lrc

[Location: Vera's computer

Type: Rich Text Format Document

Created: 5 ianuarie 2003 22:01:00]

TIPURI DE GREŞELI SINTACTICE


Exemple:

1. "Copilul aparţine de familia lui."

2. "Utilizarea de pastile poate provoca greţuri."

3. "Ne vom ridica contra la duşmanii noştri."

4. "Casa lui este vizavi cu Palatul Telefoanelor."

5. "Soluţia la care am optat părea cea mai bună."

6. "El suferă cu stomacul."

7. "Am o obligaţie la ea."

8. "Mă duc ca să văd ce se întâmplă."

9. "Îţi doresc ca să ai un an bun. "

10. "În seara celei de a cincea zi a apărut criminalul."

11. "Să se prezinte câţi mai mulţi oameni interesaţi."

12. "Distrugerea a mai multor diguri ne pune în pericol."

13. "Când te-am văzut, eram să mă înec de uimire."

14. "Mâncarea care am mâncat-o ieri..."

15. "Îl învaţă la prostii."

16. "Răspund la cine mă întreabă."

17. "Dă bani la copiii tăi dacă vrei să te iubească."

18. "Fata la care i-am povestit totul..."

19. "Discuţia decurge în camera alăturată."

20. "Vreau să te verific dacă ai învăţat."

21. "Ea compătimeşte la durerea lui."

22. "Îi place de Maria."

23. "Toţi am luat la cunoştinţă ce ai făcut."

24. "Fumatul îi cauzează la plămâni."


Vom încerca să depistăm ce "cauzează" apariţia greşelilor de tipul celor prezentate mai sus. În primul rând, nerespectarea recţiunii: sunt neglijate restricţii cazuale
( Ex. 1: acuzativ în loc de dativ- "Copilul aparţine familiei lui."
2: acuzativ în loc de genitiv- "Utilizarea pastilelor…"
3: acuzativ în loc de genitiv- "… contra duşmanilor noştri" ),
restricţii prepoziţionale
( Ex. 4: corect- " …vizavi de Palatul Telefoanelor "
5: corect- "Soluţia pentru care am optat…"
6: corect- "El suferă de stomac"
7: corect- "…obligaţie faţă de…" ),
restricţii conjuncţionale
(Ex. 8: corect- "Mă duc să văd…"
9: corect- "Îţi doresc să ai un an bun. ").
Apoi, nerespectarea acordului
( Ex. 10: corect- "În seara celei de a cincea zile…"
11: corect- "… cât mai mulţi oameni"
12: corect- " Distrugerea mai multor diguri"
13: corect- " …era să mă înec de uimire").
Exemplul 14 ilustrează una dintre cele mai frecvente greşeli, şi anume omiterea prepoziţiei "pe" din "pe care" (prepoziţie folosită pentru distingerea obiectului direct de subiect şi pentru evitarea omonimiei create de identiteatea formelor de acuzativ şi nominativ).
Exemplul 15 arată realizarea prepoziţională a obiectului secundar.
16- exemplu preluat din "Sintaxa grupului verbal" de Gabriela Pană Dindelegan, ilustrând rezultatul a două transformări succesive: o trensformare relativă, urmată de o transformare de suprimare a nominalului ( "Răspund la cine mă întreabă." ).
Realizarea prepoziţională a obiectului indirect este ilustrată în exemplele 17 şi 18.
În cazul exemplului 19, greşeala este provocată de înlocuirea circumstanţialului obligatoriu ( care ar fi marcat, în cazul acesta, o determinare modală ) cu un circumstanţial facultativ.
La exemplul 20 avem de-a face cu realizarea obiectului secundar printr-o formă a pronumelui personal.
21- nerespectarea relaţiei de interdependenţă dintre verb şi obiectul direct.
22- realizarea prepoziţională a obiectului direct.
În cazul exemplului 23, greşeala e probabil provocată de o confuzie dintre două grupuri verbale distincte ("a aduce la cunoştinţă" şi "a lua cunoştinţă").
24- greşeala poate fi explicată fie prin confuzia dintre verbul "a dăuna" şi verbul "a cauza", fie prin nerespectarea relaţiei de interdependenţă dintre verb şi obiectul direct ( mai precis, obiectul direct este suprimat; în locul său, apare un obiect prepoziţional.)

