sâmbătă, 6 decembrie 2008

Ascuns in strada

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 18 martie 2004]

E miezul noptii. Doisprezece fix!!...si tocmai mi-am amintit de dentist! Eram in salonul de asteptare si ma uitam la oamenii din jurul meu care pareau atat de distanti... Nici nu se priveau intre ei, si , daca o faceau, era in asa mod incat sa isi exprime superioritatea.. Mi se pare incitant sa observi comportamentul oamenilor in situatii ca acestea... Dar nu asta vroiam sa zic. Eu stateam, analizandu-i si plictisindu-ma ptk nu aveam cu cine sa vorbesc...urasc sa tac din gura... Si atunci s-a intamplat ceva curios si inedit pt mine, pt ca era prima oara. E destul de greu de explicat de la ce a pornit totul, pt ca nici macar eu nu imi dau seama, dar mi-am eliberat mintea...si am vrut sa vad care sunt primele cuvinte care imi trec prin cap atunci in momentul enervant de asteptare prelungita. Si le-am notat in memoria telefonului. Recent am dat peste ele... din greseala.
Acum stau si le citesc... Oare ce era in capul meu atunci? Gest, putere, orb, negru, plan, lalea, perdea, zambet, tarait, privire, teama, lovitura, pictura, iluzie, parcare, evolutie, memorie, nuanta, tipar, gol, zgomot, zbucium! Aparent nu au nici o legatura intre ele, si totusi mintea mea s-a gandit in aceasta ordine la ele. Nici macar nu am stat sa meditez...cuvintele veneau de la sine...iar cand se opreau...se termina seria. Dupa un timp de asteptare, in care nu mai imi amintesc bine ce am facut, am revenit la acest „joculet”. Urmatoarea serie de cuvinte a fost: jonglat, bile, padure, grija, teama, ren, frig, dezamagire, lista, nedrept, preot, asteptare, nerabdare, joc, luminite, ring, zbarnait, urs, somn, aparenta, cor. La fel: unele se leaga intre ele, dar nu au nici o legatura evidenta cu restul continutului... Curios...incerc sa imi dau seama...care este elementul care declanseaza, incerc sa gasesc o explicatie cat de mica dar....
Ce-ar fi sa fac asta si acum? Sa vedem: dechid geamul, se face frig...stau putin fara sa ma gandesc la nimic si... Parbriz, vointa, lampa, miros, hambar, bezna, nor, silueta, confuzie, ignoranta, talaz, urlet. Gata! S-a oprit seria. Acum stau sa ma gandesc la ele...si cred ca incep sa inteleg, desi nu sunt sigura. Dar chiar daca as reusi , intr-un final, sa aflu misterul...la ce m-ar ajuta? Nu! Nu vreau sa-l aflu! E mai captivant asa! ...uneori e mai placut sa nu stii anumite lucruri, ca sa reusesti sa fii fericit... Si totusi, in anumite situatii trebuie sa ai unele certitudini, altfel confuzia devine din ce in ce mai obsedanta....lucrurile o iau putin pe o traiectorie care este uneori putin departe de realitate, se formeaza anumite stari si senzatii, in urma acestor interpretari gresite si...in cele din urma...totul se incheie cu o senzatie fara nici un sens, care te indispune si te face sa meditezi indelung... Apoi, scapand de euforia momentului iti dai seama ca te-ai pripit.si ca de fapt nu era atat de tragic...si din contra, era exact invers...numai ca amplificarea unei situatii..sau a unor senzatii...nu e niciodata benefica... Teoretic pare mai mult decat simplu, dar practic... niciodata nu se intampla cum ai vrea sa se intample. Asta nu e neaparat rau, aduce elementul surpriza, imprevizibilitatea, mai „pipereaza” putin rutina care s-ar instaura daca toti am face intotdeauna exact ceea ce ne-am planificat, dupa un program fix, speriindu-ne de orice alt lucru care nu e prevazut in „agenda”... Nu asta inseamna sa fii o persoana echilibrata. Dar deja intru pe taramul conceptelor complexe.care, in fond, difera de la persoana la persoana....
Lasand asta la o parte, imi amintesc ca nu e prima data cand patesc asa ceva! O data, eram bolnava...e posibil sa fi avut si febra...si eram la scoala, parca in ora de engleza. Si imi rasunau in cap 2 cuvinte: tundra si termita!! Pe langa faptul ca ma enerva fiecare zgomot din jurul meu, devenisem irascibila din cauza starii proaste si a febrei, probabil, nu puteam sa scap de cuvintele astea 2!! Si ele kiar ca nu au nici o legatura, in afara de faptul ca incep amandoua cu T!Curios... cine stie ce semnificatii si simboluri ezoterice, care nici prin cap nu imi trec, se ascund in spatele lor??
Am adormit cu capul pe tastatura...acum m-am trezit. Imi amintesc vag ceea ce am scris, ca prin vis. In acelasi timp, sunt prea adormita ca sa recitesc. E ciudat: nu stiu cand am adormit, nu imi amintesc daca am visat ceva....tot ceea ce simt e senzatia. Intotdeauna m-am gandit cum se poate exprima cel mai bine o senzatie...si nu am aflat raspunsul. Poate o sa il aflu maine pe strada sau in autobuz, de obicei acolo se intampla cele mai importante lucruri. Fiind in continuu contact cu oamenii, mintea lucreaza de doua ori mai repede si astfel descoperi lucruri noi... privite si dintr-o alta perspectiva.

(18 martie 2004)

Niciun comentariu: