textedinmydocuments

ore de noapte

2011-05-04T05:57:00.000-07:00

1 mai, la 05:24:16 AM a avut loc un cutremur intre light si moderat.
pentru putine secunde s-a miscat tot. credeam ca mi se pare
am mers automat sub o usa. cutremurul se oprise.
a fost atat de scurt incat atunci cand mi-am dat seama ce s-a intamplat m-am panicat, apoi creierul meu a inceput sa secrete multa serotonina.

href="http://earthquake.usgs.gov/earthquakes/dyfi/events/us/c000331k/us/index.html">

scenario-16%20apr[1]

2009-05-14T03:15:00.000-07:00

[Location: Andreea Vede's computer

Created: 14 mai 2009 10:58:11

Type: Rich Text Format Document]

16 aprilie 2009

GET OUT OF MY/Mai
Draft

[Sarah is 23.]

Short frames:

A: So, how's your boyfriend?
S: I don't have a boyfriend.
A: How is that?
S: I don't know, i just don't have one.
**

B: How is Andrew doing?
S: I don't know, we havn't spoke in a while.
B: What do you mean?
S: We are not together anymore.
B: I can't believe it! You 2 seemed like..
S: I know, but.. c'est la vie.
**

(intruducing)
C: This is Sarah, Andrew's girlfriend.
S: Actually not anymore. We are not together anymore.
C: Since when?
S: Well a few months ago..and..yeah..it's..
C: I'm so sorry, he hasn't mentioned anything to me..
S: He havn't spoke with anybody lately, but he has a new girlfriend and they're getting married.
C: No way.
S: Yes. And they know each other for 3 months. Isn't that cute?
C: And how are you?
S: I'm doing my things, and now i have time for many others..
**

(in the club, upon a wall, they are watching other people dancing)
Andrew: Excuse me, do you..have a boyfriend?
Sarah: Igh, nope. (pause, he is surprised he waits for her to tell something more but she doesn't) Do you have a girlfriend?
Andrew: No, i don't.
Sarah: Ok...
Andrew: Ok..
**

Betty: You should meet somebody; in your circle of friends you won't find anything; you need to meet new people. Let me take you out with some of my working colleagues and who knows?
Sarah: No.. No NO. I don't do that. A don't want blind dates, fixed dates and other...i'll just find someone. Alone.

Fade to going out with the people we mentioned before.
They go to bowling and then Tom offeres to bring Sarah home, with his car. He kisses her, they kind of make out in his car.

After a while..
Sarah: I just don't like him. The only thing i like about him is the way he kisses me, and i believe he is some kind of gipsy or something because he is very dark and he has really curious friends that do some illegal things so...
he is not tall
he is not smart.
aaaaaaand he wants to meet my parents! And i only know him for ONE WEEK! I mean what the fuck?! What the fuck is wrong with ... this...thing?!
**

Betty: do you still think of him?
Sarah: sometimes, when i'm really alone but.. he was the right guy, he was..smart and good looking and he loved me BUT he loved me too much.
Betty: so, you still think of him?
Sarah: only when i compare the men that i meet with him. i can't help doing that, it's terrible for me. but i do it. and i keep on doing it. it sucks..
**
Sarah (saying this to Betty)
OH MY GOD, i'm so in love! He is an artist, a painter.. I just met him last night and he is fucking perfect. We talked till 4 am in a club and we drank red wine and it was WOOW, i mean, he is ...he is just what i need. and now i'm waiting for him to call me. i hope he does. cause we kissed and we kissed and we talked and i really would like to start something with him.
**

(on the phone) Yes..hi honey, he is taking me to meet his mom, yeah, outside the city. I should probably introduce him to my parents, right? I don't know..i mean..i'll see. I know i know him for one month, but we've been toghether each day.
**

(in the park with Betty)
Sarah: I can't believe it, it's the sex, i mean he just can't finish. And while we are doing it he really needs to concentrate. And then his penis is small again. Pam pam. I really can't do it anymore. I don't wanna call him an impotent or something but really now, he makes me feel very unatractive. I mean come on.. And we are doing it in ONE position for 2 weeks: the misionary. What the fuck? And the thing is that his penis is reallly big, and i've had some orgasms, so he can do it, but he doesn't want to diversificate. It's like, i don't know what to do.

Betty: Leave him.

Sarah: I don't know, maybe i'll wait, cos he has such an energy

Betty: And he is such an impotent

Sarah: Oh, come on..it happened a few times. maybe he is stressed up.
**

(other time with Betty)
My parents hate him.
they said that if i don't break up with him they would...i don't know...but it sounded really scandalous.

**
George and Sarah
S: : I know you since the first class, we can't do this, it's like..you are my childhood friend.
G: But we could try, i've always liked you. did you know that when you were little me and other boys from the school followed you till home? to see where you live? And one day, i went there alone and i met your grandpa. And he said "What are you doing here?" And i said "I'm looking for Sarah" and he said: "Well sarah is not home now." and i ran away.
S: I can't believe you did that, oh my god, you are crazy. but i don't feel it's right, you have a girlfriend.
G: she is not from this town, we see each other once a month, come on..
S: well, we could do it, as an experiment, ok? like...a...deal or something. Like an experiment.
G: Ok.
S: Pfff..ok..
sex at his place.
sex in his car.

Off (voice)
SARAH: [therapy like]

i must be some kind of narcicist artist.
but i'm also o BOOM BOOM person, with enthousiasm and energy, i'm funny and most of my friends are..men.boys.guys. i hang out with guys. and they all wanna fuck me. except for the gay-ones. they all flirt with me, and i can see that, but i can't help it cos it's flattering. really. but know, all this shit has become a huge bullshit.

i've had my first boyfriend at kindergarden.
his name was alex. he had a really short hair. i stopped liking him when he kissed the tallest girl from our group - she looked like a model or something.

number 2: Andrew. he was my classmate and my deskmate. he had big blue eyes, with curly dark hair and he was the smartest boy from our classroom. me and him had the brightest results at math and literature and grammar. But one day my mum told me he was ugly. Actually i heard her talking on the phone with some friend, and she told her that Andrew was ugly and that he looked like a frog. Next day at school i looked at him and he really looked like a frog so i broke-up with him. (which i regreted several times) He vas a Virgo.

number 3: Brian. We were in the same classroom. He was really talented in math. I went out with him to make Andrew make up with me, which he didn't. I broke up with him when he tried to kiss me with the tangue and i looked at him and he was really grosse. He was a Capricorn.

number 4: Andrew. This was another Andrew from my class room that was so good in football. We argued a lot, and i absolutely adored that. My mom liked him because his mother was some medical nurse. And his father was very funny. She knew that from those meetings with parents and teachers. We were togeher for 4 times, i always broke up with him because...he became weak and puppy-dog. And i wanted him to remain boyish..and to keep on arguing with me..teasing me.. But when we were together he became romantic and weak and as i said, i didn't like that. So, i've had number 4 for 4 times in school.He was Taurus.

number 5: Highschool. Chris. He was great and smart and fucking rich. And very tall! (the tallest guy i've ever dated)And he loved me. At least that's what he said.He asked me to marry him when i was 15, but i refused. I broke up with him because i had no physical attraction. I don't know why, we didn.t have the chemistry. He tried to convince me to have sex but..nothing happened. Actually i broke up with him because i felt in love with Bob. He was a Scorpio.

number 6: I almost forgot about Bob because i only dated him 2 or 3 weeks. I met him in a camp, he was bigger than me. And we had some wonderful time there but when we got back to our life and friends i discovered that he was boring. So, i broke up with him and i tried to make up with Chris. But it didn't work. He was an Aquarius.

number 7: Sam was an painter. Really talented. Aquarius.But he smoked a lot of pot and he experimented all kinds of drugs. And my parents hated him. And we had some bad sex. Aquarius.

number 8: I don't wanna talk about Andrew that much. He was a singer, he was medium tall, and solid, with green eyes and beared. Capricorn. We had sex. A lot.

number 9: My childhood friend, George. It started like an experiment, he liked me since the 1st grade so..we fucked. 2 times. it was ok, but the way he was doing it was so similar to Andrew(8) that it was weird. Then we stopped doing sex but we continued to hang around, peck, hug and talk about all kind of things. He was a Leo.

number 10: Timothy. Scorpio.Tim was 3 years older than me, actually 4. He was brown haired, with brown eyes and had some amasing lips. And he had some artist-like preoccupations so i really really liked him. I really liked kissing him. We were together for a few months, I broke up with him because i stoped liking him. kind of weird.

so here we are now..
I met a guy. Andrew. Yep, another Andrew, what the fuck is wrong with me?

***

Appartement. 2 rooms. Sarah just woke up, she only has a towell on her body, she goes make some tea, while the tv is on vh1. she is dancing.
phone: Hello mister. Yes i just woke up. I know i'm gonna be late. I wanna kiss you..you left so early. Did i? I don't remember kissing you this morning, i think i was dreaming or something. Hm..
Andrew: You're adorable. And funny, and you have a fantastic body.
Sarah: Oh come on, get back to work.
Andrew: ok, goodbye.
Sarah: good bye mister

***

someone knocks on the door. she openes. there's a girl with a luggage.
Sarah: Hello..?
Anna: Hey! (she lookes around confused) I'm looking for..Andrew?
Sarah: he is not here right now..he is working. Ihm.. Sorry, who are you?
Anna: Iigh, oh yeah, sure, i am Anna, his fiancee?
Sarah: Ou. Anna from Holland..?
Anna: Yes Anna from Holland, i didn't realise he wouldn't be home, i mean i was so anxious to see him, i didn't even tell him that i was coming. i wanted to make a surprise.
Sarah: well..you did..
Anna: Can i come in..?
she comes in.
sarah is stressed out.

Anna: I wasn't expecting to find a woman here. i thought we waited for me.
Sarah: he did. He did wait for you half an year, 6 months, where the fuck were you? You said you're going back to Holland to take all your things and move here and you never said a word. And know what the fuck are you doing here after one year?
Anna: Don't get mad. I had some problems, i didn't want him to know. But now i solved them and..i didn't expected for you to be here.
[pause]
Sarah: Ihg, do you love him?
Anna: Yes, of course.
Sarah: Cos i think he loves you too. Even though..
Anna: How do you know that?
Sarah: I asume. he, i mean.. he never told me, so i guess it was kept for you. actually you don't have a fault, but i kind of hate you. and there's nothing i can do about it. because for a long time, in my live, things were really working and i had plans, and you know, i never make plans but know that you're here and this shit will became a huge bullshit and i feel that somehow somewhere it was...[pause] It doesn't matter, If you wanna eat something there's the fridge, but you probably already know where the fridge is cause you lived here.

Sarah goes to take a shower. all of her movements are robotique. se washes her teeths repetitively, then she puts on her make up, a dress, she takes a big bag where she puts some underware, a deo-spray, her parfume, her make-up bag. And she leaves.
She gets into her car, she starts driving and she is just about to enter in a car with 2 little babies on board. She freaks out, apologize, she gets off the car and she takes a taxi to the train station.
she takes the train and stops in some town.
she just walks down the street. she closes her mobile phone.
she is just sitting.

***

Sarah: So?
Andrew: You wouldn't like me if you knew me.
Sarah: How is that?
Andrew: It doesn't matter.
Sarah: You always tell me nothing, you know? Nothing about your job, nothing about..we don't kiss in public we don't do anything in public.
it's just that i dont't understand. i could've have any man in that room that night, any man, and i chose you. i don't know why i did that, i really don't know. but i did choose you. and you keep on ignoring me and acting like nothing happened. i had 2 targets: 1. to kiss you, 2. to fuck you. And all of these two are done, so my mission in accomplished right now. I can handle your truth, you can call me and tell me that you wanna fuck or something. You dont't HAVE TO do anything. I don't need romance and roses and long walks. But just say something, stop being so indifferent.
Andrew: I really care about you.

***

Sarah:
That night, before you went to sleep you told me you didn't want a relationship. And then you felt asleep. You probably don't remember cause you were drunk. But i do. And i accepted it.
And then, the night we argued, your friend Robby came to me and said: Come meet my girlfriend.
And then he said: "Claire, this is Sarah, Andrew's girlfriend!"
GIRLFRIEND?
Ou come on, how is that? How could i be your girfriend when we don't do what a couple is supposed to do?
i just don't get it anymore.
and you are not 18 anymore. you are not 20. not even 23.
you are 26. just think about this.

***

Sarah:
you called her.
you miss her.
i can handle things around here, but i can't handle your things. from your mind.
you don't know what you want. you really don't.
and i am tired.
of waiting.
and the thing is you know nothing about me; if i dissappear tommorrow you have no idea where to find me. you don't know my friends, you don't know my favorite places.
and you don't have any idea what i've been through till now. and i won't tell you.
but you have no idea
no idea at all...
you only know tha brighside..the me being fabulous, happy and dynamic and creative and jumpy and smiling and optimistic.
because that's what i wanted you to know.
the truth is so fucking far far far away and you just have no idea.

tolerate ur shit- maturitate 2009

2009-05-02T13:26:00.000-07:00

[Location: Vera's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 14 ianuarie 2009 01:01:07 ]

Joakim - Peter Pan Over The Bronx

David Bowie - A Better Future (Remix By Air)

Amy Winehouse - Back To Black (Live At Glastonbury 2008)

MATURITATE 2009

te porti ca un copil nesatul de care tot tu
trebuie sa ai grija
te porti ca si cum nu te-ai sti
de atata vreme

atat de des in ultimele patru zile
a trebuit sa te tolerezi ca pe un batran
care se pisha pe el
asha devin si sentimentele de dezgustatoare

uneori

sentimentele
sunt
niste
excitatzii
ale terminatziilor nervoase,

uneori niste excremente
de care trebuie sa te stergi pe pantaloni cand nu te vede nimeni

sau doar o boala rara cu care uneori te dai mare sau
o boala rara de care uneori profiti

ca sa te apropii de oameni si sa ii parazitezi si pe ei de sentimentele lor;

*

acum pot sa scriu leje pentru ca
n-am consumat nici un fel de escitante
si atunci creierul meu eventual se poate escita doar de la idei
dar nici asta, pentru ca
e tarziu si intr-un fel ma pregatesc sa ma bag in pat
am bagat si un lemsip de gripa

deci daca ai grija sa nu te esciti asa aiurea poti s-o scoti
la capat chiar bine chiar leje lejer de vara

ce parca atunci cand te futzi in cort mai conteaza
vara nu se pune asa zicea vlad t.

deci
daca nu se pune nu se pune

plm

i-am zis lui mark acum cateva zile ca ma deranjeaza
aceasta atitudine a oamenilor towards me
nici nu stiu de unde am scos o chestie asa inteligenta

am zis ca ma deranjeaza aceasta atitudine de simpatie si tolerantza
pe care oamenii mi-o aplica
wow
da
profund

*

da, deci simtzurile
se escita cum vor ele si
mai ales in functzie de ce bagi
cand esti singur acum chiar nu mai conteaza
predica aia despre rabdare
cand esti singur acum nu potzi sa te directzionezi ca pe oi
in sensul cel bun
ai cateva optziuni si chiar si astea sunt handicapate
cand esti
singur urashti pe toata lumea care nu e aici
e vorba despre cum te portzi
si daca sa fii matur inseamna sa te tolerezi atunci ma fut
pe ea de maturitate

*

ce te faci cand te esciti prea tare insa si nu ai bani de nimic
nu poti sa iesi really penca locuiesti pe crimeline daca iesi poate te taie
mai ai o lira si iti trebe maine de autobuz
ai jucat biliard cu mark si sarah si ai baut 2 pints de foster
si acum acasa pur si simplu nu-ti gasesti locul
nu mai ai nimic de facut urgent poti sa faci orice si nimic
si furia creste in tine ca un leu din piata obor
care vrea sa traga un sac de aurolac adanc adanc pe nas
dar nu ai nu e nu e nimic
decat camaruta asta mica stai pe pat
te invarti in pat te gandesti la linkul postat de sorin
vera likes this link
in capul tau imaginea lui kurt cobain
cum se loveste nonstop de un perete sau ce era ala
iti faci un dush lung iti vine sa te tai sau ceva
normal ca nu te tai ca nu e rational la varsta asta
mai bagi un fassbinder ca si asta era apucat si asta e bine
te calmeaza tovarashia lui e bine ca si apare mai in toate filmele
apare si in asta mama ce cadre lungi
adormi si intre timp rj si davie vin acasa si ii auzi batandu-se in bucatarie
te gandesti ca daca se bat in bucatarie nu e bine ca poate se injunghie
da nici sa te duci peste ei nu e bine ca o sa ramai atasata de evenimentul asta
in care ei plang si se bat si ei nu vor ca tu sa vezi asta
pentru ca ei isi editeaza toate pozele in fotoşop
si oricum azi ca sa te calmezi ti-ai pus pijama si arata chiar stupid
sa te duci peste ei in pijamaua asta cu catelushi
desi cumva imi place pijamaua asta
am luat-o de la belgrad
si adormi la loc si te trezesti ca vrei sa citesti despre corpul uman
sunt atatea chestii pe care nu le stim, nu? si
te apuci sa citesti despre aorta dreapta care ia sangele murdar
si il trimite la plamani
si aorta stanga care ia sangele curat si oxigenat
si il trimite inapoi in organism
inima e un muschi care se strange de 72 de ori pe minut
nonstop; nu are nici o secunda in care se opreste,
nu ezita nu se opreste nici o secunda nu se razgandeste
nu se intreaba pur si simplu 72+72+72 nonstop

*

l-am dat dracu si pe jim morrison i-am zis goodbye tocmai acum
cu ocazia implinirii a 28 de ani. nu imi dau seama daca cred pe bune
in sfarsitul apropiat al lumii si in faptul ca suntem un fel de ramashitze dezarticulate
care indeplinim niste ritualuri misterioase
dar total lipsite de sens
si nu imi dau seama de ce oamenii care inca mai fac copii
imi trezesc un sentiment de mila.
uneori ma simt ca si cum suntem pe punctul de a ne face bagajele
dar amanam ca si cum poti sa le faci si in ultimul moment pana la urma, stii cum e,
daca tot...

*

Grace Jones - Williams' Blood (Aeroplane Remix)

*
pasarile canta afara, a plouat si am 28 de ani de experienta pe planeta pamant.
in loc sa trag de snur si sa cada becul si sa dezvalui ca de fapt sunt de pe alta planeta,
trebuie sa inchid geamul pentru ca e frig, si aerul e umed,
si racesc din nou

*
si nici macar nu e intrutotul chiar asa.
breakontrubreakontru. nu te ajuta nimic sa stii. nu te ajuta cu nimic
nimic. nici ambulantza nici mama nici bunul si blandul dumnezeu
nici nimic nu te ajuta pentru ca
nu inteleg ce inseamna a ajuta
dincolo de ipocrizia obicinuita

wow ce misto

ce misto, ce misto
am inceput iar sa scriu poezie. i’ve been tagged on facebook.

am incercat sa fac mai multe albume cu mine
da nu imi ies, as avea nevoie de un promoter de imagine
si de miscari mai violente

*

eu ma tolerez pe mine asa cum
oamenii ma tolereaza pe mine
si eu ii tolerez pe ei
asa cum si ei se tolereaza pe ei

traim intr-un sistem perfect ca un chinez cu o gradina
sculptati intr-un bob de orez

reflectiile dorintelor mele se oglindesc
in actiunile mele si de fiecare data

magnetii isi miros unul altuia
subratul si tenesii
si apoi se duc la fotbal
cu alti magneti

*
„look right”- intr-o statie. m-am gandit daca e vreo norma la inceput,
si abia apoi ca trebuie sa ma uit la dreapta.

*
ochii imi cad in gura dar as vrea sa ma stimulez intelectual
pentru ca azi nu am facut altceva decat sa zac si sa ma refac
dupa petrecerea de aseara in urma careia am reusit sa dorm pe covor cu mark.
am facut breakfast impreuna, ba chiar a stilish one, cu omleta galbena, salata verde si
rosii rosii pe o farfurie neagra. apoi am baut ceai cu lapte
apoi am ramas in camera cu rj care vomita destul de des
si cu james si am zacut si ne-am uitat la niste prostii de filme,

*
incercm sa ma joc pe furis biliard pe telefon in timp ce james
plangea la finding neverland in intunericul camerei, il mai vazusem o data
si nu mi se mai parea deloc miscator ma intreb daca
j.m.barrie a fost si el acuzat de pedofilie ca lewis carol

ma intreb care era distanta reala dintre mine james si peter pan
pe o orbita cat orbita pamantului sau daca macar
facem parte din acelasi sistem planetar

ma intreb ce credea james despre propriile lui sentimente si
despre propria lui sensibilitate in timp ce
plangea la acelasi film
dar nu putea sa planga chiar bine pentru ca nu se incarca filmul de pe net

ma intreb daca si hitler plangea la desene animate si daca e
adevarat ca hitler l-a inventat pe mickey mouse

*

ma intreb daca reclamele la absolut vodca ne-au branduit nevoia de absolut
pentru ca de cate ori ma gandesc la ceva absolut ma gandesc apoi si la vodca

ma intreb daca miscarea 89 din timisoara chiar e o grupare masonica
si daca conducatorul ei schiop a avut vreo fantezie erotica
cu vreuna din homeless-ele din timisoara pe care le hraneste in cantina lor sociala

pentru ca stiu ca unul din poetzii nostri romani nu numai ca a avut
dar a si adus o homeless-a acasa si a futut-o, cica nu se mai spalase de o luna si
era semiconstienta

si dupa ce a dat-o afara, tipul la care statea impreuna cu prietena lui au
dezinfectat toata casa cu spirt

si ma intreb daca toata aceasta experienta si-a gasit implinirea in vreunul din
textele despre dragoste pe care cei doi le scriau

ma intreb daca dragostea nu a devenit ceva invechit gen anii 80- 90
un fel de vintage cu farmec care totusi nu mai iese chiar asa ca pe vremuri
cand se stie
iubeam cu adevarat

ma intreb daca f. s-a apucat de droguri tari sau o arde tot cu aurolac
prin titan

ma intreb daca mi-ar fi mai usor daca as avea un traducator ca la
surdomutzi cand vorbesc cu oamenii

ma intreb daca elvis mai traieste prin faptul ca lumea se gandeste la el
asa cum lumea se gandeste la andy warhol si el mai traieste sau la altii
si atunci daca asta inseamna ca de fapt nu a murit nimieni niciodata decat
cei la care nu se mai gandeste absolut nimeni

imi aduc aminte cum mergeam cu un autocar in excursie cu scoala
si ma gandeam la tipul pe care il iubeam si ma gandeam la ce mult il iubesc si ce oribila ar fi
viatza fara el si am incercat sa constientizez cum ar fi sa moara
ca sa imi dau seama ce disperare profunda as simti daca ar muri

oare procesul invers e valabil, oamenii in viatza la care te gandesti ca sunt morti
sunt chiar morti?

*
stateam aplecata deasupra chiuvetei ore intregi si vorbeam cu oamenii din canal
le dadeam sa bea apa in fiecare seara prin gaura de scurgere

apoi am vazut si un film cu un crocodil care iese dintr-un veceu
dupa ce a trait ani de zile in canale si a crescut, s-a facut imens si
a navalit afara m-am gandit doamne dumnezeule cate se pot intampla
in canalele astea;

ioana mi-a zis de niste heroinomane frumoase care traiau in canal si
treceau sobolanii peste fetzele lor in timp ce isi
bagau in vena in niste conditii mai mult decat mizerabile

se pare ca traiesc si copii in canal, vorbeam intr-o dimineata
cu niste prieteni dupa ce venisem din expirat si eram atat de mahmuri pentru ca iar
bausem pana tarziu si n-aveam cu ce sa ne dregem

da frate zicea alec chiar traiesc copii in canal ca e mai cald
parca n-ai sti

*

ma intreb daca sampania pe care o improasca peste toata lumea
castigatorii de la formula unu semnifica un jet urias de sperma

care e generata de intalnirea cu moartea
ma intreb daca moartea te face atat de potent

*
ma intreb daca dorinta de a intra fizic in youtube
are vreo legatura cu actul sexual de penetrare intr-o lume

si daca barbatzii cand penetreaza un corp au
senzatia ca penetreaza o lume

si ce s-ar intampla daca ai putea sa-ti dai drumul fizic in youtube

*
ma intreb daca mintea unei femei are forma unui penis
sau a unui vagin sau daca mintea e
al treilea sex

*

ma intreb daca dorinta de a fi iubit are
vreo legatura cu faptul ca tu te urasti
intr-o oarecare masura

si atunci ce sens are sa ii dai celuilalt ceva
pe care tu deja il urasti
de care tu deja te indoiesti
ca si cum i-ai intinde o conserva stricata

*

Tricky - Black Steel

*

visez de cateva nopti incoace ca bag heroina
si incerc sa imi dau seama daca heroina e ceva ce ne e destinat noua tuturor,
daca mosh craciun a adus heroina sau
amy winehouse
sau parazitzii

*
azi am aflat de ce
produsele de lapte sunt intotdeauna pe rafturile din spate ale magazinelor

produsele de lapte sunt intotdeauan pe rafturile din spate ale magazinelor
pentru ca tu in drum spre lapte sa vezi si celelalte rafturi

*
am mai aflat de la colega mea de apartament stella de ce
nu e bine sa te duci la supermarket cu burta goala
pentru ca daca iti e foame cumperi tot

stella si-a cumparat buretele ei si detergentul ei si
le tine ascunse in dulapul ei si isi pune zecile de mancaruri pe

raftul ei din frigider

pentru ca azi a uitat sa manance inainte sa se duca la supermarket

*

am aflat despre povestea asta cu tipa injunghiata la scoala centrala si taiata pe fatza
am aflat despre ioana si prietenul ei am aflat despre faptul ca
prietenul ei e nascut pe 15 ianuarie si am discutat cu ioana despre piesa lui
bogdan am discutat cu gary despre romani si japonezi si i-am ascultat
fanteziile lui shane despre cum i-ar duce pe toti evreii in israel si apoi i-ar omori
shane vroia sa vada daca il lovesc sau nu pentru ca vroia sa fie lovit
m-a intrebat daca i’m down with the buzz of killing people adica daca si eu
am buzzul asta sa omor oameni si eu i-am zis
nu, si comunicarea dintre noi s-a surpat o vreme
si cand gary il tinea pe shane
de umeri shane zicea get ur hands of me, or at least give me money for that
il stiu pe shane pentru ca gary a scris personajul daragh pornind de la el
si sorin l-a jucat pe daragh,
si am discutat despre relatiile dintre romani si japonezi
si despre kazu care din cand in cand ne mai suna cand e beat si vorbeste in romana
am discutat despre cum bunicii prietenului ioanei i-au taiat picioarele ca era prea grasa
si m-am intrebat pe drum spre centrepoint daca chiar as vrea sa fac un copil dar iata
ca raspunsul meu a fost tot nu,
in anglia nu e voie sa atingi copiii
poti sa intri si la puscarie daca mangai un pic mai mult un copil care nu e al tau
pe al tau poti sa-l mangai cat vrei, pe baby p l-au torturat
parintii si un vecin, se pare ca tatal vitreg a povestit la el la servici ca va fi inchis pentru ca
a facut o chestie cam nasoala ce chestie ce chestie l-a intrebat lumea am torturat un copil a zis
ne intrebam cu ioana daca atunci cand prietenul ei a auzit-o pe bunica uitandu-se la filme porno, bunica mai avea picioare sau deja i le taiasera,
gary ma tinea de mana aseara din cauza alcoolului fetele din romania au ceva interesant,
si mai ales faptul ca eu ma imbrac asa colorat iar gary scrie o piesa in care e o fata romanca
si se imbraca foarte colorat gary a incercat sa surprinda esenta romaniei aseara cat am baut impreuna cu shane/daragh
si la sfarsit a vrut sa si sarute romania dar romania a fugit sa prinda autobuzul
si autobuzul a dus-o cu satelitul, a trezit-o soferul pe undeva cand ea dormea de mult
si a lasat-o departe, romania a luat-o gresit in toate directiile de vreo 4 ori pana a ajuns acasa
gary a zis give me a message when ur home safe my little romanian friend si romania
i-a dat un mesaj in care i-a scris i’m home safe.

*

Apparat - Fractales Pt.1

CSS - Let's Make Love (Hot Chip Remix)

*
am cumparat o bila translucida la care mi-am pus trei dorinte: unu, ca d. sa fie fericit cand vine aici si eu sa fiu fericita cand vine d. aici, doi sa-mi iasa bine proiectu la centrepoint
si trei, sa fac lucruri demente si adevarate cu s. cum am zis pe mess cu s. cand vin acasa vanzatorul mi-a zis ca bila e magica si ca trebuie sa iti pui trei dorinte la ea dar
numai cand ajungi acasa, nu mi-a spus sa nu spun la nimeni deci spun,
si mi-a mai zis sa am grija ce-mi doresc ca poate se indeplineste am venit acasa
am spalat rufe am facut chestii am pus linkuri pe net am vazut un videoclip cu
mariko mori cu o fiinta extraterestra care invarte o bila mare translucida

*

up datare ne up datare
ne adaptare
reziduuri de emotii pe care
nu le-ai procesat
cosuri de gunoi pungi legate
cu nod ramasite de oase linse supte
trash amintiri linse ca un timbru fara acid
imagini ramasite supte linse
pungi pline varf
lazi containere
scurtcircuite ace of base
reciclare deteriorare
sa decupleze cineva va rog
aparatu ce se intampla cu toate bucatile ramase cum
recicleaza creieru acest trash care ocupa
atat de mult loc unde sunt pungile in care trebuie
sa-i facem nod si ce facem cu ele dupa aceea
si daca plasticul nu se recicleaza ce facem cu plasticul din cap
cu zecile si zecile de pungi de plastic cu zecile si zecile
de pahare de unica folosinta
cu zecile si zecile de gonflabile si gonflabili
care se inghesuie ca in autobuz in capul meu si vor sa coboare
cu amputarile lor pe care nimeni nu vrea sa le vada,
cu supurarile lor si eczemele care li s-au intins pe fatza
si viermii si tot restu si toata putoarea si toate resturile
intestinelor lor care nu-i asa sunt niste organisme independente
care si ele secreta viatza toate aceste arme biologice
din capul meu toate aceste bombe toata viermuiala si
transpiratia si bataturile si resturile de voma intarita
si de lichide amniotice tot burtanul asta imputit ca orchestra armatei rosii
cantand colinde de craciun nonstop sau hituri ace of base
unde unde unde unde?
unde si cum le dam foc? nu vreau sa se sublimeze si sa intre in sange
sangele care trece prin plamani iese purificat si aorta stanga ia sangele curat
si oxigenat si il trimite inapoi in organism

*

daca poti sa scoti aminitrea din cap asa cum scoti plicul de ceai din ceai
ce bine ar fi dar oricum acum nu mai e asa dureros
o sa te imputesti in capul meu pana cand o sa te transformi in altceva si durerile astea de trecere
sunt niste scartaituri cum face carnea pe oase cand se intinde si se usuca si scartaie
si apoi se transforma in altceva nu-mi dau seama ce plante se pot planta in acest balegar
poate multe tufe de cannabis fuck yeah sau margarete
sau garoafe roz si galbene de mort sper sa se cace toate veveritzele din londra
peste acest balegar
ca sa il indulceasca si sa dea flori frumos mirositoare

*
vreau sa fiu cum e tipu de la marlboro, care asculta playlisturi din foste filme
si fumeaza singur, solitar, uitandu-se undeva in zare si intelegand ceva
intelegand ceva din toate astea, in spate cerul sa fie roz-violet si sa nu faci
diferenta dintre munti si nori, sa stai sa te gandesti- chiar, de fapt ce era acolo
ce era in filmu ala in care eu intelegeam universul, in spate, erau munti aia sau erau nori

*
vreau apoi sa imi privesc creierul in ochi si el sa fie pe o farfurie in fatza mea
el sa se uite in ochii mei si sa aiba ochii rosii si sa ii dea lacrimile
si eu sa ma uit in ochii lui cu acel sentiment de impacare pe care il ai
cand totul se termina cu bine

si el sa se bucure si sa se gudure ca un catzel, si sa tasneasca din farfurie apoi
si sa fim cei mai buni prieteni, noi doi, pentru totdeauna sa ii cumpar o zgarda la cioaca
cu galben lucios ca o curea emo si sa iesim la disco si la expirat impreuna
si sa radem

si sa plecam cu motociclistii in parcul izvor
si sa maraim la lume

*

chipul meu in diverse variante de aparate de fotografiat si cam atat
slideuri uriase incercand sa gasesc o traducere care sa adauge si entuziasm
cuvintelor pe care le pronunt rj vorbeste despre economia mondiala si politica
am impresia ca pic intr-un hau fara fund si incerc sa-mi imaginez niste pastravi inotand
impotriva apei apoi incet incet trimit impulsuri in corp
ca sa danseze macar de forma ca stie el mai bine

*
o saptamana pe luna de organizare straturile de realitate se aseaza unul peste altul
de parca ar fi adevarate atatea culcushuri si urcushuri si stand intr-o cabina
de telefon la 7 dimineata pe london bridge si admirand pescarushii si ciclistii care privesc inainte
increzatori in bicicletele lor

*
doua saptamani si ceva azi dimineatza trezindu-ma din somn ma intreb cu ochii inchisi
cum il cheama cum il cheama si tin ochii inchisi ii spun ciprian in mintea mea dar stiu ca nu il cheama asa imi zic
daca deschid ochii o sa ma uit la el si o sa imi aduc aminte instant cum il cheama dar acum nu imi dau seama decat ca e un corp respirand langa mine si stau cateva secunde apoi deschid ochii si imi aduc aminte intr-o secunda il cheama d. a venit aici acum doua saptamani si a devenit real in toate sensurile cuvantului de doua saptamani mananc regulat si lucrez mai mult la biblioteca micul dejun cu ziar micul dejun cu ceai micul dejun cu lapte
mi-e pofta de parizer si acum cateva zile am avut flashuri cu intersectia de la romana
unde vine autobuzul 300 am vazut un drag queen show si simt ca
pe creierul meu se aseaza un strat foarte subtire de grasime care poate ca tine de cald si amortizeaza socurile poate ca tine de cald si amortizeaza socurile duminica d. a aruncat un peshte peste mazare si ma gandesc sa facem un grup facebook witnesses voi duce mai departe cuvantul facebook is god
trec prin 5 tipuri de sevraj pe zi si imi construiesc fatzete ale personalitatzii
ca intr-un joc de tenis i love dragqueens cred ca ma vopsesc la loc albastru
un lucru am castigat in plus in toti anii astia mi-am dat seama ca intr-adevar
nu ai cum sa te intorci

*
toata lumea sta in londra
facebook e dumnezeu si eu
nu mai sunt altceva decat eu
tzara tzara nu mai vrem soldatzi

e ok cand poti sa vorbesti singur pe strada
in capul tau stai beata si goala intr-o camera
strigand: "ce pula mea vrei sa ai?" cand
de fapt esti aici intr-un autovbuz
aproape de statia dunton road, cu
picioarele pe bara galbena si stii ca
toate aceste forme
toate aceste sensuri
pasta de pix hartia +
+
+
eu +
vera+
oana+
dan+
sorin+
bogdan+
misha+
mama+
tata+
+
+
=
infinit.

*
tu+ fantoma din mintea ta care e in trecut +
eu + fantoma din capul meu care e imaginea mea despre tine asa cum era inainte sa vii + fantoma din mintea mea care e in trecut +
trecutul tau +
mihai eminescu +
cativa prieteni +
fosta ta sotie +
fantoma din capul meu despre ce o sa fie in viitor +
fantoma din capul tau care e ultima fosta prietena +
fantoma din capul meu care e ultimul fost prieten,
care avea interzis dar uite ca a venit ca a auzit ca e
fantom party la apartamentul 13 C dean house

*
ies de dupa o masina cu o sepcuta roshie si dintzii murdari si te urmaresc
pe strada pana la intrarea in bloc si tu te uiti la acest film si ti se face rusine si pentru mine
intre timp mie nu imi mai pasa pentru ca asa cum zicea si d. intr-una din serile astea linistite
daca tu ai o chestie puternica a ta, la aia trebuie sa te intorci si atunci in fiecare secunda cand te uiti in urma te poti gandi ca toate aveau un sens si in acelasi timp si ca toate vor avea un sens
pentru ca sensul e fix in felul in care voi musca dintr-o mandarina cu tot cu coaja dupa ce
o sa dorm pe strazi cateva zile sau in cum o sa ma uit in ochii fantomei si o sa-mi doresc sa
trag un sac de sare pe nas, sare de bucatarie cum avea bunica. o sapca rosie cu psd si
un trening si sa moara ma-sa daca nu o s-o ducem bine tu si cu mine.

*

suntem datori sa ne intelegem unul pe celalalt de parca mamele noastre au semnat un contract la
maternitate. milionarul care
si-a impuscat sotia si fiica inainte sa afle ca au ramas bankrupt. japonezii care isi taie gambele ca sa arate mai european. fie si pentru asta as putea spune ca de fapt nici eu nici tu nu existam cu adevarat. pentru ca cineva deja ne-a impuscat de multa vreme ca sa nu aflam ca suntem bankrupt.

*

i wanna be a rock star, nu. i wanna be a fuckin rockstar. i wanna cut my face like sid v. nici un trecut nu exista pentru mine de fapt, undeva in sufletul meu sunt chiar sunt o mashinutza turbo care isi ia zborul de pe surpriza undeva in sufletul meu chiar sunt
o batrana nebuna imbracata in roshu care vorbeshte unei multzimi de drogati. beat-ul e unul din putinele lucruri care ma mai intereseaza asa cum pe tine doar moartea te mai intereseaza de fapt. nu am rabdare sa stau la masa, nu am rabdare sa refac drumurile de ieri
undeva in sufletul meu sunt betty boop dupa ce a tras o linie de cocaina si scrijeleste pe o banca numele tipului pe care il iubeste oh so much.

*

din cand in cand din cand in cand din cand in cand ah e chiar acolo atat de clar incat daca intinzi degetul te curenteaza sau e un glob cu elecricitate si raze ca in targurile de craciun de la sala dalles stai si pui degetul pe glob pana te da vanzatoarea afara dar e acolo din cand in cand e acolo cling cling cand doi oameni se uita unul la altul
sau cand cineva iti pune mana pe umar sau acidul din pishat pe statuia lui carol atat de uman

*
azi in statie la london bridge mergeam spre portile inchise doi copii pe jos sugandu-si limbile ea intr-o fustita scurta si cu pantofii astia pe care ii au ele atat de loose incat se vad liniile dintre degete el intr-o camasa descheiata la gat evident dupa o petrecere magazinele si statiile erau inchise lumina de caramida rosie si oh london we can be heroes just for one day

*

RZA and Vincent Gallo - Something I Want (For Real)

*

madonna te rog adopta-ma madonna te rog fii mama mea celulele din corp se schimba pe nesimtite si pe nesimtite devin altcineva
cand cameleonii se fut fac cele mai frumoase curcubee daca madonna ar fi mama si eu as fi un copil sarac din republica moldova va imaginati ce frumoasa ar fi lumea si cate curcubee am avea pe cer?
daca presedintele si-ar impusca poporul ca sa nu afle ca am ramas bankrupt si ne-am intalni
toti dincolo pe o pajiste intinsa, paradisul, si peter pan ar canta la goarna si fetitele
ar alerga in jurul lui daca david bowie s-ar plimba cu mine pana in brick lane intinzand
zambitor mana catre homeleshi daca peste noapte salteaua mea gonflabila si-ar lua zborul

*

Britney Spears - Gimme More (MLSB Remix)

Radiohead - The Climb (Miley Cyrus Cover)

*

am uitat tot si
cand ma intorc
mainile imi miros a
gucci
fahrenheit si aqua di gio
am sarutat
o femeie in
avion si un barbat
noi trei suntem
singurii care au aplaudat
cand am aterizat in romania

*
bojdeuca lui creanga
costa 400000 de euro
statul roman
nu-si poate
permite spune
corina p. care are
un j.d. in punga
si o sticla de crema de whiskey
pentru mama soacra si bobine
si rulmenti
pentru fostul sot
care e motorist
si pe care inca il
mai iubeste.
corina vrea sa
moara si sa fie
ingropata pe pamant
romanesc.

*

bani
daca ai bani da-i arde-i scapa de ei banii iti fac gatul mai plin de tumori
decat pachetele de tigari banii
trebuie dati trebuie sa scapi de ei trebuie sa scuipi pe ei sa ii ignori
sa ii desenezi cu markerul
bani
in ochii lui erau bani cand zicea eu cost scump
donald duck cu un dolar de aur infipt in cur
si violat
cat sa-i ajunga pe trei generatii
hipnoza asta
daca ai bani da-i
si fura
din top shop si din cyber dog si de oriunde
si pe urma dupa ce ai purtat rochita furata
la o petrecere da-o mai departe
da-o mai departe
asa plina de bere voma si speed
da-o mai departe cat pentru trei generatii
da-i bani lui lindsay lohan sa isi ia ceva frumos
da-i bani lui britney da-le bani celor care au bani

si

si

fa-ti cate o poza cu fiecare bancnota pe care ai distrus-o
pune-o pe facebook
pentru ca
facebook is god

de ce nu se pun si pe bani poze ca pe pachetele de tigari cu tumorile pe creier pe care le pot provoca?

de ce poze cu enescu sau regina
cand ar trebui sa se puna poze cu tipul care si-a omorat familia
cu maini si picioare taiate si cu
lindsay lohan borand pe tzatzele lui paris hilton?
crezi ca lor le e bine?