dupar

[Location: vera's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 6 decembrie 2003 00:33:00]

CU CE AM GREŞIT DE FAPT SE ÎNTREBA

când soarele mai avea puţin şi începuse să
se rostogolească peste frunţile bombate
ale copiilor din jur
cu ce am greşit când am lipsit unde s-a întâmlat
fisura, dezlipirea, unde.
unde s-a întâmplat când am început mai întâi să
le urăsc feţele
pentru că nu mai erau nişte feţe adevărate
pentru că trebuia să le zâmbeşti tot timpul
deşi cineva în creierul tău se agăţa cu
toată puterea şi striga nu mai zâmbi
nu!!!! nu mai zâmbi, te rog, te rog nu mai zâmbi
dar bine, doar vorbim ştii bine că
aşa se întâmplă de fiecare dată
şi se strecura către ieşirea din bar
şi se bucura de stelele de crăciun agăţate
de-a lungul străzii
pentru că dintr-o dată ele, doar ele,
făceau totul atât de firesc atât de real
adierea vântului vântul de iarnă
şi atunci îţi venea să râzi şi râsul tău
sănătos
se auzea până la marginea oraşului
şi oraşul se liniştea şi mergea la culcare.





ei visează în cutii. apartamentele lor îi apropie.
ei stau ca şi cum ar sta într-un mare pat, mamă peste tată, tată peste fiică, fiică peste
fiu doar că asta se numeşte apartamente
şi apartamentele sunt bune pentru că te fac să te gospodăreşti.

poezie pentru schizofrenici. nu, nu mai apuc să
termin duşul ăsta. nu simţi, nu simţi cum aburul se adună din ce în ce mai mult şi
mai

de fapt, duşul este partea cea mai fericită a zilei.





cine dracu eşti, m-am întrebat în timp ce mă prefăceam că te sărut
cu limba şi îmi plimbam mâinile pe gât, pe gâtul tău,
cine m-a învăţat să mă port aşa de ce nu mă sperii nici măcar puţin
de felul ăsta de a mă săruta la rece cu tine
la rece la rece
la rece
oricât mi-aş fi repetat-o oricât mi-aş fi spus
nu puteam opri sărutul ăla
pipăiam pe sub tricoul bun mişcări
circulare sau cum naiba se cheamă
iar situaţia ne bagă apoi şi ploaie şi muzică şi ţigări
şi nici dacă toţi oamenii ar fi murit nu m-aş simţi aşa tristă.




tu citeşti. tadzio. tu eşti atât de singur încât de-abia acum m-am gândit dacă
m-aş putea pune vreodată în locul tău. eu vorbesc şi când vorbesc eu, taci tu, cu un fel de zâmbet
dar eu nu îţi spun lucruri adevărate
şi mi-e ruşine când
îmi spui lucruri adevărate
care te interesează şi eu mă simt aşa de găunoasă în jurul acestor tâmpenii de
întâmplări adică pe marginea lor
mă simt ca dracu din cauza lor
m-am obişnuit să ies cu alţi oameni, oameni care nu contează.
şi ce dracu să vorbim? eu mă gândesc dacă nu sunt cumva penibilă când
te ascult adică
dacă nu s-ar putea vedea că nu te ascult pentru că
dacă tu îmi spui lucruri pe care nu le ştiam mă simt pur şi simplu aşa, ca o ţaţă.
ca o proastă. şi în jur totul se prăbuşeşte exact ca un décor prost încleiat, adică
a ţinut la ăla, şi la ăla, şi la tine pur şi simplu nu mai ţine.
orice ar fi e prost. doar unele momente ăn care după ce ămi zic că ar trebui să mă gândesc
ca şi
cum deja m-aş fi îndrăgostit de tine, doar atunci devine mai uşor totul mai uşor de…

printumic

[Location: Vera's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 30 aprilie 2003 16:53:00 ]

Scena 1. Se trage cortina. Pe scenă sunt două scaune. Pe unul stă George, pe celălalt stă Barna. Scaunele sunt cam la 3 metri unul de altul. George şi Barna nu îşi vorbesc, nu se privesc (decât puţin, cu coada ochiului, fiecare făcând eforturi vizibile de a nu fi observat de celălalt ).

