil. Nu sunt de acord cu casatoria voastra. Blocheaza iesirea!", ii porunci regele gorilei, iar aceasta se puse in fata usii. Lui Charlie Chaplin incepuse sa i se faca frica. Imparatul de Verde era incruntat si amenintzator. Regina statea in dreapta Imparatului si nu mai spunea nimic. Printzesa spuse: "Dar eu m-am indragostit de Charlie Chaplin, iar Craiasa Lacului mi-a spus ca oricine va avea acest inel, este sortit sa devina Printzul meu. Charlie Chaplin este sortit sa devina Printzul meu!", mai spuse ea cu lacrimi in ochi. "Eu vreau sa ma casatoresc cu Charlie Chaplin! Te rog, tata!". Printzesa il ruga in genunchi, dar Imparatul ramanea la fel de neinduplecat.
Ii facu un semn scurt sa se ridice si ii spuse: "Un vagabond? Printzul tau? Cu hainele pline de praf si gaurite? Unde lucrezi?", il intreba pe Charlie Chaplin. "La o brutarie..", raspunse acesta. "Mintzi!", spuse Imparatul. "Ai fost dat afara in seara asta de la brutarie pentru ca ai vorbit urat cu brutarul-sef. Eu sunt Imparatul de Verde si am urechi peste tot in Regatul meu." Atunci ochii lui Charlie Chaplin se umplusera de lacrimi. Se simtea umilit si neputincios. O iubea pe Printzesa, dar nu putea sa il convinga pe tatal ei sa fie de acord cu casatoria. "Va rog..", mai spuse el catre Imparat. "O iubesc..". Imparatul se infurie mai tare. Incepu sa strige: "Un vagabond? Un hotz de buzunare!?". "Nu sunt un hotz de buzunare!", izbucni Charlie Chaplin, iar Imparatul scoase lua un pistol facut dintr-un dovlecel si il indrepta spre el. "Liniste!", spuse Imparatul. "Acum vorbesc eu!", striga el si peretzii camerei se cutremurara. "Ea nu e o fata oarecare. E o Printzesa! Iar tu esti prea jigarit pentru ea. Uita-te la ea!" Printzesa stralucea in rochia ei alba, chiar daca obrajii ii erau rosii si din ochi ii curgeau lacrimi. "Acum uita-te la tine!" si il duse pe Charlie Chaplin in dreptul unei oglinzi. "Ai pantofii ruptzi, hainele murdare si uzate si privirea unui hotz. Nu esti de nasul unei Printzese. Esti mic de inaltzime si mergi cracanat. Ai mainile murdare si mirosi a paine calda. Esti un sarac, iar locul tau e pe strada, cu ceilalti saraci. Esti un lenes, de asta n-ai fost in stare sa aduni avere. Ai crescut pe strazi si ai fost dat afara din orice serviciu pe care l-ai avut pana acum. Nu ai nici un viitor. Iar pe Printzesa in nici un caz nu o iubesti! Ai venit sa ii furi mostenirea. Sa scapi de saracie!". Charlie Chaplin incepu sa isi agite bastonul in aer: "Sunt sarac! Sunt un vagabond! Am fost dat afara de peste tot pe unde am lucrat. Dar nu sunt un hotz! Si o iubeeeeesc pe Printzesa!!", racni Charlie Chaplin. Imparatul vazu ca o sfidare cuvintele lui Charlie Chaplin, ii lua inelul verde din mana si i-l dadu gorilei, apoi spuse: "Sa fie inchis in temnitza!".