Vincent Gallo - I Wrote This Song For The Girl Paris Hilton

Joakim - Peter Pan Over The Bronx

David Bowie - A Better Future (Remix By Air)

Amy Winehouse - Back To Black (Live At Glastonbury 2008)

Grace Jones - Williams' Blood (Aeroplane Remix)

Tricky - Black Steel

Apparat - Fractales Pt.1

CSS - Let's Make Love (Hot Chip Remix)

RZA and Vincent Gallo - Something I Want (For Real)

Britney Spears - Gimme More (MLSB Remix)

Radiohead - The Climb (Miley Cyrus Cover)

Vincent Gallo - I Wrote This Song For The Girl Paris Hilton

Teodor in varianta masculina

2009-02-08T05:41:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 23 septembrie 2007 23:56:00]

Teodor in varianta masculina
The boy with no name
Universal trailer

Personaje:
Teo – slab, palid, par lins si rar, dat dupa ureche, ochi mari si caprui, sta cocosat (fiona apple- oh sailor)
Doru – solid, tuns scurt, brunet, are burta, bea multa bere, citeste libertatea – are abonament
Maria – jurnalist la un tabloid, inventeaza subiecte
Jean – o tipa care si-a facut operatie de schimbare de sex, este f ingrijit, ii place pop-artul, andy warhol, e la curent cu tendintele din moda, asculta jazz, fumeaza, ii plac ciresele, a fost infiat
(Travis – Selfish Jean)

teo si doru locuiesc impreuna si mai au nevoie de uncoleg de apartament. Maria e vecina lor. Jean e interesat sa-si gaseasca locuinta in bucuresti.unul din ei vrea sa plece in amsterdam.doru vrea sa invete sa cante la chitara.

Air - venus, run, another day
Pink martini – aspetta mi

spiritism

2009-02-08T05:38:00.001-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 30 august 2007 22:06:00]

Keren Ann- beautiful day

Si Agatha Christie a mai facut asta..

Da ? A facut ?

Si Mircea Eliade…

Eliade ? Nu cred…

Eu asa am auzit…

My brightest diamond – We were sparkling

Ana are mereu dreptate

Ana are coloana vertebrala

Ana stie sa se distreze

Ana gateste bine

Ana e acida

Ana pune la punct pe toata lumea

Pe Ana nu o poti pupa in fund

Ana iti taie mereu macaroana

Ana a imbatranit.

Azi e sedinta de spiritism. De fapt, cred ca a inceput..

Masa rotunda, personae asezate in jurul ei. Semi obscuritate.

- Si…pe cine ati vrea sa chemam?
- Pe..Oana…
- Oana…Oana….Aveati o legatura destul de puternica cu aceasta oana…in copilarie se pare…
- Nu…Nu oana de la trei…oana-soacra-mea. Pe ea vreau sa o chem…
- Oana…Simt o prezenta in camera…Oana tu esti ?
- Se aude o bataie in masa..
- Soacra ta este aici…doresti sa ii pui vreo intrebare,.,,
- (timid) Nu stiu… Cum facea tocanita aia de ciuperci ? care era ingredientul secret ?

(pauza) bataie prelunga.
- Ar trebui sa ii pui intrebari la care sa raspunda cu da sau nu. Pentru da va bate o data in masa, pentru nu de doua ori…
-

Smell the gum

2009-02-08T05:31:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 27 aprilie 2008 12:43:00]

Smell the gum
Smell your memories

(Amon tobin – marine machines)
Ez3kiel – another

Eu nu am incercat niciodata sa iti dau papucii, tu ai inteles gresit totul

Nu, eu vroiam doar sa ma misc, sa traiesc…sa mai fac si altceva

De fapt ma polictiseam..da ma cam plictiseam uneori..

Stii ceva? Maw plictiseam intruna, NONSTOP, fiecare minut ma..scotea din sarite. Ma enerva si ma plictisea. Vroiam ceva nou, da..

Ina: Ce naiba faci?
Jen: nimic..stau..tu?
Ina: Auzi bah tu vorbesti singura?
Jen; Nu..Nu mah, calmeaza-te. Era o inregistrare. Stii?
Ina: A, ma speriasem. Bine fata, hai ca io ma bag la culcare. Vezi sit u, nu mai face zgomot ca iar vine baba.

Jen deruleaza reportofonu. Caseta se prinde. Se aude scratchuit.

Jern: bagami-as..rahat..mergi, meeeeergi…

Scoate caseta

Intra baba.

Baba: cat e ceasul?

Jen: Nu stiu. Eu…eu plec acuma..

Baba; ce pleci acuma? Crezi ca clentii sta dupa tine? Proasta ce esti, trebuia sa fii acolo acu o ora. Asa am vorbit cu Adi..

Jen; Plec acum.

Baba o ia de mana.

Baba; daca iti inchipui ca esti de caput tau esti proasta, mai proasta decat credeam. Adica eu iti dau casa si masa si uite, bani, banii tot de la mine ti-I iei si ma freci pe la spate cu faze de0astea? Vezi ca-s cu ochii pe tien, nu ma prosteste una de …cati ani oi avea tu. Nici nu vreau sa stiu. Si imbricate sit u, ia-ti un sutien ceva mai cu burette, mai…ti dau bani degeaba?

Jen: Plec acuma..(iese)

Reportofon-piesa

2009-02-08T05:28:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 4 aprilie 2005 22:30:00]

Intuneric. Pe fundal se aud sunete amestecate: rasete, oftaturi, planset de copil, soapte. Apoi se continua cu melodia Hare Krishna (Placebo). Lumina e difuza, diminuata ca intensitate. Se deschide cortina. Este adus un pat pe roti. Lumina isi mareste intensitatea. Pe pat sta o tipa turceste si se uita pe tavan. Se intinde. Se ridica din pat. Merge impleticit pana la masuta, isi pune un pahar cu apa pe care il varsa, se impiedica de masa si ramane pe jos. Vocile se aud tot mai tare. Se aude inregistrat pe reportofon : « Mi-e frica sa mai vorbesc. Mi-e frica sa mai vad ce vad si sa nu stiu daca chiar vad sau mi se pare ca vad. Asta e o inregistrare facuta azi, acum, pe un reportofon care se tot blocheaza. Mai conteaza data ? Conteaza ca-i acum. Si conteaza ca daca auzi asta inseamna ca nu mai sunt…sau ca am pierdut caseta, ceea ce nu-i cazul, pentru ca sunt extrem de atenta cu detaliile astea… »
Lumina se stinge. Pe fundal incepe sa se auda « Pure Morning » (Placebo). Lumina se aprinde din nou. Tipa e in pat. Se ridica in picioare.Isi pune castile la urechi si se ridica in picioare in pat. Apare maica-sa.

Mama
Io nu mai rezist in ritmul asta cu tine, fato ! Aseara iar ai ajuns tarziu, nu stiu unde umblii, nu stiu cu cine, nu stiu nici macar…

TIPA(ascultand muzica la casti)Lasa-ma, ti-am mai zis ca nu-ntelegi nimic niciodata… Si nu ma crezi niciodata, asa ca de ce sa-ti mai spun?

MAMATu nu te uiti la tine ? Arati rau, tre’ sa-ti faci analize, ceva… Nu-mi place deloc. Ai o viata dezordonata. Ce-o sa te faci tu in viata ?Zi-mi…

TIPAO sa fac ce-o sa-mi placa, nu ?... daca nu, ma duc la cules de cirese amare in Norvegia.. Hai gata... parca intarziai la serviciu…

MAMA
O sa-ti nenorocesti viata, asculta-ma pe mine.. Si nu mai…

TIPAMama gata !!!

MAMANici un gata !

[Ii suna mobilul tipei. Raspunde.]

TIPANeata mah ! Da… Acum un sfert de ora sau ceva..

MAMAVorbesc cu tine..

TIPAPa, mama… !

MAMATu ti-o faci cu mana ta…

[maica-sa iese]

TIPADa bey, tocmai a plecat mama. Da, vine diseara sau ceva.. Nu, nu ma duc. M-am certat cu el…ne-am despartit… Da, eu. Intotdeauna eu sunt de vina. Mnuu…nu m-am plictisit…adica…ma rog.. cam asa ceva.. Hai la mine. Acum !! Auzi, stai la 2 blocuri distanta si ti-e lene sa mergi… ? Hai… te-astept.

[mai face ceva intre timp]

[apare mike aducand corespondenta. Se uita prin ea, face misto de nu stiu ce carti postale, apoi vede o scrisoare. Tipa o deschide. E d la fostul ei prieten care se sinucisese. Mai spre final afla ca de fapt murise de supradoza, iar faza cu sinuciderea trebuia sa fie o farsa. Fumeaza cu mike si incepe sa vada chestii… faze gen metamorfoza combinate cu sunete si miscari ciudate. Cateva referiri la reportofon. De aici lucrurile incep sa fie vizualizate de public din perspectiva ei.]

[final simetric. Dupa o doza mult prea mare se duce la paharul de apa si cade. Se aude de pe reportofon « iar mi s-a blocat reportofonu’…s-a bloca… nu… s-a … nu vreau sa…sa … blo…s-a.. », in timp ce pe fundal pe perete sunt proiectacte poze cu diverse persoane si situatii din halucinatiile ei… tot mai repede si mai repede..pana cand totul se face negru.»]

cadre halucinante:
tipa sta in pat. Ridica cearsaful si incepe sa-l sfasie. Im prim-plan, personajele din mintea ei apuca alt cearsaf si il sfasie simultan, pe masura ce-si spun replicile.
cele doua personaje stau intinse pe jos, pe niste scaune rasturnate si vorbesc->moment calm al piesei. In momentele mai tensionate isi schimba brusc pozitia. Picioarele sunt ridicate spre sus si se misca ritmic.
Alt pasaj cu cearsaful. Referire la aparente si la faptul ca daca ar intra cineva in camera ar crede ca a ajuns la sanatoriu. „Daca toti oamenii s-ar imbraca intr-o zi in alb, pamantul ar deveni sanatoriu?” „Miresele au rochie alba fiindca-s nebune?” De ce sunt nebunii albi?”
Pasaj cu cerul. Cele doua personaje stau spate in spate si se uita in sus. Fredoneaza o melodie. O fredoneaza si Tipa.

Plumb

2009-02-08T05:25:00.001-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 10 octombrie 2004 14:55:00]

ACT I

(inceput) “Dormeau adanc sicriele de plumb
Si flori de plumb si funerar vestmant –
Stam singur in cavou... si era vant...
Si scartaiau coroanele de plumb.”

Parfum de pene arse
Plans
A mai cazut un corb
Dorm pe scanduri ude
Ceata
Cutremur
Arghezi – Duhovniceasca („Aici nu mai sta nimeni
De douazeci de ani...
Eu sunt risipit prin spini si bolovani
Au murit si numarul din poarta
Si clopotul si lacatul si cheia.”)
Evreu, holocaust
Vibrau scantei de vis
Barbar canta femeia-aceea
Fum de tigara
Un vals de voaluri albe
Un mic pantof dintr-un parc
Cimitirul violet
A mea serenada s-a ratacit
Flanele verzi

ACT II
(sfarsit)„Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig –
Stam singur langa mort... si era frig...
Si-i atarnau aripele de plumb.”

Piesa pe acte si scene

2009-02-08T05:09:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 26 martie 2005 10:10:00]

Piesa pe acte si scene

ACT I

Scena 1: Adela mananca bomboane si bea votca. Se intoarce Mircea. Discutii in legatura cu Hegel si Anatole France. Vine Peter citind ziarul. Mircea ii spune Adelei ca sunase mama ei din Canada. Mircea si Peter discuta despre momentul coregrafic din piesa si despre modificarile de ultim moment ale lui Mircea.

Scena 2 : Apare Elena, colega Adelei. Discutie despre « masinaria » lui Mircea din biblioteca la care nu avea voie sa umble nimeni. Elena invatase niste pasi noi la dans si dorea sa participe la momentul coregrafic din piesa lui Mircea. Demonstrandu-le pasii cu care vroia sa joace in spectacol nu face decat sa cada in penibil,

Scena 3 : Peter si Mircea incearca sa-si termine partida de sah care dura de o luna… Discutii despre mama Adelei care plecase in Canada cu un american si uitase ca are un copil… Mircea ii spune lui Peter ca are cancer la plamani, in timp ce savureaza o tigara.

Scena 4 : Discutie intre Adela si Mircea, despre cum ea trebuie sa invete sa se descurce si fara el… Conflict care genereaza o cearta, pentru ca Adela percepe gresit ceea ce ii spune Mircea si are impresia ca a manipulat-o.

Scena 5 : Vin actorii la repetitii. Mircea o sa afara din spectacol pe o tipa care comenta mult prea mult le spune ca are cancer si ca doreste sa-si regizeze moartea joi, pe scena, in cadrul spectacolului ca si cum ar face parte din momentul coregrafic. Toti sunt socati, dar continua repetitiile.

Scena 6 : Discutie intre Mircea si Peter despre regizarea mortii pe scena si despre moarte in general.

ACTUL II
Este prezentat spectacolul lui Mircea, sub forma unei batalii pe tabla de sah. In final moare atat in spectacol cat si in realitate.

ACTUL III
Adela singura, bea, mananca bomboane, incearca sa fumeze. Citeste din volumul lui anatole france, apoi ia din biblioteca masinaria lui Mircea la care nimeni nu avea voie sa umble. Era un proiector de poze. Pe perete sunt proiectate poze din copilarioa ei, inconjurata de familie. In final ramane o poa cu adela si mircea.

Piesa in 3 personaje

2009-02-08T05:06:00.001-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created:7 octombrie 2007 18:28:00 ]

Piesa in 3 personaje
Accident in 3 persone

Tipul – 25 ani, are fata acoperita de bandaje, se afla la volan in momentul accidentului, are pierderi de memorie, a studiat conservatorul, lucreaza intr-o firma care produce componente de calculator.

Tipa – 20 ani, a cazut de pe o cladire parasita de la etajul2, in urma accidentului i se repeta in mod obsesiv anumite cuvinte, e studenta la o facultate particulara la Arte Plastice, lucreaza in timpul liber la un magazine de antichitati si face cercei pe care ii vinde.

Adina(cea de-a treia persoana) – vine in vizita la spital sa il viziteze pe el. Vorbeste repede, se entuziasmeaza din orice, intra in panica usor, trece foarte rapid de la o stare la alta, le aduce un radio in salon.

Tipul = filip

Un salon cu 2 paturi asezate unul langa celalalt. In cel din dreapta se afla o tanara in camsa de noapte. Celalalt pat e gol. Intuneric. Lumina se deschide. Intra o asistenta cu un pat pe roti care aduce un barbat cu fata bandajata. Il asaza intre cele doua paturi. Barbatul se vaita.

Tipul : Nu vad nimic, abia pot sa respir…va rog..
Asistenta : Linistitiva, domnul doctor v-a facut deja un calmant, o sa va simtiti mai bine..
(nici unul nu o baga in seama pe tanara)
Tipul : Dar doamna, am dureri ! Ingrozitoare..Nu va puteti bate joc asa de mine..vreau sa vorbesc cu doctorul chiar acum !
Infirmiera : Va rog sa va linistiti…(iese)
Tipul : Doamna ! Doamna…Chemati doamna, pe cineva aici !! E posibil… pfff..a plecat..
(Tipa scoate capul de sub patura si incearca sa se ridice putin dar se stramba de durere. Isi intinde capul spre celalalt pacient. Tacere. Tipul stranuta. Ea tresare si da cu capul in marginea de la pat.)
Tipul : ce-i asta ? Mai e cineva in camera ?
Tipa : Da..Sunt eu..
Tipul : care eu ?
Tipa : Iiigh…eu, colega de camera.
Tipul : Adica i-am bagat 100 de mii in buzunar si ea mi-a dat sa impart salonul cu cineva ?
Tipa : pai..
Tipul : Nu ca as avea ceva cu tine, apropo, eu am 25 de ani, poti sa-mi spui pe nume.
Tipa (pauza) Iigh..Si care este numele tau ?
Tipul : iiigh…stai putin…am…nu-mi…
Tipa: lasa..daca ti-e greu sa vorbesti..
Tipul: Nu, da’…nu-mi amintesc..e …cum sa nu stiu ce, cum ma cheama..
Tipa : Dar ce ai patit ?
Tipul : accident de masina…(il apuca amorteala) Eram…pe o sosea..si am…era o ..un fel de gaura neastupata…si…Ce se aude ?
Tipa : a intrat o asistenta
Intra asistenta. Le pune cate doua pahare de apa in scarba. Tipul vrea sa ii spuna ceva, dar nici nu il baga in seama.
Tipul : doamna…nu ..doamna m-auziti ?
Tipa : a plecat. Nu prea te baga in seama aici, decat daca le dai de la 50 lei in sus.
Tipul : adica 500 de mii ? E Enoorm…si pentru ce anume ? Ca asta e munca lor, ele si-au ales-o, nu ?
Tipa : Probabil.(pauza)
Tipul : Stii cat e ceasul ?Tipa: E trecut de miezul noptii…
Tipul : imi pare rau ca te-am trezit asa, probabil dormeai..
Tipa : Mda..atipisem putin..adorm destul de greu in alt pat decat al meu..
Tipul : si..de cand esti aici ?
Tipa : De aseara..
Tipul : (vizibil preocupat de altceva)
Tipa : m-ai auzit ?
Tipul : da..scuze..nu pot sa-mi amintesc cum ma cheama(lungeste cuvintele, calmantul incepe sa isi faca efectul)..e ciudat.pentru ca stiu ca stiam asta cand am ajuns la spital…adica nu cred ca am lesinat pe drum…sau ceva de genul asta(devine incoerent) nu simti cum..e…nu stiu exact..
Tipa : te simti bine ?Tipul : mi-e cam somn…am asa…o amorteala..
Tipa : probabil e de la calmante…si mie mi-au dat ceva in prima seara…si…mi-a amortit tot corpul, ma rog, eu venisem oricum cu corpul amortit, stii ? eu vorbesc mult de obicei, asa ca imi pare rau daca te obosesc…doar sa-mi zici sa tac ..fara suparare. Promit sa fac la fel. Oricum nu cred ca mai stau foarte mult..e apasatoatre tacerea de aici daca esti singur in salon, asa ca …cred ca pana la urma ai avut noroc ca nu ai nimerit singur, asa cum vroiai tu..ma auzi ?(nimic)ai adormit ?

A doua zi dimineata. Intra asistenta. Aduce un scaun cu rotile si o carja.
Asistenta : Buna dimineata ! (cei doi abia se dezmeticesc) Domanisoara, asta e pentru tine(arata spre caruciorul cu rotile. Dumneavoastra domnule, aveti o carja in caz de ceva, dar nu cred ca veti avea nevoie. Va astept mai incolo pentru o serie de analize.
Tipul : Ce analize ?Asistenta : Va va explica domnul doctor.

Perla sarata

2009-02-08T04:58:00.001-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 19 iulie 2004 00:53:00]

Perla sarata

Personaje:Sanda (casnica. Sotia lui Gelu)
Gelu (bosorog ipohondru si simpatic.)
Marius (baiatul lor. Pictor)
Mircea (amic de-al lui Gelu. Obsedat de razboi si de o perla pe care i-o facuse cadou sotiei, gasita intr-un mare mister.)

Confictul aparent se desfasoara in jurul existentei unei anumite perle pierdute in niste circumstante mai putin obisnuite.

Conflictul principal prezinta drama artistului (pictor)... si naiba mai stie....
N>B> : A se descoperi pe parcursul actiunii despre care nici macar ea nu stie cumva fi...

(O camera de zi. Un bosorog doarme sub plapuma. Se aude o voce pe fundal)
Sanda: Am gasit-o!!! Am gasit-o!
(Intra in camera. Cauta in pat. Trage plapuma.)
Sanda: Hai puturosule. Trezireaa!! Hai sa iti iei mediamentele.
(Gelu bombane ceva despre luatul medicamentelor si trezitul fortat.)

(Bosorogul da drumul la muzica si incepe sa faca exercitii fizice. Cum intra Sanda, se preface bolnav.)

jessie

2009-02-08T04:41:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 26 martie 2005 22:15:00]

X vrea Y
Dar este tot timpul impiedicat de ceva,,,
Si cand, in sfarsit ajunge sa poata avea y..isi da seama ca nu mai are nici un rost si ca nu-si mai doreste y

Jessie vrea un kkt
Nu vrea nimik asta e problema ei de fapt.
Masii…cum drak sa gasesti un conflict, e chiar aiurea, ptk toate par lipsite de substanta si duc spre plictiseala. Si daca gasesti ceva prea senzational, atuncea e fortat si tras de par si neveridic.

Gasirea obstacolelor in implinirea dorintelor personajului. Alta buba nasoala. Cate obstacole sa pui si unde ? siu cu,m sa gradezi ?...b ;ablabla..

Astea, sincer vorbind, vin de la sine cand scrii o piesa. Adica simti tu cand e nevoie sa potentezi putin misterul, cand s-o lasi mai moale, etc.. da’ nu poti sa mergi numai asa, dupa instinct, dupa ureche. Iti trebuie si motivatii… Si atunci e mai nasol…

Jessie e personajul meu.
E o tipa draguta, cu esarfa la gat cu o voce usor ragusita si cu un zambet dulce. Nu e o persoana gretoasa, nici tipul de « printesa » and stuff like that. Adica are o anumita rautate si ironie, dar ramane draguta. (e tipa carea jucat-o p helen in piesa lu peca, doamne, ce mult mi-a placut)

Ce i se poate intampla uneio tipe ca asta, ca sa starneasca atentia publicului ?
In ce spatiu sa se desfasoare actiunea ?

Sa apara pe bicicleta, cu o racheta de tenis in spate.

Nu

La inceputul piesei, dupa o prima scena in care zice niste chestii sa fie dusa la spital, iar ea sa nu stie de ce. Si toata piesa sa incerce sa fuga de acolo si sa ii convinga ca nu e nebuna…

SAU

Sa se interneze la nebuni cu cea mai buna prietena ca sa o scoata de acolo.

SAU
(paranteza : de ce din nou o dau spre nebuni ? devine deja cliseu ? doar ptk e atat de exploatabil, toate piesele o sa fie cu/despre nebuni… Neah, imi trebuie altceva,)

FOILE – laitmotivul meu. Toata piesa sa caute niste foi care in final sa fie arse sau ceva.
Dar dc sa caute foile ? Ce semnificatie aveau pt ea ?...
Sa zicem sa CINEVA ii lasase foile alea si erau singurul adevar. Adevarul adevar despre ceea ce se intamplase cu adevarat.
In final afla ce se intamplase cu adevarat si e oarecum socant ptk ea crezuse cu totul altceva in tot acest timp.

Sau nu

Nu-mi place. Mie asta nu mi-ar starni curiozitatea.

Nu stiu. Deocamdata o las balta.
Jessie

Stop

Jessie era o tipa retardate, maritata cu un evreu.

Nu.

Jessie…

Chris- plan de idei

2009-02-08T04:29:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 3 noiembrie 2004 19:16:00]

Domnişoara Christina – modificari; dramatizare

Egor a venit în casa doamnei Moscu pt a-i picta portretul domnişoarei Christina (sora acesteia, decedatǎ la douǎzeci de ani). Începe sa îi aparǎ în vis. Se îndrǎgosteşte de el, si ii cere si lui sa o iubeasca, dar el nu poate trece peste faptul ca e moarta. In cele din urma, Egor are acelaşi sfarsit pe care-l avusese Christina, moare in incendiu, incercând sa scape de imaginea obsesivǎ Christinei.
Problema existentiala a pictorului... Complexele lui Nazarie din cauza situatiei materiale precare.
Vânatoarea obsesivǎ a lui Panaitescu.

Tema discutiilor pune in valoare (si aduce mesaje referitoare la) :
• Conditia artistului (resp pictorului); (Egor: uite, eu de exemplu, ma trezesc si vad lumea in culori; dar de unde stiu eu ca si voi le vedeti la fel? Si ce? Pot sa traiesc numai din culori...? Nu faci numai ce-ti place.. ) relativitatea simturilor
• Complexele pe care le au inadaptatii sociali
• Caracterul lui panaitescu care si-a gresit vocatia; alegerea; in ce mod o poti lua pe alt drum fara sa iti dai seama;
• Destinul; drumul creat deja, tiganca in parc; ghicitul in oglinda; prezicerea viitorului
• Batranetea vine; moartea te cuprinde treptat, si te trezesti intr-o dimineata gata-mort. Si poate nici nu iti dai seama.
[scene scurte s neplictisitoare care sa nu filozofeze prea mult, mai degraba sa le dea spectatorilor niste teme de reflectie]

(Simina: Trebuie sa stati asa pana venim noi!
Nazarie: Cum asa? Nemiscati?
Simina: Da. Exact asa. E un joc mai vechi pe care eu si mama... Nu conteaza. Asteptati. Si nu cumva sa trisati!
Panaitescu: Simina, ce joaca e asta?
Egor: Suntem oameni in toata firea...
Simina:E joc, nu joaca. Jocul vostru...
(iese) )

gargaland

2009-01-27T14:15:00.000-08:00

[Location: Rucsandra's computer

Created: 12.12.05 ]

Motto: Dupa 30 de ore de la fecundarea ovulului de catre spermatozoid, ovulul se divide si la 20 de ore se dubleaza numarul de celule. La 5-6 zile, are loc nidatia embrionului in uter unde va fi mai tirziu hranit cu substantele continute in singele matern. Revista Geo, numarul 1, noiembrie 2005 Copilul se naste fara constiinta. El detine doar o mostenire genetica (instincte, predispozitii, aptitudini) si actioneaza conform principiului placerii. Prin placere intelegem simpla satisfacere a trebuintelor. Nou-nascutul vrea doar: sa fie satul, sa doarma, sa respire aer curat, sa fie in siguranta. La fel se nascuse si ea – fara constiinta - dorindu-si doar sa-i fie satisfacute trebuintele. Iar numarul acestor trebuinte crestea intr-un ritm ingrijorator, la fel de rapid cum ii cresteau minutele, piciorusele, unghiile si parul. Si la virsta aia toate cresc ametitor de repede. Prima nemultumire a venit pe linie materna. La doar doua saptamini dupa nastere, mama ei a ramas fara lapte si s-a vazut pusa in imposibilitatea de a o mai alapta. Desi micuta urla ca din gura de sarpe, treaba asta nu i-a ingrijorat prea tare pe parinti. Produse capitaliste, de genul lapte praf cu vitamine si biberoane Chicco (nu se stie cu precizie daca Pampersii se inventasera deja), erau introduse ilicit in tara de catre toate rudele si cunostintele, astfel incit copilul sa poata fi crescut in cele mai bune conditii. Singura care s-a panicat cu adevarat a fost o matusa cu parul rosu care, fiind o mare admiratoare a lui Freud, a dedus ca odorul nu a parcurs corect si integral stadiul oral. Matusa le-a atras tuturor atentia ca vor trebui sa fie foarte precauti in legatura cu ce va baga vlastarul in gura tot restul vietii. - Copilul asta a sarit o etapa si treaba asta va avea niste urmari grozave. Nici nu va dati seama acum, a prezis matusa inainte sa se suie in autobuzul care avea s-o duca in oraselul ei de provincie. Sper ca macar sa nu sufere de complexul penisului, a mai spus, verificindu-si geanta sa vada daca n-a uitat nimic. Din nou nimeni nu s-a ingrijorat. Toti erau bucurosi ca batrina freudiana a disparut in sfirsit din viata lor, luindu-si cu ea catrafusele, doua borcane de gem de care nimeni nu vroia sa se atinga, panicile si mirosul ei batrinicios. Era si timpul. Pentru ca ursitoarele pindeau in fiecare seara la fereastra, incercind cu disperare sa prinda un moment propice pentru a-si face meseria. Pentru ca ele sa poata actiona, copilul trebuie sa nu aiba colici, iar acasa sa nu fie altcineva in afara rudelor de gradul unu. Si mai exista o conditie. In toata casa trebuie sa domneasca un intuneric deplin si o liniste asisderea. Intr-o seara, pe la ora 10, dupa ce copilul a fost imbaiat si infasat cu mare grija si dragoste, parintii au rasuflat usurati vazind ca micuta a inceput sa toarca de cum a fost asezata pe burta si au fugit sa prinda si ei citeva ore de somn. In casa s-a lasat intunericul si, dupa vreo doua cuvinte tandre adresate de tata mamei, s-a lasat si linistea. Deplina ca si intunericul. Ursitoarele si-au dat coate si au inceput sa-si frece satifacute palmele. - Asteptam inca zece minute si mergem, a spus cea mai mare in grad, in soapta ca nu cumva sa strice somnul celor din casa. - Sincera sa fiu m-as bucura daca am termina mai repede asta seara ca poate mai apuc si eu sa gatesc o ciorba, zise una din cele doua ursitoare mai mici in rang. - Dar cum, draga, tu gatesti? o intreba cealalta. Si atunci bagheta la ce-ti mai foloseste? - Bagheta-i buna la aspirat, la spalat covoare si geamuri, dar hainele, de exemplu, mi le spal intotdeauna singura si din cind in cind imi place sa mai trag si cite o ciorba ca la mama acasa, ca asta la bagheta are acelasi gust ca aia din plic. - Ar cam trebui sa renunti la preocuparile astea lumesti, ii spuse superioara ei cu o unda de repros in glas. Altele ar da nu stiu ce pentru o slujba si o bagheta ca a ta. Ia vezi, ca ne suparam. - Si in plus de asta, eu nu cred ca mincarea la bagheta e cu ceva inferioara celei gatite, interveni din nou in discutie ursitoarea cu numarul trei. - Asta-i parerea ta. Daca te-as invita la o masa la mine, n-ai mai zice asa. Chiar, ia-l pe al tau saptamina viitoare intr-o seara si haideti la noi. Dupa masa poate jucam si o carte. - Spune-mi ca n-am auzit bine, zise ursitoarea-sefa, uitindu-se aspra la ea. Esti o rusine pentru tagma noastra, zau asa! Ai noroc ca am suflet bun ca altfel te-as penaliza sa te usture. - Sa-mi fie cu iertare. Uite, ca sa ma recompensez o sa-i fac asteia mici o prezicere de-o sa ma tina minte toata viata si n-o sa mai joc carti decit o data pe luna. - Hai, gata cu vorbaria. Sa intram. Lasati-ma pe mine sa deschid geamul ca-n atitia ani de meserie mi-am dezvoltat o tehnica infailibila. Cind au intrat in camera, nu mica le-a fost mirarea ursitoarelor sa descopere ca fetita le astepta asezata in fund si cu ochii mari cit cepele. - Ceva nu-i in regula cu domnisorica asta. Nici un plod nu se ridica singur in fund la virsta ei. Te pomenesti ca mai si vorbeste sau alte grozavii de felul asta, a spus superioara. Fetita s-a uitat la ele dragalas si a inceput sa bata vesela din palme. Ursitoarea numarul trei s-a apropiat de patut si a desfasat-o pe micuta, apoi a verificat cu atentie daca nu-i lipseste nimic. Daca nu stiati, asta e prima etapa in munca de ursitoare - sa faca un inventar cit mai amanuntit al copilului si sa intervina in cazul in care acestuia ii lipseste vreo extremitate (o mina, un picior, un deget) sau daca un detaliu cit de mic nu este asa cum ar trebui. La Sasa de exemplu (pentru ca asa cum banuiati pe pustoaica noastra o cheama Sasa), n-a fost prea mult de munca. Tot ce a trebuit sa remedieze ursitoarea a fost sa traga un pic in jos de lobul urechii stingi, care era prea scurt, si sa-i indrepte picioarele, care erau ixate. Va intrebati acum poate cum se face ca nu toti copiii sunt perfecti, daca ursitoarele se ocupa cu astfel de retusuri. Pai e simplu. Nu toti parintii apeleaza la serviciile acestor doamne dragute. Pentru ca ele nu vin la oricine si oricum. Ele trebuie sa fie chemate. Procedura nu este deloc complicata, asa cum ar putea sa para la prima vedere. Se rezolva totul printr-o scrisoare tip (similara celei pentru Mos Craciun) pe care viitoarea mama trebuie sa o lase sub pres dupa ce a vazut prima oara fatul la ecograf. Pe vremuri, scrisoarea se facea cind femeia era sigura ca a ramas grea, dar acum ursitoarele s-au aliniat practicilor moderne si cer confirmarea prin ecograf. Parintii micutei stiau acest lucru si avusesera grija sa se programeze la doctor dimineata devreme astfel incit mama sa aiba destule ore la dispozitie pentru a intocmi scrisoarea. In general, ursitoarele nu se formalizeaza prea mult in legatura cu stilul si continutul scrisorii, insa mama Sasei stia ca sunt destul de vanitoase si, ca urmare, sensibile la intorsaturi de fraza neasteptate. Dupa terminarea reviziei tehnice, fetita a fost asezata din nou in patut si cele trei au inceput s-o studieze cu atentie ca sa vada ce ar fi cel mai potrivit sa-i urseasca. - E deja un exemplar destul de reusit, mai ales cu urechile astea noi. Doamne ce bine-i stau! Nu stiu daca ar trebui sa insistam prea mult la partea cu frumusetea, zise prima dintre ele. Eu as merge mai mult pe inteligenta, inventivitate. Ce parere aveti? - Da, da. Nu-i deloc o idee rea. Cred ca i-ar sta bine mintoasa, ca are buzele moi si rotunde si sigur si le-ar tuguia frumos cind ar cadea pe ginduri. Dar oare nu i-ar fi mai de folos sa-i ursim mai degraba bogatie, imbelsugare, case, masini... din astea? - Gindeste-te ca nici ai ei nu sunt niste materialisti si deci ar fi destul de ciudat. In primul rind, nu ar avea cu cine semana. - Ei, are totusi unchiul ala bogat in strainatate si pe partea tatalui mai exista si alte antecedente in sensul asta. Ursitoarele au mai discutat pret de cinci minute in contradictoriu, dupa care s-au hotarit sa se retraga pe creanga din fata geamului ca sa delibereze. Se temeau ca nu cumva zarva lor sa-i trezeasca pe parintii micutei. Marea problema cu ursitoarele este ca au un set de reguli foarte stricte pe care trebuie sa le respecte cu sfintenie. De exemplu, daca atita vreme cit isi fac urarile cineva din casa se trezeste, ele sunt obligate sa plece, iar copilul ramine neursit. Un alt neajuns consta in faptul ca intreaga echipa trebuie sa cada de acord asupra calitatilor si avantajelor de baza cu care va fi daruit copilul. Input-ul personal al fiecarei ursitoare nu este permis decit la mici amanunte, la chestiuni de detaliu. Chiar si asupra defectului major trebuie sa se puna cu toate de acord. Si cu cit dezbaterile sunt mai scurte cu atit acest defect e mai mic. Deci, practic, e vorba de munca de echipa si de capacitatea de a lua decizia cea mai buna intr-un timp foarte scurt. Trecuse deja o jumatate de ora buna de cind ursitoarele tot discutau aprins. Faptul ca una dintre ele fuma nu putea sa fie semn bun. In misiune nu te dedai la alcool, tigari si alte vicii decit daca treburile se complica intr-un mod neasteptat. O lumina se aprinse la doua ferestre departare de geamul micutei. - Se pare ca trebuie sa ne luam talpasita, spuse ursitoarea care vroia sa faca ciorba, aratind spre fereastra respectiva. - Ajung sa cred ca pe tine chiar te-a durut in fund de misiunea asta. N-ai avut nici macar bunul simt sa te uiti pe planurile pe care ti le-am dat. Aia-i fereastra vecinilor, zaludo, ii raspunse sefa sa vizibil enervata. Oricum, eu zic ca deja ne-am lamurit. Haideti inapoi sa terminam odata treaba. Intrara inapoi in camera. Fetita statea tot in fund si se juca incintata cu niste margele colorate. - Hei, astea-s ale mele, hoato, spuse ursitoarea cu revizia, smulgindu-i copilei margelele din mina si punindu-si-le atenta la git. Ai mare grija cu obiceiurile astea! Pustoaica gingurea in continuare si parea sa astepte cu un oarecare interes urzelile celor trei. - Eu ii urzesc sa fie mintoasa si curioasa, sa aiba un creier clocotitor ca de laureat la premiul Nobel, iar in cea de-a doua parte a vietii sa aiba parte si de niscaiva bogatii si faima, isi facu superioara urarea. - Eu, spuse cea de a doua, ii urzesc sa nu poata sta locului, sa calatoreasca mult, sa umble prin lume pina rupe 52 de perechi de pantofi. - Iar eu ii urzesc sa-si aminteasca tot, pina si lucruri care nu i s-au intimplat ei, zise apasat urzitoarea cu pasiuni culinare. Se lasara citeva minute de liniste, necesare pentru ca urzeala sa intre in copila si sa-si faca efectul. - Pai bine, desteptelor, asa ne-a fost invoiala? izbucni urzitoarea sefa cind perioada de incubatie se sfirsi. Nu trebuia sa-i spuneti de fericire, de dragoste? - Eu m-am gindit ca nu exista fericire mai mare decit sa vezi lumea. Toata viata mi-am dorit sa vad Parisul, Roma si Baile Felix. - Eu am zis ca daca-i mintoasa o sa stie sa-si gaseasca singura fericirea. - Asta nu-i exclus, dar n-ai de unde sa stii. Era de datoria noastra sa-i urzim in asa fel incit sa aiba o chestie sigura, nu sa se zbata ea sa rezolve treaba asta grea. Of, ar trebui sa va dau pe amindoua afara si sa va fac muncitoare necalificate la fabrica de tesaturi. Ba nu, pe tine o sa te fac bucatareasa la cantina saracilor, sa stai toata ziua in mirosuri de ciorbe si tocanite. - Dar ce, nu i-am facut o urzeala frumoasa? Mie mi s-a parut foarte buna, chiar m-am felicitat cind mi-a venit ideea. - Ce sa faca ea cu amintirile ei si pe deasupra si ale altora? Tu nu te gindesti cit de greu te misti prin lume cu o memorie mare? E la fel ca si cu orice alt tip de incarcatura. Un bagaj mare, indiferent ce contine el, iti ingreuneaza viata. Incearca tu sa zbori cu un rucsac de 20 de kile in spate, sa vedem, iti place?! Vai proaste mai sunteti! Frumusete nu, fericire nu, dragoste nu. Bine ca am fost eu destul de inspirata sa zic ceva de bogatie. - O sa fie frumusica, o sa vezi. Si cu un pic de noroc o sa-si gaseasca si fericirea. Uite, ii las margelele mele sa-i poarte noroc, zise ursitoarea doi, tinind rusinata capul in pamint. - Miscati-va acasa, ca nu sunteti bune de nimic. O sa vegheati la fata asta cit oti trai. E datoria voastra morala sa-i mai dati din cind in cind o mina de ajutor. Cele trei ursitoare isi luara zborul, uitind sa o puna pe fetita pe burta, in pozitia in care dormea de obicei. Dimineata, cind au intrat parintii in camera, Sasa dormea in fund, stringind in pumn niste margele colorate. Mama a fost cea care si-a dat seama ca ursitoarele trecusera pe acolo, pentru ca produsele de ingrijire ale copilei fusesera rascolite si e lucru stiut ca ursitoarele se dau in vint dupa uleiul de bebei. - Margelele astea, probabil ca sunt un fel de port-bonheur. Trebuie sa le punem bine ca sa nu se piarda, a zis mama. - Ba din contra, eu le-as lega de marginea patutului. Cred ca trebuie sa fie in apropierea ei sau macar in raza ei vizuala ca sa-si faca efectul, si-a dat tatal cu parerea si a plecat grabit la munca. DA DA PA PA Sasa a inceput sa vorbeasca mai tirziu decit alti copii. Avea aproape trei ani si nu rostise inca nici un cuvint. O vreme parintii au pus mutenia copilei pe seama unui handicap . Mama insista chiar sa organizeze un congres cu familia largita in cadrul caruia sa ridice aceasta problema si, in cele din urma, sa incerce sa gaseasca o solutie. Tatal nu prea era de acord cu acest aranjament. - Avem deja destui copii care vorbesc. Mie mi se pare ca e in regula asa. Nu poti sa te astepti sa fie toti la fel. Acestea erau argumentele lui, care repetate obsesiv, de fiecare data cu aceleasi trei fraze scurte rostite apasat, ajunsesera sa o scoata din minti pe mama Sasei. Conflictul care mocnea de ceva vreme in familie, a fost dezamorsat de o vecina, profesoara la o scoala din cartier. - E genul Blaga - muta ca o lebada, a spus ea sec dupa citeva minute in care fetita statuse la ea in brate jucindu-se cu ciucurii pulovarului. Apoi s-a ridicat, a multumit pentru tratatie si a plecat, fara ca macar sa banuiasca faptul ca tocmai salvase o casnicie. Din nefericire, parte din invitatiile pentru congres fusesera deja trimise, asa ca mama Sasei, mult mai linistita acum, s-a pus pe dat telefoane. Unii membri ai familiei, in special matusile si unchii din strainatate, au fost mai dezamagiti decit daca s-ar fi contramandat nunta fetei, ceea ce nu putea fi cazul, data fiind virsta ei frageda. - Dar nu intelegi draga ca nu e handicapata, urla mama in telefoane care fisiiau si pacaneau ingrozitor, amenintind ca s-ar putea intrerupe in orice secunda. E ca Blaga. Sau mai bine zis ca o lebada, mai spunea ea cu voce mica si apoi incerca disperata sa schimbe subiectul. Odata ce a inceput sa vorbeasca, s-a constatat ca Sasa avea un vocabular destul de bogat pentru virsta ei si, in plus, nici nu stilcea cuvintele. I-au trebuit doar doua saptamini de antrenament pentru a da drumul unui tir dramatic de intrebari, lucru care-i facea pe fratii ei sa crape de invidie. Ca sa recupereze timpul pierdut cu mutenia, Sasa punea cite 400 - 500 de intrebari pe zi, naucindu-i pe cei din jur. Pentru ca mama era cea care-i facea baie in fiecare seara, tatal fusese desemnat sa raspunda la 70% dintre intrebarile Sasei. In timp, se dovedise ca aranjamentul era convenabil, pentru ca omul avea rabdare si raspunsuri simple si coerente pentru cele mai multe dintre problemele pe care i le ridica fiica lui. Singura data cind s-a lasat cu adevarat prins in off-side a fost pe cind Sasa avea vreo 5 ani si jumatate, spre sase chiar. Erau la aniversarea de un an a unui copil din vecini. Pustiului i se taiase deja motul si i se rupsese turta deasupra capului si acum nasii ii bagau sub nas tava cu diverse obiecte (o carte, o surubelnita, bani, o foarfeca, un pahar, un stilou, cheile de la masina) indemnindu-l sa le aleaga pe cele care-i vor aduce succesul in viata sau macar un minim de confort. - Tata, tata, asa se face la toti copiii cind implinesc un an? - Da. Este o traditie. - Ce e aia o traditie? - Adica un obicei. - Si la mine a fost traditie din asta? - Da, draga mea. Bineinteles. - Si eu ce am luat de pe tava? - Eu de unde sa stiu? Intreab-o pe maica-ta. - Nu pot. Ca la ea deja mi-am epuizat toate intrebarile pe ziua de azi. - Epuizat, cuvintul asta de unde dracu’ l-ai mai auzit, mormai tatal mai mult ca pentru el si apoi ii spuse aspru: Sa stii ca nu-ti mai dau voie sa te joci cu copiii lui Pamfil. - Hai te rog, spune-mi! - Sincer sa fiu, nu stiu. Roag-o frumos pe maica-ta sa-ti zica si promit ca miine iti raspund eu la o intrebare de-a ei. Cu jumatate de fata murdara de ciocolata, Sasa s-a dus la mama ei si a rugat-o cu lacrimi in ochi sa-i raspunda la intrebarea care-o framinta. - Sasa, nu-mi vine sa cred ca nu-ti amintesti. Tu tii minte toate prostiile, dar nu mai stii ce ai luat pe tava la un an. Asta mi se pare cel putin bizar. - Ce-nseamna bizar? - Daca vrei sa-ti spun ce-ai luat de pe tava, intreaba-l pe taica-tu ce inseamna bizar. - Bine, il intreb pe el, dar te rog spune-mi! - Ei bine, imi pare rau sa te dezamagesc, dar n-ai vrut sa iei nimic de pe tava. Am stat toti si ne-am rugat de tine o ora si jumatate ca niste prosti, ba nasa-ta era cit pe ce sa izbucneasca in plins – oho, cu greu am potolit-o - ca se zdrobise sa-ti aranjeze o minunatie de tava. Da’ tu nu si nu. Te-ai incapatinat si n-ai vrut sa pui mina pe nici un obiect. Si ne-ai mai dat si emotii ca la un moment dat ai intins mina si noi am crezut ca in sfirsit te-ai hotarit la ceva si cind colo tu ai luat o gargarita care intrase pe geam si aterizase fix pe tava. Cred ca daca scotocesc bine chiar mai gasesc amarita aia de giza, ca nasa-ta, o stii, sentimentala cum e ea, a insistat sa o pastram. E in sertar la mine, in acelasi loc cu motu’ si cu primul dinte care ti-a cazut. - Mama, ce-i aia o gargarita? - Sasa, ti-as fi recunoscatoare daca nu m-ai mai pisa atita. De cite ori te-am rugat sa nu mai stai in camera in care se fumeaza? Hai, valea! Du-te la joaca si cu intrebarile bate-l la cap pe taica-tu! Sasa i-a multumit mamei ei si timp de doua saptamini n-a mai pus nici o alta intrebare. Apoi anii au zburat. Tot ce mai merita mentionat din perioada micii copilarii este un obicei de care Sasa s-a dezbarat cu greu, abia inspre maturitate. SLEEPING PILLOW Fiind toata ziua ocupata cu alte treburi, mama Sasei se apuca intotdeauna de gatit la ora noua fix, dupa baia de seara a copiilor. Era un tabiet la fel de important ca tarta cu gem si cafeaua de dimineata. Ii placea la nebunie sa gateasca, spunea ca o relaxeaza teribil. Doar ca atunci cind nimerea cite o mincare care era pe placul sotului sau a unuia dintre copii, gatea acelasi fel zile in sir pina cind unul dintre micuti intra in greva foamei. Venirea pe lume a Sasei punea insa in pericol acest mod de viata impamintenit de ani si ani, timpul alocat pentru spalarea progeniturilor lungindu-se acum de la 2 ore la doua ore jumate. Jumatatea de ora fusese in mare parte recuperata, avind in vedere ca fratii Sasei crescusera destul de mari incit sa nu mai trebuiasca sa fie asistati la culcare. Sasa era insa prea mica sa fie lasata singura in patut pina o ia somnul. Tatal a fost cel care s-a ocupat de aceasta treaba, pina intr-o buna zi cind ceilalti copii l-au pirit ca adoarme cu mult inaintea fetei si aceasta ramine treaza ore in sir scincind sau jucindu-se. Mama Sasei s-a suparat in primul rind pentru ca socotea ca nu-i sanatos ca un copil atit de mic sa adoarma fara sa asculte o poveste. Convingerea ei de nestramutat era ca povestile ii feresc pe cei mici de gripa, rubeola si alte boli molipsitoare. Si pentru ca n-avea de ales, femeia s-a hotarit sa-i citesca fetitei in timp ce curata morcovii, ceapa si albiturile pentru ciorba de a doua zi. Asa ca Sasa adormea in fiecare seara pe o perna mare asezata, de la caz la caz, pe un scaun, pe masa, pe bufetul din bucatarie sau chiar pe aragaz atunci cind era mai frig si mama ei gatea ceva la cuptor. Cind s-a facut mai maricica, parintilor le-a fost imposibil sa o convinga sa se culce in pat, ca fratii ei sau ca orice alt om de pe planeta-pamint. In fiecare seara, fetita isi lua perna in spate si, cum i se facea somn, o trintea pe jos, se cuibarea pe ea si, indiferent de locul unde se afla, adormea instantaneu. Asa a dus-o pina pe la 20 de ani cind colegele de camin s-au unit impotriva ei si au facut o plingere la decanat, plingere care s-a soldat cu exmatricularea Sasei pe termen nelimitat, pina cind isi revizuieste comportamentul. Ceea ce s-a si intimplat. Timp de o luna, Sasa a facut exercitii de adormit in pat si s-a reintors victorioasa in camin, exact cu doua zile inainte de inceperea sesiunii de vara. A terminat integralista si, drept rasplata, parintii ei au trimis-o in tabara la mare. In vara aceea, Sasa a invatat sa inoate bras.

Printesa din Drumul Taberei finaldraft

2009-01-23T05:56:00.000-08:00

[Location: Sorin's computer

Type: Rich Text Format Document

Created: 3 ianuarie 2009 19:23:00]

Printesa din Drumul Taberei

A fost odata ca niciodata o printesa care locuia in Drumul Taberei. Printesa era foarte frumoasa. Avea niste ochi mari, verzi, iar parul ii crescuse tot verde. In fiecare dimineata, inainte sa plece la scoala, printesa privea prin geamul bucatariei cum rasare soarele deasupra parcului Moghyorsh. In copacii din fata blocului, vrabiutele ii spuneau printesei "buna dimineata!", iar printesa putea sa le inteleaga, pentru ca ea putea vorbi cu pasarile. Le raspundea "buna dimineata" si le facea cu mana. Apoi le punea niste firmituri de paine pe pervaz si se ducea sa-si bea ceaiul.
Printesa locuia intrun apartament cu doua camere, la etajul doi, iar in fata blocului se afla o biserica. Parintii ei erau Imparatul de Verde si Regina lui, iar printesa avea un fratior mai mic, de vreo 8 ani, Printisorul. Toata ziua, Imparatul de Verde si Regina se plimbau prin regatul lor sau mergeau la serviciu in cladiri cu cate o suta de mii de birouri, iar Printzesa si Printzisorul, mergeau la scoala, caci asta le spusesera parintii lor ca trebuie sa faca pentru a ajunge si ei intr-o zi imparati si regine.
La scoala Printzesa si Printzisorul invatau despre planete si stele, despre triburi de indieni si despre navete spatiale mari cat un bob de orez si care pot calatori cu viteza luminii. In pauze baietii jucau fotbal iar fetitele desenau printzese pe asfalt. Printzesa desena tot timpul o printzesa verde cu un inel cu o piatra mare, verde. Printzesa visa in fiecare noapte o printzesa verde cu un inel mare, verde. Cand se plictisea de fotbal, Printzisorul, isi imagina ca e un avion si zbura incoace si incolo prin curtea scolii.
La pranz, Imparatul si Regina obisnuiau sa se plimbe pe frumoasele alei ale Parcului, impreuna cu copii lor. Printzisorul si Printzesa faceau baloane de sapun si isi cumparau vata pe batz, apoi se plimbau cu o barcutza pe lac, in timp ce Imparatul de Verde si Regina jucau sah sub o umbrelutza. Dupa amiaza serveau cu totii tarte cu fructe in sufragerie, iar seara se uitau la un film frantzusesc, dupa care mergeau la culcare.
Printzesa avea un pat cu baldachin de matase, iar sub perna doi greieri care ii cantau din viorile lor, pana cand printesa adormea. Printzisorul avea un pat mare, dublu si se invelea cu o plapuma facuta din blana de urs, care ii tinea foarte cald. Imparatul de Verde si Regina lui dormeau in camere separate, Imparatul intr-o camera cu un candelabru mare, iar Regina intr-o camera cu un acvariu urias in care pluteau pesti de toate culorile.
Intr-o noapte cu luna plina, printzesa nu avea somn. Se rasucea pe toate partile si tot nu putea sa adoarma. Luna ii stralucea chiar in geam. Isi aminti ca greierii de sub perna nu i-au cantat un cantecel de leagan in seara asta. Ridica un colt al pernei si ii vazu pe cei doi greierashi dormind dushi, unul in bratele celuilalt. Printzesa deschise geamul sa intre aer proaspat. Privi blocul de peste drum cu luminile stinse, masinile parcate, stalpii de telegraf... Apoi privi mai departe, spre bulevard. Nu trecea nici o masina, nici un om. Tot orasul dormea. Doar ei, lumina lunii ii batea chiar in geam si nu i se mai facea somn. Apoi auzi ceasul cu pendula din hol facand "ding-dong" si vazu cum in spatiile verzi din fata blocului, cu pomi, gard viu si gazon, incep sa creasca foarte repede niste flori mari, galbene. Apoi un stol de lilieci zbura chiar prin fata geamului ei si printzesa fugi speriata in pat. Auzi o muzica venind dinspre bulevard si rasete si aplauze ca si cum acolo ar fi fost o parada. Nu indrazni sa coboare din asternut pentru a vedea ce se intampla. Tinea ochii stransi, inchisi, sperand ca o sa adorma, sau o sa se tezeasca, caci nu mai stia daca viseaza sau ceea ce se intampla e real. Nu mai statuse niciodata pana atat de tarziu, noaptea si ii era frica de intuneric. Ar fi vrut sa mearga in camera printzisorului, sa-l trezeasca si sa-i spuna ca a vazut flori mari, galbene rasarind peste tot si lilieci si o parada pe strada pe care merge troleul 91, dar ii era frica sa coboare din pat. Se gandi sa-i strige pe parintii ei, dar cand incerca sa strige vazu ca nu mai are glas. Muzica si multimea se auzeau in continuare de pe bulevard, apoi o voce groasa, ca a unui batran o striga de la fereastra: "Printzesa! Printzesa, nu-ti fie frica. Vino la fereastra." Auzind o voce prietenoasa, printesa privi spre fereastra si vazu cum o ramura de copac intra prin geamul deshis si se apropie de patutzul ei. Incerca sa tipe, dar din nou isi dadu seama ca nu mai are glas. Ramura se opri langa patutzul ei si o ridica pe printesa fara ca aceasta sa isi dea seama. Apoi se auzi din nou, aceeasi voce: "Printesa sunt eu, copacul din fata geamului tau. Nu-ti fie frica, nu o sa patesti nimic. Trebuie sa mergi pana la lacul din parc. Craiasa lacului vrea sa iti spuna ceva." Si printesa se trezi fata in fata cu copacul vorbitor. Pana acum, printesa stia ca poate sa vorbeasca cu pasarile, dar nu si cu copacii. Acum, acelasi copac pe care il vedea in fiecare zi pe geam, avea niste ochi mari, negri, o gura fara dintzi aparea in trunchiul lui batran, iar limba copacului era verde. "Printzesa", ii mai spuse copacul "noaptea, cand ceasul cu pendula din holul apartamentului tau bate ora 12, si toata lumea din regat doarme, orasul se transforma. Acest loc a fost vrajit acum multe mii de ani de vrajitorii daci si in fiecare noapte, pe strazile Bucurestiului, toate povestile revin la viata, iar lumea nu mai este asa cum o stii tu. Prin aceasta vraja se naste o lume de basm. "
Apoi printesa se uita in jur si nu-i veni sa-si creada ochilor. Felinarele aveau aripi de inger si pluteau la mica distanta de pamant, iar inauntru zeci de licurici se zbantzuiau in toate partile. Capacele de canal au devenit broaste testoase, iar gurile de canal sunt tunele care duc spre mine de aur si diamant din care ies cantand, cativa pitici; blocul printzesei se transforma intr-un castel cu vitralii si turnuri pentru arcasi, iar in locul gardului viu apare o gradina de lilieci prin care zboara spiridushi cu aripi mari, transparente, de libelula; masinile devin calareti in armura stralucitoare, un camion parcat langa supermarket devine o catapulta, iar supermarketul.. o baie turceasca. Pe cer erau mult mai multe stele decat vazuse printesa vreodata, iar cand se uita inspre bulevard vazu intr-adevar o multime colorata si zgomotoasa, ca un carnaval. Pe bulevard treceau negri care jonglau cu tortze in flacari, calare pe elefantzi, clovni care aruncau in multimea din jur cu tarte cu frisca, samurai inaintand in salturi uriase de cate 20 de metri, ca niste mingiutze, iar in spatele lor un dragon care scotea flacari mov. Toate acestea erau in acelasi timp foarte frumoase si infricosatoare pentru printesa. Vru sa se intoarca in camera ei, dar geamul, care acum era un vitraliu care infatisa un printz vanand cu arcul un porc mistretz, era inchis. Atunci copacul ii spuse: "Tu esti printesa acestui loc de poveste, iar in seara asta iti vei cunoaste printul. Nu te speria. E doar un vis. Mergi la lacul din parc. Acolo iti va vorbi Craiasa Lacului. Ea locuieste in adancuri. Cand ajungi la lac, arunca o pietricica si asteapta sa cada pana la fund. Atunci craiasa iti va raspunde."
Copacul o lasa pe printesa pe pamant, intre multe multe flori galbene aproape cat ea de inalte. Incercand sa isi faca loc printre florile uriase, printesa starni o multime de fluturi care aparura dintre flori, iar acum zburau peste tot prin jurul ei. Printesa era vrajita de aceasta lume de poveste pe care nu o cunoscuse niciodata, desi se afla chiar sub geamul ei. Se hotari sa urmeze cuvintele copacului pentru ca era curioasa ce o sa se intample. Nu mai vorbise niciodata cu o Craiasa, iar acum, cu atatea minuni in jur, nici gand sa i se mai faca somn. "Vad ca te-ai hotarat.", ii mai spuse copacul, "Calatorie placuta!", si o impinse usor cu o creanga afara din lanul de flori galbene. Printesa ii zambi, caci nu ii mai era frica si ii facu din mana. Incerca sa-i spuna ceva, dar din nou isi dadu seama ca nu mai are glas. Ridica din umeri, iar Copacul ii zise: "Era sa uit. Nu aveai glas pentru ca un om nu poate vorbi intr-o poveste. Acum ai devenit un personaj." si isi scutura coroana din care incepu sa cada peste Printzesa un polen auriu. "Acum poti sa vorbesti din nou.", mai spuse copacul, dupa care adormi imediat.
“La revedere, domnule copac!” spuse Printesa si incepu sa cante un cantecel pasind pe alee. Vazu ca in locul blocurilor de pe strada ei, cu antene parabolice si balcoane cu geam termopan, acum aparusera multe multe casutze si fiecare avea lumina aprinsa si un horn care scotea fum. Intr-una din ele, vazu Printzesa, Mickey si Minnie Mouse ascultau jazz la un radio cu cate o cana de ciocolata calda in mana, al carei miros se simtea pana afara. Se uita in sus si vazu o multime de farfurii zburatoare, elicoptere, navete, baloane si dirijabile pline de beculetze si luminitze colorate. Se uita in dreapta si vazu luna. Se uita in stanga si vazu luna. Nu-i veni sa creada. Se dadu un pas in spate si intr-adevar, vazu ca pe cer erau doua luni, pline, albe, la fel de stralucitoare. Atunci printesa incepu sa se grabeasca catre lac, caci ardea de nerabdare sa o cunoasca pe Craiasa.
Porni din nou pe carare, fara sa se mai uite in jur. Cele doua luni de pe cer faceau o lumina aproape ca ziua, iar in departare, dupa parc, se vedeau niste munti albi si stancosi, cu piscurile acoperite de zapada. Printesa se gandi ca daca se trezesc parintii ei si vad ca ea lipseste din patut, or sa-si faca griji si or sa se supere pe ea pentru ca a iesit din casa, noaptea, pe geam. Se uita in spate, dar toate luminile castelului erau stinse. Atunci o maimutzica imbracata ca un receptioner de hotel o lua de mana si o grabi spre varful unei coline. De acolo se putea vedea tot acest oras de poveste, care parea nesfarsit. O masina de pompieri trecu in graba pe drumul de langa colina. Maimutzica o impinse pe printesa, care simti ca aluneca pe un topogan de gheata si se trezi direct in parc.
Desi se plimbase pe aici in fiecare zi, printesa nu mai recunostea deloc parcul. Flori mari, rosii, carnoase, crescusera pe trunchiurile fiecarui copac, iar pe marginea cararii, ciuperci albastre roz si galbene, aprinse, dadeau lumina ca niste becuri. Potecile parcului nu mai erau largi si drepte, ci inguste si intortocheate, si se pierdeau intr-o ceata subtire, care mirosea a portocale uscate si acoperea tot parcul. Printesa nu stia incotro sa mearga ca sa ajunga la lac. Ii era frica sa nu se rataceasca in parc, noaptea. Se gandi ca nu vrea inca sa se intoarca acasa, asa ca alese cararea din mijloc. Merse pe carare pana obosi, fara sa intalneasca pe nimeni si se aseza in iarba. Acum stia sigur ca se ratacise, si doar venirea zilei putea sa o ajute sa iasa din parc. Chiar atunci, prin acel loc, trecea un cavaler teuton, imbracat intr-o armura stralucitoare, cu o lance de 2 metri intr-o mana si calare pe un cal alb. Cand il vazu venind in galop printesa rupse o ciuperca-felinar si cu ea in mana se aseza in mijlocul drumului, facandu-i semne cavalerului sa opreasca. Acesta o zari pe printesa in ultimul moment si abia reusi sa se opreasca din galop si sa nu o loveasca. Printesa ii spuse ca s-a ratacit si vrea sa ajunga la lac, iar cavalerul ii raspunse: "Asta e drumul spre lac. Toate cararile din aceasta padure duc acolo. Mergi inainte.". "Dar am obosit..", ii raspunse Printzesa. "Eu nu pot sa te insotesc pana acolo. Ma grabesc sa ajung la castelul meu, care e atacat de triburile barbare. Am dus o solie catre Napoleon, aliatul nostru si acum trebuie sa imi apar Imparatul cu pretul vieti!", spuse cavalerul si porni in galop. "Dar si eu sunt o printesa..", mai apuca sa murmure Printzesa pana sa dispara cavalerul.
Acum era din nou singura si o multime de ochi rai si sticlosi aparura printre crengile copacilor, privind-o. Printzesa arunca cu un vreasc in directia lor, iar ochii se facura nevazuti in intuneric. Se hotari sa mearga mai departe, desi incepuse sa i se faca frig si o dureau picioarele. Mai merse ce mai merse si deodata auzi o muzica cristalina, ca niste picaturi. Se grabi in acea directie si vazu un mosnegutz, care invartea manivela de la o cutiutza muzicala in care se invartea o balerina in rochie albastra si isi pusese palaria pe jos pentru a primi banutzi. Moshnegutzul purta ochelari rotunzi si avea nasul rosu. Printesa se apropie de el si pentru ca ii placuse melodia, lasa un banutz in palaria care era goala. Moshneagul opri cutiutza si ii spuse: "Buna seara, Printzesa.", iar printzesa timida ii raspunse "Buna seara..". "As vrea sa ajung la lac.", mai spuse ea si moshnegutzul pocni din degete, ceata se risipi, iar in spatele Printzesei aparu lacul din parcul Moghyrosh. Lacul era plin de nuferi. Pe lac erau multe barcutze cu panze albe, pescari, domnisoare cu palarie de dantela si domni cu papion, doua veveritze pluteau intr-o hidrobicicleta facuta din ghinde. Pe partea cealalta a lacului era teritoriul indienilor, din ale caror corturi se vedea iesind fum. Printzesa il lua pe mosh in bratze si il saruta pe frunte, iar acesta zambi, spuse "La revedere!" si disparu ca intr-un praf de stele. Coborand spre lac, printesa se intalni cu Charlie Chaplin, care statea pe o banca si manca un sendvish. Il saluta, iar el isi ridica politicos palaria, iar cand vazu ochii atat de verzi ai Printzesei, sendvishul ii cazu din mana, pe jos.
Printzesa se apropie de marginea lacului. Isi privi chipul in oglinda apei si zambi. Chiar daca ii era putin frig si obosise, Printzesa se bucura ca nu a putut sa adoarma caci nici in cele mai frumoase povesti pe care le auzise nu exista o lume atat de frumoasa si magica, cum era Bucurestiul in seara aia.
Lua o pietricica si o arunca in lac. Se auzi un sunet metalic. De sub apa iesi un submarin rusesc, care o privi printr-un telescop si pleca in viteza. Printesa se sperie putzin de submarinul rosu, dar se gandi ca nu are nimeni de ce sa ii faca nici un rau, asa ca mai lua o pietricica si o arunca in lac. Astepta ce astepta, dar Craiasa nu aparu de nicaieri. Mai arunca o pietrica. Craiasa nu era nicaieri. Printzesa nu mai stia ce sa creada. O pacalise Copacul cel Batran? "Dar cum sa te pacaleasca un copac?", se gandea ea.
Un nor micutz aparu deasupra Printzesei si incepu sa ploua. Printzesa incerca sa iasa de sub nor, norul se tinea dupa ea, deasupra ei, oriunde ar fi mers. Incercand sa scape de nor, Printzesa aluneca si cazu in lac. Nu stia sa inoate si se sperie foarte tare, pana cand isi dadu seama ca poate respira sub apa. Se uita in jur si vazu ca lacul era plin de stele de mare galbene si verzi, corali roz, stralucitori si intre corali, o epava cu un steag de piratzi. Pe langa ea trecu un calutz de mare cu o servieta subtire si o pipa care scotea baloane. O saluta pe Printzesa iar ea il intreba imediat: "Nu am sa ma inec?"."Nu. Nici o sansa. Esti intr-o poveste. Nu ai cum sa te ineci.", raspunse calutzul. Apoi se uita la ceas si ii spuse Printzesei: "Am intarziat. La revedere.". Printzesa il opri si ii spuse: "Cum pot sa ajung la Craiasa Lacului?". "Spre ea mergeam si eu. Vino cu mine.". Calutzul de mare si Printzesa coborara in adancuri. In fata unei bariere de corali, Calutzul de mare scoase o cheie, o rasuci si doua ushi uriashe incepura sa se deschida. In spatele lor era un hol imens, plin de statui de o parte si de alta. Calutzul o grabi pe Printzesa inauntru, iar usile de corali se inchisera in spatele lor. Statuile infatisau diferite animale marine: un rechin cu basca si fular, zambind cu un aparat de fotgrafiat atarnat la gat; o stiuca imbracata intr-un costum de raliu; un rac cu sort si manusi de boxer; o caracatitza cu o basca de bucatar. Apoi Calutzul o duse pe Printzesa spre un lift de sticla, cu care coborara mult timp printer stele de mare si pestisori colorati. Se oprira intr-o sala imensa, de gheatza, iar in mijlocul salii, pe o masutza alba, un vas plin cu apa, tot alb. Calutzul se apropie de vas si incepu sa sopteasca: "Craiasa.. Craiasa.. Am intarziat.. Am venit sa va trezesc.". Printzesa se apropie si ea de vas si vazu ca pe luciul apei era chipul unei bunicutze care dormea. Calutzul de mare batu usor cu pipa in vasul de marmura, iar bunicutza deschise ochii. "Craiasa am intarziat.. Ati dormit prea mult.. Noaptea a inceput de cateva ore si niste submarine rusesti spioneaza reciful de corali. Cred ca or sa va gaseasca. Trebuie sa mergem la Poseidon, zeul marii, sa-i cerem ajutor.". Calutzul era foarte ingrijorat si tot timpul cat vorbea scotea baloane prin pipa lui. Din cand in cand se uita la ceas, apoi speriat la chipul bunicutzei. Aceasta ii spuse: "Nu-ti mai face griji. Cine e fatitza asta frumoasa cu care ai venit?". "Eu sunt Printzesa", spuse Printzesa, "si copacul de la geamul meu mi-a spus sa vin sa vorbesc cu Craiasa Lacului. Dumneavoastra suntetzi?". Bunicutza zambi. "Da, draga mea. Eu sunt.". Apoi chipul bunicutzei disparu, iar in loc aparu printzesa cu inel verde, pe care Printzesa de Verde o desena pe asfalt in fiecare pauza. Apoi chipul bunicutzei aparu din nou: "Bine ai venit in lumea secreta a Bucurestiului de Poveste. Oricine va avea acel inel, este sortit sa devina printzul tau. Cauta-l si il vei gasi. Grabeste-te, caci noaptea e pe sfarsite. Trebuie sa va casatoriti pana rasare soarele. Atunci vraja dispare si totul o sa fie din nou ca inainte. Printzul tau se afla in aceasta lume de poveste. Daca norocul te va ajuta sa il intalnesti veti ramane pentru totdeauna impreuna, aici, in povestea voastra. Daca nu va veti intalni, maine dimineata nu iti vei mai aminti nimic din noaptea aceasta, si niciodata nu vei mai putea intra in Bucurestiul de Poveste, caci el se arata o singura data in viatza unui om. " Printzesa simti cum o cuprinde un somn dulce si adormi. Se trezi pe marginea lacului, cu hainele uscate, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
In acest timp, Charlie Chaplin, se intorsese la brutaria unde lucra, caci iesise in pauza de masa. Desi nu era foarte indemanatic, Charlie Chaplin, era bucuros ca poate lucra la brutarie, pentru ca astfel putea plati chiria casutzei in care locuia, la marginea lacului. Framanta aluatul toata noaptea sa faca franzele, baghete, turte, chiftele, iar mirosul de paine calda de la aceasta brutarie se putea simti de la un kilometru. Charlie Chaplin era ajutat la brutarie de doi papagali, Rocco si Cocco, sotz si sotzie, care din banii castigatzi vroiau sa-i cumpere rechizite pentru scoala puiului lor. Retzeta dupa care faceau painea, era a brutarului-sef, un francez mustacios si burtos a carui pasiune era pictura. Cat timp Charlie Chaplin si cei doi papagali coceau paine el statea cu sevaletul pe marginea lacului, manca gogosi cu ciocolata sau cu vanilie sau cu dulceata de capsuni si incerca sa picteze cele doua luni de pe cer.
In seara aceea Cocco nu putuse veni la serviciu pentru ca era racita. Asa ca Charlie Chaplin si Rocco aveau mai mult de lucru. Trebuiau sa se grabeasca, caci camilele incarcate cu cosuri de paie, care duceau painea in tot regatul, soseau non stop la poarta brutariei. In timp ce brutarul-sef picta pe marginea lacului, Charlie Chaplin si Rocco erau plini de faina si se agitau prin bucatarie. Vrand sa dea cuptorul mai incet, Charlie Chaplin il dadu din greseala mai tare, si toate painile iesira arse. Brutarul-sef simti mirosul si veni furios. Il amenintza pe Charlie Chaplin ca il concediaza daca mai greseste odata, iar lui Rocco ii spuse ca e lenes si ca el, de cand e el brutar, n-a mai vazut papagal sa lucreze intr-o brutarie. Apoi pleca inapoi pe marginea lacului sa-si termine tabloul.
Rocco incepu sa planga, pentru ca il durusera cuvintele brutarului-sef. Nu era lenes si se angajase intr-o brutarie pentru ca nu gasise altundeva. Se gandi la Cocco care era acasa cu febra. Se gandi la puiutzul lui, care avea nevoie de mancare, de carti si caiete pentru scoala si se hotari sa nu-i raspunda brutarului-sef, sa accepte umilintza din partea brutarlui-sef, doar ca sa poata sa-si intretina familia. Charlie Chaplin vazu lacrimile lui Rocco si se hoatari sa mearga el sa vorbeasca cu brutarul-sef. Il gasi pictand si incerca sa fie politicos: "Buna seara. Imi cer scuze ca va deranjez.. dar nu a fost corect sa vorbitzi asa cu Rocco. El e foarte muncitor, mai muncitor ca mine si acum plange pentru ca l-au durut cuvintele dumneavoastra. Si in timp ce noi muncim toata noaptea pana cadem de oboseala, dumneavostra stati si pictati pe marginea lacului si numai tzipatzi la noi." Brutarul-sef, insa, nu ii dadea nici o atentzie lui Charlie Chaplin. "Mi se pare revoltator!", mai spuse Charlie Chaplin si isi agita bastonul in aer. Atunci brutarul-sef ii spuse: "Esti concediat!". "Foarte bine!", raspunse Charlie Chaplin "Oricum vroiam sa-mi dau demisia pentru ca sunteti un om rau." Si inainte sa plece, impinse cu varful bastonului sevaletul, care cazu in lac. Atunci brutarul-sef, furios, se intoarse catre Charlie Chaplin care o lua la fuga. Brutarul-sef dupa el. Charlie Chaplin se sui intr-un copac. Brutarul nu putea sa se suie din cauza burtii prea mari. Scoase un pistol si tinti. Vazand pistolul, Charlie Chaplin se sperie de-a binelea, auzi o impuscatura si noroc cu o liana agatzata de o creanga. O apuca si cobori in viteza. Cazu fix intr-un cos de gunoi. Se ridica si privi alertat in jur. Nici urma de brutar. Se pare ca liana la dus destul de departe. Se scutura de praf, incerca sa-si aranjeze palaria, cravata si vazu ceva stralucind pe jos. Se apropie si vazu ca era un inel de aur cu o piatra mare, verde, care stralucea. Se uita in jur, nu era nimeni. Inelul era al lui. Putea sa il pastreze, sau sa il vanda si ar fi avut bani sa isi plateasca chiria pe un an intreg.
Printzesa pornise din nou prin parc. Nu stia unde sa mearga si cum sa faca pentru a afla unde e inelul. Se gandea ca ar trebui sa se intoarca acasa, pentru ca era foarte tarziu si peste doua ceasuri parintzii ei aveau sa se trezeasca. Manca bezele, caci gasise un copacel care in loc de fruncte dadea bezele si culese si ea cateva. Nu stia cum sa iasa din parc si ratacea pe alei. Il vazu pe Charlie Chaplin si vru sa-l intrebe daca stie cum se poate iesi din parc. Dar vazu inelul din mana lui si nu ii veni sa creada. Scoase un tzipat de bucurie, iar Charlie Chaplin se intoarse spre ea. Se privira ochi in ochi si atunci, din senin, se auzi o bubuitura si multe focuri de artificii, in toate culorile, aparura deasupra lacului. Charlie Chaplin era vrajit de frumusetea Printzesei, iar Printzesa se uita in ochii lui mari, negri si simti ceva ce nu mai simtise pana atunci, ca si cum ar fi plutit, asezata pe un fulg, printre nori. Charlie Chaplin ii zambi emotionat, se sprijini in baston incercand sa ia o atitudine galanta, dar bastonul se indoi atat de tare, incat Charlie Chaplin cazu in fund. Printzesa rase si simti ca nu vrea sa se mai desparta niciodata de el.
Printzesa si Charlie Chaplin se plimbau pe aleile parcului. Printzesei ii era frig, asa ca Charlie Chaplin ii dadu haina lui. Era plina de faina, iar cand Charlie Chaplin incercase sa o scuture, starni un nor de faina in jurul, isi ceru scuze, dar Printzesa nu se mai putea opri din ras. Charlie Chaplin ii povestea cum a fost dat afara de la brutarie si ce frumos era mirosul de paine calda, iar Printzesa ii povestea despre Craiasa Lacului si camera ei de gheatza si despre inelul cu piatra, mare, verde, pe care ar fi putut sa il aiba doar Printzul ei. Charlie Chaplin se bucura foarte tare cand auzea aceste cuvinte, caci se indragostise pana peste cap de Printzesa si nu mai vroia sa se desparta niciodata de ea. Nu stia nimic despre Craiasa Lacului sau inelul cu piatra verde, dar o asculta pe Printzesa cu atentie si incerca sa isi imagineze si el camera de gheatza si chipul bunicutzei intr-un vas cu apa. Nu ii venea sa creada ca el ar putea sa fie un Printz. Pana acum fusese un vagabond singuratic, fara prea mult noroc, dar acum o cunoscuse pe Printzesa si Charlie Chaplin nu se mai simtea un vagabond. Se simtea fericit.
Charlie Chaplin ii tot dadea Printzesei floricele mov, pe care le culegea din tufele din jur, fara ca aceasta sa vada. Printzesa se mira de fiecare data si credea ca buzunarul lui Charlie Chaplin e plin de floricele mov. Printzesa ii spuse ca pana dimineata trebuie sa ajunga la castel, pentru a-l prezenta pe Charlie Chaplin parintzilor ei. In scurt timp urma sa se faca dimineata, iar la rasaritul soarelui, vraja ar fi disparut.
Se grabeau amandoi spre castel, incercand sa gaseasca drumul spre iesire prin ceata cu miros de portocale. O caleasca trecu pe langa ei, iar Charlie Chaplin fluiera si caleasca se opri. Se cauta prin buzunare, scoase o moneda, i-o arunca vizitiului, deschise usa de la caleasca si o invita, politicos pe printzesa inauntru. Caleasca avea bancutze roz, moi, de plush, iar doi hamsteri cu sepcutze albastre si plini d funingine, puneau carbuni intr-o sobita mica ce dadea caldura.
Ajunsera la castel cat ai clipi, iar cand oprira in fata castelului, maimutzica in costum rosu de receptioner si cu chipiu, le deschise usa. Muzica de parada se auzea in continuare din strada, iar pe cer, toate stelele se aliniasera pentru a forma o stea uriasa, plina de stele.
Poarta castelului era inchisa si batura indelung pana cand cineva le raspunse. Era un melc batran, cu o lumanare, care le spuse ca el e portarul castelului, dar ajunge incet la usa pentru ca locuieste la ultimul etaj, in turn. Charlie Chaplin si Printzesa urcara o scara cu multe multe trepe pana ajunsera la camerele in care dormeau Imparatul de Verde si Regina lui. Batu la usa Reginei, dar nu primi nici un raspuns. Deschise usa si vazu ca prin camera pluteau tot felul de pesti colorati, prin aer, ca si cum toata camera ar fi fost un acvariu. Peretzii erau acum acoperitzi de oglinzi uriase, iar regina, intr-o frumoasa rochie verde, canta la pian. Printzesa ii povesti despre Copacul cel Batran, Craiasa Lacului, despre printzesa cu inel verde pe care o deseneaza in fiecare zi la scoala si despre Charlie Chaplin, de care ea s-a indragostit foarte tare. Ii spuse ca Charlie Chaplin are inelul, deci el e Printzul sortit pentru ea. Charlie Chaplin isi scosese palaria si era foarte emotionat de intalnirea cu Regina.
Mama Printzesei spuse: "Arata-mi, te rog, inelul.." si amandoua se intoarsera catre Charlie Chaplin. Acesta isi aminti ca inelul e la el si incepu sa-l caute prin buzunare. Nu il gasea, iar Printzesa incepea sa-si faca griji, caci fara inel, parintzii ei nu ar fi fost de acord cu casatoria. Charlie Chaplin se facuse alb la fatza caci credea ca a pierdut inelul. Cauta a doua oara si il gasi, iar Printzesa zambi bucuroasa. Atunci Regina intreba: "De unde ai acest inel?", iar Charlie Chaplin ii povesti cum a cazut din copac in cosul de gunoi si apoi cand s-a ridicat a vazut ca straluceste ceva pe jos si asa a gasit inelul. Regina zambi auzind aceasta poveste. "Voi va iubiti?", intreba Regina, iar Printzesa si Charlie Chaplin se uitara unul la altul, apoi dadura din cap ca da, iar Regina zambi din nou. "Atunci trebuie sa vorbim cu tatal tau.", mai spuse ea si deschise usa camerei, iar un peste portocaliu se strecura afara.
Intrara in camera Imparatului, care acum, pe timpul vrajii, avea expuse pe peretzi arme de toate felurile. Pistoale micutze cat o bricheta, grenade care aratau ca niste dovlecei, pusti de vanatoare cu doua, patru sau shase tzevi, arbalete cu sagetzi stralucitoare de otzel si un tun, cu cateva ghiulele asezate una peste alta, chiar langa patul Imparatului. Sabii de cavaleri, iatagane, buzdugane, topoare, toata camera era o mare expozitzie de arme, iar bratele candelabrul urias din mijlocul camerei erau acum niste serpi anaconda, care se innodau si se incolaceau tzinand felinarele in varful cozii. La capul Imparatului, o gorila ii facea vant cu o frunza de palmier. Printzesa era uimita de aceasta camera. Ziua, camera tatalui ei nu arata asa. Avea tablouri cu vaze cu flori pe perete, sau lanuri de grau in bataia soarelui, dar niciodata nu vazuse acolo un tun sau o gorila. Regele dormea. Regina il trezi si ii spuse ca Printzesa a fost la Craiasa Lacului si si-a gasit Printzul, iar acum vor sa se casatoreasca. Regele ii porunci gorilei sa-i aduca o ceshcutza de cafea. O bau, apoi se uita atent la Charlie Chaplin, masurandu-l din cap pana in picioare. Ii ceru sa ii arate inelul cu piatra verde, apoi spuse: "Acest inel nu este al tau. Esti un hotz de buzunare, iar acum vrei sa ne pacalesti pentru a te casatori cu Printzesa si pentru a lua jumatate din imparatzie. Uita-te la tine! Esti un vagabond si vrei sa te casatoresti cu Printzesa de Verde. Asa ceva nu este posibil. Nu sunt de acord cu casatoria voastra. Blocheaza iesirea!", ii porunci regele gorilei, iar aceasta se puse in fata usii. Lui Charlie Chaplin incepuse sa i se faca frica. Imparatul de Verde era incruntat si amenintzator. Regina statea in dreapta Imparatului si nu mai spunea nimic. Printzesa spuse: "Dar eu m-am indragostit de Charlie Chaplin, iar Craiasa Lacului mi-a spus ca oricine va avea acest inel, este sortit sa devina Printzul meu. Charlie Chaplin este sortit sa devina Printzul meu!", mai spuse ea cu lacrimi in ochi. "Eu vreau sa ma casatoresc cu Charlie Chaplin! Te rog, tata!". Printzesa il ruga in genunchi, dar Imparatul ramanea la fel de neinduplecat.
Ii facu un semn scurt sa se ridice si ii spuse: "Un vagabond? Printzul tau? Cu hainele pline de praf si gaurite? Unde lucrezi?", il intreba pe Charlie Chaplin. "La o brutarie..", raspunse acesta. "Mintzi!", spuse Imparatul. "Ai fost dat afara in seara asta de la brutarie pentru ca ai vorbit urat cu brutarul-sef. Eu sunt Imparatul de Verde si am urechi peste tot in Regatul meu." Atunci ochii lui Charlie Chaplin se umplusera de lacrimi. Se simtea umilit si neputincios. O iubea pe Printzesa, dar nu putea sa il convinga pe tatal ei sa fie de acord cu casatoria. "Va rog..", mai spuse el catre Imparat. "O iubesc..". Imparatul se infurie mai tare. Incepu sa strige: "Un vagabond? Un hotz de buzunare!?". "Nu sunt un hotz de buzunare!", izbucni Charlie Chaplin, iar Imparatul scoase lua un pistol facut dintr-un dovlecel si il indrepta spre el. "Liniste!", spuse Imparatul. "Acum vorbesc eu!", striga el si peretzii camerei se cutremurara. "Ea nu e o fata oarecare. E o Printzesa! Iar tu esti prea jigarit pentru ea. Uita-te la ea!" Printzesa stralucea in rochia ei alba, chiar daca obrajii ii erau rosii si din ochi ii curgeau lacrimi. "Acum uita-te la tine!" si il duse pe Charlie Chaplin in dreptul unei oglinzi. "Ai pantofii ruptzi, hainele murdare si uzate si privirea unui hotz. Nu esti de nasul unei Printzese. Esti mic de inaltzime si mergi cracanat. Ai mainile murdare si mirosi a paine calda. Esti un sarac, iar locul tau e pe strada, cu ceilalti saraci. Esti un lenes, de asta n-ai fost in stare sa aduni avere. Ai crescut pe strazi si ai fost dat afara din orice serviciu pe care l-ai avut pana acum. Nu ai nici un viitor. Iar pe Printzesa in nici un caz nu o iubesti! Ai venit sa ii furi mostenirea. Sa scapi de saracie!". Charlie Chaplin incepu sa isi agite bastonul in aer: "Sunt sarac! Sunt un vagabond! Am fost dat afara de peste tot pe unde am lucrat. Dar nu sunt un hotz! Si o iubeeeeesc pe Printzesa!!", racni Charlie Chaplin. Imparatul vazu ca o sfidare cuvintele lui Charlie Chaplin, ii lua inelul verde din mana si i-l dadu gorilei, apoi spuse: "Sa fie inchis in temnitza!".
Atunci gorila il lua pe Charlie Chaplin pe sus si il duse in temnitza. Printzesa plangea in hohote pe umarul mamei ei, dar Imparatul se arata neclintit in hotararea lui. Mai spuse: "Printzesa, eu nu iti vreau decat binele. Acest Charlie Chaplin nu e de vitza nobila. Mi-e si rusine ca l-am primit in castelul nostru. Un vagabond, un zdrentzaros. Printzul tau trebuie sa vina dintr-o familie buna. Sa aiba spada si mantie si un cal alb. Trebuie sa fie inalt si frumos, iar hainele sa ii fie impodobite cu fir de aur.", dar Printzesa plangea in continuare. Se gandea la Charlie Chaplin si ce suferintze avea el sa indure in temnitza. Atunci Imparatul ii spuse: "Printzesa, tu esti prea tanara si nu iti dai seama cand un om vrea sa te pacaleasca. Dar eu da. Acel inel apartzine intr-adevar Printzului tau. Dar Charlie Chaplin doar l-a gasit pe strada. Nu e inelul lui, iar adevaratul proprietar al inelului, cel care l-a pierdut, acum il cauta si te cauta si pe tine. Sunt sigur ca este un Printz demn de familia noastra, nu un cersetor. E o confuzie la mijloc. Printr-un accident, inelul a ajuns la Charlie Chaplin, iar tu ai crezut ca Charlie Chaplin e Printzul. Trebuie sa il gasim pe adevaratul proprietar al inelului, Printzul tau.. Daca insisti sa te casatoresti cu Charlie Chaplin iti vom lua mostenirea si te vom arunca afara din castel. Pe strada. Sa traitzi amandoi ca vagabonzii daca asta iti doresti.".
La auzul acesor cuvinte, Printzesei i se rupse inima in doua. Il iubea pe Charlie Chaplin, dar nu putea cu nici un chip sa il induplece pe tatal ei. Nu mai stia ce sa faca si nu mai intelegea nici ea al cui este de fapt inelul. Atunci Regina spuse mangaind-o pe frunte: "Tatal tau are dreptate. Adevaratul Printz doar a pierdut inelul, iar Charlie Chaplin l-a gasit... sau l-a furat! Trebuie sa il gasesti pe proprietarul inelului pana sa rasara soarele. Ursitoarele ti-au prevestit ca daca nu iti gasesti Printzul pana dimineatza nu il vei mai putea gasi niciodata, caci niciodata nu vei mai trai o noapte de basm ca aceasta. De dimineata vraja va disparea, iar tu vei uita tot si nu vei mai visa niciodata o printesa verde cu un inel mare, verde, caci Bucurestiul de Poveste se arata o singura data in viata unui om, atunci cand trebuie sa I se intample ceva cu adevarat special.", spuse ea uitandu-se la zatzul ramas in cescutza de cafea pe care o bause regele. "Printzesa.. noi nu iti vrem raul. Charlie Chaplin e un vagabond si nu poate fi un Printz. E sarac si nu e de nasul nostru. Mergi si gaseste-l pe adevaratul Printz si nu te lasa pacalita.", ii mai spuse Regina dupa care iesi din camera. Imparatul o lua de mana pe Printzesa si pornira spre caleasca pentru a-l gasi pe adevaratul proprietar al inelului. Printzesa era trista, dar se gandea ca poate parintzii ei au dreptate. Chiar daca il iubea pe Charlie Chaplin, ea era o Printzesa si poate Printzul ei intr-adevar pierduse inelul si acum il cauta.
Imparatul si Printzesa se suira intr-o caleasca trasa de doua pasari uriase, cu aripi de liliac si ciocul impodobit cu multe pietre pretzioase. Era caleasca regala si intr-o clipa Printzesa se trezi zburand pe deasupra Bucurestiului de poveste. In locul magazinului Obor vazu un mare cort de circ facut dintr-un material transparent, iar inauntru o multime de oameni se uitau cu gurile cascate la doi acrobatzi in roz care faceau salturi la trapez. Cartierul Stefan cel Mare devenise un desert cu dune de nisip aurii si piramide inalte, traversat de beduini calare pe camile, iar deodata prin fata lor, in zbor, trecu chiar Aladin pe covorul fermecat, impreuna cu frumoasa lui Jasmine. Piata Victoriei era plina de farfurii zburatoare si o multime de omuletzi verzi, micutzi de inaltime si cu niste ochi foarte mari, albastri, roiau in jurul lor, iar cladirea Guvernului era acum o baza intergalactica, construita dintr-un metal stralucitor, sub forma unei sfere imense. Dealul Mitropoliei era un munte plin de pesteri intunecate in fata carora oameni primitivi, pictatzi pe fatza si imbracatzi in piei de animale dansau in fata focului cu sulitze in mana. Apoi vazu un rau si o cascada in coasta muntelui, unde mai multi dinozauri, mai mari sau mai mici, venisera sa bea apa. Cand ajunsera deasupra Casei Poporului, Printzesa vazu o cometa cu o coada lunga, verde, trecand chiar pe langa caleasca lor, iar cand se uita in jos, nu-i veni sa-si creada ochilor. Casa Poporului era acum un ghetzar imens pe care se puteau vedea cateva igluuri, casele eskimoshilor. Ningea cu fulgi uriashi, asa cum Printzesa nu mai vazuse niciodata. Eskimoshii pescuiau la copca, dar sunt alungatzi de o familie de ursi polari care le fura saculetii cu peste. Doua foci se odihnesc pe gheatza rece, iar Mos Craciun tocmai iese din casutza lui de lemn cu sacul plin de cadouri In fatza ei, Printzesa vazu aurora boreala. Tot cerul era plin de culori: mov, albastru, verde, galben, toate culorile pareau a curge in valuri pe cer. Mai incolo, Gradina Cismigiu devenise o gradina chinezesca, cu temple ale lui Buda, pagode si chinezi in kimonouri albe facand gimnastica pe marginea lacului. Printzesa il intreba pe Imparat: "Unde mergem?". "La Oracolul din Cascada Fermecata.", raspunse acesta. "Oracolul ne va spune cui ii apartine inelul si il vom gasi pe Printzul tau!". Dar Printzesa se gandea la Charlie Chaplin si la cat de mult l-au durut cuvintele parintzilor ei.
Intre timp, Charlie Chaplin era in celula lui friguroasa cu o ghiulea legata de picior. Ar fi fost bezna in jurul lui, daca una din cele doua luni de pe cer nu si-ar fi trimis razele printr-un gemuletz acoperit de gratii. Charlie Chaplin isi impartea celula cu doi sobolani batrani si fara dintzi si un paianjen urias care isi tesuse panza intr-un colt. Era frig, iar Charlie Chaplin se ghemuise pe pat, doua scanduri putrezite. Se gandea ca sigur dragostea va invinge, dar nu gasea nici o scapare din aceasta situatie. Printzesa era departe, cautandu-l pe proprietarul inelului, Printzul ei adevarat, iar el era in aceasta celula, intemnitat de Imparatul de Verde si Regina lui. Simtea ca doar dragostea lui pentru Printzesa conteaza si nu hainele sau bogatzia, dar ii era rusine ca nu era decat un vagabond, un pierde vara. "O Printzesa e o fiinta miraculoasa", se gandea Charlie Chaplin, "iar eu sunt doar un...", apoi isi sterse lacrimile si trase aer in piept. "O sa se intoarca si o sa ne casatorim", isi spunea el dupa aceea. "Ba nu. O sa putrezesc aici in temnitza asta si no sa-i mai vad niciodata ochii aceia minunati", "Ba o sa se intoarca si o sa fugim impreuna sa traim pe malul oceanului.", "Ba nu. Inelul acela nu era al meu. L-am gasit din intamplare. Nu e inelul meu. Ea nu e Printesa mea.. ". Astfel se framanta Charlie Chaplin in celula lui si atat de tare il coplesira gandurile incat lesina.
Incepu sa viseze ca cineva loveste cu putere in usa temnitei lui. In vis, temnita din castelul Imparatului de Verde era o sala lunga luminata de o parte si de alta de torte. De-a lungul peretilor se puteau vedea armuri stralucitoare, din argint, asezate ca intr-o expozitzie. Ghiuleaua inca ii atarna de picior lui Charlie Chaplin. Incerca sa mearga pana in capatul salii, cat mai departe de usa si observa ca ghiuleaua devenise usoara ca un balon. O intepa cu unghia iar ghiuleaua se desumfla. Se auzi o lovitura mai puternica decat toate celelalte si usa se facu bucatele. Inauntru navalira o multime de purici uriasi. Charlie Chaplin se ascunsese dupa una dintre armurile stralucitoare si nu intelegea ce vor aceste fiinte de la el. Puricii aveau opt picioare, capul mic si negru, iar in varful capului doi clesti micuti, ca niste cornite. Erau imbracati in verde ca niste soldati de comando si erau inarmati cu bate de baseball. Incepura sa strige cu voce foarte subtire "Chaaaarli Chaaaapliin...", "Chaaaarli Chaaaapliin...", dar lui Charlie Chaplin ii era frica sa iasa din ascunzatoare, caci puricii pareau pusi pe fapte rele. Unul dintre purici se uita printr-un binoclu cu infrarosu si deodata spuse: "E dupa cavalerul acela!." Atunci, toti puricii se repezira in acea directie, iar Charlie Chaplin incerca sa vorbeasca cu ei: "Stati! Nu am facut nici un rau! Opriti-va...". Dar puricii se apropiau din ce in ce mai amenintatori. Isi dadu seama ca nu se poate discuta cu ei si ca daca vrea sa mai scape cu viata trebuie sa le tina piept.
Vazand ca nu mai are nici o alta sansa, Charlie Chaplin isi lua bastonul si se arunca asupra puricilor uriasi. Atat de repede se misca incat de fiecare data cand unul din purici incerca sa il loveasca, Charlie Chaplin parca disparea din fata lui si puricele se trezea lovind alt puric. Puricii nu se asteptasera ca Charlie Chaplin sa le faca atatea probleme. Acum erau toti plini de cucuie. Se uitau la el mirati si se stransera toti in centrul salii. Incepura sa loveasca cu batele de basebal in podea, iar expresia lor era din ce in ce mai fioroasa. Se apropiau cu pasi mici de Charlie Chaplin, fara sa-l scape din priviri si bateau din ce in ce mai tare in podea. Unul dintre ei zise: "In numele Imparatului de Verde, trebuie sa-ti facem felul." Apoi porunci: "Puuriiici! La ataaac!" si puricii pornira ca din pusca. Charlie Chaplin se retrasese intr-un colt intunecat al salii sa-si traga sufletul. Cand ii vazu pe purici venind spre el incepu sa isi invarta bastonul atat de repede incat parea ca are in mana o elice. Inchise ochii si se arunca asupra puricilor cu atata fortza incat ii imprastie pe acestia ca si cum ar fi fost niste popice. Se uita inapoi. Puricii zaceau lesinati, aruncati peste tot prin sala uriasha, iar unul dintre ei se agatase de un cui de care era prins tabloul lui William Shakespeare. Incerca sa iasa din acea sala, dar vazu ca este suspendat in aer, la zece centimetri deasupra pamantului. In orice directie ar fi incercat sa mearga, sa sara, sa faca tumba, ramanea pe loc.
In acest timp, Imparatul de Verde si Printesa ajunsera la Oracolul din Cascada Fermecata. Cascada era pe locul pe care ziua se afla Gara de Nord. Sinele de tren devenisera rauri, iar Gara, o mare cascada involburata in care se revarsau toate aceste ape. Apa involburata facea spume albe, stralucitoare si Printesa vazu pestisori de aur sarind si facand tumbe in toate directiile. Apoi vazu caleasca fermecata trasa de doi vulturi uriasi, indreptandu-se chiar spre miezul cascadei. Il intreba pe Imparat: "Tata, unde mergem?", "La Oracolul din Cascada Fermecata...", raspunse el si incepu sa rada. Apoi, din apa, aparu ca un balon urias de sapun, care inghiti caleasca. Trecura prin apele involburate, dar nu se udara deloc, pentru ca balonul ii protejase. Acum suprafata lui lucioasa reflecta zeci de curcubee si totul in jur parea scaldat intr-o lumina puternica, galbena, ca si cum acolo s-ar fi gasit insusi soarele. Balonul se sparse si Printzesa vazu ca pluteau deasupra unei paturi de nori albi, creti si pufosi. Cand se uita in sus, vazu intr-adevar soarele, stralucind neasemuit de puternic, pe un cer intunecat, iar printesa isi dadu seama ca acela e Cosmosul. Privi in dreapta Sorelui si vazu toate planetele, aliniate. Caleasca ateriza si se cufunda in interiorul unui nor alb si pufos. Pe un scaun micut, la o masuta la fel de mica statea aplecat un batranel cu o barba alba foarte lunga. Batranelul scria ceva pe o foaie si nu baga de seama cand caleasca ateriza chiar in spatele lui. Imparatul si Printesa coborara din caleasca, dar nu indrazneau sa il deranjeze, caci batranul parea foarte concentrat. Imparatul de Verde tusi, iar batranul se intoarse spre ei mirat. "Marite Oracol, care citesti in stele si toate rosturile lumii le cunosti, vin in fata ta cu o mare rugaminte si imi cer iertare pentru ca te deranjez.", spuse Imparatul cu capul plecat. "Te ascult Imparate de Verde.", raspunse batranul si isi aseza creionul pe masuta. "Marite Oracol, ea este fiica mea, Printzesa de Verde si in aceasta noapte este sortita sa isi intalneasca Printul. A cunoscut lumea de basm care prinde viata noaptea, pe strazile Bucurestiului, si a inteles ca noi ne traim jumatate de viata in vis si jumatate in realitate. Acum este destul de mare pentru a se casatori, dar inelul pe care ar fi trebuit sa il aiba Printzul ei, a fost furat de un vagabond...". "Stiu tot...", spuse batranul zambind si ii facu un semn Imparatului de Verde sa se opreasca. Apoi adauga: "Toate pasarile care au trecut pe aici pe sus, numai despre povestea asta mi-au vorbit. Cu Printesa de Verde si Charlie Chaplin.", mai spuse el amuzat. "Da, numai ca Printesa mea s-a indragostit de acel vagabond si...", il intrerupse Imparatul. "Nu.", se incrunta batranul. "Ti-am spus ca stiu tot si te-am rugat sa ma asculti. Pentru ca este o fiinta miraculoasa, Printzesa de Verde e sub protectia mea de ani de zile. Eu i-am trimis greierii care ii canta noaptea inainte sa adoarma si tot eu visul cu Printesa Verde cu inel mare, verde. Destinul ei e important pentru mine, caci sufletul ei e cel mai curat din tot regatul. Peste mii de ani rostul ei e sa devina o pasare verde, iar cantecul ei va fi asa frumos, incat oamenii se vor imbuna si vor pune capat tuturor razboaielor din lume.". Imparatul de Verde si Printesa erau uimiti de intelepciunea batranului. "Dar sa revenim in prezent", mai spuse Oracolul si zambi din nou. "Acum iti vei cunoaste Printzul. E totul scris aici.", si batranul le arata foaia pe care scria mai devreme. Era plina de calcule si formule din care Imparatul de Verde si Printesa nu intelegeau nimic. Batranul insa zambea linistit. Batu usor, de doua ori, cu creionul in masa. Imparatul si Printesa se trezira din nou in caleasca, intrand in castelul Verde printr-un gemulet, caci caleasca devenise mai mica decat o musculitza, atat de mica, incat nici nu se putea vedea cu ochiul liber.
Inaintau pe holurile castelului, prin sala oglinzilor venetiene si prin sala de bal, cu loc pentru orchestra, ring de dans si un candelabru facut din cele mai stralucitoare cristale. O forta nevazuta impingea caleasca spre o destinatie necunoscuta. Imparatul de Verde si Printesa nu mai stiau ce sa creada si asteptau sa vada ce urmeaza sa se intample. Apoi caleasca cobori scarile intunecate care duc spre temnita, ocoli panzele de paianjen in care ar fi putut sa ramana blocata si intra printre gratii in celula in care era inchis Charlie Chaplin. Cand il vazu, Printesa simti ca inima ii bate atat de tare incat ar putea sa ii sara din piept. Scoase un strigat de bucurie, pentru ca Charlie Chaplin era viu si nevatamat, dar Imparatul se incrunta si Printesa, rosie in obraji, incerca sa isi ascunda emotiile. Caleasca inainta prin aer chiar spre Charlie Chaplin, care era intins pe jos, doborat de un fel de febra care ii facuse fruntea sa transpire, zvarcolindu-se si visand acel vis in care fusese atacat de purici.
Deodata caleasca prinse viteza si se infipse ca un ac in dreptul inimii lui Charlie Chaplin. Strapunse usor pielea si intra. Acum, Imparatul de Verde si Printesa pluteau spre inima lui Charlie Chaplin. Parea o planeta mare, rosie, pulsand incontinuu ca o toba uriasa. Era inconjurata de vene si artere traversate de sange si care luminau ca niste neoane. Intrara in inima lui printr-un tunel lung, rosu, cu peretii plini de acadele colorate ca niste curcubee. In interiorul inimii lui Charlie Chaplin era o caldura foarte placuta si in surdina se auzea o muzica de pian despre care nu iti puteai da seama din ce directie vine. Apoi tunelul cobora brusc, iar caleasca prinse atata viteza incat Imparatul si Printesa crezura ca or sa se prabuseasca. Aterizara pe un deal verde, cu multi fluturi jucausi, iarba deasa si papadii. Mai incolo, pe deal, incepea o padure, iar mai la vale printesa vazu un garduletz de lemn si o stana de oi. Apoi in dreapta vazu o turma de oi behaind si pascand iarba linistite si cativa mielusei care se fugareau si se tot impiedicau . In departare se puteau vedea cateva casutze, cu flori in curte, vitza de vie si pomi plini cu fructe. Din cand in cand se auzea cate o vacuta sau un latrat de caine. Deodata, din spatele lor, aparura o multime de copii, cantand. Facura un cerc in jurul Imparatului si al Printesei si cantau despre o printesa care poate vorbi cu pasarile: "Cip Cirip, spuneau pasarelele/ Da, da, da, spunea Printesa".
Astfel arata inima lui Charlie Chaplin. Ca un sat, langa un deal. Imparatul de Verde se inseninase la fata. Ii placeau si lui aceste locuri, aerul curat, mirosul ierbii, adierea calma de vant, iar copiii cantau cu atata bucurie sub soarele de vara incat indrazni chiar sa zambeasca cu un colt al gurii. Caleasca decola din nou, ca la un semn, iar acum se indrepta catre sat. Ateriza in fata morii a carei elice ruginita se invartea lent. Imparatul si Printesa coborara din caleasca si intrara inauntru. Pe langa pietrele mari pentru macinat grau, in acea moara se mai afla un cuptor mare pentru paine si o banda pe rulmenti, care ar fi trebuit sa duca aluatul pregatit in cuptor si sa il scoata de acolo cand s-a copt si a devenit paine calda. Dar intreg acest sistem era oprit. Bucatelele rotunde de coca asteptau zadarnic sa fie duse in cuptor. Banda era nemiscata, iar cuptorul nu avea foc. Pietrele de moara nu macinau, iar elicea, miscata de adierea vantului, scartaia din toate incheieturile. Cercetand curioasa imprejurimile, Printesa descoperi un iepuras dormind langa un soi de manivela. Iepurasul avea pe cap o sapca pe care scria "Iepurasul-Brutar". Parea ca doarme un somn adanc si viseaza un cosmar, caci se rasucea pe toate partile si isi ascundea capusorul intre labute. Prin somn iepurasul spunea: "Sunt iepurasul brutar din inima lui Charlie Chaplin... Fiecare painitza coapta aici inseamna un zambet, o amintire frumoasa, un gand bun… Charlie Chaplin e foarte trist acum… Nu mai pot sa coc... Aud cum scartzaie elicea morii… Mecanismul e oprit si nu am putere sa il pornesc…Sunt ametzit… Ma simt slabit… De fiecare data cand vreau sa ma ridic vad in imaginatzia mea o printzesa verde cu un inel, mare, verde si deodata simt cum ma lasa puterile… Charlie Chaplin nu se gandeste decat la Printzesa Verde cu inel mare, verde si nu vrea sa mai faca nimic fara ea… Fiecare turta ar trebui sa fie un gand bun... Sunt molesit...". Iepurasul tacu, iar Printzesa il lua in bratze si incerca sa il trezeasca, dar iepurasul parea lipsit de viatza. Printzesa se sperie putzin, dar vazu doua lacrimi curgand din ochii iepurasului. “Iepurashule, sunt eu, Printzesa Verde. Nu-ti fie frica. Il iubesc pe Charlie Chaplin si vreau sa ma casatoresc cu el. ”
Atunci, ca prin minune, Iepurashul lua mana Printzesei in mana lui si trasera amandoi, cu putere, de manivela. Se auzi un "clic!", banda pe rulmenti incepu sa se miste si flacari mari izbucnira in cuptor. Imparatul, care in acest timp inspectase cu atentzie fiecare coltz al brutariei spuse: "Sunt curios ce gust are painea facuta in inima lui Charlie Chaplin..." si lua prima turta rumena care cazu in cos. Musca cu pofta, caci toate aceste aventuri ii facusera un pic foame si deodata stramba din nas si scuipa painea afara. Spuse: "Aau! " si incepu sa se tina de o masea. "Are pietre in ea", spuse Imparatul, dar cand se uita mai bine, vazu inauntru turtitei inelul cu piatra mare, verde pe care doar cel sortit sa fie Printul Printesei de Verde, ar fi putut sa il aiba.
"Acum fugiti inapoi la caleasca, caci peste 5 minute noaptea se sfarseste si nu veti avea timp sa faceti nunta!", spuse iepurasul cu sapca de brutar, care intre timp se trezise si invartea voios cateva paini in cuptor, miscandu-se dintr-o parte in alta in pasi de dans. Printesa era cea mai fericita. Nu mai intelegea cum s-au potrivit toate aceste lucruri, dar se bucura ca se va casatori cu Printul ei, Charlie Chaplin. Imparatul tinea strans in mana turtitza cu inelul inauntru si desi nici el nu intelegea cum au fost posibile toate astea, avea acum dovada ca Charlie Chaplin nu furase inelul, ci il avea in inima. Si acum il considera pe Charlie Chaplin un vagabond, dar stia ca nu poate sa incalce cu nici un chip vointa Oracolului din Cascada Fermecata, cel care i-a adus pana aici, in brutaria din inima lui Charlie Chaplin.
Caleasca zbura cu viteza gandului afara din inima lui Charlie Chaplin, iesi pe nas si deodata crescu la marimea normala, spargand unul dintre peretii temnitei. "Poruncesc sa vina toata lumea aici! Nu mai avem timp!" racni Imparatul de Verde cu o voce extraordinar de puternica. Imediat in temnita aparu Regina, Sfetnicii cei mai de seama ai Imparatul, un muzicant cu o vioara si Gorila regelui aducand pe o pernutza rosie inelul cu piatra mare, verde. Charlie Chaplin deschise un ochi si fu surprins sa vada caleasca trasa de vulturi uriasi, Imparatul, Printesa, Regina si tot alaiul, in temnita lui care acum avea un perete daramat. De afara se auzi cantatul cocosului, iar pe cer se zarea, ca printr-o crapatura, lumina zilei care incepea. "In fata acestei solemne adunari va declar sot si sotie!", se grabi Imparatul sa rosteasca, punandu-i Printesei pe deget inelul cu piatra mare, verde. Atunci, de emotie, lui Charlie Chaplin ii zbura pur si simplu palaria de pe cap. Soarele se vedea rasarind prin gemuletzul zabrelit. Printesa il imbratisa pe Charlie Chaplin, iar el o saruta si deodata le crescura, aripi mari cu pene albe verzi si roz. Se luara de mana si falfaind din aripile lor ca doi ingerasi, zburara din castel, printr-o fereastra deschisa. Si au trait fericitzi pana la adanci batranetzi.