Întuneric.

Scena 2. Andreea, Smaranda, Catinca, Alina sunt întinse pe jos, cu spatele. Muzică. Încep să se trezească- mai întâi o mână, apoi cealaltă, se ridică, se întind, se întorc. Sunt nişte flori foarte cochete, foarte pisicoase, foarte fresh. Se aranjează, se privesc, se bucură de fiecare mânuţă şi de fiecare picioruş şi de fiecare degeţel. Pe această “aranjare” a lor, intră Barna. Trece printre ele, le priveşte, se opreşte la Andreea.
FLOAREA: De-abia m-am trezit… Sunt îngrozitor de neprezentabilă…
FLORILE: Neprezentabile…
MICUL PRINŢ: Dar sunteţi atât de frumoasă!
FLORILE: Nu-i aşa?
FLOAREA: Şi m-am născut o dată cu soarele!
FLORILE: Daaaaaaaaaaa…
FLOAREA: Ce mă fac dacă vin tigrii?
MICUL PRINŢ: Pe planeta mea nu există tigri. Şi apoi, tigrii nu mănâncă iarbă.
TOATE ( sărind în picioare ) : Eu nu sunt o iarbă…
MICUL PRINŢ: Iertaţi-mă.
FLOAREA: Nu-mi pasă de tigri. Am patru spini cu care să mă apăr. Aş vrea să mă feresc însă de curenţii de aer. ( Celelalte flori sunt deja înapoi jos. ) Să faceţi bine să-mi aduceţi un glob de sticlă. Trebuie să fiu protejată. ( El s-a dus după glob. Îl opreşte- schimbare. ) M-am purtat ca o proastă. Ei bine, da, te iubesc. Te rog să mă ierţi. Nu sunt chiar atât de răcită. Aerul proaspăt al nopţii are să-mi priască. Eu sunt o floare…