Atunci gorila il lua pe Charlie Chaplin pe sus si il duse in temnitza. Printzesa plangea in hohote pe umarul mamei ei, dar Imparatul se arata neclintit in hotararea lui. Mai spuse: "Printzesa, eu nu iti vreau decat binele. Acest Charlie Chaplin nu e de vitza nobila. Mi-e si rusine ca l-am primit in castelul nostru. Un vagabond, un zdrentzaros. Printzul tau trebuie sa vina dintr-o familie buna. Sa aiba spada si mantie si un cal alb. Trebuie sa fie inalt si frumos, iar hainele sa ii fie impodobite cu fir de aur.", dar Printzesa plangea in continuare. Se gandea la Charlie Chaplin si ce suferintze avea el sa indure in temnitza. Atunci Imparatul ii spuse: "Printzesa, tu esti prea tanara si nu iti dai seama cand un om vrea sa te pacaleasca. Dar eu da. Acel inel apartzine intr-adevar Printzului tau. Dar Charlie Chaplin doar l-a gasit pe strada. Nu e inelul lui, iar adevaratul proprietar al inelului, cel care l-a pierdut, acum il cauta si te cauta si pe tine. Sunt sigur ca este un Printz demn de familia noastra, nu un cersetor. E o confuzie la mijloc. Printr-un accident, inelul a ajuns la Charlie Chaplin, iar tu ai crezut ca Charlie Chaplin e Printzul. Trebuie sa il gasim pe adevaratul proprietar al inelului, Printzul tau.. Daca insisti sa te casatoresti cu Charlie Chaplin iti vom lua mostenirea si te vom arunca afara din castel. Pe strada. Sa traitzi amandoi ca vagabonzii daca asta iti doresti.".
La auzul acesor cuvinte, Printzesei i se rupse inima in doua. Il iubea pe Charlie Chaplin, dar nu putea cu nici un chip sa il induplece pe tatal ei. Nu mai stia ce sa faca si nu mai intelegea nici ea al cui este de fapt inelul. Atunci Regina spuse mangaind-o pe frunte: "Tatal tau are dreptate. Adevaratul Printz doar a pierdut inelul, iar Charlie Chaplin l-a gasit... sau l-a furat! Trebuie sa il gasesti pe proprietarul inelului pana sa rasara soarele. Ursitoarele ti-au prevestit ca daca nu iti gasesti Printzul pana dimineatza nu il vei mai putea gasi niciodata, caci niciodata nu vei mai trai o noapte de basm ca aceasta. De dimineata vraja va disparea, iar tu vei uita tot si nu vei mai visa niciodata o printesa verde cu un inel mare, verde, caci Bucurestiul de Poveste se arata o singura data in viata unui om, atunci cand trebuie sa I se intample ceva cu adevarat special.", spuse ea uitandu-se la zatzul ramas in cescutza de cafea pe care o bause regele. "Printzesa.. noi nu iti vrem raul. Charlie Chaplin e un vagabond si nu poate fi un Printz. E sarac si nu e de nasul nostru. Mergi si gaseste-l pe adevaratul Printz si nu te lasa pacalita.", ii mai spuse Regina dupa care iesi din camera. Imparatul o lua de mana pe Printzesa si pornira spre caleasca pentru a-l gasi pe adevaratul proprietar al inelului. Printzesa era trista, dar se gandea ca poate parintzii ei au dreptate. Chiar daca il iubea pe Charlie Chaplin, ea era o Printzesa si poate Printzul ei intr-adevar pierduse inelul si acum il cauta.