greier dadaist

2009-01-23T05:43:00.000-08:00

[Location: Ioana's computer

Type:Microsoft Word 97-2003 Document

Created:15 decembrie 2008 19:52:00 ]

Greier dadaist, te sarut printre zabrele. Ai uitat, cacanarule, ce mi-ai dat-o? Atunci de fiecare sarbatoare nationala ma ajutai , ma! Acum…unde esti??? Fa!!!! Ia uite ce cred in gand si eu ca boala ta nu se manifesta acum. Gri, gri, gri, SIDA! Pam ela Ewing!
Anderson!

Humanitas mi a aratat leacul impotriva SIDEI. Totusi am. Fuck! NUUUUU! Ba, stii cine ti-a luat-o? Eu! Acum un an de Pasti, parca, ploua. Fantezie. Pe mine. Si pe bunica. Care purta un bluzon bonton rupt in casa liftului. Zice

discutia biond and abav

2009-01-23T05:39:00.000-08:00

[Location: Ioana's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 15 decembrie 2008 01:27:00]

"schimba a ta meserie de vrei sa ajungi cineva, pt ceea ce faci acum trebuie putina minte! Pacat de tine. mare pacat..."

G (12/15/2008 12:37:11 AM): ioi
T (12/15/2008 12:37:16 AM): sal
G (12/15/2008 12:37:21 AM): sl
G (12/15/2008 12:37:27 AM): sal
T (12/15/2008 12:38:24 AM): cf
G (12/15/2008 12:38:36 AM): inca la londra
T (12/15/2008 12:38:47 AM): bun
G (12/15/2008 12:39:07 AM): tu?
T (12/15/2008 12:39:27 AM): bn in pat
T (12/15/2008 12:39:29 AM):
G (12/15/2008 12:39:45 AM): ti o arzi cu raduleask la avatar.....
T (12/15/2008 12:39:54 AM):
G (12/15/2008 12:39:57 AM): hai frate take if off
T (12/15/2008 12:39:57 AM): nu numai la avatar
G (12/15/2008 12:40:02 AM): dar????
G (12/15/2008 12:40:11 AM): iesiti la cafele des???
T (12/15/2008 12:40:12 AM): eh si u acum
T (12/15/2008 12:40:14 AM):
G (12/15/2008 12:42:11 AM): NO, PAI S-O SALUTI
T (12/15/2008 12:42:32 AM): omg
T (12/15/2008 12:42:33 AM):
T (12/15/2008 12:42:40 AM): din partea cui?
G (12/15/2008 12:42:45 AM): DIN PARTEA MEA
G (12/15/2008 12:42:47 AM): MA STIE
T (12/15/2008 12:43:02 AM): ca find gabi si facand ce?>\
G (12/15/2008 12:44:10 AM): SPUNE-I ATAT DE GABI , STIE EA
G (12/15/2008 12:44:14 AM): si daca n-o saluti
G (12/15/2008 12:44:17 AM): ii dau eu un tel sau cevaq
G (12/15/2008 12:44:19 AM): e ok
T (12/15/2008 12:44:23 AM): pai daca te stie salut o tu din partea mea
T (12/15/2008 12:44:25 AM):
G (12/15/2008 12:44:27 AM): matusa'mea e din piatra neamt
T (12/15/2008 12:44:51 AM): si tata
T (12/15/2008 12:44:53 AM):
T (12/15/2008 12:44:54 AM):
T (12/15/2008 12:45:14 AM): dar nu asta e idee
T (12/15/2008 12:45:18 AM): ideea
T (12/15/2008 12:45:24 AM): cea perceputa de lume
T (12/15/2008 12:45:42 AM): nu imi tin poza cu mihaela pt ca radulescu
T (12/15/2008 12:46:00 AM): o tin pt ca imi e prietena pt ca imi place f mult si pt ca am iesit f bine in poza
T (12/15/2008 12:46:01 AM):
T (12/15/2008 12:46:10 AM): e o poza ca oricare alta?
G (12/15/2008 12:46:13 AM): da, normal frate
T (12/15/2008 12:46:28 AM): asa vei spune si daca pun cu marineasca sau cu bucurenci sau cu mazilu
T (12/15/2008 12:46:40 AM): sau cu raicu sau cu pescariu sau cuboteztu
T (12/15/2008 12:46:41 AM): etc
T (12/15/2008 12:46:43 AM):
T (12/15/2008 12:46:43 AM): so...
G (12/15/2008 12:47:00 AM): asa, cum?
T (12/15/2008 12:47:12 AM): ca ma dau mare cu poza de la avatar
T (12/15/2008 12:47:13 AM):
G (12/15/2008 12:49:01 AM): ti-a picat netu? nu l-ai platit pe luna asta?
T (12/15/2008 12:54:04 AM): hahha ai niste glume proaste
T (12/15/2008 12:54:05 AM):
G (12/15/2008 12:54:25 AM): da, ma.... unde eram...
T (12/15/2008 12:54:30 AM): e platit mereu
G (12/15/2008 12:54:59 AM): l-ai platit un an inainte sau cum?
T (12/15/2008 12:55:13 AM): nu
G (12/15/2008 12:55:17 AM): da cum?
T (12/15/2008 12:55:21 AM): cu o luna inainte
G (12/15/2008 12:55:31 AM): si eu la fel fac
T (12/15/2008 12:55:32 AM): nu eu
T (12/15/2008 12:55:35 AM): bunicamea se ocupa de astea
G (12/15/2008 12:55:42 AM): la mine mama
T (12/15/2008 12:55:45 AM): bv
G (12/15/2008 12:55:57 AM): auzi, da si tu poza asta mai mare, cu mihaela
T (12/15/2008 12:56:14 AM): a mea nu are timp de plati
T (12/15/2008 12:56:17 AM): "))
T (12/15/2008 12:56:55 AM): nu mah ca ne complicam asa e ea mica deh furata de pe net.. de unde dracu sa o stiu eu pe raduleasca
G (12/15/2008 12:57:11 AM): ce-ai ma?
T (12/15/2008 12:57:11 AM): fana mea
T (12/15/2008 12:57:12 AM): idola mea
T (12/15/2008 12:57:18 AM):
G (12/15/2008 12:57:31 AM): hai ma pe bune ca mi se pare misto
T (12/15/2008 12:57:41 AM): pai e
T (12/15/2008 12:57:42 AM):
G (12/15/2008 12:57:43 AM): si mai da si aletele de la VIP awards
G (12/15/2008 12:57:52 AM): ca am citit pe facebok ca ai fost
G (12/15/2008 12:57:56 AM): pls
T (12/15/2008 12:58:03 AM): )
T (12/15/2008 12:58:15 AM): aaa cacat cum sa intru eu acolo mah ce ai inebunit
T (12/15/2008 12:58:22 AM): de unde invitatii omg
G (12/15/2008 12:58:34 AM): nu ti-o mai arde asa?
G (12/15/2008 12:58:38 AM): deci ai mintit?
G (12/15/2008 12:58:43 AM): practic
G (12/15/2008 12:58:50 AM): ?????????
T (12/15/2008 1:00:35 AM):
T (12/15/2008 1:00:42 AM): da mah ce merg eu la dalea
G (12/15/2008 1:01:14 AM): bai, ai fost sau nu?
G (12/15/2008 1:01:22 AM): mare mister
T (12/15/2008 1:01:23 AM): da
G (12/15/2008 1:01:26 AM): pai ok
G (12/15/2008 1:01:27 AM): zi asa
G (12/15/2008 1:01:29 AM): arata poze
G (12/15/2008 1:01:36 AM): ca crek e misto
G (12/15/2008 1:01:41 AM): pls
T (12/15/2008 1:02:26 AM): nu mah
T (12/15/2008 1:02:32 AM): nu dau dastea stii u
G (12/15/2008 1:02:47 AM): cum adica?
G (12/15/2008 1:03:05 AM): pai iti pui la avatar sa vada lumea, dar mai mare si mai multe nu dai?
T (12/15/2008 1:03:42 AM):
T (12/15/2008 1:03:54 AM): nu
T (12/15/2008 1:04:00 AM): restu soon
G (12/15/2008 1:04:05 AM): bai, nu stiu..
G (12/15/2008 1:04:08 AM): eram curios sincer....
G (12/15/2008 1:04:22 AM): ca mi-a zis mihaela ceva dar n-am apucat sa vb prea mult
G (12/15/2008 1:04:25 AM): ca eu sunt la londra
G (12/15/2008 1:04:31 AM): si eu sunt pe roming
G (12/15/2008 1:04:37 AM): si daca vrei iti trimit si eu poze de aicvi
G (12/15/2008 1:04:44 AM): de la bienala
G (12/15/2008 1:08:29 AM): bai, nu stiu.. G: eram curios sincer.... G: ca mi-a zis mihaela ceva dar n-am apucat sa vb prea mult G: ca eu sunt la londra G: si eu sunt pe roming
G (12/15/2008 1:08:31 AM): si daca vrei iti trimit si eu poze de aicvi G: de la bienala
G (12/15/2008 1:08:47 AM): ai primit ce am scris? sau te=ai deco?
T (12/15/2008 1:08:53 AM): daaa
T (12/15/2008 1:08:58 AM): te am intrebat cand ai vb cu ea?
T (12/15/2008 1:09:01 AM): si depre ce?
G (12/15/2008 1:09:12 AM): nu am primit intrebarea
T (12/15/2008 1:09:41 AM): te am intrebat cand ai vb cu ea?
T (12/15/2008 1:09:41 AM): te am intrebat cand ai vb cu ea?
T (12/15/2008 1:09:44 AM): si depre ce?
G (12/15/2008 1:10:09 AM): fratieeeee
G (12/15/2008 1:10:10 AM):
G (12/15/2008 1:10:13 AM): ma verifici?!!!!!!!!!
G (12/15/2008 1:10:17 AM): daca am vbv cu miha???
G (12/15/2008 1:10:21 AM): deci e mult prea funny
G (12/15/2008 1:10:29 AM): am vb pe skype
G (12/15/2008 1:10:36 AM): ca ti am zis ca-s pe roming
T (12/15/2008 1:10:55 AM): )))
T (12/15/2008 1:11:19 AM): anyway chiar nu ma intereseaza nu mi se pare ceva asa
T (12/15/2008 1:11:21 AM): de ...
T (12/15/2008 1:11:29 AM): ca sa ma dau mare
T (12/15/2008 1:11:33 AM): ma refer la situatie
T (12/15/2008 1:11:34 AM): )
G (12/15/2008 1:12:09 AM): pai tocmai
G (12/15/2008 1:12:15 AM): asta cred si eu
G (12/15/2008 1:12:55 AM): m-am saturat de toti astia gen care cum aud ca cunosti pe cineva important zic ca te dai mare
T (12/15/2008 1:13:12 AM): si ti se pare ca a imi pune o poza la avatar cu ea inseamna a ma da mare
T (12/15/2008 1:13:14 AM): pai da
T (12/15/2008 1:13:17 AM): estio unu din ei
T (12/15/2008 1:13:19 AM):
T (12/15/2008 1:13:28 AM): nu am cunoscut acum pe cineva important
T (12/15/2008 1:13:33 AM): si nu ma dau mare
T (12/15/2008 1:13:46 AM): dar daca te deranjeaza f tare
T (12/15/2008 1:13:47 AM): am sa pun o poza
T (12/15/2008 1:13:54 AM): cu bucurenci sau una cu mazilu
G (12/15/2008 1:14:01 AM): da
T (12/15/2008 1:14:02 AM): sau cu hilda miler
T (12/15/2008 1:14:05 AM): and mai stiu eu cine
T (12/15/2008 1:14:07 AM):
T (12/15/2008 1:14:17 AM): dezbracati ca sa vezi ca ne si stim
T (12/15/2008 1:14:22 AM): nu numai facem poze impreuna
G (12/15/2008 1:14:25 AM): cu bucuresnci si mazilu
T (12/15/2008 1:14:51 AM): te stii cu dragos/
T (12/15/2008 1:14:52 AM): ?
G (12/15/2008 1:15:19 AM): nu cu dragos nu
T (12/15/2008 1:15:24 AM): aha
T (12/15/2008 1:15:28 AM): dar mihaela se stie cu el?
G (12/15/2008 1:15:36 AM): da frate normal
G (12/15/2008 1:15:38 AM): ma verifici?!
T (12/15/2008 1:15:44 AM):
T (12/15/2008 1:15:47 AM): te intreb si eu
G (12/15/2008 1:16:03 AM): imi tot da add pe facebook bucurenci
G (12/15/2008 1:16:10 AM): n am niciun chef...
G (12/15/2008 1:16:12 AM): ma rog
T (12/15/2008 1:16:15 AM): saracu de tine
G (12/15/2008 1:16:16 AM): no,...
G (12/15/2008 1:16:21 AM): frate.
T (12/15/2008 1:16:21 AM): am sa il anunt sa nu il mai stresezi
T (12/15/2008 1:16:24 AM): -
G (12/15/2008 1:16:32 AM): te rog spune-i sa nu-miu mai dea add
G (12/15/2008 1:16:36 AM): si sa nu ma mai hartuiasca
T (12/15/2008 1:16:52 AM): esti sick grav
G (12/15/2008 1:17:23 AM): ok.
G (12/15/2008 1:17:25 AM): deci
G (12/15/2008 1:17:27 AM): esti cam idiot.
G (12/15/2008 1:17:29 AM): unu la mana.
G (12/15/2008 1:17:37 AM): doi. a fost vrajeala tot. estio un bou arogant
T (12/15/2008 1:17:43 AM): nu sunt deloc
T (12/15/2008 1:17:53 AM): dar cum poti sa spui ca te hartuieste
T (12/15/2008 1:17:54 AM):
G (12/15/2008 1:17:57 AM): si in principiu ma pis pe tine, oricand din tren, nu prin faze de genu
G (12/15/2008 1:18:01 AM): esti sick, grav
T (12/15/2008 1:18:08 AM): si asta e vrajeala de cacat nu una demna de un ,,viitor" actor
G (12/15/2008 1:18:10 AM): in alta ordine de idei raporturile dintre noi doi sunt altele
G (12/15/2008 1:18:23 AM): nu ce crezi tu
G (12/15/2008 1:18:30 AM): micule bucurenci
G (12/15/2008 1:18:33 AM): piticule
G (12/15/2008 1:18:35 AM): radulescu
G (12/15/2008 1:18:38 AM): si mazilescu
G (12/15/2008 1:18:50 AM): crezi ca daca ti faci poze cu astia si le postezio, treptat, la avata
G (12/15/2008 1:18:51 AM): r
G (12/15/2008 1:18:55 AM): iti creste iq-ul?
G (12/15/2008 1:19:05 AM): as spera si eu poarte la o conversatie mai dashteapta
G (12/15/2008 1:19:07 AM): dar asa, o jena
T (12/15/2008 1:19:08 AM): nu crezi ca asta era ideeea mea?
G (12/15/2008 1:19:13 AM): nu.
G (12/15/2008 1:19:22 AM): ar fi prea mult din partea ta.
T (12/15/2008 1:19:32 AM): imi pun poza pt ca we are people cu totii si in plus mai si vorbim
G (12/15/2008 1:19:33 AM): esti un trist in sinea ta, dar e ok
T (12/15/2008 1:19:34 AM): )
G (12/15/2008 1:19:34 AM): esti omk
T (12/15/2008 1:19:41 AM): poftim?
G (12/15/2008 1:19:42 AM): da, toti suntem oameni
G (12/15/2008 1:19:50 AM): dai dreptate
G (12/15/2008 1:19:52 AM): pune o poza
G (12/15/2008 1:19:54 AM): si cu mama ta
G (12/15/2008 1:19:56 AM): de ce nu?s
G (12/15/2008 1:19:58 AM): si ea e om
G (12/15/2008 1:20:04 AM): si n-are timp de platzi
G (12/15/2008 1:20:10 AM): si cu bunica, cared plateste netu
G (12/15/2008 1:20:15 AM): de ce nu?
G (12/15/2008 1:20:17 AM): si ea e om.
G (12/15/2008 1:20:31 AM): ca mine, ca tine. ca dragos. ca mihaela. cu mazilescu. sau cum il chema.
T (12/15/2008 1:21:09 AM): eu uite ca e avataru meu si pun cu cine vreau
T (12/15/2008 1:21:12 AM): pun si cu dracu
G (12/15/2008 1:21:18 AM): bravo, hai ca esti foarte destept. sper sa nu te inneci la vreunul din cocktailurile alea nebune de pe facebook
T (12/15/2008 1:21:21 AM): daca te ar duce capu nu ai discuta despre asta
T (12/15/2008 1:21:34 AM): si in legatura cu mihaela
G (12/15/2008 1:21:35 AM): pai cu dracu nu poti, decat cu fleoshcaitele astea
T (12/15/2008 1:21:42 AM): e mai mult decat o poza in avatar
T (12/15/2008 1:21:44 AM):
G (12/15/2008 1:21:45 AM): las-o pe mihaela AFARA DIN DISCUTIA ASTA!!!!
G (12/15/2008 1:21:54 AM): INSEAMNA PREA MULT PTR A O BAGA IN MOCIRLA ACEASTA!!!!!
G (12/15/2008 1:21:58 AM): atata respect sa ai
G (12/15/2008 1:21:59 AM): te rog
G (12/15/2008 1:21:59 AM): da?
G (12/15/2008 1:22:01 AM): macar atat
G (12/15/2008 1:22:05 AM): dupa tot ce ai zis\
T (12/15/2008 1:22:08 AM):
G (12/15/2008 1:22:15 AM): ca o sa-i sugerez cum te comporti 'virtual; cu ea
G (12/15/2008 1:22:19 AM): cre ca nu stie cine esti
G (12/15/2008 1:22:20 AM): \
T (12/15/2008 1:22:37 AM):
T (12/15/2008 1:22:40 AM): cum zici tu
T (12/15/2008 1:22:42 AM):
G (12/15/2008 1:23:22 AM): las-o afara de la avatar daca e si ea om
T (12/15/2008 1:23:32 AM): fac ce vreau
T (12/15/2008 1:23:34 AM): clear?
G (12/15/2008 1:23:39 AM): alex sincer vorbind mi se poare ca ti-o arzi penal agarici faci ce vrei clear
G (12/15/2008 1:23:44 AM): de curatzat cosuri clearasil
G (12/15/2008 1:23:51 AM): si drept urmare esti stunning
G (12/15/2008 1:23:56 AM): si iti tot cauti poze
T (12/15/2008 1:23:58 AM): nu am cosuri
T (12/15/2008 1:23:59 AM):
G (12/15/2008 1:24:00 AM): am salvat conversatia
T (12/15/2008 1:24:07 AM): daia nu mai pot
G (12/15/2008 1:24:08 AM): si jur ca o sa fac o piesa dupa ea intr-o zi
T (12/15/2008 1:24:10 AM): )
T (12/15/2008 1:24:17 AM): ok cum zici tu
T (12/15/2008 1:24:32 AM): esti penibil dragule
G (12/15/2008 1:24:36 AM): esti uimitor de prost si n-ai cum sa-ti dai seama de atsa, dar sa speram ca undeva in memoria ta cuvintele mele
G (12/15/2008 1:24:38 AM): iti vor ramane
G (12/15/2008 1:24:40 AM): si intr-o zi
G (12/15/2008 1:24:44 AM): iti vei aminti, macar...
G (12/15/2008 1:24:50 AM): si iti vei skimba poza... de la avatar
T (12/15/2008 1:24:55 AM): nu am cum sa imi amintesc de asa ceva
G (12/15/2008 1:25:01 AM): si acum out ignore
T (12/15/2008 1:25:06 AM): nu te supara de unde toata ura asta si magaria asta?
T (12/15/2008 1:25:09 AM): si hanoracu meu?

belele 2001 original mix

2009-01-21T16:29:00.000-08:00

[Location: Tausance (G:)

Type: Rich Text Format Document

Date Modified: 21.10.2002 08:47]

Belele

6210. Nokia. Nokia 6210. Bipuri isterice. X files. Beznă. O secundă. Două secunde. Trei secunde. Deschid ochii. Beznă. Ceva verde pâlpâie în dreapta. Dreapta? Verde? Nokia. Nokia 6210. Închid ochii. Missed call.