Întuneric

Scena 3. Scena goală. Intră George, cu un scaun. Îl pune pe scenă, se aşează pe el.
GEORGE: Oamenilor mari le plac cifrele.
Intră Smaranda cu un scaun. Îl pune, se aşează.
SMARANDA: Când vorbesc despre un nou prieten, ei niciodată nu întreabă:
( Intră Catinca, are un scaun, îl pune pe scenă, se aşează ) Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac lui mai mult?
CATINCA: Dar câţi ani are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui? ( Pe replica ei, George iese. Intră Alina, cu un scaun. Îl lasă undeva în stânga scenei- primul plan- şi se aşează în locul lui George, grăbită fiind să le spună celorlalţi ceva. )
ALINA: Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu muşcate la fereastră, cu porumbei pe acoperiş… ( SMARANDA şi CATINCA nu au absolut nici o reacţie. Blanc total. )
CATINCA: Am văzut o casă care costă 100.000 de dolari. ( Pe replica ei intră şi George, cu un calculator micuţ în mână. Intră socotind. )
TOŢI ( În afară de G. ) – reacţie la ce a zis Catinca- “Aaaa”, “Oooo”…
( George mai rămâne un timp, calculând. Apoi are şi el reacţie- “Aaa…”. Se opreşte în dreptul Alinei, care i-a furat scaunul. )
GEORGE: Aaa, iată un supus! ( O dă la o parte pe Alina de pe scaun şi se aşează. Smaranda e lângă el. )
SMARANDA: Iată un admirator!
GEORGE: Eu sunt un rege!
ALINA: Eu beau! ( O dă la o parte pe CATINCA de pe scaun.)
CATINCA: Eu, în 54 de ani de când mă aflu pe planeta asta, n-am fost deranjată decât de trei ori. Prima oară, acum 22 de ani…
GEORGE ( către Alina ) : Datina la curte nu îngăduie să caşti când e regele de faţă.
ALINA: Nu pot să dorm. Eu beau.
GEORGE: Atunci cască. ( Alina nu cască. ) E o poruncă! ( Ţipă la ea- Alina se sperie şi se ridică în picioare, fără să-şi dea seama. Catinca se aşează repede în locul ei. )
CATINCA: Acum 22 de ani m-a deranjat un cărăbuş. A picat aşa, Dumnezeu ştie de unde. A doua oară, acum 11 ani, am fost deranjată din cauza unei crize de reumatism. Eu nu fac mişcare. Eu sunt un om serios.
SMARANDA ( către GEORGE ) : Loveşte-ţi palmele una de alta. ( George aplaudă. Smaranda se ridică în picioare şi face o plecăciune. Alina se aşează în locul ei. )
GEORGE ( furios, către Alina, care râdea de el ) Îţi poruncesc să bei!
ALINA: Beau.
GEORGE: De ce bei?
ALINA: Ca să uit.
GEORGE: Ce să uiţi?
ALINA: Că mi-e ruşine.
GEORGE: De ce ţi-e ruşine?
ALINA: Mi-e ruşine că beau.
( Ieşirea se face pe replicile astea. Ies toţi. Rămâne scaunul cu care a intrat Alina, şi pe care l-a lăsat în stânga. Secvenţa cu scaunul e aşa: Scaunul e întors cu spatele la public.La replica “Eu sunt un om serios”, intră Micul Prinţ, se aşează în spatele scaunului. Publicul nu îl va vedea decât eventual în momentul în care începe să deseneze şi să lipească foi de hârtie pe speteaza scaunului – astfel încât să se vadă ce e desenat. Nu se vede atât Micul Prinţ, cât multe foi împrăştiindu-se în stânga şi în dreapta şi răsărind din spatele scaunului. Pe ultima foaie e desenată o stea.)
MICUL PRINŢ ( din spatele scaunului, după ce au ieşit toţi ) : Dacă te-ai îndrăgostit de o floare care se găseşte pe o stea, ţi-a drag, noaptea, să te uiţi pe cer. Toate stelele sunt înflorite.

Întuneric.

Scena 4. Pe scenă e George, înconjurat de foarte multe foi. Desenează febril, mult, se aude muzică, la un moment dat se aude o voce de radio.
VOCEA: Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm într-una, timp de şase luni, cât ţine mistuitul.

George desenează şi mai febril, emoţionat, agitat, deja nu mai desenează pe hârtii, ci direct în aer. Când termină desenul ( în aer ), se uită în culise, face semn cuiva. Din dreapta ( direcţia în care face semn ) intră Catinca, iar din stânga intră Smaranda,în acelaşi timp cu ea. Catinca are în mână o ţigară neaprinsă, Smaranda are o pălărie. George îi arată desenul Catincăi. Aşteaptă reacţia. E gata să o prindă pe Catinca în braţe, dacă leşină. Catinca nu are nici o reacţie.
GEORGE: Nu vă sperie foarte tare desenul meu? Un şarpe boa care a înghiţit un elefant!
Catinca “trage un fum” din ţigara neaprinsă. Ea şi Smaranda se apropie foarte mult de George. Catinca mimează că suflă fum.
SMARANDA ( suflând fum adevărat de ţigară ) : De ce m-ar speria o pălărie desenată? ( Îi pune lui George pălăria ei pe cap.)

Întuneric.

