sâmbătă, 6 decembrie 2008

Sufocarea

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 12 iunie 2004 22:55:00]

E cald, atat de cald incat nu pot sa respir...ma sufoc. Respir din ce in ce mai puternic, parca vrand sa absorb tot oxigenul din incapere... Imi simt plamanii umpluti bine, dar nu simt gustul, racoarea. Deschid ochii. Imi iau capul in palme..si incerc sa ma calmez. In intuneric se contureaza forme ciudate. Ma uit in jur, dar nu recunosc nimic. Din nou am senzatia de sufocare... parca tot aerul a disparut dintr-o data, fugind pe usa. Merg clatinandu-ma spre geam si il deschid... Scot capul pe fereastra si sorb cu o pofta de neoprit aerul de dupa furtuna. Raman atarnata pe geam cu ochii spre cer. Aud un scartait de fereastra. Cineva a mai deschis geamul. Trebuie sa fie turistul celalalt... Oare si el se sufoca, sau l-a deschis pur si simplu?...

Nu stiu cat timp a mai trecut. Imi e frica sa ma intorc in pat...imi e frica sa nu plece din nou aerul si sa revina senzatia de disperare. E o stare atat de ciudata! Ca atunci cand te ineci. Cand eram mica, am mers o data la „garla” cu bunicii mei. Ma scaldam in Moldova. Aveam vreo cinci-sase ani. Si tin minte ca erau multe pietricele in apa care imi gadilau talpa...si nu puteam sa stau in picioare, pt ca daca ma lasam cu toata greutatea, „gadilatul” se tranforma in „intepat” si era destul de dureros. Si tot mergand eu asa, in maini, am constatat la un moment dat ca nu mai pot atinge fundul. Asa ca am vrut sa revin in picioare, dar nu am putut pentru ca m-am simtit intoarsa pe o parte... Si am inghitit apa, si mi s-a parut ca a durat o vesnicie. Eram prinsa in valurile apei, si nu mai aveam nici un fel de control. Si vroiam sa scot capul ca sa respir, dar nu puteam. Si vroiam sa tip, dar parca amutisem. Dadeam din maini cu groaza. Intrasem in panica.

Daca nu m-ar fi scos cineva repede, probabil ca as fi intrat in soc din cauza disperarii.
O senzatie similara am avut acum. Aceeasi sufocare ce pare sa dureze la infinit, chiar daca nu tine mai mult de cateva secunde. Simt cum ochii incep sa se inchida, iar imaginile se distorsioneaza. Totul pare incetosat, si plin de fum inecacios. Ca in desert.

Niciun comentariu: