Reportofon-piesa

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 4 aprilie 2005 22:30:00]

Intuneric. Pe fundal se aud sunete amestecate: rasete, oftaturi, planset de copil, soapte. Apoi se continua cu melodia Hare Krishna (Placebo). Lumina e difuza, diminuata ca intensitate. Se deschide cortina. Este adus un pat pe roti. Lumina isi mareste intensitatea. Pe pat sta o tipa turceste si se uita pe tavan. Se intinde. Se ridica din pat. Merge impleticit pana la masuta, isi pune un pahar cu apa pe care il varsa, se impiedica de masa si ramane pe jos. Vocile se aud tot mai tare. Se aude inregistrat pe reportofon : « Mi-e frica sa mai vorbesc. Mi-e frica sa mai vad ce vad si sa nu stiu daca chiar vad sau mi se pare ca vad. Asta e o inregistrare facuta azi, acum, pe un reportofon care se tot blocheaza. Mai conteaza data ? Conteaza ca-i acum. Si conteaza ca daca auzi asta inseamna ca nu mai sunt…sau ca am pierdut caseta, ceea ce nu-i cazul, pentru ca sunt extrem de atenta cu detaliile astea… »
Lumina se stinge. Pe fundal incepe sa se auda « Pure Morning » (Placebo). Lumina se aprinde din nou. Tipa e in pat. Se ridica in picioare.Isi pune castile la urechi si se ridica in picioare in pat. Apare maica-sa.

Mama
Io nu mai rezist in ritmul asta cu tine, fato ! Aseara iar ai ajuns tarziu, nu stiu unde umblii, nu stiu cu cine, nu stiu nici macar…

TIPA(ascultand muzica la casti)Lasa-ma, ti-am mai zis ca nu-ntelegi nimic niciodata… Si nu ma crezi niciodata, asa ca de ce sa-ti mai spun?

MAMATu nu te uiti la tine ? Arati rau, tre’ sa-ti faci analize, ceva… Nu-mi place deloc. Ai o viata dezordonata. Ce-o sa te faci tu in viata ?Zi-mi…

TIPAO sa fac ce-o sa-mi placa, nu ?... daca nu, ma duc la cules de cirese amare in Norvegia.. Hai gata... parca intarziai la serviciu…

MAMA
O sa-ti nenorocesti viata, asculta-ma pe mine.. Si nu mai…

TIPAMama gata !!!

MAMANici un gata !

[Ii suna mobilul tipei. Raspunde.]

TIPANeata mah ! Da… Acum un sfert de ora sau ceva..

MAMAVorbesc cu tine..

TIPAPa, mama… !

MAMATu ti-o faci cu mana ta…

[maica-sa iese]

TIPADa bey, tocmai a plecat mama. Da, vine diseara sau ceva.. Nu, nu ma duc. M-am certat cu el…ne-am despartit… Da, eu. Intotdeauna eu sunt de vina. Mnuu…nu m-am plictisit…adica…ma rog.. cam asa ceva.. Hai la mine. Acum !! Auzi, stai la 2 blocuri distanta si ti-e lene sa mergi… ? Hai… te-astept.

[mai face ceva intre timp]

[apare mike aducand corespondenta. Se uita prin ea, face misto de nu stiu ce carti postale, apoi vede o scrisoare. Tipa o deschide. E d la fostul ei prieten care se sinucisese. Mai spre final afla ca de fapt murise de supradoza, iar faza cu sinuciderea trebuia sa fie o farsa. Fumeaza cu mike si incepe sa vada chestii… faze gen metamorfoza combinate cu sunete si miscari ciudate. Cateva referiri la reportofon. De aici lucrurile incep sa fie vizualizate de public din perspectiva ei.]


[final simetric. Dupa o doza mult prea mare se duce la paharul de apa si cade. Se aude de pe reportofon « iar mi s-a blocat reportofonu’…s-a bloca… nu… s-a … nu vreau sa…sa … blo…s-a.. », in timp ce pe fundal pe perete sunt proiectacte poze cu diverse persoane si situatii din halucinatiile ei… tot mai repede si mai repede..pana cand totul se face negru.»]

cadre halucinante:
tipa sta in pat. Ridica cearsaful si incepe sa-l sfasie. Im prim-plan, personajele din mintea ei apuca alt cearsaf si il sfasie simultan, pe masura ce-si spun replicile.
cele doua personaje stau intinse pe jos, pe niste scaune rasturnate si vorbesc->moment calm al piesei. In momentele mai tensionate isi schimba brusc pozitia. Picioarele sunt ridicate spre sus si se misca ritmic.
Alt pasaj cu cearsaful. Referire la aparente si la faptul ca daca ar intra cineva in camera ar crede ca a ajuns la sanatoriu. „Daca toti oamenii s-ar imbraca intr-o zi in alb, pamantul ar deveni sanatoriu?” „Miresele au rochie alba fiindca-s nebune?” De ce sunt nebunii albi?”
Pasaj cu cerul. Cele doua personaje stau spate in spate si se uita in sus. Fredoneaza o melodie. O fredoneaza si Tipa.