Imparatul si Printzesa se suira intr-o caleasca trasa de doua pasari uriase, cu aripi de liliac si ciocul impodobit cu multe pietre pretzioase. Era caleasca regala si intr-o clipa Printzesa se trezi zburand pe deasupra Bucurestiului de poveste. In locul magazinului Obor vazu un mare cort de circ facut dintr-un material transparent, iar inauntru o multime de oameni se uitau cu gurile cascate la doi acrobatzi in roz care faceau salturi la trapez. Cartierul Stefan cel Mare devenise un desert cu dune de nisip aurii si piramide inalte, traversat de beduini calare pe camile, iar deodata prin fata lor, in zbor, trecu chiar Aladin pe covorul fermecat, impreuna cu frumoasa lui Jasmine. Piata Victoriei era plina de farfurii zburatoare si o multime de omuletzi verzi, micutzi de inaltime si cu niste ochi foarte mari, albastri, roiau in jurul lor, iar cladirea Guvernului era acum o baza intergalactica, construita dintr-un metal stralucitor, sub forma unei sfere imense. Dealul Mitropoliei era un munte plin de pesteri intunecate in fata carora oameni primitivi, pictatzi pe fatza si imbracatzi in piei de animale dansau in fata focului cu sulitze in mana. Apoi vazu un rau si o cascada in coasta muntelui, unde mai multi dinozauri, mai mari sau mai mici, venisera sa bea apa. Cand ajunsera deasupra Casei Poporului, Printzesa vazu o cometa cu o coada lunga, verde, trecand chiar pe langa caleasca lor, iar cand se uita in jos, nu-i veni sa-si creada ochilor. Casa Poporului era acum un ghetzar imens pe care se puteau vedea cateva igluuri, casele eskimoshilor. Ningea cu fulgi uriashi, asa cum Printzesa nu mai vazuse niciodata. Eskimoshii pescuiau la copca, dar sunt alungatzi de o familie de ursi polari care le fura saculetii cu peste. Doua foci se odihnesc pe gheatza rece, iar Mos Craciun tocmai iese din casutza lui de lemn cu sacul plin de cadouri In fatza ei, Printzesa vazu aurora boreala. Tot cerul era plin de culori: mov, albastru, verde, galben, toate culorile pareau a curge in valuri pe cer. Mai incolo, Gradina Cismigiu devenise o gradina chinezesca, cu temple ale lui Buda, pagode si chinezi in kimonouri albe facand gimnastica pe marginea lacului. Printzesa il intreba pe Imparat: "Unde mergem?". "La Oracolul din Cascada Fermecata.", raspunse acesta. "Oracolul ne va spune cui ii apartine inelul si il vom gasi pe Printzul tau!". Dar Printzesa se gandea la Charlie Chaplin si la cat de mult l-au durut cuvintele parintzilor ei.
Intre timp, Charlie Chaplin era in celula lui friguroasa cu o ghiulea legata de picior. Ar fi fost bezna in jurul lui, daca una din cele doua luni de pe cer nu si-ar fi trimis razele printr-un gemuletz acoperit de gratii. Charlie Chaplin isi impartea celula cu doi sobolani batrani si fara dintzi si un paianjen urias care isi tesuse panza intr-un colt. Era frig, iar Charlie Chaplin se ghemuise pe pat, doua scanduri putrezite. Se gandea ca sigur dragostea va invinge, dar nu gasea nici o scapare din aceasta situatie. Printzesa era departe, cautandu-l pe proprietarul inelului, Printzul ei adevarat, iar el era in aceasta celula, intemnitat de Imparatul de Verde si Regina lui. Simtea ca doar dragostea lui pentru Printzesa conteaza si nu hainele sau bogatzia, dar ii era rusine ca nu era decat un vagabond, un pierde vara. "O Printzesa e o fiinta miraculoasa", se gandea Charlie Chaplin, "iar eu sunt doar un...", apoi isi sterse lacrimile si trase aer in piept. "O sa se intoarca si o sa ne casatorim", isi spunea el dupa aceea. "Ba nu. O sa putrezesc aici in temnitza asta si no sa-i mai vad niciodata ochii aceia minunati", "Ba o sa se intoarca si o sa fugim impreuna sa traim pe malul oceanului.", "Ba nu. Inelul acela nu era al meu. L-am gasit din intamplare. Nu e inelul meu. Ea nu e Printesa mea.. ". Astfel se framanta Charlie Chaplin in celula lui si atat de tare il coplesira gandurile incat lesina.