Scena 5. Pe scenă e întinsă o pânză cam de o jumătate de metru lăţime. ( Întinsă nu pe jos, ci perpendicular pe scenă ). În dreapta, Micul Prinţ, care va asista la tot spectacolul. Din spatele pânzei apare o păpuşă ( din aceea care se pune pe mână ca o mănuşă ). Muzică. Apare şi a doua păpuşă. Relaţie între ele, joc. Una pleacă, cealaltă suferă. Cealaltă se întoarce, prima îi întoarce spatele. Cea care a fugit o sărută, prima îi dă una în cap. Apoi se îmbrăţişează, apoi iar se bat. Micul Prinţ reacţionează la jocul lor, strigă, face galerie, se supără, se bucură. La un moment dat, intră George. Se uită la păpuşi. Ia una dintre ele şi o aruncă. Rămâne o mână dezorientată. Se opreşte muzica. George sărută mâna ( e foarte sigur pe el, dandy, cuceritor.) Pânza cade. Alina se ridică în picioare, emoţionată, şi îi sare de gât. Aruncă cealaltă păpuşă. Iese împreună cu George. Micul Prinţ culege păpuşa de pe jos. Se uită la ea, o întoarce pe toate părţile, o pune pe mână.
MICUL PRINŢ ( către păpuşă ): Bună seara. ( răspunde, cu vocea schimbată, ca din partea păpuşii ) Bună seara. ( El ) Pe ce planetă am ajuns? ( Păpuşa ) Pe pământ. Ai ajuns pe pământ. ( El ) Priveşte la planeta mea! E chiar deasupra noastră. ( ( Păpuşa ) E frumoasă. ( El ) Eşti un animal ciudat. Subţire ca un deget… ( Păpuşa ) Sunt însă mai puternic decât degetul unui rege. Pe acela, pe care-l ating eu, îl redau pământului din care a ieşit. Aş putea să te ajut într-o zi, dacă-ţi pare rău după planeta ta.

Întuneric.

Scena 6. Pe scenă sunt florile, întinse, cu spatele la public. Toate ridică, încet, foarte încet ( şi sincron ) câte o floare. Se aude, pe bandă, un vânt foarte puternic. Florile se mişcă uşor pe vânt. Intră Micul Prinţ.
MICUL PRINŢ: Bună seara.
FLORILE: Bună seara.
MICUL PRINŢ: Cine sunteţi voi?
FLORILE: Noi suntem florile.
MICUL PRINŢ: Vai! Mă credeam înavuţit cu o floare fără de seamăn, şi iată că n-am decât o floare de rând. ( Pe replica lui, mâinile au coborât. S-au ridicat fără flori şi cu pumnul strâns. Pumnul se deschide şi cad foarte multe petale. )

Întuneric.

Scena 7. Pe scenă sunt două scaune. Pe unul stă George, pe celălalt stă Barna. Scaunele sunt mult mai aproape decât în prima scenă. Relaţia dintre cei doi e cu totul alta. Stau degajat, se privesc. Ca şi cum până acum au vorbit.

Întuneric.