15 secunde şi termin recapitularea. Îmi amintesc destul de clar cine sunt şi ultimii 25 de ani din viaţă, în flashuri pulsând odată cu durerea de cap. Aseară... Aseară? Ecran albastru. Blanc. Nimic, da’ nimic de tot. Barul de la benzinărie. Grasu, Vlase şi Clax. Buuuun. Până aici e OK. Red Bull şi Jamaica. Merge! Clubul ăla cretin, Clax la butoane, la budă, eu zâmbind tâmp oglinzii. Privirea fixă, beznă de beznă. Acum dezbrăcat, întins pe ceva, pat, saltea, ce drac’ o fi, mă doare capul, am un gust cretin pe limba uscată şi ruperi de film.

Tuşesc, deschid ochii, mă întind după telefon. Prost gândit: brusc îmi vine să dau afară tot din mine. Stomacul îmi urcă în gât, capul dă semne că ar vrea să explodeze, mă râcâie ceva în piept. Mi-e rău, futuiguramăsii! Ajung totuşi telefonul. 16:34. Nimeresc pe verde şi pricep. Nr. 1!

Lumină, repede, lumină - mahmureala intră în reflux, creierul turează, rămăşiţe de adrenalină îmi pun genunchii în mişcare. În picioare, mişcă fraiere, găseşte comutatorul, aprinde lumina, trezeşte-te repede, bagă o cafea, da’ repede, sună-l înainte de-a suna din nou. În jur prind contur patru pereţi luminaţi slab, un calculator în stand by, o saltea, un raft, o masă joasă, perne, o Veioză. Bâjbâi după comutator, trag un picior unei scrumiere ce zace în mijlocul camerei, fac doi paşi în spate, calc în scrum, mă învârt pe loc şi sufl-un „băgamiaşşş”. Pereţii sunt vopsiţi în negru şi ocru, geamurile fără perdele la fel. În câţiva metri pătraţi cineva a reuşit să închege un decor ieftin de film cu drogaţi: scrumiere vărsate pe jos, peturi de Cola răspândite la intervale regulate, două, ba nu trei sticle de Jidvei începute, tavanul măzgălit în cărbune, două fire atârnă fără bec, mormane de haine peste mormane de cărţi, reviste, ceşti de cafea, Sartre, Baudelaire, Bukowski, casete video cu desene animate, o saltea din burete, Mica Sirenă, Pulp Fiction, Greaţa, markere şi o imprimantă fără capac. Un sac de dormit mototolit, cutii de medicamente, o placă de plastic negru pe o ladă de bere în loc de masă, furculiţe de plastic, o lingură îndoită, un borcan de 20 de litri cu conopidă murată, vrafuri de CD-uri fără carcasă, sare, piper, pungi de la Mac, o frapieră plină de seringi sterile în pungă, o uşă închisă scrijelită cu semne mărunte, sângerii, JESUS WAS HERE, I’m Jack’s total lack of surprise, o altă uşă acoperită cu tăieturi din ziare şi bandă de casetă făcută ghem, leucoplast. Stop cadru!

De pe un scaun de bar cromat, îmi recuperez penţii, îi trag pe mine, încerc să nu cad, îmi iese! Renunţ momentan la tricou şi apăs clanţa uşii închise. Bucătăria. E bine. E goală, dacă nu pui la socoteală frigiderul şi filtrul. Pe un raft, cutii de medicamente, punguţe de praf de copt şi de budincă, un plic de Jacobs. Bingo! Mecanic, pun de cafea şi mă întorc în cameră. Cealaltă uşă dă spre un hol minuscul din care intri în baie. Clicăi comutatorul în gol, mijesc ochii şi văd cutii de chibrituri şi o lumânare scursă în savonieră. Aprind un chibrit, lumânarea, mă aşez pe budă şi-mi iau capul în mâni.

Vreau 15 secunde pentru a-mi epuiza stocul de înjurături. Baia e pe măsura camerei, duşul e legat la dozele chiuvetei, nu există cadă, gaura de scurgere între picioarele mele, oglinda vopsită în negru iar peste lipite poze cu Marlyn Manson. Aceeaşi poză de fapt trasă la xerox în zeci de exemplare. În rest, un tub cu spumă de ras, lumânări topite peste tot, şerveţele cu aromă de mentă, un Opium pe jumate gol, 4 periuţe de dinţi într-o cană cu Make love not coffe, un halat de spital atârnând de-o aplice, evident, fără bec. Şi eu. Întrebându-mă ca ecoul cemorţiimăsii de viaţă caut aici, cine paştele cristoşiilor lui poate să locuiască în gaura asta, ce s-o fi întâmplat de fapt aseară. În clipa asta mi-aş dori foarte tare de la viaţă câteva răspunsuri şi o ţigară. Intru din nou în cameră, găsesc sub masă tricoul şi pachetul de Lucky. Încerc vreo trei brichete de pe jos, tuşesc, trag un fum şi o iau de la capăt. Recapitulare.

Aseară eram în Arad cu trei tovarăşi să recuperăm un pachet din Germania. Toate bune şi devreme acasă până ne-am pus pe macheală. Baieţii pe bere, eu, ca de obicei, cu rom şi Red Bull. Clax care făcea pe ghidul din partea locului ne-a convins să-l vedem în acţiune în clubul lu’ peşte prăjit. Big beat, electro şi alea-alea. Clax e DJ şi simte nevoia să se comporte în consecinţă. Mare şmecher, de parcă ar pune muzică-n Berlin, Charlottenburg, nu într-o hală pentru nişte gherţoi cu grâu în buletin. În clubul lu’ Clax totul a mers strună până a venit Grasu cu ideea să băgăm nişte k. Producţie proprie. Oka doka, la halul în care eram numa de tras pe nas n-aveam chef dar până la urmă ne-a convins. Texte de-ale lui: „Ce faci, mă, o dai la-ntors, lasa vrăjeala, hai bă să fim toţi pe felie odată...” Oricum, orice-ar zice Grasu la alcooale sună la fel. Fondul principal de cuvinte. Bun, am băgat şi ketamină, pe mine m-a luat din nou senzaţia aia de aer vâscos şi după aia... Pauză. Va urma. Parcă... am plecat cu maşina, Grasu la volan, ceva gagice. Nu ştiu, nu ştiu frate, ce dracu’ a fost.

Băi, nu ştiu cum fac după fiecare noapte de beţie că ies tot timul cu urme pe mâini. la ceilalţi se lasă cu cearcăne, cu ochi injectaţi, cu alergii sau mai ştiu eu ce. La mine poţi să ghiceşti exact cât de tare-am luat-o pe ulei după arsurile de ţigară şi zdreliturile de pe pumni. La cea mai asprilia beţiveală, acu’ doi ani, m-am trezit dimineaţa cu dreapta plină de sânge şi cioburi în buzunarele de la geacă. De-abia în două săptămâni au prins tăieturile cheag. Amicii ziceau că am spart un geam cu pumnul şi am insistat să-l iau acasă când m-au pus barmanii să-l plătesc. A fost paranghelie mare aseară dacă e să mă iau după cum arată mâinile mele. Am trei arsuri de ţigară pe stânga şi încă două pe braţ, chiar sub tatoo-ul cu maimuţa. Tre’ să fi fost chiar în film dacă am început din nou să mă ard cu ţigara. Şou ieftin pentru tovarăşii mei cretini. Dacă mai erau pe fază la ora aia.

În timp ce-mi torn nişte cafea într-un fostă halbă de Hopfen, mă caut de bani în blugi. Subţire: o hârtie motolită de 500, câteva de 50 şi mărunţiş. Telefonul e pe masă. Dau să-mi scot cheile din buzunar şi găsesc o brichetă. Masivă, metal, pătrăţoasă. Se aprinde cu un clic care mă zgârie pe creier. Pe fund, aproape şters: Dupond, Paris, plaquee en argent. Bai să mor eu! Ce morţii măsii, am ieşit la cumpărături sau la băut aseară? Mişto, lucrurile încep să se clarifice, rânjesc. De tot, aşa ca în filme poliţiste. Mă caut mai temeinic prin buzunare şi dau de o hârtie colorată. Un bilet de intare la Szighet 2000. Un număr de telefon scris cu pixul şi un nume. Diana. Frumos nume, frumos scris, păcat că nu-i al meu. Se pare că totuşi au fost ceva tipe cu noi aseară. Sau poate că n-am dormit singur. Nu ştiu cine era fata dar cred că s-a cam chinuit cu mine dacă s-o fi întâmplat ceva. La câte aveam pe venă puţin probabil să mai fi făcut mare lucru. Treaba ei. Bag biletul înapoi în buzunar, la un loc cu banii, sting ţigara pe jos şi încep să mă uit după geacă. Tira moşule, asta-i deviza, ce-i prea mult e prea destul. Acasă.

Întorc pe dos mormane de haine murdare, bărbăteşti din câte văd. Cine stă pe aici n-are gusturi tocmai rele. Degeaba. Geaca nu-i. Şi nu-i aşa, vreo cinci minute. De-aici încep să transpir. Răscolesc restul camerei, mă uit sub sacul de dormit, pe hol, în bucătărie, pixu’. Geaca NU-I şi asta-i nu-i de bine. E groasă, atât de groasă că uit de mahmureală. Stai, fără panică, calm, o fi în maşina băieţilor. Sper. Sper pentru binele meu şi-al lor. Pun mâna pe telefon. Calling Grasu. Răspunde într-un târziu şi mă surzeşte:
- Jupâneee! În sfârşit faci ochi. Începusem să ne îngrijorăm.
Bucuros ca de sărbători Grasu, ca de obicei.
- Mai subţire că-mi urli-n căşti, zi mai bine pe unde eşti, încerc eu să-l calmez.
-Două etaje sub tine, mane! Asta dacă n-ai ieşit la plimbare. Deşi nu prea-mi vine a crede la cum îţi sună vocea la telefon.
- În limba natală, te rog. Ce-i sub cocina asta?
Pretenaru’ mă îngână şi se hăhăie. Pe fundal se aud râsete întreurupte de tuse, muzică şi o voce de tip.
- Păi, ce să fie jupâne, clubul lu’ Clax. Coboară că suntem aici grup la cafele. Baizăuei, Clax zice să vorbeşti frumos de apartamentul lui. Şi dacă tot vrei să-l alinţi zi-i Malibu, c-aşa-i zice tot poporu’. Trage uşa după tine şi mişcă-ţi curu-ncoace.
Lucurile se lipezesc oareşcum. Clax m-a cazat în garsoniera lui de care tot auzisem prin poveştile cu chefuri. Asta explică serigile, medicamentele şi CD-urile. Băiatu-i DJ, să nu uităm, artist, ce pana mea. Atât de artist că nu iese ziua din casă fără ochelari de soare. Se crede fotofob sau ceva. E alb ca un cur şi pare că-i place. Dă bine în neon.
- Cobor. Bă, zi-mi să mă calmez, geaca mea-i la tine?
- Aia cu care a plecat femeia ta? o trânteşte meseriaşu’.
Deci a fost cineva cu mine aseară. Diana, sau cum o fi chemând-o. Nu mă ţine să-l întreb dacă e mişto sau vreo strâmbă. Oricum se pare că n-a mai contat. Oare ne-am pus-o? Parcă mai aveam ceva gume la mine. Lasă asta, geaca, geaca!
- Lasă dumele, bă, te-ntreb de geacă. Genunchii încep să mă lase, aşa că mă aşez pe saltea. Frate, zi-mi că aveţi voi geaca mea de piele.
- N-auzi şaraimane, că ţi-a plecat femeia cu ea? Ne-a lăsat vorbă că o recuperezi tu acasă. Ţi-a lăsat la schimb bricheta ei de-argint, de te-ai rugat toată noaptea să ţi-o dea ţie. Gagica a coborât pe la 12, a chemat un taxi de-aici de jos.
Genunchii mi se taie de tot. La fel şi filmul. Închid, scot bricheta şi mă holbez o vreme. Degeaba. Ridic ochii spre uşă şi recitesc. Jesus was here. Aseară, sigur n-a fost! Aş înjura dacă aş mai avea cu ce.
Gagica Diana a tirat-o cu geaca mea. Geaca mea de piele, geaca mea de motor pe care-o port dintr-a doişpea. Geaca mea care are ceva cusut în căpuşeală. Ceva din Germa. Ceva pentru Nr. 1.
Am supt-o. Am supt-o rău de tot. Doar dacă... dacă proasta aia răspunde la telefon... Găsesc biletul de la Szighet, formez tremurând şi aud ceva despre numărul fomat care e nealocat. Ştiu. Ştiam. Apăs pe 1 şi îmi aprind o ţigară. Să mă calmez. Să pot vorbi normal. Să nu mă cac pe mine. Nr. 1 răspunde imediat. În 5 minute de parlamentări îl conving că totul e OK, da, sunt un handicapat, ajung la Bucureşti mâine la prânz, săru mâna, te sun de pe drum. În următoarele 5 secunde am trântit uşa de la intrare după mine şi mă împiedic pe scări spre băieţi.
Legătura-n studio.

lrc

2009-01-13T16:38:00.000-08:00

[Location: Vera's computer

Type: Rich Text Format Document

Created: 5 ianuarie 2003 22:01:00]

TIPURI DE GREŞELI SINTACTICE

Exemple:

1. "Copilul aparţine de familia lui."

2. "Utilizarea de pastile poate provoca greţuri."

3. "Ne vom ridica contra la duşmanii noştri."

4. "Casa lui este vizavi cu Palatul Telefoanelor."

5. "Soluţia la care am optat părea cea mai bună."

6. "El suferă cu stomacul."

7. "Am o obligaţie la ea."

8. "Mă duc ca să văd ce se întâmplă."

9. "Îţi doresc ca să ai un an bun. "

10. "În seara celei de a cincea zi a apărut criminalul."

11. "Să se prezinte câţi mai mulţi oameni interesaţi."

12. "Distrugerea a mai multor diguri ne pune în pericol."

13. "Când te-am văzut, eram să mă înec de uimire."

14. "Mâncarea care am mâncat-o ieri..."

15. "Îl învaţă la prostii."

16. "Răspund la cine mă întreabă."

17. "Dă bani la copiii tăi dacă vrei să te iubească."

18. "Fata la care i-am povestit totul..."

19. "Discuţia decurge în camera alăturată."

20. "Vreau să te verific dacă ai învăţat."

21. "Ea compătimeşte la durerea lui."

22. "Îi place de Maria."

23. "Toţi am luat la cunoştinţă ce ai făcut."

24. "Fumatul îi cauzează la plămâni."

Vom încerca să depistăm ce "cauzează" apariţia greşelilor de tipul celor prezentate mai sus. În primul rând, nerespectarea recţiunii: sunt neglijate restricţii cazuale
( Ex. 1: acuzativ în loc de dativ- "Copilul aparţine familiei lui."
2: acuzativ în loc de genitiv- "Utilizarea pastilelor…"
3: acuzativ în loc de genitiv- "… contra duşmanilor noştri" ),
restricţii prepoziţionale
( Ex. 4: corect- " …vizavi de Palatul Telefoanelor "
5: corect- "Soluţia pentru care am optat…"
6: corect- "El suferă de stomac"
7: corect- "…obligaţie faţă de…" ),
restricţii conjuncţionale
(Ex. 8: corect- "Mă duc să văd…"
9: corect- "Îţi doresc să ai un an bun. ").
Apoi, nerespectarea acordului
( Ex. 10: corect- "În seara celei de a cincea zile…"
11: corect- "… cât mai mulţi oameni"
12: corect- " Distrugerea mai multor diguri"
13: corect- " …era să mă înec de uimire").
Exemplul 14 ilustrează una dintre cele mai frecvente greşeli, şi anume omiterea prepoziţiei "pe" din "pe care" (prepoziţie folosită pentru distingerea obiectului direct de subiect şi pentru evitarea omonimiei create de identiteatea formelor de acuzativ şi nominativ).
Exemplul 15 arată realizarea prepoziţională a obiectului secundar.
16- exemplu preluat din "Sintaxa grupului verbal" de Gabriela Pană Dindelegan, ilustrând rezultatul a două transformări succesive: o trensformare relativă, urmată de o transformare de suprimare a nominalului ( "Răspund la cine mă întreabă." ).
Realizarea prepoziţională a obiectului indirect este ilustrată în exemplele 17 şi 18.
În cazul exemplului 19, greşeala este provocată de înlocuirea circumstanţialului obligatoriu ( care ar fi marcat, în cazul acesta, o determinare modală ) cu un circumstanţial facultativ.
La exemplul 20 avem de-a face cu realizarea obiectului secundar printr-o formă a pronumelui personal.
21- nerespectarea relaţiei de interdependenţă dintre verb şi obiectul direct.
22- realizarea prepoziţională a obiectului direct.
În cazul exemplului 23, greşeala e probabil provocată de o confuzie dintre două grupuri verbale distincte ("a aduce la cunoştinţă" şi "a lua cunoştinţă").
24- greşeala poate fi explicată fie prin confuzia dintre verbul "a dăuna" şi verbul "a cauza", fie prin nerespectarea relaţiei de interdependenţă dintre verb şi obiectul direct ( mai precis, obiectul direct este suprimat; în locul său, apare un obiect prepoziţional.)

examene_04_ismma

2009-01-13T16:33:00.000-08:00

[Location: Vera's computer

Type: Rich Text Format Document

Created: 15 iunie 2004 00:01:00 ]

EXAMEN REGIE AN I*
-DRAMATIZĂRI-

1. “Iubire caraghioasă”,regia Kazuhide Myashita

dramatizare după “Edward şi Dumnezeu” de Milan Kundera
sala 106B, ora 11.0

2. “Balanţa”, regia Virgil Mardare-
dramatizare după “Balanţa” de Ion Băieşu
sala 307B

3. “Bubble Gum”,regia Ioana Păun
dramatizare după “Ca între vecini” de Ephraim Kishon
sala 307A

4. “0-0-copeici”, regia Ioana Leca
dramatizare după “Zero copeici” de V. Şukşin
sala 106B

5. “Clopotul de sticlă”, regia Vera Ion
dramatizare după “Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath
sala “Brotac”

6. “Mătuşa Julia şi condeierul”,regia David Schwartz
dramatizare după “Mătuşa Julia şi condeierul” de Mario Vargas Llosa
sala 307A

7.“Străini când ne întâlneam”, regia Radu Popescu
dramatizare după “Străini când ne întâlneam” de Hanif Kureishi
“pod stânga”

8. “Lecţia de dans”, regia Miruna Dinu
dramatizare după “Oraşul şi câinii” de Mario Vargas Llosa
sala “Brotac”

9. “Cine eşti?”, regia Mariana Cămărăşan
dramatizare după “Cuvinte care eliberează” de Marie Cardinal
“pod dreapta”

_________________________________________________________
*clasa profesor Cristian Hadjiculea,
asistent Nicolae Mandea

CLOPOTUL DE STICLĂ

-dramatizare după-

“Clopotul de sticlă”
de
Sylvia Plath

-distribuţia-

ESTHER GREENWOOD- Miruna Dinu

JOAN GILLING- Mariana Cămărăşan

ASISTENTA- Sânziana Şerbănescu

regia
Vera Ion

coolstuff

2009-01-13T16:30:00.000-08:00

[Location: Vera's computer

Type: Rich Text Format Document

Created: 14 martie 2004 18:54:34]

“Brad, for fourteen years I've been a whore for the advertising industry.
The only way I could save myself now is if I start firebombing.”
(Lester Burnham, AMERICAN BEAUTY)

#

" JANE

Why do you even care?

ANGELA

Because you're my friend!

RICKY

She's not your friend. She's somebody you use to feel better about
yourself.

ANGELA

Go fuck yourself, psycho!"
( A. BEAUTY)

#

“When I come up against someone like you, facing so many problems, all I can do is toss off platitudes to make me feel better, because the situation’s so hopeless I can’t handle being honest about it - not even to myself.”
(ANDREW, "sTRIPPED"- sCOTT tAYLOR)
#
“LISA: Oh, not right and fucking wrong again! I get so sick of that shit from you.
ANDREW: Can you stop with the …
lisa waits – there is no further help coming.
LISA: The fuck and the shit?
ANDREW: Yes. Not everyone has to live in an advertising think tank.
LISA: (INDIGNANT) Oh … Fine. (PERFECTLY PRONOUNCED) I will try to remember what a delicate flower of womanhood I am.”
( "sTRIPPED")

#
“LISA: (CONT) That stuff’s really good.
COLE: It’s cancer bud.
she looks to him - what?
COLE: (CONT) The uni has a campus out near the home. They grow it for cancer research and we buy it off them.
LISA: (RAISING HER GLASS) God bless capitalism.”
("STRIPPED")

AnnaDeveareEssay

2009-01-13T16:27:00.001-08:00

[Location: Vera's computer

Type: Rich Text Format Document

Created: 1 aprilie 2004 12:59:00]

A well-known Romanian writer, Ioan Groşan, was offered a few days ago an important distinction by Ion Iliescu, our president. He refused it and said that he won’t accept anything from the president as long as the president hasn’t yet appologized to the Romanian people for what happened in June 1990 when the mine-workers came in Bucharest and beat up students, intelectuals, teachers. Everybody knows that the mine-workers were Iliescu’s people, but nobody seems to want to talk about it. It seems that people have been brain-washed or something like that, because there’s only few people who seem to remember those days of total panic, when if you had the bad luck to be on the streets and look like an intelectual they they beat you up so bad, they put you in hospital. One of the beating-criterias were glasses. This is a pretty good material for practicing Anna Deveare Smith’s techique, a bit late, though, as almost 13 years have passed. I was only 10 years old then, and I didn’t understand what happened. But I think the problem here as complex as the racial problem was in L.A., because revealing all the perspectives of all the sides implied in this- (the agressors, the victims and the men in the shadow who instigated the agressors to violence) would maybe get to a very sensitive problem of Romanian people- which is how easy we let ourselves be manipulated. A show made by using Anna D. Smith’s technique would be an act of combating manipulation.

dupar

2009-01-13T16:22:00.000-08:00

[Location: vera's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 6 decembrie 2003 00:33:00]

CU CE AM GREŞIT DE FAPT SE ÎNTREBA

când soarele mai avea puţin şi începuse să
se rostogolească peste frunţile bombate
ale copiilor din jur
cu ce am greşit când am lipsit unde s-a întâmlat
fisura, dezlipirea, unde.
unde s-a întâmplat când am început mai întâi să
le urăsc feţele
pentru că nu mai erau nişte feţe adevărate
pentru că trebuia să le zâmbeşti tot timpul
deşi cineva în creierul tău se agăţa cu
toată puterea şi striga nu mai zâmbi
nu!!!! nu mai zâmbi, te rog, te rog nu mai zâmbi
dar bine, doar vorbim ştii bine că
aşa se întâmplă de fiecare dată
şi se strecura către ieşirea din bar
şi se bucura de stelele de crăciun agăţate
de-a lungul străzii
pentru că dintr-o dată ele, doar ele,
făceau totul atât de firesc atât de real
adierea vântului vântul de iarnă
şi atunci îţi venea să râzi şi râsul tău
sănătos
se auzea până la marginea oraşului
şi oraşul se liniştea şi mergea la culcare.

ei visează în cutii. apartamentele lor îi apropie.
ei stau ca şi cum ar sta într-un mare pat, mamă peste tată, tată peste fiică, fiică peste
fiu doar că asta se numeşte apartamente
şi apartamentele sunt bune pentru că te fac să te gospodăreşti.

poezie pentru schizofrenici. nu, nu mai apuc să
termin duşul ăsta. nu simţi, nu simţi cum aburul se adună din ce în ce mai mult şi
mai

de fapt, duşul este partea cea mai fericită a zilei.

cine dracu eşti, m-am întrebat în timp ce mă prefăceam că te sărut
cu limba şi îmi plimbam mâinile pe gât, pe gâtul tău,
cine m-a învăţat să mă port aşa de ce nu mă sperii nici măcar puţin
de felul ăsta de a mă săruta la rece cu tine
la rece la rece
la rece
oricât mi-aş fi repetat-o oricât mi-aş fi spus
nu puteam opri sărutul ăla
pipăiam pe sub tricoul bun mişcări
circulare sau cum naiba se cheamă
iar situaţia ne bagă apoi şi ploaie şi muzică şi ţigări
şi nici dacă toţi oamenii ar fi murit nu m-aş simţi aşa tristă.

tu citeşti. tadzio. tu eşti atât de singur încât de-abia acum m-am gândit dacă
m-aş putea pune vreodată în locul tău. eu vorbesc şi când vorbesc eu, taci tu, cu un fel de zâmbet
dar eu nu îţi spun lucruri adevărate
şi mi-e ruşine când
îmi spui lucruri adevărate
care te interesează şi eu mă simt aşa de găunoasă în jurul acestor tâmpenii de
întâmplări adică pe marginea lor
mă simt ca dracu din cauza lor
m-am obişnuit să ies cu alţi oameni, oameni care nu contează.
şi ce dracu să vorbim? eu mă gândesc dacă nu sunt cumva penibilă când
te ascult adică
dacă nu s-ar putea vedea că nu te ascult pentru că
dacă tu îmi spui lucruri pe care nu le ştiam mă simt pur şi simplu aşa, ca o ţaţă.
ca o proastă. şi în jur totul se prăbuşeşte exact ca un décor prost încleiat, adică
a ţinut la ăla, şi la ăla, şi la tine pur şi simplu nu mai ţine.
orice ar fi e prost. doar unele momente ăn care după ce ămi zic că ar trebui să mă gândesc
ca şi
cum deja m-aş fi îndrăgostit de tine, doar atunci devine mai uşor totul mai uşor de…

mesajbogdan15octombrie

2009-01-13T16:14:00.000-08:00

[Location: Vera's computer

Type: Rich Text Format Document

Created: 15 octombrie 2004 09:48:40]

am racit, acum mananc o gutuie si beau fervex asa, ca pe apa. nu stiu de chestia cu semanatul (textelor) ce sa zic, ca nici mie nu mi se parea ca seamana, da' uite, de exemplu la nu stiu ce discutie (dupa textul lui vioreanu cred), gianina a zis ca i se pare ca are un aer de cartoons, iar berceanu a zis ca nu, lui i se pare ca daca e sa ne gandim la cartoons, ne gandim mai degraba in legatura cu dw si radical. deci suntem cartoonish. uite ca nu vroiam sa mai scriu despre asta, dar tot am scris. mi se pare sinistru ce-mi zici cu imbatatul acolo. dar tu poti intra in crasma daca ai sub 21 de ani ? cum faci cu tigarile?

nu stiu daca ti-am povestit, kazu s-a hotarat sa plece. si-a luat bilete si pleaca duminica in japonia, el zice ca se mai intoarce, eu cred ca pleaca de tot. acum umbla beat tot timpul, nici macar nu mai incearca sa salveze aparentele. e cam nasol.

am avut ieri curs cu dumitriu si m-am simtit sinistru. in primul rand ca era de la 9 dimineata, in al doilea rand ca stiam ca nu trebuie sa te certi deloc cu asta ca n-are rost si te complici, si mi se parea horrrror, pe bune, spunea numai tampenii si dicta, puii mei. chiar asa de mare smen e asta de nu il poate da nimeni la o parte? am auzit ca a fost super mare securist, iar virgil mi-a zis ca i-a zis naum (ma rog, top secret etc) ca au murit oameni din cauza lui- puscarie, turnatorie etc etc.

stii ca il avem asistent si pe felix alexa? foarte tare cum au facut profii miscarea- el trebuia sa se intoarca , pentru ca anul trecut a fost doar o pauza, n-a renuntat de tot la scoala.si acum, cand s-a intors, au facut programul in asa fel incat sa nu se intalneasca. noi avem in continuare intalnirile noastre cu hagi si mandea, dar cu felix ne intalnim separat. ma rog, la inceput am luat-o in tragic, dar acum saracul nu cred ca nu mai prezinta nici un pericol. mai are putin si ne roaga sa venim si sa vorbim si cu el.

vezi k ce ti-am trimis din radical nu e terminat. inca nu am nici un sfarsit, si oricum mai trebuie lucrat mult la unele chestii.

multumesc pentru cei 500.000. am o amenda la ratb de platit, si pica tocmai bine. (pe ai mei i-am spart inainte de a lua amenda). dupa aia ii pun la loc si ii viram in contul petrutei.

acestea fiind zise, te pup foarte mult si ai grija pe acolo.

articolcolibita

2009-01-13T16:07:00.000-08:00

[Location: Vera's computer

Type: Rich Text Format Document

Created: 3 septembrie 2004 00:29:24]

BREATHE. COLIBIŢA 2004.
“Those are a few of my favourite things”. Whist, biliard, renz. Jazz, coloana de la fight club, şi un pick-up şi viniluri cu jesus christ superstar. În acest context, voi vorbi despre Colibiţa şi despre work-shop-ul coordonat de R. Lewitov1 şi de N. Mandea2. So: fără pretenţii şi absolut relaxat 6 oameni- 6 texte3, fiecare pe povestea lui şi cu mijloacele lui, le-am citit la sfârşit în faţa unui public restrâns şi ne-am bucurat auzind că s-au bucurat să le asculte şi că vor să le adune într-o carte. Ne-am bucurat şi când au înţeles ce am înţeles noi din întâlnirea cu R.Lewitov, şi anume- ce am făcut noi nu e literatură şi nu se sfârşeşte când a ajuns pe hârtie, ci de-abia acolo începe aventura transformării în spectacol. Că asta e o etapă dintr-un proces, că e important să nu mai tratăm textul ca pe un produs final, ci ca pe un pas spre spectacol. Textul ca acţiune, deci.
Dincolo de asta- Alexandrion, palincă, ciocolată şi warm-ups dimineaţa de la 11. Încerci să scrii ceva care te reprezintă, şi s-o faci viu. Încerci să afli totul de la personajele tale, să le întrebi chestii, să le povesteşti chestii, să le provoci. Încerci să înţelegi ce înseamnă miză, negociere, dialog, ce înseamnă că a vorbi nu e egal automat cu a acţiona, şi mai ales încerci să înţelegi... “de ce cântăm noi acest cântec”. Încerci să înţelegi ce ai de arătat prin ce scrii, şi ce ai de spus prin ce scrii, şi de ce vrei să spui asta, şi cui, şi de ce eşti aici şi nu pe litoral, la mamaia, făcând poze sub un palmier şi o maimuţă. Toate astea se transformă, la un moment dat, în întrebări, şi cu cât mai multe întrebări îţi pui, şi apoi cu cât mai multe întrebări le pui personajelor... pam!, apare textul. Şi scrii un text curăţat de artificii, text despre exact problemele de care te dai cu capul tu, în viaţa asta, şi nu în alta, exact pe limba ta, exact atât de urâte sau frumoase precum eşti. Foarte simplu. Ei, cam ăsta era aerul de la Colibiţa. Aer curat, în sfârşit. A se înţelege prin cuvintele “aer curat, în sfârşit” exact ceea ce am vrut să spun- şi anume că, deşi uneori ai impresia că o să vomiţi din cauza tuturor mega-pretenţiilor culturale ale unor dinozauri care nu mai pot spune nimic, dar au nume grele, deci după atâta aer greu, e extraordinar să respiri, în sfârsit, şi aer curat. Asta am făcut 10 zile, şi sper că întâlniri de felul ăsta se vor întâmpla cât mai des.
VERA ION
1Roberta Lewitov, regizor, bursier Fulbright, cea care ne-a dezmorţit din amorţeală încă din primăvară
2Nicolae Mandea, lector univ., catedra regie teatru, UNATC, cel care menţine dezmorţeala dezmorţită, fie vară, fie iarnă
3Ioana Paun, Ioana Leca, Vera Ion, Radu Popescu (regie teatru anul II), Ioana Moldovan (teatrologie, anul III), Bogdan Georgescu ( regie teatru anul III), cu textele- “Head”, “Sam+Poppy=”, “Red Bull”, “Povestea unui ceas”, “Diagnostic”, “Romania. Te pup!”

printumic

2009-01-13T16:05:00.000-08:00

[Location: Vera's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 30 aprilie 2003 16:53:00 ]

Scena 1. Se trage cortina. Pe scenă sunt două scaune. Pe unul stă George, pe celălalt stă Barna. Scaunele sunt cam la 3 metri unul de altul. George şi Barna nu îşi vorbesc, nu se privesc (decât puţin, cu coada ochiului, fiecare făcând eforturi vizibile de a nu fi observat de celălalt ).

Întuneric.

Scena 2. Andreea, Smaranda, Catinca, Alina sunt întinse pe jos, cu spatele. Muzică. Încep să se trezească- mai întâi o mână, apoi cealaltă, se ridică, se întind, se întorc. Sunt nişte flori foarte cochete, foarte pisicoase, foarte fresh. Se aranjează, se privesc, se bucură de fiecare mânuţă şi de fiecare picioruş şi de fiecare degeţel. Pe această “aranjare” a lor, intră Barna. Trece printre ele, le priveşte, se opreşte la Andreea.
FLOAREA: De-abia m-am trezit… Sunt îngrozitor de neprezentabilă…
FLORILE: Neprezentabile…
MICUL PRINŢ: Dar sunteţi atât de frumoasă!
FLORILE: Nu-i aşa?
FLOAREA: Şi m-am născut o dată cu soarele!
FLORILE: Daaaaaaaaaaa…
FLOAREA: Ce mă fac dacă vin tigrii?
MICUL PRINŢ: Pe planeta mea nu există tigri. Şi apoi, tigrii nu mănâncă iarbă.
TOATE ( sărind în picioare ) : Eu nu sunt o iarbă…
MICUL PRINŢ: Iertaţi-mă.
FLOAREA: Nu-mi pasă de tigri. Am patru spini cu care să mă apăr. Aş vrea să mă feresc însă de curenţii de aer. ( Celelalte flori sunt deja înapoi jos. ) Să faceţi bine să-mi aduceţi un glob de sticlă. Trebuie să fiu protejată. ( El s-a dus după glob. Îl opreşte- schimbare. ) M-am purtat ca o proastă. Ei bine, da, te iubesc. Te rog să mă ierţi. Nu sunt chiar atât de răcită. Aerul proaspăt al nopţii are să-mi priască. Eu sunt o floare…

Întuneric

Scena 3. Scena goală. Intră George, cu un scaun. Îl pune pe scenă, se aşează pe el.
GEORGE: Oamenilor mari le plac cifrele.
Intră Smaranda cu un scaun. Îl pune, se aşează.
SMARANDA: Când vorbesc despre un nou prieten, ei niciodată nu întreabă:
( Intră Catinca, are un scaun, îl pune pe scenă, se aşează ) Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac lui mai mult?
CATINCA: Dar câţi ani are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui? ( Pe replica ei, George iese. Intră Alina, cu un scaun. Îl lasă undeva în stânga scenei- primul plan- şi se aşează în locul lui George, grăbită fiind să le spună celorlalţi ceva. )
ALINA: Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu muşcate la fereastră, cu porumbei pe acoperiş… ( SMARANDA şi CATINCA nu au absolut nici o reacţie. Blanc total. )
CATINCA: Am văzut o casă care costă 100.000 de dolari. ( Pe replica ei intră şi George, cu un calculator micuţ în mână. Intră socotind. )
TOŢI ( În afară de G. ) – reacţie la ce a zis Catinca- “Aaaa”, “Oooo”…
( George mai rămâne un timp, calculând. Apoi are şi el reacţie- “Aaa…”. Se opreşte în dreptul Alinei, care i-a furat scaunul. )
GEORGE: Aaa, iată un supus! ( O dă la o parte pe Alina de pe scaun şi se aşează. Smaranda e lângă el. )
SMARANDA: Iată un admirator!
GEORGE: Eu sunt un rege!
ALINA: Eu beau! ( O dă la o parte pe CATINCA de pe scaun.)
CATINCA: Eu, în 54 de ani de când mă aflu pe planeta asta, n-am fost deranjată decât de trei ori. Prima oară, acum 22 de ani…
GEORGE ( către Alina ) : Datina la curte nu îngăduie să caşti când e regele de faţă.
ALINA: Nu pot să dorm. Eu beau.
GEORGE: Atunci cască. ( Alina nu cască. ) E o poruncă! ( Ţipă la ea- Alina se sperie şi se ridică în picioare, fără să-şi dea seama. Catinca se aşează repede în locul ei. )
CATINCA: Acum 22 de ani m-a deranjat un cărăbuş. A picat aşa, Dumnezeu ştie de unde. A doua oară, acum 11 ani, am fost deranjată din cauza unei crize de reumatism. Eu nu fac mişcare. Eu sunt un om serios.
SMARANDA ( către GEORGE ) : Loveşte-ţi palmele una de alta. ( George aplaudă. Smaranda se ridică în picioare şi face o plecăciune. Alina se aşează în locul ei. )
GEORGE ( furios, către Alina, care râdea de el ) Îţi poruncesc să bei!
ALINA: Beau.
GEORGE: De ce bei?
ALINA: Ca să uit.
GEORGE: Ce să uiţi?
ALINA: Că mi-e ruşine.
GEORGE: De ce ţi-e ruşine?
ALINA: Mi-e ruşine că beau.
( Ieşirea se face pe replicile astea. Ies toţi. Rămâne scaunul cu care a intrat Alina, şi pe care l-a lăsat în stânga. Secvenţa cu scaunul e aşa: Scaunul e întors cu spatele la public.La replica “Eu sunt un om serios”, intră Micul Prinţ, se aşează în spatele scaunului. Publicul nu îl va vedea decât eventual în momentul în care începe să deseneze şi să lipească foi de hârtie pe speteaza scaunului – astfel încât să se vadă ce e desenat. Nu se vede atât Micul Prinţ, cât multe foi împrăştiindu-se în stânga şi în dreapta şi răsărind din spatele scaunului. Pe ultima foaie e desenată o stea.)
MICUL PRINŢ ( din spatele scaunului, după ce au ieşit toţi ) : Dacă te-ai îndrăgostit de o floare care se găseşte pe o stea, ţi-a drag, noaptea, să te uiţi pe cer. Toate stelele sunt înflorite.