Incepu sa viseze ca cineva loveste cu putere in usa temnitei lui. In vis, temnita din castelul Imparatului de Verde era o sala lunga luminata de o parte si de alta de torte. De-a lungul peretilor se puteau vedea armuri stralucitoare, din argint, asezate ca intr-o expozitzie. Ghiuleaua inca ii atarna de picior lui Charlie Chaplin. Incerca sa mearga pana in capatul salii, cat mai departe de usa si observa ca ghiuleaua devenise usoara ca un balon. O intepa cu unghia iar ghiuleaua se desumfla. Se auzi o lovitura mai puternica decat toate celelalte si usa se facu bucatele. Inauntru navalira o multime de purici uriasi. Charlie Chaplin se ascunsese dupa una dintre armurile stralucitoare si nu intelegea ce vor aceste fiinte de la el. Puricii aveau opt picioare, capul mic si negru, iar in varful capului doi clesti micuti, ca niste cornite. Erau imbracati in verde ca niste soldati de comando si erau inarmati cu bate de baseball. Incepura sa strige cu voce foarte subtire "Chaaaarli Chaaaapliin...", "Chaaaarli Chaaaapliin...", dar lui Charlie Chaplin ii era frica sa iasa din ascunzatoare, caci puricii pareau pusi pe fapte rele. Unul dintre purici se uita printr-un binoclu cu infrarosu si deodata spuse: "E dupa cavalerul acela!." Atunci, toti puricii se repezira in acea directie, iar Charlie Chaplin incerca sa vorbeasca cu ei: "Stati! Nu am facut nici un rau! Opriti-va...". Dar puricii se apropiau din ce in ce mai amenintatori. Isi dadu seama ca nu se poate discuta cu ei si ca daca vrea sa mai scape cu viata trebuie sa le tina piept.
Vazand ca nu mai are nici o alta sansa, Charlie Chaplin isi lua bastonul si se arunca asupra puricilor uriasi. Atat de repede se misca incat de fiecare data cand unul din purici incerca sa il loveasca, Charlie Chaplin parca disparea din fata lui si puricele se trezea lovind alt puric. Puricii nu se asteptasera ca Charlie Chaplin sa le faca atatea probleme. Acum erau toti plini de cucuie. Se uitau la el mirati si se stransera toti in centrul salii. Incepura sa loveasca cu batele de basebal in podea, iar expresia lor era din ce in ce mai fioroasa. Se apropiau cu pasi mici de Charlie Chaplin, fara sa-l scape din priviri si bateau din ce in ce mai tare in podea. Unul dintre ei zise: "In numele Imparatului de Verde, trebuie sa-ti facem felul." Apoi porunci: "Puuriiici! La ataaac!" si puricii pornira ca din pusca. Charlie Chaplin se retrasese intr-un colt intunecat al salii sa-si traga sufletul. Cand ii vazu pe purici venind spre el incepu sa isi invarta bastonul atat de repede incat parea ca are in mana o elice. Inchise ochii si se arunca asupra puricilor cu atata fortza incat ii imprastie pe acestia ca si cum ar fi fost niste popice. Se uita inapoi. Puricii zaceau lesinati, aruncati peste tot prin sala uriasha, iar unul dintre ei se agatase de un cui de care era prins tabloul lui William Shakespeare. Incerca sa iasa din acea sala, dar vazu ca este suspendat in aer, la zece centimetri deasupra pamantului. In orice directie ar fi incercat sa mearga, sa sara, sa faca tumba, ramanea pe loc.