Scena 8. Pe scenă e o masă. Aşezaţi la ea- Catinca, George, Smaranda. Pe masă, o vază cu o floare. Un vas cu monezi. George vine cu bani. Catinca şi George se privesc. Moment de tăcere. Se privesc în ochi. Ea îi spune ceva ( pe mut ). Ca să iasă bine, trebuie să muşte mai mult cuvintele, să le spună mai răspicat. Replicile nu trebuie să fie lungi şi nu trebuie să fie dramatice, gen familie cu probleme. Trebuie ceva de genul:
CAT: “Auzi, ochelaristule, dacă mai vii la mine cu bani din ăştia, o să zbori de aici.”
G: “ Numai paraşutele zboară, draga mea, ştii lucrul ăsta mai bine decât mine. Paraşuto!”
CAT: “Ochelaristule!”
G: “Paraşuto!”
CAT: “Ochelaristule!” şi tot aşa. Trec prin toate registrele de enervare şi furie. Cât durează momentul cu muzica, rămân privindu-se în ochi. Nu în stop-cadru, ci doar privindu-se atât de intens şi cu ură, încât ai impresia că o să izbucnească în orice moment.
Smaranda a ajuns în faţă, cu floarea. Se joacă cu ea. În clipa în care se ridică în picioare, începe muzica. Intră Barna şi Andreea. Câteva secunde de dans. George şi Catinca se privesc în ochi. George ia vasul cu monezi şi îl trânteşte. Se opreşte muzica. Smaranda se sperie şi fuge. Andreea se sperie şi fuge. Barna dă să plece, Catinca îl opreşte.George pleacă spre dreapta. Rămâne acolo, aproape de ieşire, cu spatele la Catinca. Din culise iese o mână care îi întinde o jachetă. Pe dialogul Vulpe-Micul Prinţ, G. merge spre Catinca încet, cu spatele, îmbrăcând jacheta. La ultima replică a Catincăi, a ajuns lângă ea. Cat. ştie că G. se apropie, ştie că în clipa în care va fi lângă ea, nu va mai putea vorbi cu Micul Prinţ. Paşii lui George sunt punctaţi de un sunet din culise. Poate ar mai avea să-i spună încă de o sută de ori mai multe lucruri decât reuşeşte.
C.: Bună ziua.
B.: Bună ziua. Cine eşti tu? Eşti tare frumoasă.
C.: Sunt o vulpe.
B. : Vino să te joci cu mine. Sunt atât de trist…
C. : Nu pot să mă joc cu tine. Nu sunt îmblânzită.
B: Ce înseamnă “a îmblânzi”?
C. : Înseamnă “a-ţi crea legături”.
B. : A-ţi crea legături?
C. : Desigur. Tu nu eşti pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul.
B. : Încep să înţeleg. E undeva o floare… Mi se pare că m-a îmblânzit..
C. : Se prea poate… Pe pământ întâlneşti tot soiul de lucruri.
B. : O, dar nu e pe pământ.
C. : Pe altă planetă?
B. : Da.
C. : Te rog, îmblânzeşte-mă. Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.
B. : Ce trebuie să fac?
C. : La început, vei sta departe de mine, uite aşa. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine… ( George e lângă C. Se întoarce brusc cu faţa la ea. Catinca tace. George îi oferă braţul. Catinca îl ia de braţ. Ies împreună prin stânga. George stinge lumina.)
Întuneric. Se aude sunetul monezilor din vas. Se aud acorduri de vioară. Se aud sunete rupte, fluierat, fâşâit, un ritm. Flash de lanternă pe faţa Alinei: “ Planeta de pe care venea micul prinţ era asteroidul B-612.” Flash de lanternă pe faţa Smarandei: “ Când ajunse pe pământ, se miră foarte mult. ” Toţi ( în întuneric ) : “Ce planetă caraghioasă, se gândi el.” Flash pe faţa lui Barna :” Oamenii de pe meleagurile tale cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină şi tot nu găsesc ceea ce caută. Şi totuşi ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare.” Flash pe faţa lui George. El mimează că vorbeşte, se aud vocile celorlalte fete : “ Nu din întâmplare, aşadar, în dimineaţa când te-am cunoscut, te plimbai de unul singur la mii de leghe depărtare de orice aşezare omenească! Te întorceai la locul căderii tale pe pământ!” Flash pe Andreea, care cântă la vioară. Se aude vocea lui George: “Nu pot să car cu mine trupul ăsta, a zis micul prinţ. E prea greu.” Flash pe faţa Smarandei: “ Te vei uita la stele, noaptea, a zis micul prinţ. Pentru tine, oricare dintre ele va fi steaua mea.” Flash pe faţa Catincăi : “ Va fi atât de frumos, a zis micul prinţ.”

Scena 9. Se aprinde lumina. Pe scenă, două scaune lipite unul de altul. Pe unul din ele stă George. Pe celălalt nu stă nimeni.

HAPPY

[Location: Alice Monica's computer

Type:Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 13 ianuarie 2003 11:18:00]


:)
happy
:(
sad
;)
wink
:D
big grin
;;)
batting eyelashes
:-/
confused
:x
love struck
:">
blushing
:p
tongue
:*
kiss
:O
shock
X-(
angry
:>
smug
B-)
cool
:-s
worried
>:)
devilish
:((
crying
:))
laughing
:
straight face
/:)
raised eyebrow
O:)
angel
:-B
nerd
=;
talk to the hand
I-)
sleep
8-
rolling eyes
:-&
sick
:-$
shhh
[-(
not talking
:o)
clown
8-}
silly
(:
tired
=P~
drooling
:-?
thinking
#-o
d'oh!
=D>
applause