Întuneric.

Scena 4. Pe scenă e George, înconjurat de foarte multe foi. Desenează febril, mult, se aude muzică, la un moment dat se aude o voce de radio.
VOCEA: Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm într-una, timp de şase luni, cât ţine mistuitul.

George desenează şi mai febril, emoţionat, agitat, deja nu mai desenează pe hârtii, ci direct în aer. Când termină desenul ( în aer ), se uită în culise, face semn cuiva. Din dreapta ( direcţia în care face semn ) intră Catinca, iar din stânga intră Smaranda,în acelaşi timp cu ea. Catinca are în mână o ţigară neaprinsă, Smaranda are o pălărie. George îi arată desenul Catincăi. Aşteaptă reacţia. E gata să o prindă pe Catinca în braţe, dacă leşină. Catinca nu are nici o reacţie.
GEORGE: Nu vă sperie foarte tare desenul meu? Un şarpe boa care a înghiţit un elefant!
Catinca “trage un fum” din ţigara neaprinsă. Ea şi Smaranda se apropie foarte mult de George. Catinca mimează că suflă fum.
SMARANDA ( suflând fum adevărat de ţigară ) : De ce m-ar speria o pălărie desenată? ( Îi pune lui George pălăria ei pe cap.)

Întuneric.

Scena 5. Pe scenă e întinsă o pânză cam de o jumătate de metru lăţime. ( Întinsă nu pe jos, ci perpendicular pe scenă ). În dreapta, Micul Prinţ, care va asista la tot spectacolul. Din spatele pânzei apare o păpuşă ( din aceea care se pune pe mână ca o mănuşă ). Muzică. Apare şi a doua păpuşă. Relaţie între ele, joc. Una pleacă, cealaltă suferă. Cealaltă se întoarce, prima îi întoarce spatele. Cea care a fugit o sărută, prima îi dă una în cap. Apoi se îmbrăţişează, apoi iar se bat. Micul Prinţ reacţionează la jocul lor, strigă, face galerie, se supără, se bucură. La un moment dat, intră George. Se uită la păpuşi. Ia una dintre ele şi o aruncă. Rămâne o mână dezorientată. Se opreşte muzica. George sărută mâna ( e foarte sigur pe el, dandy, cuceritor.) Pânza cade. Alina se ridică în picioare, emoţionată, şi îi sare de gât. Aruncă cealaltă păpuşă. Iese împreună cu George. Micul Prinţ culege păpuşa de pe jos. Se uită la ea, o întoarce pe toate părţile, o pune pe mână.
MICUL PRINŢ ( către păpuşă ): Bună seara. ( răspunde, cu vocea schimbată, ca din partea păpuşii ) Bună seara. ( El ) Pe ce planetă am ajuns? ( Păpuşa ) Pe pământ. Ai ajuns pe pământ. ( El ) Priveşte la planeta mea! E chiar deasupra noastră. ( ( Păpuşa ) E frumoasă. ( El ) Eşti un animal ciudat. Subţire ca un deget… ( Păpuşa ) Sunt însă mai puternic decât degetul unui rege. Pe acela, pe care-l ating eu, îl redau pământului din care a ieşit. Aş putea să te ajut într-o zi, dacă-ţi pare rău după planeta ta.

Întuneric.

Scena 6. Pe scenă sunt florile, întinse, cu spatele la public. Toate ridică, încet, foarte încet ( şi sincron ) câte o floare. Se aude, pe bandă, un vânt foarte puternic. Florile se mişcă uşor pe vânt. Intră Micul Prinţ.
MICUL PRINŢ: Bună seara.
FLORILE: Bună seara.
MICUL PRINŢ: Cine sunteţi voi?
FLORILE: Noi suntem florile.
MICUL PRINŢ: Vai! Mă credeam înavuţit cu o floare fără de seamăn, şi iată că n-am decât o floare de rând. ( Pe replica lui, mâinile au coborât. S-au ridicat fără flori şi cu pumnul strâns. Pumnul se deschide şi cad foarte multe petale. )

Întuneric.

Scena 7. Pe scenă sunt două scaune. Pe unul stă George, pe celălalt stă Barna. Scaunele sunt mult mai aproape decât în prima scenă. Relaţia dintre cei doi e cu totul alta. Stau degajat, se privesc. Ca şi cum până acum au vorbit.

Întuneric.

Scena 8. Pe scenă e o masă. Aşezaţi la ea- Catinca, George, Smaranda. Pe masă, o vază cu o floare. Un vas cu monezi. George vine cu bani. Catinca şi George se privesc. Moment de tăcere. Se privesc în ochi. Ea îi spune ceva ( pe mut ). Ca să iasă bine, trebuie să muşte mai mult cuvintele, să le spună mai răspicat. Replicile nu trebuie să fie lungi şi nu trebuie să fie dramatice, gen familie cu probleme. Trebuie ceva de genul:
CAT: “Auzi, ochelaristule, dacă mai vii la mine cu bani din ăştia, o să zbori de aici.”
G: “ Numai paraşutele zboară, draga mea, ştii lucrul ăsta mai bine decât mine. Paraşuto!”
CAT: “Ochelaristule!”
G: “Paraşuto!”
CAT: “Ochelaristule!” şi tot aşa. Trec prin toate registrele de enervare şi furie. Cât durează momentul cu muzica, rămân privindu-se în ochi. Nu în stop-cadru, ci doar privindu-se atât de intens şi cu ură, încât ai impresia că o să izbucnească în orice moment.
Smaranda a ajuns în faţă, cu floarea. Se joacă cu ea. În clipa în care se ridică în picioare, începe muzica. Intră Barna şi Andreea. Câteva secunde de dans. George şi Catinca se privesc în ochi. George ia vasul cu monezi şi îl trânteşte. Se opreşte muzica. Smaranda se sperie şi fuge. Andreea se sperie şi fuge. Barna dă să plece, Catinca îl opreşte.George pleacă spre dreapta. Rămâne acolo, aproape de ieşire, cu spatele la Catinca. Din culise iese o mână care îi întinde o jachetă. Pe dialogul Vulpe-Micul Prinţ, G. merge spre Catinca încet, cu spatele, îmbrăcând jacheta. La ultima replică a Catincăi, a ajuns lângă ea. Cat. ştie că G. se apropie, ştie că în clipa în care va fi lângă ea, nu va mai putea vorbi cu Micul Prinţ. Paşii lui George sunt punctaţi de un sunet din culise. Poate ar mai avea să-i spună încă de o sută de ori mai multe lucruri decât reuşeşte.
C.: Bună ziua.
B.: Bună ziua. Cine eşti tu? Eşti tare frumoasă.
C.: Sunt o vulpe.
B. : Vino să te joci cu mine. Sunt atât de trist…
C. : Nu pot să mă joc cu tine. Nu sunt îmblânzită.
B: Ce înseamnă “a îmblânzi”?
C. : Înseamnă “a-ţi crea legături”.
B. : A-ţi crea legături?
C. : Desigur. Tu nu eşti pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul.
B. : Încep să înţeleg. E undeva o floare… Mi se pare că m-a îmblânzit..
C. : Se prea poate… Pe pământ întâlneşti tot soiul de lucruri.
B. : O, dar nu e pe pământ.
C. : Pe altă planetă?
B. : Da.
C. : Te rog, îmblânzeşte-mă. Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.
B. : Ce trebuie să fac?
C. : La început, vei sta departe de mine, uite aşa. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine… ( George e lângă C. Se întoarce brusc cu faţa la ea. Catinca tace. George îi oferă braţul. Catinca îl ia de braţ. Ies împreună prin stânga. George stinge lumina.)
Întuneric. Se aude sunetul monezilor din vas. Se aud acorduri de vioară. Se aud sunete rupte, fluierat, fâşâit, un ritm. Flash de lanternă pe faţa Alinei: “ Planeta de pe care venea micul prinţ era asteroidul B-612.” Flash de lanternă pe faţa Smarandei: “ Când ajunse pe pământ, se miră foarte mult. ” Toţi ( în întuneric ) : “Ce planetă caraghioasă, se gândi el.” Flash pe faţa lui Barna :” Oamenii de pe meleagurile tale cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină şi tot nu găsesc ceea ce caută. Şi totuşi ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare.” Flash pe faţa lui George. El mimează că vorbeşte, se aud vocile celorlalte fete : “ Nu din întâmplare, aşadar, în dimineaţa când te-am cunoscut, te plimbai de unul singur la mii de leghe depărtare de orice aşezare omenească! Te întorceai la locul căderii tale pe pământ!” Flash pe Andreea, care cântă la vioară. Se aude vocea lui George: “Nu pot să car cu mine trupul ăsta, a zis micul prinţ. E prea greu.” Flash pe faţa Smarandei: “ Te vei uita la stele, noaptea, a zis micul prinţ. Pentru tine, oricare dintre ele va fi steaua mea.” Flash pe faţa Catincăi : “ Va fi atât de frumos, a zis micul prinţ.”

Scena 9. Se aprinde lumina. Pe scenă, două scaune lipite unul de altul. Pe unul din ele stă George. Pe celălalt nu stă nimeni.

Cand am ajuns la aeroport

2009-01-05T04:04:00.000-08:00

[Location: Vera's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 4 ianuarie 2009 18:36:00]

Cand am ajuns in aeroport, hubloul de la baneasa arata ca un gandac imens de bucatarie. Dormisem adanc, prinsesem trenul in ultimul minut si cerusem bani in expresul pentru aeroport, aveam un euro si imi mai trebuiau patru, dar nu am facut rost decat de trei. Am ajuns acasa, unde e altceva. Am citit tot drumul cartea pe care mi-a dat-o dan, am inceput-o in U2, la stahlheimer alee, si am terminat-o exact cand avionul whizz air a atins pamantul in bucuresti. Atunci am inchis cartea. Nu mi-am dat seama cat am visat-o si cat am citit-o, dar stiu cand am ajuns la ultima pagina. Apropierea ciudata, care se va dizolva in catava zile, inca exista, ca atunci cand te apropii cu fatza de hubloul submarinului tau foarte foarte tare, si vezi un univers albastru inchis, electric. Iti strivesti nasul si obrajii de hublou, parca si simti mirosul de apa. Si fiintele misterioase care trec prin fata ta si deseneaza cercuri si frecvente necunoscute, aproape iti transmit ceva, valurile lor se propaga intr-un fel pana la tine, pana cand te desprinzi de geam si ai impresia ca ti s-au udat toate hainele. Si te asezi in scaunul tau de la birou de parca te-ai intors dintr-o calatorie ciudata in adancuri. Te uiti la dara de apa de pe podea si o incerci cu varful bocancului pana devine un fel de mazga. Bine, evident, e si acidul. Romanii se inghesuiau in aeroport, si aerul inchis imi aduce aminte de tramvaiul in care mi s-a facut rau, tramvaiul nostru „cadou de la retea”, care ne astepta in statie cu usile deschise si in care am fumat un joint ca si cum ar fi fost cel mai natural lucru cu putinta. Evident, acum am inteles de ce pana acum toata lumea mi-a zis fix asa: „tie ti-ar placea foarte tare berlinul”. I-am zis si mamei, care ma astepta la aeroport cu doua sandvisuri cu salam si cascaval: „parca m-am intors din neverland”. Nu stie ea prea multe despre chestia asta, dar a inteles ideea. Neverland e locul unde oricum vrem toti sa ne ducem. I-am zis: „ia uite ce chestie, chiar aseara vorbeam despre salam”. Si s-a bucurat de legatura ei directa cu neverlandul meu. Bineinteles, mai e si acidul la mijloc. De cate ori am impresia ca „inteleg” chestii pe acid, imi spun ca ar trebui s-o las asa si sa nu imi pedagogizez tripul. Raman altele. Legaturile care se sublimeaza. Punctele in care sunt oameni, pulsand pe o harta ca durerea in reclama la nurofen. Un nucleu galben-portocaliu, care emite semnale. Cristi prinzand-o pe ada de subrat si asezand-o incet pe saltea, ca pe un copil. Intorci brusc capul. In jurul tau, cadrele care se adancesc in tunele nesfarsite. Ada zambeste, de undeva din spatele ei- „ce dragut”. Si un tropait de 30 de ore. Dansat pe sunetul motocicletei care porneste din fatza blocului, dansat pe ecourile uriasei retzele de metrou in care te scufunzi, dansat pe sunetul pasilor tai, pe cafeaua care fierbe, pe sunetul apei de la baie. Regina de la „maria”, cu gesturile ei tandre catre marea de oameni diformi care dansau afara din trupul lor, hipnoza in masa, ochii ei de alien si coronita de diamante false, boom-ul catre care ne urcau toti pana cand nu mai gaeseai nici un buton de orpire si nici un buton de reglaj in sistemul tau, pentru ca in sistemul tau circula totul.Prima oara in viatza mea cand m-am simtit vie, mi-a zis andra inainte sa ne subtiem si sa devenim niste frecvente de radio in masina parcata in fata dreapta la mikz. Andra se taiase la deget. Isi acoperise rana cu o foitza mototolita. Sangele cursese si pe carcasa de cd pe care o treceam de la unul la altul. In geamul masinii apareau capete diforme care zambeau. Aerul era clar, si lumea se sfarsise undeva departe. Eram dincolo de sfarsitul lumii, umbrele care au ramas, si o structura ruginita a regulilor pe care le stim, si care au mai ramas pana cand se vor eroda de tot si vor disparea si astea- traversezi pe verde, saluti, cumperi paine pentru dimineata, niste reminiscente dezasamblate din care mai recunosti ceva indepartat, dar stii ca tu ai trecut podul. De mai multe ori. Am tropait cu dan 30 de ore, pana cand nu ne-au mai ramas decat varfurile degetelor. Mai ramaneau resturi de impuls in aratatoare, cand am ajuns la sfarsit in camera si ne-am intins pe pat. Aratatorul de la stanga mea si aratatorul de la dreapta lui, ca doi limacshi la discoteca, legati de doua leshuri mari prabushite pe saltea, cu cate un zambet ramas pe fatza. Si dimineata cand te lovesti de logica, poti sa o dai la o parte ca pe o panza de paianjen, in mai putin de o zecime de secunda, in milionimea unei milionimi de secunda. Sensul e o aroganta de care te scuturi cu primul joint. Sensul, frica, logica si succesiunile in timp ale faptelor, care nu mai au importanta, pentru ca liniile nu mai sunt drepte cum am invatat, si punctele din care se formeaza o dreapta formeaza de fapt alte dimensiuni. Andra cauta pe google search „gaina cu trei pleoape”. Ne intrebam unii pe altii- exista gaina cu trei pleoape? „cu trei pleoape si doi ochi?”, intreaba Lori. „Nu exista”. Si ne linstim. Deci nu exista. „Nu va vad prea bine”, zice ana. Geaca portocalie a lui lori ne ghideaza. Geaca roz a lui cristi ne ghideaza. Ne ghidam unii pe altii peste zapada de pe strazi, in intuneric. Artificiile suna ca razboiul. Razboi in berlinul de est. Ne cautam unii pe altii, ca un biliard gelatinos, ca niste viermi de lumina. Sunt intrebata in repetate randuri: „esti bine?”. Nu inteleg sensul acestei intrebari. Bogdan poarta bluza pe care i-am luat-o si ma bucur cand il vad in ea, e frumos. Razvan inregistreaza o discutie ca sa „o ascultam a doua zi”. Gica face poze, si vlad are ochii ficshi. Kostea face semn cu mana- drum bun, si adoarme. Drum bun. Ioana se bucura. Monica e absenta si prezenta si absenta. Anto are o brosa cu calutzi. Face ceai. Dan isi scrumeaza in paharul de ceai. Pijamaua lui e un pit stop. David isi face o perna din mai multe bluze pe care le-a gasit la el in saltea si se transforma in vierme de nisip in sacul de dormit. Ne vedem la londra.

trei_zile_la_tzara

2008-12-27T16:47:00.000-08:00

[Location: Vera's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 27 decembrie 2008 21:17:00]

Time goes by fast or slow
you go with it or you never go

Pe dial up sau pe fir
Mai bine pe fir ca pe fir merge mai repede

Interactiunea umana miroase minunat
a transpiratie si a pisat
si
Cand simt asta
imi dau lacrimile de bucurie

Stand by

Bagi ganduri in tine cu pumnul

Mi-iese un adaptor din cap.

Doar dial up.

Conexiunea e de cacat
Asa ca te pui pe mancat
carne

Am mancat
carne
si am facut cateva poze
care sa surprinda esenta satului pe
Cale de disparitie

Stand by
e un concept
inventat azinoapte

Salata de boeuf
Pahare mici
Coliva

Bunica

Ii pui sortul
Se intoarce spre tine ca sa i-l legi mai usor
Degetele ei sunt oblice
Mainile sunt calde si diforme
Miroase puternic si intepator

Ii leg sortul trag pe nas
Miroase pentru ca e batrana si trag pe nas mirosul asta
Pana imi vine mancarea pe gat
Imi imaginez corpul bunicului descompus
Sub placa de ciment
Ma intreb daca arata ca in filmele cu zombie
Cat la suta din piele ii ramane pe oase si in cat timp
Se duce toata pielea

Dimineata
Ora opt
Un pahar de visinata langa mormantul lui
Preot ora 8:00
Vesnica pomenire
Frig
Clopot
Si apoi fugim toti in masina si dam drumu la motor

Acasa ne repezim la
Salata de boeuf
Masa
Le aranjam in forma de T
Totul merge de minune
Totul e gata cand trebuie
Vin 14 oameni schimbam farfuriile pac-pac
Aperitiv cascaval sunca patru masline 2 linguri salata beouf
Urmatorul fel sarmale
Doua
Urmatoru fel
O felie friptura plus o lingura salata de sfecla rosie
Treaba merge in bucataria mica
Eu mama tata invartim farfuriile pe degete ca magicienii
Ne ajuta si prietena mea din copilarie Luminita

Dupa ce pleaca si ultimii zic
Ma duc la somn
Ma duc la somn
Ma bag in pat si tata imi face focul
Soba din camera mea incalzeste de duduie

Ma simt golita de tot

Nu pot sa ma misc si adorm in timp ce tata povesteste ce a visat
Noaptea trecuta
Ceva cu bacul si proba de limba romana
Si „Ion”, in care aparusera niste personaje pe care nu le stia

Adorm

La veceu nu s-a ocupat nimeni si muntele de rahat a crescut
Pana putin deasupra nivelului lemnului
Noroc ca avem ca un tron deci cand te asezi nu te atinge
E plin de hartie roz
Tata probabil o sa se ocupe dupa ce se mai linisteste
El a sapat pana acum toate veceurile, si pe ala dinspre deal
Si pe asta din spatele casei
Care se pare ca s-a umplut si el.

Apoi ma trezesc si ne uitam cu totii la cronicile din Narnia
Maine suntem inapoi la bucuresti si luni berlin

NU TOT TIMPUL ITI DAI SEAMA CE SE INTAMPLA CU TINE

Nu tot timpul stii ce faci si cu cine esti eu am ajuns aici
Am stat trei zile
Joi vineri sambata

Se pare ca inainte sa moara bunicu i-a sarutat mana bunicii

„Uite, vezi ca mi-e dor de el?”, zice ea.

Archive information
Archive images

Unzipp

Unele conexiuni te indeparteaza de altele

Mancam impreuna
Mancam impreuna

In bucataria mica sau in camera mare

Bunicu a murit in patul in care dormeam eu de obicei in camera mare
Acum l-au dezmembrat si o sa-l membreze la loc in curand o sa-i cumpere o saltea
Si o sa-l dea
Ma intreb de ce ma atasez de lucruri in ultima vreme
Si de ce contabilizez amintirile

Mancam impreuna si nu stim daca ne gasim sau nu ne gasim
Haideti mai luati mai incercati si cozonac
Panetto

Mai vrei friptura? Am avut o oaie, s-a imbolnavit si a murit si am taiat-o si
Avea si doi miei in burta mai
Vrei friptura? Da. Vreau friptura. Vreau friptura, sarmale, vin, usturoi, caltabosh.

Am unghiile negre.
Mananc carne cu pofta.

Punem masa si ridicam masa. Sigurantele de la boilerul de apa s-au ars. E numa apa rece.
Mama spala. Are niste maini vai de ea. Zici ca are oase de ceva care
s-ar sparge foarte usor.
Dar ea are o tehnologie de spalat vasele si
Pe mine nu ma lasa sa imi bag mainile in apa rece.

Avem curcan, porc, oaie, pui. Mancam. Ma intreb daca poti sa musti la fel din bunicu sau din bunica. Nu poti. E tot carne. Ceva te tzine. Ce te tzine.

Am facut ceea ce se face. Am facut traditia.
Am facut ceea ce trebuie.
Eu cu necredinta mea. Ai mei cu credinta lor.
Am urmat asa cum trebuie.
Ritualurile. Prosoapele, lumanarile, dumnezeu sa-l pomeneasca,
dumnezeu sa-i primeasca, dar cand am vazut placa aia de ciment
m-am gandit tot la zombie.
M-am gandit cum i se descompune carnea, si m-am gandit la miros.
Mirosea in ultimul an.
Asa cum si bunica miroase.
N-am tras adanc, dar am tras.
Am tras pe nas.
Miroase a batranetze.
Asa cum trebuie.
Miroase de-ti dau lacrimile.
Asa cum trebuie.

In aceste trei zile am facut
Ceea ce trebuie.

Lu 2

2008-12-21T20:39:00.000-08:00

[Location: Vera's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 20 noiembrie 2008 23:16:00]

Cerul era luminat de o multime de neoane roz. Arata ca o panza aruncata peste o multime de neoane roz. O panza mov pe care ai putea-o da la o parte oricand. Sa vezi schelele din spate. Sa auzi paraitul neoanelor. Paraitul dinainte sa se aprinda sau dupa ce s-au stins. Stateam pe o banca si ma gandeam daca nu ar fi cazul sa fac un jogging inainte de culcare. Vroiam sa imi pun muschii in miscare. Stateam pe o pajiste formata din mii si mii de pixeli, fiecare conectat la o terminatie nervoasa a creierului meu. Pixelii licareau ca niste licurici. Imi era somn. Foame. Conexiunile intamplatoare faceau cate un scurtcircuit care imi baga cate un flash scurt, un blitz scurt in ochi. You’ve been tagged on facebook!

M-am ridicat. Mi-era foame. Mancasem vita cu ceapa la pranz. O culoare maronie ca un rahat sanatos. Un fel de pasta adapostita intr-un culcus de foietaj incins. M-am ridicat de pe banca, si realitatea si-a recapatat fatza. Statusem cateva ore bune pe banca cu gatul stramb, uitandu-ma in sus. La cer. Se pare ca o noapte intreaga. La iesirea din parc m-am ciocnit de corpul unui barbat de vreo 50 de ani intins langa stalpii anti-masini. A icnit scurt si s-a intors pe partea cealalta. Eram atat de obosit incat pentru o secunda m-am gandit sa ma intind si eu langa el. Avea niste apreschiuri groase, pline de ulei. Verzi. M-am asezat in cur langa el si mi-am aprins o tigara. Mai aveam una. In fata mea, primaria capitalei revenea la viata. Primele troleibuze. Primii pasi. Primele ziare. Tigara avea un gust infect. Sunt sigur ca dintii mei arata ca dracu. Somn. Mi-am pus capul pe genunchi. Am stins tigara. Noapte buna. Ma bucur ca am o geaca atat de calduroasa. Mi-ar fi trebuit si niste manusi. Nu stiu daca maine am treaba. Trebuie sa-mi aduc aminte sa scot niste bani. Si sa o sun pe Laura. Poate iesim la o pizza. Poate inchiriem un film pentru seara asta, n-am mai vazut un film bun demult.

Am inchis ochii si m-am vazut. Eram o batrana scofalcita, imbracata in rosu. Un corset rosu, strans. Ochelari de soare. Batrana vorbea in fata unei multimi, si isi ridica mana cu venele umflate, pline de pete maronii, ca pentru a le face semn. Oamenii fumau jointuri si dansau. Era noroi pe podea. O podea de gresie amestecata cu noroi. Zeci de chistoace se amestecau in mizeria de pe jos. Oamenii radeau impreuna cu batrana. Unii fluierau, altii aplaudau. Batrana avea o expresie tampa cu ochelarii aia, si cu buzele date cu ruj. Rujul era pe jumatate mancat. Pete maronii pe fatza. Zambet larg, aproape ranjet. Dintii stricati. Parul rar in niste sarmalutze carunte. Un microfon pe care si-l trecea dintr-o mana in cealalta. Batrana era fericita. Era unul din acele momente de fericire. Poate sentimentul ca toti acei oameni comunica si se bucura impreuna cu ea. Vorbea o engleza stalcita si avea o voce care uneori, de emotie, se pitzigaia. In capul ei, bucuria era asemanatoare unei flori imense de crin, care inflorea si acoperea toate circumvolutiunile creierului. Cu petale ca niste limbi care lingeau tot. Lingeau si umezeau fiecare circumvolutiune. Creierul batranei pulsa. Era un punct de lumina care pulsa. Ii dadusera lacrimile. Ii dadeau lacrimile atat de usor.

M-am trezit intr-un puternic miros de urina. Sub barbatul langa care adormisem dormea un caine, care mirosea a pisat. Dar nu cred ca era pisatul lui, pentru ca cainii nu se pisa pe ei, as far as I remember. Cred ca omul se pisase pe caine, in somn. Soarele rasarise de ceva vreme si oamenii circulau pe strada. Ma simteam golit. Undeva in capul meu batrana pulsa in continuare in fericirea ei tampa, si mirosul de urina imi perfora narile asa de ascutit incat nu mai puteam respira. Dar vroiam sa ma reintorc la vis. Vroiam sa aflu despre ce le vorbisem acelor oameni, ce se intamplase, cati ani aveam in vis. Vroiam sa aflu tot. Cum ma chema si daca era pe bune. Daca eu chiar eram acea persoana. Daca aveam sa fiu acea persoana. Daca toata chestia asta avea vreo legatura cu drogurile si daca e posibil sa ai un orgasm cu creierul. Pentru ca imi simteam creierul ca un vagin pulsand, lins de petalele unei flori uriase. Am inchis ochii, dar n-am mai putut sa ma reintorc. Nu vedeam nimic. Doar negru. M-am ridicat. Imi amortisera picioarele. De sub haina de pe omul de pe jos a iesit un caine alb-galben, care s-a intins si a cascat cat putea el de tare, apoi s-a uitat la mine si a dat din coada scurt, de doua ori. Se uita fix in ochii mei si avea genele albe, scurte, rotunjite. „Did you sleep well?”, m-a intrebat cainele, si m-am uitat la el de parca n-as mai fi vazut in viata mea un caine. „Yeah, I guess...”; ce puteam sa-i raspund? „Any nice dreams?” Cacat. Am plecat fara sa ma mai uit inapoi. El, evident, a venit dupa mine. „Not very talkative this morning, ha?”. „I need my coffee”, i-am raspuns printre dinti, si iata-ne pe amandoi instalati la Everest, cu cate o cafea in fata. Eu in ceasca, el in bol. La Everest servea o tipa cu niste sani incredibil de umflati, bronzati si luciosi. De cate ori se apleca sa ne schimbe scrumiera, eu si Rex ii aruncam cate o privire plina de curiozitate. Rex se uita mai cu precautie. Lui, daca i se scoala, n-are cum s-o ascunda. Oamenii au pantaloni.

Amestecam spuma in cafea, incercand sa formez doi sani- de fapt doua cercuri perfect identice. „So, how come you are a talking dog?”, l-am intrebat pe Rex. S-a uitat la mine aproape cu mila. „Well, at least I’m happy you didn’t ask me how come I talk english.” „Well I suppose that as long as you can talk you can learn swahili as well”. „Never thought about that.” „About learning swahili?” „No, about learning another language. I’m an english dog. And the guy I was hanging around with is Lewis Carol.” Eram obosit. Foarte obosit. Am pus lingurita pe ceasca, i-am lasat Sandrei sau cum o fi chemat-o, banii, m-am ridicat si am plecat. Fara sa ma mai uit inapoi. Stiam ca de data asta nu va veni dupa mine.

Acasa. Prietenul meu Dan mi-a mai trimis un fractal. M-am asezat pe birou si am inceput sa ma uit la fractalul animat. Hainele imi miroseau a pisat. M-am dezbracat, mi-am pus hainele in masina si m-am reintors la fractalul meu. Un fractal alb. Simplu. Atat de frumos. Aproape adormisem privindu-l, cand am auzit batai furioase in usa.

M-am dus sa deschid. Era Sonia.

„Ce pula mea faci? Ti-o iei la laba?”

Sonia. Ce ciudat, cum unele persoane pot disparea pur si simplu din mintea ta, ca si cum n-ar fi existat niciodata.

Am inchis usa.

„Nu. Imi spalam hainele. Scuze.”

A intrat. S-a uitat in jur de parca vroia sa descopere o crima.

„Puti.”

„Atipisem.”

„Lu, ce pula mea, cand o sa se termine o data cu toata chestia asta? E aproape 3 dupaamiaza...”

Nu intelegeam logica ei, dar i-am oferit o cafea. Intotdeauna o imblanzea chestia asta.

„Vrei o cafea?”

„Da. Mersi.”

I-am adus-o.

„Tu nu bei?”

„Nu. Am mai baut una pana sa vin.”

„Ai iesit azi?”

„Am baut o cafea la Everest.”

„Vezi? Exact asta iti zic. Cand O SA TERMINI o data?”

Sonia era prietena mea. Eram impreuna de doi ani, si ii placea la nebunie sa sufere din cauza altora. Din cauza mea mai ales. Mi-am tras un tricou, m-am asezat in fatza biroului si am dat click din nou pe fractalul meu alb. A inceput sa planga. Au trecut cateva minute bune.

„Hai Sonia, ce pula mea...”

Cateodata cred ca sunt un monstru. Atat eram in stare sa zic ca sa o consolez: hai sonia, ce pula mea.

„Am avut un vis misto. Vrei sa-ti povestesc?”

I-am povestit visul meu cu batranica in rosu. Ma asculta cu ochii mari. La sfarsit a zambit.

„Misto.”

Si-a aprins o tigara.

„Stii, cred ca relatia noastra nu mai functioneaza. Cred ca ar trebui sa luam o pauza. Am auzit ca a fost Laura pe aici.”

„Da, a...”

„Nu ma intrerupe. Stii ce, Lu? Stii ce? As fi atat de fericita daca ai fi in stare sa-mi spui ca nu ma mai iubesti.”

Liniste.

„Ce e toata faza asta cu Laura?”

Liniste.

„Ma mai iubesti? Uita-te la mine. ”

„Nu vrei sa comandam o pizza?”

Nu pot sa comunic. Nu ma intereseaza. Nu stiu cu cine. Nu stiu cum. Am jucat jocul asta o buna parte din viata mea. Si a functionat. Doar ca era mult prea plictisitor. Ajunsesem sa ma simt ca o leguma. Apoi am refuzat sa mai comunic. Toti oamenii din jurul meu ma folosesc ca sa se simta mai bine. Uneori ma simt ca un vibrator ambulant. Alteori ca o papusa gonflabila. De exemplu, stiu ca acum Sonia ar vrea sa ii bag un deget in pizda. Ar vrea sa fie violata. Asta inseamna dragostea pentru ea. Iar pentru mine dragostea ar insemna s-o fac sa sufere- asa cum fac acum. Formand numarul de la pizza. Ea sta. Nu stie la ce sa se astepte. E furioasa, speriata, curioasa. A uitat sa scrumeze. Baga-mi-as. Ma simt ca un vibrator ambulant. Ca un sac de gunoi. Ca o gura de chiuveta.

„Ce fel de pizza vrei?”, o intreb si simt un gust de voma in gura.

Tuturor oamenilor le place sa fie abuzati. Momentul in care ii abuzezi este similar unui orgasm. In secunda aceea se identifica cu tine, care esti mai puternic.

Sonia plange. Vrea sa planga. Ii face bine sa planga. Faptul ca sufera din cauza mea inseamna ca ma iubeste. Nimic altceva.

Plange, cu capul pe genunchi. Ii pun mana pe umar. Pe ceafa. Pe crestet. Ii maingai spatele. Nu se fereste. Corpul ei are mici zvacniri. Ii var mana intre picioare. Pe sub fusta. Se lasa pe spate, ca o langusta care asteapta sa fie strivita de roata unui tractor. O mangai cu receptorul telefonului. Intre picioare. Mecanic. 1,2,3. 1,2,3. Ea face tot restul. Ma trage spre ea si ma ia in brate plangand.

„Sa nu ma parasesti niciodata.”

Imi bag limba in gura ei. Mecanic. 1,2,3. 1,2,3.

Vreau sa dorm.

Aud o voce dintre picioarele Soniei. „Trenta Pizza. Comanda, va rog.” Ii bag receptorul in pizda. Vocea se aude acum dinauntrul ei. „Appetito pizza, Composta pizza, Gorgonzola pizza...”

Vreau sa dorm. Inchid. Ma intorc pe partea cealalta. Sonia ma ia in brate. Ii simt caldura corpului pe spate. Ma tine in brate. Cand dorm, caldura ei imi face bine. Sau a oricarui om. E simplu. Simplu. Ma intorc spre ea si o iau in brate. Atat de simplu. Cald.

prezentare_workshop

2008-12-21T20:37:00.001-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 26 august 2008 12:05:00 ]

Workshop Bridge Project - An International Art Initiative - cu Richard Foreman
27 octombrie – 10 noiembrie 2008

Bridge Project este o reţea globală de instituţii, profesionişti şi studenţi. Prin workshop-uri internaţionale şi alte evenimente care produc arta, Bridge Project explorează diverse căi şi modalităţi de comunicare generând schimburi creative şi culturale care depăşesc adesea graniţele unei ţări.

Despre workshop: Richard Foreman şi Sophie Haviland poartă Bridge Project prin toată lumea pentru a lucra cu artiştii profesionişti şi studenţii care au diverse experienţe profesionale. În timpul workshop-ului, participanţii creează material brut pentru film – “materialul-sămânţă”- pentru realizarea unei noi opere de artă. De aceea workshopul se concentrează pe crearea, repetarea şi filmarea unui material brut cu studenţi, artişti profesionişti şi o echipă de filmare. “Materialul-sămânţă” este generat prin filmarea în diverse locaţii şi cuprinde tablouri filmate, monologuri, înregistrări audio, de text şi documentare. Acest material brut va fi folosit de către Richard Foreman într-un nou spectacol din New York.

Date biografice – Richard Foreman
S-a născut pe 10 iunie 1937, N.Y.C.
Studii: Brown University BA, (Magna Cum Laude, Phi Beta Kappa) l959; Yale Drama School, MFA (Playwriting) l962; Honorary Doctorate Brown University 1993.
Experienţa profesională: Fondatorul & Directorul artistic, Ontological-Hysteric Theater. (1968-până în prezent)

Richard Foreman a scris şi regizat peste 50 de piese proprii şi în New York, dar şi în străinătate. 5 piese au primit premiul „OBIE” pentru cea mai bună piesă a anului – şi a primit alte premii OBIE pentru regie şi 'sustained achievement'. Acesta a mai primit premiul literar anual de la American Academy and Institute of Arts and Letters, un premiu denumit "Lifetime Achievement in the Theater" de la National Endowment for the Arts, premiul PEN Club Master American Dramatist, iar în 2004 a fost ales ofiţer al „Ordinului Artelor şi Literelor” din Franţa.

Piesele lui Foreman au fost co-produse de instituţii ca Festivalul Shakespeare din New York, La Mama, The Wooster Group şi Festivalul Toamnei din Paris şi Festivalul Vienez. A colaborat (ca libretist şi scenograf) cu Stanley Silverman, compozitor, pentru 8 piese teatralo-muzicale produse de Music Theater Group & The New York City Opera. A scris şi a regizat lungmetrajul Strong Medicine. El a creat şi regizat multe producţii clasice cu teatre importante din toată lumea.

La New York, Paris, Berlin şi Tokyo au fost deja publicate 7 colecţii ale pieselor sale şi cărţi care-i analizează creaţiile.

Richard Foreman şi OHT:
Ontological-Hysteric Theater (OHT) a fost creat în 1968 de către Richard Foreman cu scopul de a goli teatrul de tot şi de toate, lăsând numai impulsul singular şi esenţial de a pune în scenă tensiunea statică a relaţiilor interpersonale din spaţiu. OHT caută să producă creaţii care aduc echilibru între un stil primitivo-minimal şi teme teatrale extrem de complexe. Piesa de bază a programului companiei este teatrul lui Richard Foreman, el realizând 50 de piese în ultimii 40 de ani.

"Existau nişte situaţii obişnuite ale triunghiului domestic, de teatru normal burghez.
De aceea mi-am denumit teatrul "Ontological-Hysteric," pentru ca baza care controla structura era una clasică, sindromul de comedie bulevardieră, pe care eu l-am considerat isteric, în rădăcinile sale." (Richard Foreman, extras dintr-un interviu cu Ken Jordan)

Teatrul lui Richard Foreman: Marca lui Foreman este “teatrul total” unind elemente din artele spectacolului, arte vizuale şi arta auditivă, din filosofie, psihoanaliză şi literatură pentru a produce un rezultat unic. Stilul lui Foreman nu este unul „cerebral”, de fapt densitatea teatrului său compoziţional este o încercare de a reflecta visceral şi de a procesa tot ceea ce a din explorările gândirii şi artei secolului XX

Richard Foreman caută să producă creaţii care dau peste cap idei preconcepute şi deschid uşile spre modele alternative ale percepţiei, organizării şi înţelegerii. Treptat tehnologiile şi experienţele se schimbă, iar strategiile trebuie şi ele să fie transformate. În 2005 Foreman a început al doilea capitol în munca sa odată cu introducerea filmului şi a tehnicii video digitale ca forţe dominante în redefinirea teatrului ontologico-isteric.

shut up 1

2008-12-21T20:34:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's Computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 9 decembrie 2008 04:08:00]

De azi o sa scriu k sa nu mai vorbesc…o sa scriu ca sa invat sa tac. E ft greu sa taci knd n-ai fost obisnuita cu asta, knd mintea-ti turuie non stop…
“80% din timp vorbesti numai despre tine si despre problemele tale” si nu a fost un repros, a fost spus sincer si cald si dragutz si totusi e clar k asa ceva e greu d suportat….eu nu m-as suporta.clar. Si ma gandesc k cei kre o fac….trebuie sa tina ft mult la mine totusi…si deci probabil k sunt o norocoasa fatalista.
Asadar imi doresc sa ascult, imi doresc sa aflu mai multe, imi doresc sa-i vad p ceilalalti p bune, sa ma pot pune in pielea lor, sa-i inteleg, imi doresc sa nu-mi mai inventez realitati…sa nu mai fiu autista. Da imi inventez mereu realitati si deaia probabil sunt mereu nemultumita …pt k in general doar alea dramatice mi s pare k sunt si reale…..knd inventez o realitate frumoasa refuz sa cred k ar putea fi real si sunt trista k imi dau seama k nu poate fi asa…
Traiesc mult in capul meu…e ft neplacut acolo….dar cred k fiindca in viata nu mi s intampla ceva, sau nu vad eu….dar mi s pare k totul e asa d sec si gri….si incep si-mi fac niste filme p kre oricum le-ai lua numai seci nu sunt…of I’m tired….si bat campii…k sa invat sa tac….o sa-mi faca bine….paranoia….tre sa scap….anxietate…hm e km ciudat…dar mi s km pare k lumea are ceva cu mine…ba unul ba altul….cred k e ceva cu mine…k s-ar putea sa nu fie nimic real d fapt…

HEI

2008-12-07T16:46:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created:23 iunie 2007 19:55:00 ]

« HEI! » sau “despre un film”
(23 iunie 2007)

Personaje:
Elena
Pierre

In timpul piesei sunt filmate cadre live si date pe fundal simultan cu derularea actiunii.