In acest timp, Imparatul de Verde si Printesa ajunsera la Oracolul din Cascada Fermecata. Cascada era pe locul pe care ziua se afla Gara de Nord. Sinele de tren devenisera rauri, iar Gara, o mare cascada involburata in care se revarsau toate aceste ape. Apa involburata facea spume albe, stralucitoare si Printesa vazu pestisori de aur sarind si facand tumbe in toate directiile. Apoi vazu caleasca fermecata trasa de doi vulturi uriasi, indreptandu-se chiar spre miezul cascadei. Il intreba pe Imparat: "Tata, unde mergem?", "La Oracolul din Cascada Fermecata...", raspunse el si incepu sa rada. Apoi, din apa, aparu ca un balon urias de sapun, care inghiti caleasca. Trecura prin apele involburate, dar nu se udara deloc, pentru ca balonul ii protejase. Acum suprafata lui lucioasa reflecta zeci de curcubee si totul in jur parea scaldat intr-o lumina puternica, galbena, ca si cum acolo s-ar fi gasit insusi soarele. Balonul se sparse si Printzesa vazu ca pluteau deasupra unei paturi de nori albi, creti si pufosi. Cand se uita in sus, vazu intr-adevar soarele, stralucind neasemuit de puternic, pe un cer intunecat, iar printesa isi dadu seama ca acela e Cosmosul. Privi in dreapta Sorelui si vazu toate planetele, aliniate. Caleasca ateriza si se cufunda in interiorul unui nor alb si pufos. Pe un scaun micut, la o masuta la fel de mica statea aplecat un batranel cu o barba alba foarte lunga. Batranelul scria ceva pe o foaie si nu baga de seama cand caleasca ateriza chiar in spatele lui. Imparatul si Printesa coborara din caleasca, dar nu indrazneau sa il deranjeze, caci batranul parea foarte concentrat. Imparatul de Verde tusi, iar batranul se intoarse spre ei mirat. "Marite Oracol, care citesti in stele si toate rosturile lumii le cunosti, vin in fata ta cu o mare rugaminte si imi cer iertare pentru ca te deranjez.", spuse Imparatul cu capul plecat. "Te ascult Imparate de Verde.", raspunse batranul si isi aseza creionul pe masuta. "Marite Oracol, ea este fiica mea, Printzesa de Verde si in aceasta noapte este sortita sa isi intalneasca Printul. A cunoscut lumea de basm care prinde viata noaptea, pe strazile Bucurestiului, si a inteles ca noi ne traim jumatate de viata in vis si jumatate in realitate. Acum este destul de mare pentru a se casatori, dar inelul pe care ar fi trebuit sa il aiba Printzul ei, a fost furat de un vagabond...". "Stiu tot...", spuse batranul zambind si ii facu un semn Imparatului de Verde sa se opreasca. Apoi adauga: "Toate pasarile care au trecut pe aici pe sus, numai despre povestea asta mi-au vorbit. Cu Printesa de Verde si Charlie Chaplin.", mai spuse el amuzat. "Da, numai ca Printesa mea s-a indragostit de acel vagabond si...", il intrerupse Imparatul. "Nu.", se incrunta batranul. "Ti-am spus ca stiu tot si te-am rugat sa ma asculti. Pentru ca este o fiinta miraculoasa, Printzesa de Verde e sub protectia mea de ani de zile. Eu i-am trimis greierii care ii canta noaptea inainte sa adoarma si tot eu visul cu Printesa Verde cu inel mare, verde. Destinul ei e important pentru mine, caci sufletul ei e cel mai curat din tot regatul. Peste mii de ani rostul ei e sa devina o pasare verde, iar cantecul ei va fi asa frumos, incat oamenii se vor imbuna si vor pune capat tuturor razboaielor din lume.". Imparatul de Verde si Printesa erau uimiti de intelepciunea batranului. "Dar sa revenim in prezent", mai spuse Oracolul si zambi din nou. "Acum iti vei cunoaste Printzul. E totul scris aici.", si batranul le arata foaia pe care scria mai devreme. Era plina de calcule si formule din care Imparatul de Verde si Printesa nu intelegeau nimic. Batranul insa zambea linistit. Batu usor, de doua ori, cu creionul in masa. Imparatul si Printesa se trezira din nou in caleasca, intrand in castelul Verde printr-un gemulet, caci caleasca devenise mai mica decat o musculitza, atat de mica, incat nici nu se putea vedea cu ochiul liber.
Inaintau pe holurile castelului, prin sala oglinzilor venetiene si prin sala de bal, cu loc pentru orchestra, ring de dans si un candelabru facut din cele mai stralucitoare cristale. O forta nevazuta impingea caleasca spre o destinatie necunoscuta. Imparatul de Verde si Printesa nu mai stiau ce sa creada si asteptau sa vada ce urmeaza sa se intample. Apoi caleasca cobori scarile intunecate care duc spre temnita, ocoli panzele de paianjen in care ar fi putut sa ramana blocata si intra printre gratii in celula in care era inchis Charlie Chaplin. Cand il vazu, Printesa simti ca inima ii bate atat de tare incat ar putea sa ii sara din piept. Scoase un strigat de bucurie, pentru ca Charlie Chaplin era viu si nevatamat, dar Imparatul se incrunta si Printesa, rosie in obraji, incerca sa isi ascunda emotiile. Caleasca inainta prin aer chiar spre Charlie Chaplin, care era intins pe jos, doborat de un fel de febra care ii facuse fruntea sa transpire, zvarcolindu-se si visand acel vis in care fusese atacat de purici.
Deodata caleasca prinse viteza si se infipse ca un ac in dreptul inimii lui Charlie Chaplin. Strapunse usor pielea si intra. Acum, Imparatul de Verde si Printesa pluteau spre inima lui Charlie Chaplin. Parea o planeta mare, rosie, pulsand incontinuu ca o toba uriasa. Era inconjurata de vene si artere traversate de sange si care luminau ca niste neoane. Intrara in inima lui printr-un tunel lung, rosu, cu peretii plini de acadele colorate ca niste curcubee. In interiorul inimii lui Charlie Chaplin era o caldura foarte placuta si in surdina se auzea o muzica de pian despre care nu iti puteai da seama din ce directie vine. Apoi tunelul cobora brusc, iar caleasca prinse atata viteza incat Imparatul si Printesa crezura ca or sa se prabuseasca. Aterizara pe un deal verde, cu multi fluturi jucausi, iarba deasa si papadii. Mai incolo, pe deal, incepea o padure, iar mai la vale printesa vazu un garduletz de lemn si o stana de oi. Apoi in dreapta vazu o turma de oi behaind si pascand iarba linistite si cativa mielusei care se fugareau si se tot impiedicau . In departare se puteau vedea cateva casutze, cu flori in curte, vitza de vie si pomi plini cu fructe. Din cand in cand se auzea cate o vacuta sau un latrat de caine. Deodata, din spatele lor, aparura o multime de copii, cantand. Facura un cerc in jurul Imparatului si al Printesei si cantau despre o printesa care poate vorbi cu pasarile: "Cip Cirip, spuneau pasarelele/ Da, da, da, spunea Printesa".
Astfel arata inima lui Charlie Chaplin. Ca un sat, langa un deal. Imparatul de Verde se inseninase la fata. Ii placeau si lui aceste locuri, aerul curat, mirosul ierbii, adierea calma de vant, iar copiii cantau cu atata bucurie sub soarele de vara incat indrazni chiar sa zambeasca cu un colt al gurii. Caleasca decola din nou, ca la un semn, iar acum se indrepta catre sat. Ateriza in fata morii a carei elice ruginita se invartea lent. Imparatul si Printesa coborara din caleasca si intrara inauntru. Pe langa pietrele mari pentru macinat grau, in acea moara se mai afla un cuptor mare pentru paine si o banda pe rulmenti, care ar fi trebuit sa duca aluatul pregatit in cuptor si sa il scoata de acolo cand s-a copt si a devenit paine calda. Dar intreg acest sistem era oprit. Bucatelele rotunde de coca asteptau zadarnic sa fie duse in cuptor. Banda era nemiscata, iar cuptorul nu avea foc. Pietrele de moara nu macinau, iar elicea, miscata de adierea vantului, scartaia din toate incheieturile. Cercetand curioasa imprejurimile, Printesa descoperi un iepuras dormind langa un soi de manivela. Iepurasul avea pe cap o sapca pe care scria "Iepurasul-Brutar". Parea ca doarme un somn adanc si viseaza un cosmar, caci se rasucea pe toate partile si isi ascundea capusorul intre labute. Prin somn iepurasul spunea: "Sunt iepurasul brutar din inima lui Charlie Chaplin... Fiecare painitza coapta aici inseamna un zambet, o amintire frumoasa, un gand bun… Charlie Chaplin e foarte trist acum… Nu mai pot sa coc... Aud cum scartzaie elicea morii… Mecanismul e oprit si nu am putere sa il pornesc…Sunt ametzit… Ma simt slabit… De fiecare data cand vreau sa ma ridic vad in imaginatzia mea o printzesa verde cu un inel, mare, verde si deodata simt cum ma lasa puterile… Charlie Chaplin nu se gandeste decat la Printzesa Verde cu inel mare, verde si nu vrea sa mai faca nimic fara ea… Fiecare turta ar trebui sa fie un gand bun... Sunt molesit...". Iepurasul tacu, iar Printzesa il lua in bratze si incerca sa il trezeasca, dar iepurasul parea lipsit de viatza. Printzesa se sperie putzin, dar vazu doua lacrimi curgand din ochii iepurasului. “Iepurashule, sunt eu, Printzesa Verde. Nu-ti fie frica. Il iubesc pe Charlie Chaplin si vreau sa ma casatoresc cu el. ”