Pierre:
Fly me to the moon and let me be forever true…
Let me see how spring is like in Jupiter or mars
In other words, hold my hand
In other words, baby kiss me

Pierre are o palarie neagra si baston si poarta halat de baie.
Elena : e 8 si 5.
Pierre : Opt si CINCI ? …am intarziat..
Elena : Tu mereu intarzii..
Pierre : Yesterdaay.
E : poftim ?
P : Yesterday. Melodia. Nu o auzi?
Elena ciuleste urechile
E: Mnuu..nu o aud. De unde sa se auda?
P : Da..chiar..
Elena se uita la el. Nu zice nimic. Se mai uita o data usor incruntata.
P : astepti ceva ?
E : nu. Tu?
P: nu. Nici eu.
Tac amandoi.
Damian Rice – Cheers darling (actiune pe fundal)

E: citeste dintr-un carnet Flori de mar intr-o cununa si paharu de scortisoara de la munte, cochilia goala de la Pierre, adica tu, treburi casnice, misterul tacerii, posibilitatea ca doi oameni sa aiba multe in comun dar san u descopere asta niciodata, alegeri, poduri, 17ani, cinematografie,
P : Ce cauta cinematografia pe lista asta ?
E : Ce cauta paharul de scortisoara ?
P : Chiar ! Ce cauta ?E: Nimic…sunt bucati care m-au obsedat intr-o anumita perioada. Nu simultan. Pur si simplu, un fel de dileme de-ale mele, daca vrei..
P : Da…Cat de dilema poa sa fie 17 ani ?E : Nu intelegi. E vorba de ceea ce-ti sugereaza,,,
P tace.e tace.
P : ce e ?E : nimic. Azi n-am chef sa vorbesc.
P : sa ne ascultam in tacere, atunci…

E: Cat de dispus esti sa recunosti ca tot ceea ce faci e de fatada?
P : Forte putin dispus. De ce ?
E : pentru ca te porti la fel cu toata lumea. Si le scrii tuturor aceleasi chestii…si le spui aceleasi chestii..
P : Pai si e ceva rau in asta ?E : Da ! Tu chiar nu vezi ca nu poti fi prieten cu toata lumea ? ca nu …
P : Ba pot.si sunt. Daca pot. Imi plac oamenii. Tie nu?
E tace.
P: Ai vazut vreodata vreo cascada?E: Da. O data.
P: Si ce iti amintesti?
E : Nimic. Doar ca am vazut o cascada.
(pauza)
E : Tie iti plac oamenii pentru ca te pupa in fund.
P : rade. Nu pot sa cred….Asa crezi tu?
E : nu stiu…

Travis – happy to hang around

E: Nu mai vad, Mi-am dat seama azi.
P: black cherry.(goldfrapp)
E: cum?P: black cherry…asta imi suna in cap…
E: si cum iti suna in cap?

E : Alo !
P : da…alo…
E : buna…sunt elena…
P : Hei..! Te-am vazut ieri…
E: Da?
P: da…traversai…si aveai 2 baloane in mana..
E :Ihh..(pauza)te-am sunat ca sa…eu ies in seara asta la terasa aia din parc..poate ne intersectam.. sa-ti mai arat niste poze..
P : Ai mai facut poze ?E: Da.. ma gandeam poate pornim impreuna un proiect..ceva interesant..
P : Da, poate… Eu nu stiu inca ce o sa fac in seara asta…dar daca trec pe-acolo ne vedem..
E : Da, ne tot intalnim intamplator…
P : Da….mai degraba intamplator decat planificat.
E: bine atunci…
P: Bine…(pauza) Ciao.
E: Pa-pa…

E : Nu prea te simti in largul tau cu mine, nu ?
P : De ce zici asta ?
E : Pentru ca vorbesti putin..
P tace
E : am vazut ca atunci cand esti cu alte persoane vorbesti mai mult. De obicei acaparezi discutia…
P : Poate imi place sa te ascult.
E : Poate ai obosit sa vorbesti.
P tace.zambeste.
E : Ai iar zambetul ala.
P : Da ? Care?E: nu stiu..ai un anume zambet…
Pauza
P : despre ce vorbeam ?
E : nu mai stiu.
Stina Nordenstam – the return of alan bean

E: Ce zodie esti?P: Ghici!E : Rac sau Fecioara.
P : Da..Fecioara…De unde ai stiut ?E : Ma pricep la chestii de-astea.
P : Pe bune ? Pai atunci mai zi-mi.
E : Cuvantul care te caracterizeaza cel mai bine e « cochilia ».
P : Cum adica ?
E : Mai mult nu iti zic..
P : Tu ce esti ?E : Nu-ti zic.
P : Nici daca ghicesc ?E : Nu. Nu iti zic oricum.
P : esti balanta…
E tace
P : sau berbec…
E tace
P : am nimerit vreuna ?
E tace

E: Hei!P: Hei!E: Ce faci?P: Mor de somn…
E : Pai du-te si dormi..
P : Nu pot, ca mai am treaba…(casca, isi da capul pe spate). Ai mai facut poze ?
E : Da..fac mereu…
P : Foarte bine..
E : Da..(isi aprinde o tigara)P : Fumezi ?E : Nu..
P rade
E : Nu. Chiar nu fumez. Uneori pufai. Atat.
P: De ce?E: Imi place cum iese fumul. Si am vazut “factory Girl”..stii …filmul despre muza lui andy Warhol.
P: Parca ...
E: Si in film, sienna miller fumeaza mereu..si scoate fum…si arata atat de bine.
P : Andy Warhol a fost genial.
E: Nu. Doar a facut produse pe banda rulanta. Industria pop. Iu-hu.
P: Si a avut super-succes.
E : asa, si ?
P : si a obtinut ce a vrut, deci a fost foarte tare.
E : Foarte tare…
P : Mie imi place..
E : De ce ?
P : E celebru si a facut produse pentru masa, si oricum e un moment in care trebuie sa alegi intre arta care este elitista si comercial. Si el a ales foarte bine.
E : De ce e atat de important sa te cunoasca TOATA lumea ?
P : E bine…de ce sa nu fie bine… ? Si eu cunosc o groaza de oameni. Si vreau sa cunosc si mai multi…
E : vad…
Damien Rice - I remember

E : Da..Deci..m-am documentat dinainte. Am cautat pe google…apoi…i-am gasit cv-ul pe e-jobs…apoi am gasit niste conversatii pe net. Apoi am cunoscut persone care il stiau de mai multa vreme si care, fara sa isi dea seama mi-au zis o groaza de chestii despre el?
Razvan : Bine, dar care a fost scopul tau ?
E: Nu stiu…s-a modificat pe parcurs. Initial era doar curiozitate. Apoi s-a transformat intr-o dorinta de a sti mai mult. Apoi a inceput ideea cu proiectul. Si am tot pulsat. Am tot creat coincidente. E fascinant sa-I faci pe oameni sa creada in coincidente regizate. Stii?
R: Si pana la urma?E: Pana la urma am zis ca e mai bine sa fie un experiment. Despre efectul coincidentelor asupra oamenilor de sex opus. Efectul strainilor familiari. Intelegi tu… Momentul ala in care te opresti in loc, zici “UAU!”, si dup-aia nu mai intelegi nimic.
R : Si concluziile tale ?E : Concluziile mele sunt intr-un filmulet…De fapt asa mi-a venit ideea…dupa ce am vazut « The shape of things »..stii filmul nu ?R: Te-a influentat asa de tare un film?
E: Filmele au o putere mai mare decat iti imaginezi…si da, m-au influentat mai multe filme. Pe toti ne influenteaza, doar ca unii isi dau seama, iar altii nu.
R : Aha..bine..
E (pauza) 23..
R : Cum ?E : Nimic…experimentul a durat..2 luni. Aproape 2 luni..
R: Asa putin,,
E : da ..si mie mi se paruse ca a fost mai mult….dar …nu a fost decat atat.

Fly me to the moon incheiat cu refrenul lui Pierre.

Pierre:
Fill my heart with joy
And let me sing forever more
You are all I long for, all I worship and adore
In other words
Please be true, in other words
I love
You

Sia- Breath me

Ger de vara

2008-12-07T16:43:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 14 martie 2005 16:43:00]

Subiectul: incurcatura
..pasaje din kestiile discutate la curs, x vrea y…cum sa atingi nebunia, cel mai simplu sa ii bagi la un sptal d nebuni
personaj excentric..care starneste rasu’…
cenaclul
citit din ziar, basescu cu suvite
conflict principal : cele 4 cupluri+incurcatura
restul intervin ca sa amane elucidarea problemei

Crime, morbid, obscen

2008-12-07T16:40:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 23 aprilie 2005 19:39:00]

Crime crime?crime! CRIME!
Morbid.. Morbid? Morbid! MORBID!
Obscen… Obscen? Obscen! OBSCEN!

Asta se vinde acum! E scump si commercial si da bine… oriunde. In ziare, in piesele de teatru, in filme, la stiri, la reclame… Peste tot dai de :
Crime
Morbid
Obscen

[Cum sa omori ? Reteta perfecta : …
Morbid : Apoi toata povestea se completeaza cu detalii care sa inspaimanteze cat mai mult :…
Astfel ea devine :…
Obscen : cadre, gesturi, cuvinte, interviuri obscene. Se completeaza. Astfel povestea initiala devine :…] -> secvente, flashuri in timpul piesei

Povestea finala :… ->in finalul piesei

Suna telefonul. Raspunzi. Incepi sa gesticulezi in cele mai ciudate moduri , in functie de FUNCTIA pe care o ai astfel :
- daca esti regizor
- daca esti politician
- daca esti angajat
- daca esti pe invers

Toate spun ceva despre tine.

Story
Reporterul isi face un interviu. Pt asta recurge la cele mai diversificate metode : adevar pe jumatate spus, omiterea unor « detalii », exagereare, scoatere din context. Spectatorul urmareste etapele interviului, apoi realizeaza (contrar asteptarilor) ca povestea finala care ii este « data » publicului nu are nici o legatura cu ceea ce s-a intamplat de fapt.

« cafea, dependent de cafea »
reporterul este o tipa. Lucreaza cu un « invatacel » pe care il invatza dintr-ale meseriei.
Intervievatul este un tip polonez cu cetatenie romana. Povesteste despre moartea parintilor lui, despre venirea si stabilirea lui in tara, despre succesele lui in afaceri, pe alocuri mai apare si concubina lui care se « da » la invatzacel. Umbla mai mult in des-habilleuri

Crime, morbid, obscen

Piesa in trei personaje : 2 fete si un baiat.
Pe masura ce piesa evolueaza cei 3 fac schimb de roluri sau isi modifica identitatile.

Scena1 (prolog)

Cei 3 stau pe cate un scaun. Pentru usurarea lecturii cei 3 se vor numi : Jeni, Paula, Mihai

Jeni : Crime .
Paula : Crimǎ .
Mihai : Crima .
Paula : Morbidǎ.
Jeni : Morbide.
Mihai : Morbida.
Jeni : Obscene.
Mihai : Obscena.
Paula : Obscenǎ.
(mai repede, vocile lor se contopesc, intelegandu-se totusi si diferentiindu-se clar cuvintele.)
Jeni : Crime . Crime ! CRIME !
Paula : Morbid. Morbid ! MORBID !
Mihai : Obscen. Obscen ! OBSCEN!
(tac simultan, lasand un moment de liniste totala)
Jeni : (tare, cu o voce pregnanta, puternica.) Definitie : Crima este o infractiune care prezinta un grad ridicat de pericol social si pe care legea o sanctioneaza cu pedepsele cele mai mari.
Paula (cu o voce mai suava) Definitie : Morbid = adjectiv care indica o stare bolnavicioasa sau rezulta dintr-o astfel de stare.
Mihai(Cu un ton de prezentator de emisiune tv) Definitie : Obscen = adjectiv, despre gesturi, cuvinte atitudini, etc. Nerusinat, trivial, indecent, vulgar, pornografic.
Toti 3 : (ton neutru) Definitie : Definitia este operatia de determinare a insusirilor proprii unui lucru, unei notiuni, etc. ; enuntul prin care se exprima aceasta operatie.

(Posibilitatile de interpretare ale replicilor de mai sus sunt numeroase, si depind de viziunea regizorala. Spre exemplu cei 3 pot face succesiv schimb de scaune. Sau pot spune replicile din fata, profil, spate, ca pozele care se fac detinutilor .)

Scena 2

Fotograf, poza intr-o anumita circumstanta. Aparitie in ziar pe prima pagina, interpretari cu totul eronate si cu mult departe de adevar.

Din meseria de reporter, dedesupturi, interviu, tehnica exagerarii..

ceva

2008-12-07T16:37:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 21 februarie 2005 20:51:00]

(Luminile se inchid. Este prezentat momentul artistic. Personajele sunt costumate in piese de sah. Fiecare, pe rand, umbla cu lanterna pe corpul regelui (negru) de sus in jos. Piesele se intersecteaza. Ajung sa formeze un cerc in jurul regelui. Regele ia lanterna si fixeaza fiecare piesa.
In timpul spectacolului, replica lui :EL : « Ca moartea ne face sa pierim cu totul, e o idee pe care n-am s-o contrazic. E foarte posibil. Dar, in cazul acesta nu trebuie sa ne fie teama de ea :
Sunt, ea nu este ; este, eu nu mai sunt. »
(Anatole France – „In Gradina lui Epicur”)
Pe masura ce e examinata (cu lanterna) piesa de sah se rupe de celelalte, astfel, se rupe tot cercul. Regele cade. Piesele il tarasc afara de pe scena. Aplauze.)

Mama: Vezi, ...vezi?Eu, baiatul meu, ti-am tras primele palme la fund, nu tatal tau, care-o putea face mult mai bine, ca-i mai puternic. Dar nu, eu ti le-am tras, fiindca te iubeam prea mult. Si tot eu am fost cea care-ti refuza desertul, care te imbratisa, te ingrijea, te imblanzea, te invata sa progresezi, sa transgresezi, sa graseiezi, cea care-ti aducea lucruri bune de mancat, in sosete. Eu te-am invatat sa urci scarile cand era vorba de trepte, eu te-am invatat sa-ti freci genunchii cu urzici, cand doreai sa fii urzicat. Am fost mai mult decat o mama pentru tine, am fost prietena adevarata, un sot, un insotitor, o confidenta, o gasca. N-am dat indarat in fata nici unui obstacol, dinaintea nici unei baricade, ca sa-ti fac placerile tale de copil.
(bunicul din tablou – la propriu)
un betiv fersamanizat
scufita rosie

Victimele datoriei

urare marineasca

2008-12-07T16:33:00.000-08:00

[Location: Ioana's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 15 noiembrie 2008 04:02:00]

Ayowenaaaaaaaaa.........La muuuuulti ani!!! si multe spectacole supertari, si multi actori k lari, si multi oameni misto, si multe experiente strong (kre mi s pare k-ti vin deja una dupa alta), si na nu neaparat ft multi tipi d kre sa fii total in love, dar destui kt sa inveti km tot c trebuie despre ei k sa n-o iei razna d fiecare data si never ever, ever give up...tu, obviously, chiar poti muta muntii! Muah muah muah muah muah mauh mhau mhua.....Romania nu te uita

Conrad-Ioana conv

2008-12-07T16:30:00.000-08:00

[Location: Ioana's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 27 noiembrie 2008 00:31:00]

12:24amIoana
conrad, are you there?
can u help me with the english, pliz

12:24amConrad
yup im still here
yup im still here

12:25amIoana
how do you say to a guy that's both Murderer and Photographer?
Like how would a kid say? That murderer photographer?

12:26amConrad
lol

12:26amIoana
Like saying, "that son of a bitch"

12:26amConrad
haha

12:26amIoana
dude, help
like, that fat slut, you know...

12:26amConrad
yeah
yeah

12:26amIoana
that murderer photographer?

12:26amConrad
that psycho bastard

12:26amIoana
this sounds bad
ya, but this guy that the kid speaks about is a Photographer and a Killer
and he has to unite these 2 things

12:27amConrad
for real?

12:27amIoana
fuck
man
I can't explain it to you
:))
thanx anyway
:))

12:28amConrad
murdering photographer?

12:28amIoana
ok... it sounds better...
if you say it's corect, I'll use it like that
haha, thanx...

12:30amConrad
yeah that is more correct
coool

OTILIA-gabita_2ab

2008-12-07T16:20:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's Computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 20 octombrie 2006 13:35:00]

OTILIA (cont’d)
Ce cautam pe aici?

Soferul, un ins mustacios, o priveste nedumerit in oglinda.

OTILIA (cont’d)
La Tineretului, la hotel mergem.

SOFERUL MUSTACIOS
Pai n-ati zis. Eu, daca am vazut bagaj, am pornit spre gara.

OTILIA
Nu, nu mergem la gara.

GABITA
Desi eu asa ma simt - stii, cind intirzii si nu stii daca mai prinzi trenul ...

OTILIA
Termina ...

GABITA
..mama, ce nasoala e senzatia aia ...

OTILIA
Avem tot timpul. In zece minute sintem la hotel, tu urci si te aranjezi si eu plec mai departe. A ramas la trei, nu?

GABITA
Da.

OTILIA
Avem tot timpul.

Soferul da muzica de la radio mai tare.

GABITA
Stiu ce-am uitat: musamaua.

OTILIA isi impreuneaza palmele si da ochii peste cap.

OTILIA
Bai, atita a trebuit si tu sa tii minte si aia ai uitat.

GABITA
Am uitat, na, ce sa fac.

OTILIA
Lasa, poate cit lipsesc eu dai o fuga prin zona pe acolo poate gasesti ceva.

GABITA
Pai nu ziceai ca nu e de unde.

OTILIA
Nu stiu, vezi, intrebi. Si la urma urmei da-o-n ma-sa, daca nu e, nu e.

OTILIA incepe sa caute in geanta dupa ceva.

GABITA
Era bine sa fie.

OTILIA
Termina odata. Nu te mai gindi.

OTILIA scoate din geanta un biletel scris pe hirtie cu patratele, il despatureste si i-l arata GABITEI, care il examineaza si incuviinteaza din cap.

OTILIA (cont’d)
(cu voce scazuta)
Ce e: bloc, casa? Ti-a zis?

GABITA face semn din cap ca nu.

OTILIA (cont’d)
Si cum ne recunoastem?

GABITA
Te recunoaste el. I te-am descris eu la telefon.

OTILIA
Cum m-ai descris?

GABITA da din umeri: ce pretentii.

OTILIA (cont’d)
Hai, zi! Sa aflu si eu cum ma vezi tu.

GABITA
Inalta ... Frumoasa ... Inteligenta ... Harnica.

GABITA zimbeste dar OTILIA e flatata chiar si asa.

OTILIA
Hai, pe bune acuma, ce i-ai zis?

GABITA
Pai mare lucru nu i-am zis ca nu stiam daca vin eu sau tu.

OTILIA
Bai, tu esti sanatoasa la cap?

GABITA
Ce?

OTILIA
Ma pui sa iau camera la hotel, si tu nu stii precis daca ne intilnim cu el?

GABITA
Stai linistita, nu-ti mai fa atitea probleme ca va recunoasteti voi ...

OTILIA
Bai, zau, esti ceva ... Du-te tu daca esti asa de sigura ...

GABITA o priveste cu raceala.

GABITA
Bine, o sa ma duc eu.

GABITA se suceste ostentativ catre fereastra ei.

OTILIA
Bine ca te mai si superi acuma.

Strazile curg in continuare pe ferestre.Masina ajunge in fata hotelului si opreste. Soferul blocheaza taxatorul.

GABITA se cauta prin buzunare.

OTILIA (cont’d)
Platesc eu. Poti sa cobori.

reguli de improvizatie

2008-12-07T16:18:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 2 august 2008 17:07:00]

REGULI DE IMPROVIZATIE

Thorsten Giese

Sa propui
Sa accepti
Sa supraaccepti – Sa valorifici la o intensitate mare oferta partenerului.
Sa hotarasti.
Sa-l pui pe celalalt in dificultate – Sa lansezi provocari.
Sa-ti asumi riscuri.
Sa NU anticipezi.
Sa fii pozitiv.
Sa introduci material pe care mai tarziu sa-l reiei.
Lasa-ti timp...
Lasa lucrurile sa se dezvolte.
Cu cat vorbesti mai mult, cu atat ai mai putin timp pentru sentimente.
Nu prea multi in acelasi timp pe scena.
Spune o poveste.
Alegeti un personaj clar.
Stabileste relatii.
Sa nu muti povestea “afara” – in alte spatii sau sa vorbesti despre persoane care nu sunt de fata.
Ramai intr-un singur spatiu pe care sa-l concretizezi.
Sa vrei ceva.
Fii altfel decat se asteapta lumea.
Joaca un statut.
Intrerupe rutina.
Dezvolta actiuni pornind de la cotidian ( ex: dai de mancare, mangai)
Nu uita titlul (tema)
Pune punct.

CUM DISTRUGI O POVESTE

Daca anulezi.
Daca blochezi.
Daca te abati de la linia / tema principala.
Daca vrei sa fii original.
Daca minimalizezi sau relativizezi problema.
Daca te arunci imediat in conflict.
Daca faci actiuni convenite.
Daca “te dai dupa plop”.
Daca palavragesti.
Daca esti negativ.
Daca faci cioace (poante)

1.

Scena 1

2008-12-07T16:10:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 14 mai 2008 17:46:00]

Scena 1

Personaje:

Domnisoara
Domnul

Domnisoara: - Astazi se implineste un an de cand s-a mutat aici…si de un an, zi de zi, dimineata e mereu la fel: la 7:20 de minute fix, iese cu cainele lui la plimbare, cainele lui mare si latos…si se plimba de-a lungul trotuarului, schimba doua vorbe cu nenea de la chioscul de ziare si ma vede pe mine, ma saluta…pe mine.

Domnul: - Hai Max, ia de-aici si infuleca tot, pe urma vine si plimbarica noastra de dimineata… Vai ce zi am azi: repetitii de la 11, intalnirea cu cei de la banca, de ridicat costumele de la curatatorie, telefon Carla, desi nu prea mai avem ce sa ne spunem…diseara spectacol…
Oare Max ar trebui dus de-acum la imperecheat…?

Domnisoara. - Cred ca-l iubesc, sigur il iubesc, adica ce fata normala, care nu iubeste, s-ar trezi zilnic la 5 si jumatate, ca sa iasa la 7:20 punct, din casa, hiperaranjata, ca o femeie de mare succes, doar ca sa-si salute vecinul iesit la plimbare cu cainele…sau macar sa-I zambeasca pentru ca poate, poate, odata se va intampla ceva care va sparge gheata, cineva o sa-si faca curaj…

Domnul.- Ma doare capul, din nou, ce-o fi cu durerea asta…poate ar trebui sa ma duc la un doctor…? Urasc doctorii! …poate n-ar strica sa mai fac niste sport din cand in cand… Ia uite! Sos tartar mucegait in firgider…de cand l-oi fi uitat?

Domnisoara. - Si pe urma orele alea, nici macar nu m-am gandit vreodata, cate s-or fi adunat in total…in fiecare zi 2 ore de stat pe strazi, prin cafenele, prin parcuri, ca sa ma pot intoarce acasa sigura ca el a plecat si sa ma pot schimba pentru adevaratul meu serviciu, unde nu m-as putea duce niciodata asa cum ma vede el. Cred ca daca m-ar vedea vreodata doamna directoare cum ies eu la 7:20 din casa, ar crede ca duc o viata dubla, daca nu cumva lucrez ca spion si-mi incep ziua in rol de ‘femme fatale’ si apoi imi iau rolul de bibliotecara timida cu ochelari grosi si apoi cine stie ce mai fac… Sunt aproape gata, asortata ca la carte, machiajul imi iese din ce in ce mai bine… parul mai trebuie tapat un pic.

Domnul. - Ma incalt si ca deobicei admir cu mandrie fundele perfecte pe care le-am facut … Pantofii astia parca ar trebui dusi la lustruit… sau mai bine sa-mi iau altii… desi astia nu sunt asa vechi… si ce calitate! Italia, Via del Corso… Hai Max ! Sa mergem la joaca, s-a facut ora ta.

Domnisoara. - Firar ale naibii de chei!!! N-ajung! Daca pleaca de la chioscul de ziare, o ia in partea cealalta, opusa asa-zisului meu drum spre serviciu si nici n-o sa ma observe, nu se poate! Azi o sa fac ceva, trebuie! Mereu imi zic asta…nu se mai poate.. Gata, azi ma duc si ii spun direct ca-l iubesc, fara niciun avertisment, ii spun direct! Si asta mi-am zis-o de prea multe ori…sunt atat de jalnica…cheile!!! In sfarsit!

Domnul: - Domnu’ Traian ma intampina cu zambetul lui obisnuit,plin de subinteles si intrebarea eterna ‘Cum merje, domn’ injiner?’ nu cred ca va putea accepta vreodata ca sunt violonist. Ma intreb daca l-am vazut vreodata fara mucul aprins de tigara in coltul gurii sau macar cand isi aprindea una noua.. Titlurile zilei nu difera prea mult de cele de ieri, intr-o parte o poza cat pagina cu un bebe malformat, mai jos o masina contorsionata, fete de politicieni ranjiti sau profund preocupati… poate ar trebui sa trec la ceva la ceva carti de calitate, doar literatura ne mai salveaza..

Domnisoara. - Soarele imi intra in ochi, il vad! La capatul strazii…examineaza ziarele…parca mi se taie rasuflarea…inima pare c-o sa-mi explodeze… se intampla in fiecare dimineata, dar mereu mi se pare ca simt asta prima data. Pasesc ferm pe tocurile inalte spre el. Cred ca m-a observat, parca ar trage cu coada ochiului la mine. Oare ce-o fi in mintea lui, ce-o gandi despre mine, despre toata aratarea asta pe care o creez numai ca sa ma observe… Mi-am facut buzele bordeaux azi…imping limitele din ce in ce mai mult, numai de i-as trezi o reactie, numai de mi-ar vorbi…poate azi, acum!

Domnul. Ah, aproape uitasem…aud tocurile tocaitoare ale vecinei de la 2, care noua nu prea ne place…nu, Max?...In fiecae dimineata defileaza in drumul ei spre servici prin fata noastra, ca o dama importanta ce este… si ne priveste cu un aer rece, usor absent, eventual ne arunca si un zambet superior. Niciodata n-am vorbit nimic cu ea si nici nu incerc cu toata importanta pe care si-o da, cred ca e de fapt o fiinta cam plicticoasa si foarte plictisita…
Ma uit la ea p furis, poate observ ceva diferit azi…mereu e la fel impecabila… ooo si-a facut azi niste buze de parc-ar merge la cabaret, nu la birou… Mi-as dori s-o vad intr-o situatie neprevazuta, sa-i mai piara un pic siguranta asta asa rigida, ce i-as pune o piedica…!

Domnisoara. - Se uita la mine si parca-ar vrea sa zambeasca, o fi de bine? cainele pare astazi foarte agitat, se tot foieste…trebuie sa fac ceva, o sa ma opresc sa cumpar un ziar, o revista! Sunt aproape langa el si incerc sa-l privesc in ochi.
- Buna dimineata…
zambesc,cred si imi mut repede privirea pe ziare.

Domnul. - Se uita la mine cu privirea-I absenta ca intotdeauna si ma saluta, cred ca are si o tentativa de zambet probabil ca nu ma suporta. Nu ma pricep la piedici, o sa fiu politicos ca intotdeauna.
- Buna dimineata domnisoara X
Se uita peste ziare, nu stiam ca citeste ziarul, niciodata nu s-a oprit aici, poate ca azi e ceva special, poate vrea sa afle ceva, dar pare nehotarata rau. Simt ca lesa lui Max mi se smulge violent din mana, l-am scapat.
-Max, nu!

Domnisoara. - Simt o smucitura langa mine si aud si-l aud ca-si striga cainele, nu e timp de gandire trebuie sa-l prind, alerg si simt cum din clipa in clipa m-as putea prabusi si cainele goneste prin multime spre bulervardul mare.

Domnul. - Nu-mi dau seama cum s-a intamplat, dar vecinica alearga cu disperare inaintea mea dupa Max, s-a smuls intr-o secunda de langa chiosc. Alearga mai repede ca mine cu pantofii aia inalti si ma tem ca ar putea sa cada, nu inteleg de ce face asta, iubeste asa mult animalele? Amabila nu-mi parea, trebuie s-o opresc, o sa cada…
-Domnisoara, opriti-va, o sa va loviti!

Domnisoara. - Imi zice sa ma opresc,i-e teama sa nu ma lovesc, deci ii pasa, dar nu pot abandona totul acum, cainele fuge inspre strada.
-Trebuie sa-l prindem, il poate lovi o masina!!!
Un pantof imi cade si cu el ma prabusesc si eu.

Domnul. - Nu vrea sa se opreasca, ii zboara un pantof, cade in fata mea. Ce sa fac?
-Domnisoara!!!!
Ma opresc si incerc s-o ajut sa se ridice.
- Esti bine?

Scrisoare w'shop

2008-12-07T16:08:00.001-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 5 mai 2008 12:06:00]

Dragi workshopişti,

mă cheamă Victor (nicidecum domnul S*) şi habar n-am cum se scrie o piesă de teatru. (De fapt, în general nu sunt deloc sigur că ştiu cum se face ceva pe lumea asta...) N-am încercat niciodată să scriu altceva decât texte despre teatru**. În schimb, am văzut şi tradus destule şi cred că ştiu de ce anume îmi plac anumite piese, ce anume mă cucereşte la ele, tehnic vorbind, şi ce anume nu-mi place la multe, foarte multe altele. Şi mai nutresc convingerea fermă că, la fel ca-n orice artă, asta a ascrisului pentru scenă se compune şi din lucruri care se pot învăţa. Fireşte, există talentul! Dar am văzut şi văd atâtea talente care se pierd din cauză că nu sunt susţinute de un instrumentar adecvat... Iar acest instrumentar e un bun comun, se găseşte pretutindeni, e la îndemână. Totul e să-l identificăm şi să-l accesăm. Este ceea ce vă propun să încercăm împreună la Arad, „furând” de la colegi de-ai voştri care au beneficiat de cele mai bune condiţii pentru a-şi forma şi desăvârşi talentul.
Şi, fiindcă timpul pe care-l vom petrece împreună la Arad e totuşi foarte scurt, vă rog să vă apucaţi de treabă chiar de azi.
Vă trimit mai întâi cele cinci modele: Noapte arabă, Herr Mautz, La noroc, Nevrozele sexuale ale părinţilor noştri, Nevinovăţie. După ce le citiţi, scrieţi câte o scenă de maximum 2 pagini imitând fără jenă modelul respectiv. Aceste texte ale voastre vor constitui punctul de pornire pentru ceea ce urmează să facem la Arad. Cât despre punctul de ...sosire – asistaţi, la nevoie, de regiozrul-dramaturg Theo Herghelegiu – veţi fi, pe rând, şi actori, şi regizori.
În sfârşit, vă mai trimit un calup de cinci texte – Norway today, Nirvana, Portugal, Melodia preferata, Olive Generation. Sunt piese despre care vom discuta, pe care le vom folosi pentru a ilustra diferite aspecte tehnice: scriitură, construirea unei situaţii, caracterizarea unui personaj, tensiune dramatică, limbaj etc. Ştiu, e destul de mult, dar sper să reuşiţi. În fond, o piesă se citeşte în maximum 2 ore. E drept, atunci când nu stai să analizezi un aspect sau altul...
Oricum, spor la treabă şi pe curând!

Victor

* Dacă vi se pare dificil să-mi spuneţi pe nume, aveţi timp o săptămână să faceţi exerciţii la oglindă.
** Aici, autorul scrisorii vă ascunde faptul că, la pubertate, voia să se facă poet damnat şi, o vreme, a comis unele texte mai mult sau mai puţin lirice...

tarot[1]

2008-12-07T15:52:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's Computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created:30 aprilie 2008 04:20:00 ]

Your Power Cards
These cards represent strengths and abilities you were given at birth.

The Hanged Man

This card denotes the need to look at your current situation from a different perspective. The Hanged Man creates change by acting passively and accepting fate. By surrendering control and making yourself vulnerable, you will facilitate change in your life. In order to see the bigger picture, you will need to take a step back.

When The High Priestess or Strength is among your personal cards, the influence of The Hanged Man may be increased. Having The Magus or Chariot in your personal cards may diminish the influence of The Hanged Man.

The Empress

The Empress is in tune with Nature and symbolizes the ability to connect with the planet. Nurturing and caring, she is often thought to represent birth itself. Not necessarily the birth of a child, but perhaps the birth of a new project or business venture. Although she appreciates the simple things in life, she is not afraid to let loose and enjoy abundance.

When The Lover or The Star are among your personal cards, the influence of The Empress may be increased. Having the Emperor or Death in your personal cards may diminish the influence of The Empress.

Your Desire Cards
These cards focus on your ambitions and dreams.

The Chariot

The Chariot is the representation of victory and a reminder that, through dedication and perseverance, great obstacles can be overcome. This card indicates that you are in control of your destiny and that your will is strong. Your refusal to surrender is your great attribute at this time. You will soon find yourself in a difficult situation that requires you to be in complete control of your actions and confident in your abilities.

When The Magus is among your personal cards, the influence of The Chariot may be increased. Having The Hanged Man or The Tower in your personal cards may diminish the influence of The Chariot.

The Empress

The Empress is in tune with Nature and symbolizes the ability to connect with the planet. Nurturing and caring, she is often thought to represent birth itself. Not necessarily the birth of a child, but perhaps the birth of a new project or business venture. Although she appreciates the simple things in life, she is not afraid to let loose and enjoy abundance.

When The Lover or The Star are among your personal cards, the influence of The Empress may be increased. Having the Emperor or Death in your personal cards may diminish the influence of The Empress.

Your Lucky Cards
These cards represent factors that favor you.

The World

The World represents the completion of a cycle and the attainment of inner peace and contentment. It is time to celebrate all that you have accomplished and bask in your successes. You have achieved a heightened sense of self awareness and a new appreciation for your surroundings. While this card doesn�t rule out discomfort in your life, it does indicate that many of your trials and tribulations will soon be overcome. Everything is finally starting to come together!

When Temperance or The Sun are among your personal cards, the influence of The World may be increased. Having The Hermit in your personal cards may diminish the influence of The World.

The Empress

The Empress is in tune with Nature and symbolizes the ability to connect with the planet. Nurturing and caring, she is often thought to represent birth itself. Not necessarily the birth of a child, but perhaps the birth of a new project or business venture. Although she appreciates the simple things in life, she is not afraid to let loose and enjoy abundance.

When The Lover or The Star are among your personal cards, the influence of The Empress may be increased. Having the Emperor or Death in your personal cards may diminish the influence of The Empress.

Your Growth Cards
These cards represent the major influences on you in the near future.

The Emperor

The Emperor can provide order and structure where once only chaos existed. He possesses great intelligence and the confidence required to use it productively. While sometimes considered stern and demanding, he knows how to encourage people to reach their full potential. He sets strict rules and boundaries and expects others to comply.

When The Hierophant or Justice are among your personal cards, the influence of The Emperor may be increased. Having The Empress in your personal cards may diminish the influence of The Emperor.

The Fool

The Fool desires to achieve great things in life, but does not always anticipate the hard work required. Full of curiosity and searching for answers, the Fool symbolizes a new beginning and endless optimism. He must be careful in the decisions he makes, as his lack of experience is often a hindrance. While others may avoid taking on insurmountable odds, The Fool will attempt to accomplish near impossible goals with almost reckless abandon.

When The Hanged Man or The Star are among your personal cards, the influence of The Fool may be increased. Having The Devil in your personal cards may diminish the influence of The Fool.

Your Core Cards
These cards represent your most basic traits.

The Sun

This card signifies a time of clarity and power. The Sun offer�s light and warmth after a dark time in your life. It is a sign of rejuvenation and growth, and shows that you are starting to flourish in your current situation. The Sun is associated with happiness, growth and good fortune. Your path has been illuminated and good fortune is on its way.

When The World is among your personal cards, the influence of The Sun may be increased. Having The Moon in your personal cards may diminish the influence of The Sun.

The Magus

The Magus is the master of his own destiny and unafraid to act as he chooses. By setting specific and attainable goals, the Magician utilizes his great knowledge and wisdom to succeed where others have failed. He is the master of his own destiny. Although, with such power comes great responsibility. The Magician must decide whether to act morally, or forsake ethics for personal gain.

When The Chariot is among your personal cards, the influence of The Magus may be increased. Having The Empress or Hanged Man in your personal cards may diminish the influence of The Magus.

In vreeme de razboi

2008-12-07T15:50:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 14 februarie 2004 08:46:00]

In vreme de razboi
de I.L. Caragiale

Nuvela “In vreme de razboi” a fost publicata prima data in Gazeta sateanului in datele de 05 si 20 noiembrie 1898/1899.

TEME :
- exista o inlantuire a temelor in nuvela si vom putea observa ca dintr-o tema deriva o alta si astfel nuvela incepe cu :
-tema prefacatoriei si a ticalosiei - preotul satului, care are o mare avere dobandita prin jafuri,fiind capul unei bande de talhari si care pentru a nu starni banuielile satenilor isi insceneaza propriul jaf.
-tema puterii banilor – care transforma personajul,care ar trebui sa faca legatura dintre oameni si Dumnezeu, intr-un ticalos nenorocit, dar care are un efect puternic mai ales asupra personajului principal , fratele preotului(Stavrache).El se arata dornic de a intra in posesia averii popii inca dinaintea presupusei morti a acestuia si cand afla ca s-ar parea cu adevarat ca popa a murit , isi arata setea de bani, prima sa prioritate fiind sa afle cum poate deveni proprietarul averii,desi cunostea caile murdare prin care aceasta fusese dobandita.
-tema dezumanizarii datorita ascensiunii financiare –aceata tema deriva din tema legata de puterea banilor, am putea spune ca este urmarea ei : Stavrache devine din ce in ce mai disperat de a nu pierde vreun banut (astfel apare teama de posibilitatea intoarcerii fratelui sau) si desigur foarte zgarcit :o loveste pe copila inghetata si infometata cand vrea sa fure covrigul de pe tejghea.
-tema fricii – din cauza disperarii dupa banii Stavrache este chinuit de gandul ca fratele sau ar putea trai si are cosmaruri legate de aceasta « nimeni, in adevar,n-a suparat pe d-l Stavrache, afara decat popa Iancu volintirul , care venea din cand in cand sa turbure somnul fratelui sau ».
-tema obsesiei tranformate in nebunie –este tema principala a nuvelei ,
declansata de toate celelate teme, personajul trece prin aceste etape (setea de bani,dezumanizarea, frica ajunsa obsesie), care reprezinta procesul sau de innebunire,rupandu-l la final cu totul de lumea reala : « acesta incepu sa horcaie tare si sa geama », descrierea lui Stavrache « se ridica drept in picioare , cu chipul ingrozitor , cu parul valvoi,cu mîinile-nclestate, cu gura plina de spuma roscata. », « Stavrache ii scuipa si rîdea cu hohot », « incepu sa cînte popeste ».
-tema conlictului dintre frati – este legat tot de puterea banilor, Stavrache ajunge sa se bucure de moartea fratelui sau la gandul averii castigate si sa sufere la gandul ca acesta ar putea trai ,astfel popa devine un obstacol pentru Stavrache ce trebuie inlaturat : « Stavrache ramase o clipa cu mîinile ridicate … » « …si se napusti asupra lui frate-sau ;il dobori la pamant naruindu-se peste el.

Temele nuvelei sunt destul de comune pentru nuvela psihologica : setea de bani care dezumanizeaza personajele este un motiv prezent si in « Moara cu Noroc » de Ioan Slavici, iar tema obsesiei ce conduce in final la nebunie se manifesta la fel de pregnant in nuvela « O faclie de Paste » de I.L.Caragiale. Totusi nuvela « In vreme de razboi » are un caracter fantastic (exista numeroase momente in text cand cititorul poate fi derutat,nestiind daca actiunea e reala) fapt care o distinge de celelalte nuvele psihologice.