Atunci, ca prin minune, Iepurashul lua mana Printzesei in mana lui si trasera amandoi, cu putere, de manivela. Se auzi un "clic!", banda pe rulmenti incepu sa se miste si flacari mari izbucnira in cuptor. Imparatul, care in acest timp inspectase cu atentzie fiecare coltz al brutariei spuse: "Sunt curios ce gust are painea facuta in inima lui Charlie Chaplin..." si lua prima turta rumena care cazu in cos. Musca cu pofta, caci toate aceste aventuri ii facusera un pic foame si deodata stramba din nas si scuipa painea afara. Spuse: "Aau! " si incepu sa se tina de o masea. "Are pietre in ea", spuse Imparatul, dar cand se uita mai bine, vazu inauntru turtitei inelul cu piatra mare, verde pe care doar cel sortit sa fie Printul Printesei de Verde, ar fi putut sa il aiba.
"Acum fugiti inapoi la caleasca, caci peste 5 minute noaptea se sfarseste si nu veti avea timp sa faceti nunta!", spuse iepurasul cu sapca de brutar, care intre timp se trezise si invartea voios cateva paini in cuptor, miscandu-se dintr-o parte in alta in pasi de dans. Printesa era cea mai fericita. Nu mai intelegea cum s-au potrivit toate aceste lucruri, dar se bucura ca se va casatori cu Printul ei, Charlie Chaplin. Imparatul tinea strans in mana turtitza cu inelul inauntru si desi nici el nu intelegea cum au fost posibile toate astea, avea acum dovada ca Charlie Chaplin nu furase inelul, ci il avea in inima. Si acum il considera pe Charlie Chaplin un vagabond, dar stia ca nu poate sa incalce cu nici un chip vointa Oracolului din Cascada Fermecata, cel care i-a adus pana aici, in brutaria din inima lui Charlie Chaplin.
Caleasca zbura cu viteza gandului afara din inima lui Charlie Chaplin, iesi pe nas si deodata crescu la marimea normala, spargand unul dintre peretii temnitei. "Poruncesc sa vina toata lumea aici! Nu mai avem timp!" racni Imparatul de Verde cu o voce extraordinar de puternica. Imediat in temnita aparu Regina, Sfetnicii cei mai de seama ai Imparatul, un muzicant cu o vioara si Gorila regelui aducand pe o pernutza rosie inelul cu piatra mare, verde. Charlie Chaplin deschise un ochi si fu surprins sa vada caleasca trasa de vulturi uriasi, Imparatul, Printesa, Regina si tot alaiul, in temnita lui care acum avea un perete daramat. De afara se auzi cantatul cocosului, iar pe cer se zarea, ca printr-o crapatura, lumina zilei care incepea. "In fata acestei solemne adunari va declar sot si sotie!", se grabi Imparatul sa rosteasca, punandu-i Printesei pe deget inelul cu piatra mare, verde. Atunci, de emotie, lui Charlie Chaplin ii zbura pur si simplu palaria de pe cap. Soarele se vedea rasarind prin gemuletzul zabrelit. Printesa il imbratisa pe Charlie Chaplin, iar el o saruta si deodata le crescura, aripi mari cu pene albe verzi si roz. Se luara de mana si falfaind din aripile lor ca doi ingerasi, zburara din castel, printr-o fereastra deschisa. Si au trait fericitzi pana la adanci batranetzi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