Conflicte :
-interioare :
• exista doua conflicte interioare in nuvela :
- conflictul preotului la inceputul nuvelei, cand se caieste pentru faptele sale « Popa a inceput sa planga cu hohote si sa se bata cu pumnii in cap. » si-i cere sprijin si intelegere fratelui sau « Si popa, apucat de cutremur, isi smulgea parul din cap. »
- conflictul principal al nuvelei, sustinut de Stavrache, se desfasoara pe aproape tot parcursul textului, reprezentand procesul sau de innebunire : evolutia temerii sale in obsesie si in final in dementa .
Intrebarea « Gandeai c-am murit neica ? » ii revine mereu in minte , terorizand-ul constant , la fel ca si unele intalniri imaginare cu fratele sau in care au loc si confruntari intre cei doi (pe moment impresia creata cititorului este ca totul e real, deoarce preotul ii se intruchipeaza prima data intr-un fugar zdrentaros, apoi in capitanul unei parade miltare si de fiecare data personajul dispare in mod misterios.)Desi la intalnirea reala cu fratele sau acesta nu arata deloc agresiv precum in halucinatiile lui Stavrache , conflictul sau interior atinge un punct fulminant, rupandu-l complet de lumea reala : « Stavrache lua paharul ; il aduse spre gura si-l deserta peste barbie pe san. », « Stavrache devine seasemenea violent « La acea usoara atingere un racnet ! » sau « Ca o furtuna se repezi, apuca masa si o tranti de dusumea facand tot tandari. »
-exterioare :
- numarul de conflicte exterioare se reduce deasemenea la doua :
- conflictul cu care incepe nuvela ,dintre sateni si talharii ce terorizau imprejurimile « ...vreo cativa voinici, spoiti cu carbuni pe ochi, foarte indrazneti si foarte cruzi bagasera spaima in trei hotare. »
- conflictul cu care se incheie nuvela, intre Stavrache (care isi pierduse mintile) si fratele sau venit pentru a-i cere ajutor :Stavrache il ataca si incearca sa-l omoare « Sai, ca ma omoara ! », « Ma strange de gat !vrea sa ma muste ! »
- Dupa acest acces de furie Stavrache este in sfarsit prins si legat si intra intr-o stare tampa, cantand popeste.

Dupa cum am putut observa numarul de conflicte in nuvela este redus, aceasta deoarece conflictul interior principal (innebunirea lui Stavrache) are o intensitate foarte mare si sustine toate temele importante ale nuvelei.

Aspecte ale discursului narativ :
-modalitati : domina prezentarea ( de multe ori starea naturii este in concordanta cu conflictul interior al lui Stavrache : « Stavrache...se
prabusi ca un taur ,scrasnind si ragind. » si imediat dupa « Viscolul afara
ajuns in culmea nebuniei facea sa trosneasca zidurile hanului.. »), dar
apar si multe dialoguri, in mare parte imaginare.
-naratorul : persoana a-III-a ; narator omniscient.

HAPPY

2008-12-07T15:41:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type:Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 13 ianuarie 2003 11:18:00]

:)
happy
:(
sad
;)
wink
:D
big grin
;;)
batting eyelashes
:-/
confused
:x
love struck
:">
blushing
:p
tongue
:*
kiss
:O
shock
X-(
angry
:>
smug
B-)
cool
:-s
worried
>:)
devilish
:((
crying
:))
laughing
:
straight face
/:)
raised eyebrow
O:)
angel
:-B
nerd
=;
talk to the hand
I-)
sleep
8-
rolling eyes
:-&
sick
:-$
shhh
[-(
not talking
:o)
clown
8-}
silly
(:
tired
=P~
drooling
:-?
thinking
#-o
d'oh!
=D>
applause

Haben alle Engel Flügel

2008-12-07T15:39:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's Computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 2 martie 2004 09:03:00 ]

Haben alle Engel Flügel? frage ich meinen Engel, der mich gestern besuchte.Ja, sagte er. Aber nicht alle Engel können fliegen.Wieso nicht? Wenn sie schon Flügel haben!Es kommt darauf an, wer ihnen die Flügel wachsen läßt, sagt mein Engel. Schau mich an!Ich mustere ihn und bin verblüfft. Du hast ja gar keine Flügel. Wie kann ich dann darauf kommen, dass du ein Engel bist? Er lächelt mich ein kleines bisschen spöttisch an. Selbstverständlich habe ich Flügel.Aber erst, wenn du an mich denkst, wenn ich dir im Traume erscheine.Durch meine Gedanken wachsen dir Flügel?Ja. Er nickt eifrig und aufmunternd.Also darfst du nicht da sein, damit die Flügel aus den Achseln sprießen.So ist es. Ich muss fort sein und von deinen Gedanken getragen werden, deiner Sehnsucht nach mir.Weil ich dich mag, Engel, sage ich und versuche, ihn zu umarmen.Doch er ist schon fort, und alle meine Gedanken hasten ihm nach.Jetzt fliegt er, mein Engel, denke ich.

Erich Fried

2008-12-07T15:36:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created:14 martie 2004 20:26:00]

Erich Fried

Nur nicht

Das Leben
wäre
vielleicht einfacher
wenn ich dich
gar nicht getroffen hätte

Weniger Trauer
jedes Mal
wenn wir uns trennen müssen
weniger Angst
vor der nächsten
und übernächsten Trennung

Und auch nicht soviel
von dieser machtlosen Sehnsucht
wenn du nicht da bist
die nur das Unmögliche will
und das sofort
im nächsten Augenblick
und die dann
weil es nicht sein kann
betroffen ist
und schwer atmet

Das Leben
wäre vielleicht
einfacher
wenn ich dich
nicht getroffen hätte
Es wäre nur nicht
mein Leben

To

2008-12-07T15:31:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created:5 noiembrie 2002 19:32:00 ]

To: Monica
From: Simona
Life is your creation

Stiu ca drumul pare greu de parcurs, lung, interminabil si plin de obstacole greu de trecut, dar
acest lucru nu este un motiv intemeiat pentru a da inapoi...cale de intors nu este...tot ce iti
ramane de facut este sa mergi inainte si sa infrunti realitatea asa cum este...pentru ca in
curand Soarele rasare pentru a-ti lumina si tie calea si pentru a-ti face drumul mai usor de
parcurs... De la o care te iubeste! Cu drag, Simona

Vreau un raspuns

2008-12-07T15:27:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 12 octombrie 2002 23:41:00]

Vreau un raspuns. Mi-e teama sa-l aflu dar e mai bine sa-l am…
Stau intr-o curte cand ar trebui sa fiu intr-o clasa,dar cui ii pasa , e doar un moment in care ma pot gandi si pot observa lumea altfel decat este .
Imi amintesc cand am fost sa-mi duc fratele la frizer,un lucru obisnuit si chiar neinteresant,pentru mine avea sa aiba o semnificatie speciala.
Asadar totul a inceput cand am ajuns inauntru;inaintea fratelui meu, pe scaun sedea un batran,frizerul ii facea retusurile finale si dupa ce se ridica,frizerul il invita sa ia loc de o parte,deoarece mai dureaza putin.Ma uitam mirata cand la unul cand la altul,curioasa sa stiu ce mai dureaza putin, intre-timp fratele isi ocupa locul pentru a fi tuns.
Frizerul se opri la scurt timp ,iesi pe corridor, dupa care se intoarse spunand:”Mai dureaza doar cinci minute”,”Atat de putin!?”spuse batranul uimit,sporindu-mi curiozitatea.
Si tousi dupa vreo cinci minute,frizerul zambi catre usa si spuse : “Gata!”si din salonul alaturat(coaforul) aparu o batrana,proaspat coafata cu o stralucire ,care venea de undeva din interiorul ei. Batranul o privi cu drag si zise : “Doamnele trebuie asteptate…”;ea se uita la el cu mandrie, il lua de mana si dupa ce el i-a deschis usa au iesit impreuna salutand personalul ,care le-a zambit inapoi.
Eu m-am simtit atat de bine doar privindu-i , nu mi-as fi putut imagina ca batranul isi astepta eleganta sotie.Fata de alte cupluri in varsta ei aveau ceva special, se iubeau in continuare cu si vroiau sa fie frumosi, unul pentru celalt…
Unii m-ar putea considera prea romantica sau visatoare, dar intr-un final toti ajungem acolo ,unii singuri , altii avand pe cineva langa noi…totul e sa se pastreze flacara,sclipirea aceea de la inceput, dorinta de viata sau poate ma insel poate e vorba de mai mult , dar nu-mi dau eu seama ce anume, pentru a fi ca batranii din povestea mea , batranii care chiar exista.

Muntele

2008-12-07T15:23:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 27 august 2007 18:57:00]

Muntele

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!v

Marin Sorescu
--------------------------------------------------------------------------------
Grup

Traiau de mult timp impreuna
Si cam incepusera sa se repete:
El era ea,
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.

Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.

Voiau uneori chiar sa se sarute,
Dar isi dadeau seama la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea,
Mai usor de repetat.

Atunci incepeau de spaima sa caste,
Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul.

Actorii

Cei mai dezinvolti - actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice

Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!

Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.

monolog_din_helge

2008-12-07T15:20:00.001-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 5 august 2006 21:29:00]

TINA
Fiecare zi e la fel ca fiecare zi, plină de beznă şi de mine. Aştept. Să se întâmple ceva, ceva mai mare decât pot eu să-mi închipui, ceva care să schimbe totul, să bubuie. Aştept o surpriză. Un cutremur, decernarea premiilor Nobel, mamă Doamne, orice. Aştept eu, am aşa un sentiment de aşteptare în burtă, şi nu se întâmplă nimic. Şi fiecare zi începe totuşi cu poştaşul care spune: „Nimic pentru dumneavoastră.”
Acum câteva săptămâni a venit iubirea, într-o seară a venit, când nu voiam nimic, în afară de să stau într-o cafenea şi să beau un tonic. O fanfară cânta cântece lente, şi eu mă uitam în jur, în copacii care păreau să-şi iţească spre mine mugurii identici, şi sub ei l-am văzut pe băiat. Cu o piele făcută din materiale ciudate, maronii, cu păr moale şi ochi la fel. Şi inima m-a durut, fiindcă arăta totuşi atât de frumos. Am vorbit unul pe lângă altul în engleză. Ce fusese înainte nu mai era valabil, doar băaitul şi cu mine, ne-am dus acasă. În braţele mele un om cald, ca un pui de animal se simţea, să mănânci pielea de pe el, fiindcă de vorbit nu era nevoie. Nu e niciodată nevoie. Nici nu trebuie să ştii nimic despre el, că neînţelegerile apar numai prin cuvinte, mă gândeam eu în ziua de după noaptea aia şi mă gândeam la el în fiecare minut. Visam. Visam o viaţă în tăcere într-o ţară străină, cu el. Tot restul nu mai era important.

TINA
Şi stătea în locuinţa mea. Şi se uita la mine. Era frumos. Şi? Tot punea mâna pe mine, tot mereu. Într-una punea mâna pe mine. Încă mai merge. E doar un om care pune mâna pe mine. Pielea rămânea rece şi gândurile mele erau în ceva gol. Am încercat să vorbesc, dar nu mergea, din cauza limbii sau fiindcă nu era nimic de spus, pe urmă s-a ridicat şi-a plecat.

TINA
Iubirea închide uşa. Copacii sunt din nou aici, şi trece şi un poştaş. El şopteşte: Pentru dumneavoastră nu am nimic.

TINA
Ştii ce se întâmplă când ajung acasă? Nimic nu se-ntâmplă. Umblu prin casă şi nu are nici o importanţă cum arăt. Mobilele cele frumoase nu-mi dau nici o atenţie. Mă uit pe fereastră. Mă ung cu cremă, îmi fac ceva de mâncare, îmi iau mâncarea în pat şi ştiu cum o să mă scol mâine dimineaşă, cum o să iau micul dejun în pat, şi drumul până la serviciu, şi pe ăla îl ştiu. Cunosc deja toate astea, fiecare pas, fiecare frază, pe care o spun peste zi.

TINA
Cu câţiva ani în urmă, Marea Baltică era pentru mine cea mai mare mare din lume, era de fapt lumea şi, în felul ăsta, tot ceea ce n-aş fi avut niciodată. O călătorie până acolo părea ca o călătorie în America, la fel de departe, într-o ţară lăudată. Am ajuns acolo la ceasul când ziua se pregăteşte să meargă la culcare. Marea, în lumină, cu valuri mărunte, care sună ca uleiul de plajă, produce zgomote supărătoare. Vrea să doarmă, nu să se holbeze careva la ea. Şi tot timpul sunt acolo unii care se holbează. Şed şi se holbează, nici unul nu ştie de ce, la marea care ar vrea atât de mult să se culce. Ea e neagră, argintie, roşie şi mai ales arată ca şi când nu s-ar termina nicăieri, nici n-ar începe, nesfârşită ca universul. Şi poate că oamenii bănuiesc că există ceva, care e mai mare ca ei şi care prin asta îi consolează, când stau ei aşa şi se uită. Undeva, acolo unde ochiul meu era prea slab ca să mai ajungă, începea libertatea, care se numea Amsterdam şi Zürich. Pe toate plajele din lume sunt oameni care stau şi se uită la mare, de sus arată ca nişte furnici, un tiv negru înainte să înceapă albastrul. Milioane de oameni care stau şi se uită la mare şi se gândesc la infinit, la chinurile iubirii, se gândesc la sfârşit, se gândesc la ţări îndepărtate, se gândesc, ar trebuie să trăiesc pe malul mării, ar trebui să călătoresc, ar trebui să trăiesc altfel. Milioane de oameni sunt vrăjiţi de mare. Înţeleg, pentru scurt timp. Înţeleg cât îi e de indeferent lumii , dacă ei îşi irosesc viaţa sau nu. Marea, care tot aici o să fie, mai târziu. Şi timp de o clipă au aşa o idee sau o consolare sau se găndesc mâine, mâine am să schimb totul. Aşa gândesc oamenii atunci când se uită la mare, gânduri scurte, mici, despre ceva, care e mult mai mare decât ei, şi gândurile se transformă în aer şi ploaie şi cad în mare, sunt duse de acolo, şi oamenii se ridică, uită şi nu mai au decât aşa, un dor, atunci când sunt iar departe de ea. Dar de ce anume, asta nu le mai vine în minte.

TINA
Noaptea în care am vrut să mor nu era foarte întunecată, nici luminoasă, era spălăcită aşa cum e totul în acea jumătate a anului, care e rezervată morţii. Aproape ca prin somn m-am văzut sculându-mă, îmbrăcând copilul, ducându-l la creşă, ducându-mă la birou, mâncând în pauza de prânz paste instant şi vorbind la telefon cu oameni care chiar şi când îţi spun cât e ceasul sunt deja minciună. Am stat întinsă, fără să mă mişc, cu ochii închişi, cu sufletul închis şi simţindu-mă deja într-o stare de moarte. Aşa ar fi, dacă nu ar mai trebui să iei decizii, să nu trebuiască să mai fii răspunzătoare pentru viaţa ta, să zaci. Era o mare pace, şi ziua, în care am vrut să mor, era una bună. Zăceam în patul meu şi voiam să încep să cobor, când un mic batracian mi-a sărit în pat şi, în ciuda faptului că avea un picior de lemn, a început să danseze. Râdea şi cânta. Acum avem şi covoare de mărimea camerei, am spus eu, şi eu am zdrobit animalul ăla jalnic şi am reluat pregătirile pentru moarte.

TINA
De ce nu ne-a spus nimeni la naştere ce fel de job o să avem aici, în rest, ăştia îţi zic toate tâmpeniile posibile, cu ce să te îmbraci, cum să te hrăneşti şi cum să treci strada. De ce dracu nu există un rege, care să le explice la toţi nou-născuţii înainte de naştere despre ce e vorba. Dragă micuţule, peste câteva zile o să vii pe lume, misiunea ta o să fie să devii instalator, să faci un copil şi să-ţi amenajezi o groapă pentru resturile menajere biodegradabile. Nu cumva să încerci să vrei mai mult, altfel te fac eu să-ţi piară cheful.

La_New_York_s

2008-12-07T15:14:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 7 aprilie 2006 15:50:00]

La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege si cumpara un sot.
La intrare sunt afisate regulile de functionare ale magazinului:
- Poti vizita magazinul O SINGURA DATA!
- Sunt 6 etaje si caracteristicile barbatilor se imbunatatesc pe masura ce urci la etajul superior.
- Poti alege orice barbat de la un etaj, sau poti urca la etajul urmator.
- Nu te poti intoarce la etajul inferior!
O femeie decide sa viziteze magazinul pentru a-si gasi un barbat.
La etajul unu pe usa este urmatorul afis: "Acesti barbati au un loc de munca!"
Femeia decide sa merag la etajul urmator. Aici vede pe usa urmatorul afis: "Aceasti barbati au un loc de munca si iubesc copiii!"
Femeia hotaraste sa urce la etajul urmator. Pe usa vede urmatorul afis: "Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii si sunt extrem de frumosi!"
-Wow, isi spune femeia, insa hotaraste sa mearga la etajul urmator .
La etajul al patrulea pe usa este urmatorul afis: "Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de innebunesti si ajuta si la treburile din casa!"
-Incredibil! exclama femeia. Cu greu pot rezista!
Insa decide sa mearga la etajul urmator. La etajul cinci pe usa este urmatorul afis: "Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii,sunt frumosi de innebunesti si ajuta si la treburile din casa si sunt extrem de romantici!" Femeia este tentata sa ramana si sa aleaga un barbat, insa pana la urma decide sa urce la ultimul nivel.
La etajul sase se afla urmatorul afis:
"Sunteti vizitatoarea cu nr. 31.456.012 a acestui etaj. Aici nu sunt barbati, acest etaj exista numai pentru a demonstra ca este imposibil sa satisfaci o femeie. Multumim pentru ca ati ales sa vizitati magazinul nostru!"
S-a mai deschis intre timp inca un magazin asemanator, de unde barbatii isi pot cumpara o nevasta.
La primal etaj sunt femei care sunt innebunite dupa sex.
La etajul doi sunt femei care sunt innebunite dupa sex si nu te bat la cap.
Etajele de la 3 la 6 nu au fost niciodata vizitate de barbati !
CONCLUDENT....NU????????????
P.S.!!!!ma gasiti pe la etajul 7 !!!!!!!

efectul musetel

2008-12-07T15:09:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 25 iunie 2002 13:23:00]

Efectul muşeţel

Dati-mi voie :vorbesc din experienta,am si diploma in asa ceva,nu ma intrerupeti!
La prima vedere,notiunea e negativa,trista de tot,smulge lacrimi sau cel putin oftaturi,dar daca privesti mai atent,de preferat dupa mai mult timp,are si partile ei bune. Intotdeauna m-am autosugestionat asa si a dat rezultate:traiesc, nu?
Am vocatie de insingurata.Sunt departe de familia mea,platind,uneori,un pret prea mare pentru libertate,pentru faptul ca pot calatori,ca am lumea mea,desi nu ma pot integra in ea.Ca un stranier intr-o echipa fantastica…
…Intr-o zi din vara anului trecut m-am aflat pe plaja Marii Nordului. Singura, traind cu intensitate si egoism fiecare clipa , sedimentand in mine fluxul, caldura si mirosul nisipului,scufundndu-ma in apa ca intr-un botez.
Gandurile mele isi regaseau bucuriile primare,simturile se desteptau dupa multa vreme in care se lasau la dospit. Mi-as fi dorit sa ofer cuiva sentimentul pe care-l traiam.
Priveam, pe furis, familiile sau perechile de indragostiti care ma inconjurau. Pareau ca se bucura de cu totul altfel de lucruri decat mine. Oare care erau?
La un moment dat, langa mine si-a asezat sezlongul un tanar, care a adormit aproape instantaneu ,dupa ce mi-a aruncat cateva priviri bumerang.Se pare ca viata de noapte ramasese numai pentru mine o enigma…
Doua fetite au ramas surprinse, urmarindu-ma in apa,ca nu le vorbesc limba,iar cand ma chinuiam sa o fac , eram atat de caraghioasa. Ma incadrau in limita de varsta 1-5 ani , dupa balivernele pe care le indrugam,asa ca ne-am jucat putin de-a delfini – pentru ca nu trebuia sa vorbesc -, apoi una dintre ele mi-a adus o steluta de mare.O am si acum.
Un tata impreuna cu fiul inaltau zmeie pilotandu-le cu abilitate. Un cuplu „mascat” in scafandri plonja spre adancuri.
Simteam nevoia sa citesc.Apoi,mi se parea ca as putea rata ceva important care urma sa se intample. Viata ar fi putut trece pe langa mine fara s-o observ. Sa fie doamna cu costum roz,care se indrepta spre minicortul care o proteja de soare si nisip?Sa fie domnul care iesea din apa,semanand cu o soba de teracota?Sa fie micutul preocupat de imensa sticla de lapte?Asteptam acel amanunt, quelque chose-ul care sa le lege pe toate. Sub care chip si cum va arata?
Am abandonat cartea. Fiecare scena traita mi se parea intensa,reala si totusi atat de fantastica.In primul rand pentru ca nu faceam parte din acel tablou. Eram ca o pata care nu-si gasea locul.Aveam nerabdarea unui hot care vrea sa fure si sa fuga.Nu ma puteam opri din spionat.E clar, nu eram eu.
Tanarul lovit de narcolepsie de langa mine dadea semna de trezire. M-am hotarat sa plec.Precipitat.O clipa mi-a trecut prin minte ca produc barbatilor un puternic efect de somnolenta,asemenea unui ceai de musetel (sau de tei?).Am zambit ca pentru mine.
Desteptat din vis,tanarul – bronzat numai pe un obraz- m-a intrebat clasic cat e ceasul. I-am raspuns. Surprins de accentul meu,intrebarile curgeau ca un torent (unde le tinuse pana atunci?),iar eu simteam nevoia de a fugi.M-a intrebat daca nu vorbesc italiana,germana sau franceza.
Numai engleza.Am ridicat din umeri si am plecat.Tabloul continua sa existe si fara mine.Chipurile din jurul meu ma salutau .Aveam sa le revad vreodata…in afara visurilor?
Seara am plecat din pensiunea unde statusem spre alt oras.Schimband amabilitati cu patronul pensiunii ne-am oferit unul altuia cartile de vizita.Atunci,
pe usa de la intrare a dat buzna tanarul adormit – bronzat ,de data asta,pe ambii obraji.S-a oprit langa noi mirat ,spunand ceva de destin, continuandu-si tirul intrebarilor.Flatant.Magulitor.Obositor.
O despartire ciudata.Am intors capul din masina in care ma aflam.Cei doi barbati stateau tacuti in prag,petrecandu-ma.M-am indreptat spre un alt tablou. Nici acolo n-am prins culoare,contur,evadand la un moment dat . Nu imi doream sa fac parte din acea viata . Era ceva perfect. E ca si cum as fi venti dintr-o culoare inchisa si m-as fi trezit intr-un roz ,asemenea costumului doamnei din cort. Fara nici o tranzitie.Un gri macar…
… Dupa opt luni telefonul m-a intors in visul unei zile de vara.La celalalt capat , o voce necunoscuta,intr-o engleza greoaie, ma convingea de realitatea ce-o traisem:,,Eu sunt,cel de pe plaja.Care am adormit langa tine.Am luat numarul de telefon din cartea de vizita pe care ai lasat-o directorului de hotel.Cum ce-am facut in acest timp?Am invatat engleza …”

DESPRE TEATRU

2008-12-06T07:16:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's Computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 16 februarie 2008 05:26:00]

DESPRE TEATRU…

M-am tot intrebat in multe momente ce este teatrul de fapt? Si de ce merge lumea la teatru?...Alfred Hitchcook a spus ca “teatrul este viata fara partile ei plictisitoare” si astfel mi-am formulat si eu raspunsul…din fascinatia fiecaruia de a-si baga nasul unde nu-I fierbe oala s-a nascut teatrul…este de-a dreptul savuros sa te uiti la un cuplu care se cearta in autobus, sau la niste ‘tanti’ care se paruiesc la metrou, desigur nimeni n-ar indrazni sa intervina, ba mai mult n-ar stii cum sa camufleze ‘trasul cu ochiul’…ceea ce invariabil naste frustrari profunde, precum cea ca nu te poti holba in voie la ceilalti, pentru ca asa iti impune societatea, educatia, toate normele supraconstiente si din reprimarea acestei nevoi incontrolabile de a ne holba la altii a aparut teatrul…acolo ne putem holba in voie la ceilalti, la conflictele lor, la micimea lor, la frumusetea sau uratenia lor si nu numai ca poti, dar asta trebuie sa faci, platesti pentru asta, ca sa te poti zgai in voie la niste oamenii, care nu fac altceva decat sa te imite perfect pe tine si pe altii…Teatrul este locul unde mergi sa te holbezi la altii.

chestii d'ale mele

2008-12-06T07:13:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 9 martie 2008 02:31:00]

Dragostea pe care o daruim este singura pe care o pastram…
Elbert Hubbard

Iadul e o masa mare pline cu delicatese unde oamenii nu pot manca deoarece cozile lingurilor sunt mult prea lungi si ei nu le pot apuca decat dintr-un capat...Raiul e aceasi masa mare ,cu aceleasi delicatese si cu aceleasi linguri lungi unde oamenii isi intind lingura cu mancare unul altuia...

Ce e intelepciunea?
-Cand ratiunea inchina in fata inimii
Ce e arta?
-Picteaza-mi vantul

Inima mea stie, cand jumatatile de zei se duc, intra in scena zeii...

Cuvintele pline de bunantate pot fi putine si usor de spus , dar ecoul lor este fara sfarsit…
Maica Teresa

Nu e usor sa gasesti fericirea in tine insati/insuti , dar e imposibil sa o gasesti in alta parte.
Agnes Repplin

Departarea atata iubirile puternice si le stinge pe cele efemere, precum vantul atata focul si stinge lumanarea…

Nu vedem lucrurile precum sunt ele, le vedem precum suntem noi.
Anais Nin

Viata este fie o aventura plina de indrazneala,fie un mare nimic.
Helen Keller

Ajuns la capatul vietii sale ,un om priveste in urma sa, vazandu-si viata si zareste de-a lungul ei doua randuri de pasi :ai sai si lui Dumnezeu. Si totusi pe alocuri un rand de pasi disparea …intristat omul intreaba : ‘Doamne, de ce in momentele cele mai grele ale vietii mele m-ai parasit ?’
Dar Dumnezeu ii raspunde bland : ‘Pasii care raman sunt ai mei si cei care disparai tai,caci in cele mai grele momente ale vietii tale ,eu te-am purtat pe bratele mele’.

Lacrimile cele mai amare varsate la un mormant sunt din cauza gesturilor nefacute si a cuvintelor nerostite.

Fara tine emotiile de azi nu ar fi decat emotiile moarte de altadata...
Hipolito (Amelie)

Nu incetezi sa razi pentru ca imbatranesti ; imbatranesti pentru ca ai uitat sa razi.
Michael Pritchard

Inalta-te cat mai sus, caci stelele stau ascunse in sufletul tau.
Viseaza caci visele preced idealurile.
Pamele Vault Starr

Acolo sus in zari albastre zboara idealurile mele cele mai inalte. Poate ca n-o sa reusesc sa le ating, dar pot sa ma uit la ele si sa le admir frumusetea ,sa cred in ele si sa incerc sa le implinesc.
Louisa May Alcott
Treaba poate astepta pana ce ii arati copilului curcubeul,dar curcubeul nu poate astepta pana ce termini treaba.
Patricia Clatford

Alice rase : ‘ N-are nici un rost sa incerci’ zise… ‘Nu poti sa crezi in lucruri imposibile’
‘ Eu as spune ca-ti lipseste exercitiul’ spuse Regina , ‘Cand eram de varsta ta faceam acest exercitiu jumatate de ora, in fiecare zi. Cateodata, credeam in sase lucruri imposibile, chiar inainte de micul dejun.’
Lewis Caroll (Prin oglinda)

Sentimentele nobile duse pana la exagerare dau aproape acelasi rezultat ca si marile vicii. (Balzac - Verisoara Bette) In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce-ti doresti. Cealalta e sa obtii.(G.B.Shaw) Ma indoiesc, deci cuget. Cuget, asadar exist. (Descartes)

Ce nu te ucide te face mai puternic. Nietzsche Ce nu te ucide te schilodeste. Edi

Daca te afli pe marginea unei prapastii ai trei posibilitati: sa te arunci, sa te arunci in speranta ca te vor prinde niste maini sau sa inveti sa zbori.

Cuvantul i-a fost lasat omului ca sa-si ascunda gindul.

Viata este un trandafir, la care fiecare petala este o iluzie si fiecare spin e o realitate (Alfred de Musset)

*** Omul nu simte cand se naste, sufera ca trebuia sa moara si uita sa traiasca" La Bruyere ***A intra ca un vis in viata unei fete este o arta, a iesi la fel - o arta." ***Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei" Vlahuta

Fericirea umana e formata din atat de multe piese, incat mereu lipseste cate una. Bossuet

Miracolul comunicarii intr-o intilnire e sa spui tocmai ceea ce inca nu stiai despre tine insuti. Jacques Salome - Dragostea este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei. John Fowels - Te vreau pe tine, pentru ca-i mai simplu decit sa imbratisez omenirea intreaga de care as avea nevoie ca sa te inlocuiesc.

De obicei, un drum fara obstacole nu duce nicaieri. Defalque - Te casatoresti cu persoana care apare atunci cind vulnerabilitatea ta este maxima. K. Berwick

“Cine te face să plîngi te iubeşte cel mai tare”. (Miguel de Cervantes)

“A fi înţelept înseamnă să ştii cînd şi cum să eviţi perfecţiunea”

“Omul care are rabdare sa nu se razbune imediat, ori te iarta, ori se razbuna cumplit” .(John Ford) Ø “Cind stai la discutie cu ispita inseamna ca esti pe punctul de a ceda” .(Miguel de Unamuno)

“Uitarea este un burete de sters, pe care nu-l gasesti niciodata cind ai nevoie”. (Pierre Veron)

“Cu cit gindesc mai mult, cu atit ma intreb daca-mi foloseste la ceva”. (Platon)

„The road to succes is always under construction”

„It’s better to burn out than to fade away” (Kurt Kobain)

„Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim,zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic, cumpara lucruri de-a gata de la negutatori.Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.Daca vrei sa ai un prieten,imblanzeste-ma.”(Micul print)

cea mai penibila intamplare de pana acum

2008-12-06T07:10:00.001-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 12 octombrie 2002 13:09:00]

Cea mai penibila intamplare de pana acum am trait-o acum un an la inceputul iernii.Tocmai trecuse balul bobcilor, la care ma imbracasem, pe sub pantaloni, cu niste jartiere,fiindca nu-mi gasisem dresurile;la venirea acasa mi-am trantit jartierele pe scaun si deasupra lor un hanorac si tot felul de haine.In zilele urmatoare aveam meditatii la matematica cu un profesor destul de in varsta care ma stia de mica si,cum afara era foarte frig, m-am infofolit bine si mi-am pus si hanoracul de pe scaun;ajunsa la meditatie, mi-am dat jos hanoracul fara sa observ cum pe podea se prelinsese jartiera neagra cu danteluta de la bal.Mai penibil decat intamplarea in sine a fost dialogul avut cu domnul profesor,care uitandu-se in jos si frecandu-si barbia mi-a spus:”Ti-a …cazut ceva …pe jos”,cand m-am uitat m-a cuprins o rusine imensa ,o dorinta de a intra in pamant si o speranta ca visez si l-am intrebat uimita:”Sunteti sigur ca e a mea?”(de parca putea fi a lui!!!),dumnealui raspunse usor nedumerit:”Pai…a cazut de la tine…”.Pesemne ca nu mai gandeam prea limpede din moment ce m-am hotarat sa salvez situatia cu replica: “Ah!Probabil,… am avut astazi sportul” (!!!!)si am ridicat jartiera ,bagand-o ,in ghiozdan.Nu vreau sa ma gandesc ce si-a imaginat bietul om,ca avem un profesor mai pervers la sport,ca invatam dansuri la bara…dar abia dupa ce am plecat acasa mi-am dat seama ce tampenii i-am putut zice,in loc sa las situatia asa cum era.De atunci de fiecare data cand imi amintesc sau povestesc cuiva, nu pot sa nu pufnesc in ras,iar domn’ profesor …e un om prea inteligent ca sa-l preocupe hainele sau ma rog lenjeria elevilor sai.

aum

2008-12-06T07:07:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 16 august 2007 21:35:00]

aum

Această MANTRA este cea mai cunoscută în India. Printre MANTRA-ele cu uşurinţă accesibile este considerată, mai ales în Orient, ca fiind cea mai elevată MANTRA care conferă fiinţei umane cunoaşterea spirituală. Utilizată de multe ori ca silabă MANTRA-ică, AUM joacă de asemenea un rol important în budism (în special în VAJRAYANA). MANTRA AUM are o mulţime de valenţe atât în ceea ce priveşte forma sa grafică de reprezentare cât şi în ceea ce priveşte sunetul subtil fundamental (veritabilă TONICĂ a Macrocosmosului) pe care îl desemnează. Această silabă MANTRA-ică (este vorba de AUM) nu este o formulă magică. Adeseori, MANTRA AUM nu este considerată ca fiind un cuvânt, ci ca o manifestare esenţială a realităţii forţei spirituale MACROCOSMICE. Răspândită în tot Orientul, ea reprezintă de fapt concretizarea prezenţei Absolutului Suprem în MAYA (ILUZIA APARENŢEI ÎNŞELĂTOARE). Sferele de manifestare ale fizicului, psihicului şi ale inconştientului sunt reprezentate de cele 3 curbe caracteristice ale redării sanscrite a silabei AUM; aici Conştiinţa Supremă (Divinul) este simbolizată printr-un punct situat la exterior şi deasupra pentru a lumina şi emana splendoarea sa infinită, revelând astfel totodată cele trei alte domenii sau lumile fundamentale. Forma sanscrită de reprezentare a lui AUM este manifestarea concretă a adevărului vizibil. Nici un concept, nici un fenomen, nici o fiinţă şi nici un lucru din acest univers nu este independent. Toate acestea şi multe altele încă necunoscute, nu sunt decât variante ale unei aceeaşi conştiinţe unice, de la esenţa căreia ele participă în diferite moduri şi la diverse grade. Această realitate fundamentală (adeseori nebănuită) le leagă pe toate, unele cu altele, într-un mod indisociabil. Simbolul grafic sanscrit al MANTRA-ei AUM este alcătuit din trei curbe distincte, dintr-un semicerc şi dintr-un punct izolat. Cele trei curbe sunt legate între ele şi se generează mutual. Singure doar punctul şi semicercul sunt independente. Punctul este însă cel care domină totul. Acest simbol grafic al MANTRA-ei AUM semnifică destul de clar pentru iniţiat cele trei stări principale ale conştiinţei: starea de veghe (sau trezire), starea de vis şi starea de somn profund; totodată aici este reprezentată şi conştiinţa supremă sau Sinele Etern (ATMAN) care îmbrăţişează, supervizează şi pătrunde toate fenomenele, fiinţele şi lucrurile. Semicercul plasat aproape de punct semnifică în acelaşi timp principiul feminin fundamental (SHAKTI) şi infinitul şi el indică astfel că gândirea finită nu este aproape niciodată în măsură să aprehendeze (cuprindă) în totalitate misterele, profunzimea sau elevarea Supremului Absolut (reprezentat prin punct).

Lumea materială a conştiinţei în starea de veghe, nivelul activităţii exterioare, deci cel mai concret, este figurat prin curba cea mai mare, din desen cea care se află jos (vezi 1 pe desen). Nivelul stării de vis a conştiinţei care este stimulat nu doar de către obiectele exterioare, ci aproape în exclusivitate de către conceptele gândirii şi de către aspiraţiile lăuntrice, este simbolizat de a doua curbă, cea mai mică (vezi 2) care, aşa cum putem constata, se situează, putem spune, la jumătatea drumului între starea de veghe şi starea de somn profund. Curba cea de sus (vezi 3) simbolizează inconştientul pe care noi adeseori îl numim starea de somn profund; ea serveşte prin urmare drept intermediar, deoarece ea este aceea care se află cel mai aproape de conştiinţa absolută. Punctul reprezintă deci conştiinţa absolută care iluminează, transcende şi domină cele trei alte registre; aceasta este de fapt TURYA (stare de supraconştiinţă caracteristică atunci când fiinţa umană a atins Iluminarea. Ea mai este supranumită şi A PATRA STARE deoarece depăşeşte cele trei stări obişnuite de conştiinţă) sau cea de a patra stare a conştiinţei. Fără starea TURYA nu ar putea să existe nici gândire, nici inteligenţă, nici simbol, nici semnificaţie, nici univers. Prin urmare, punctul luminează cele trei stări ale conştiinţei în mod permanent. El însuşi străluceşte prin intermediul propriei sale lumini şi puteri nesfârşite, dar el nu poate fi descoperit decât de către acele rare fiinţe umane care au depăşit deja cele trei curbe şi atingând astfel acest punct focar au reuşit să fuzioneze intim cu el. Punctul focar în această reprezentare poate fi interpretat în diferite moduri: în calitate de Conştiinţă Absolută, precum conştiinţa observatoare, martoră situată dincolo de corp şi de gândire sau chiar ca eliberarea deplină de lumea fenomenelor.

mantra

Expresie onomatopeică a unor anumite aspecte esenţiale ale unei Puteri Cosmice sau ale anumitor forţe subtile cosmice acţionând împreună în mod distinct. În şcolile secrete ale Orientului se practică emisia mentală a unei MANTRA pentru a ne pune la unison şi a fuziona cu manifestarea sa subtilă obiectivă. Prin practică perseverentă, aceasta conduce gradat la o formă de meditaţie. MANTRA-ele joacă un rol special, fiind veritabile suporturi prin care ne încărcăm cu diferite energii subtile, în multe cazuri ele având totodată rolul de protectori ai fiinţei care le utilizează. Prin utilizarea unei anumite MANTRA-e benefice rezultă o transformare gradată concomitentă, resimţită la nivelul corpului, psihicului şi minţii. MANTRA are de asemenea un rol important în elevarea accelerată a vibraţiei dominante a fiinţei, provocând spontan sublimarea feluritelor energii joase dominante, acest proces fiind catalizat de emisia mentală a acesteia.
În cazul consonanţei telepatice cu una dintre cele 10 Mari Puteri Cosmice, yoghinii avansaţi realizează emisia mentală a MANTRA-ei corespondente simultan cu o vizualizare precisă, clară şi continuă a YANTRA-ei respectivei Puteri Cosmice. MANTRA este considerată din punct de vedere sonor subtil ca nefăcând decât una cu acea Putere Cosmică, Zeu, Zeiţă sau aspect esenţial. Orice MANTRA conţine chintesenţa energiilor, trăirilor şi realităţii specifice a acelei Puteri Cosmice (Zeu, Zeiţă etc.). Yoghinul iniţiat trebuie să păstreze strict secretă orice MANTRA în care este iniţiat. Emisia acesteia trebuie însoţită lăuntric de o stare de transfigurare, sacralitate şi aspiraţie de a fuziona plenar cu esenţa subtilă obiectivă pe care MANTRA o reprezintă. Divulgarea unei MANTRA, indiferent cui, atrage după sine descărcarea divulgatorului, anulând disponibilitatea acestuia de a intra în legătură inefabilă cu respectiva Putere Cosmică Infinită.

Practica regulată zilnică a emisiei unei MANTRA purifică gândirea, accelerează progresul spiritual şi conduce la apariţia anumitor puteri paranormale care reproduc în respectiva fiinţă capacităţile corespondente extraordinare ale respectivei Puteri Cosmice. În fazele cele mai avansate, emisia MANTRA-ei conduce la descoperirea plenară a Conştiinţei Divine şi la realizarea lui Dumnezeu.

În utilizarea unei MANTRA, cele mai puternice şi mai rapide efecte survin în cazul unei recitări sau emisii interioare-mute a sunetului, aceasta conducând cu uşurinţă la o instantanee consonanţă cu sfera de forţă a Puterii Cosmice pe care respectiva MANTRA o reprezintă.

A mother passing by her daughter

2008-12-06T06:52:00.000-08:00

[Location: Alice Monica's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 31 mai 2006 00:58:00]

"A mother passing by her daughter's bedroom was astonished to see the bed was nicely made and everything was picked up. Then she saw an envelope propped up prominently on the center of the bed. It was addressed, "Mom." With the worst premonition, she opened the envelope and read the letter with trembling hands: Dear Mom: It is with great regret and sorrow that I'm writing you. I had to elope with my new boyfriend because I wanted to avoid a scene with Dad and you. I've been finding real passion with Ahmed and he is so nice-even with all his piercings, tattoos, beard, and his motorcycle clothes. But it's not only the passion Mom, I'm pregnant and Ahmed said that we will be very happy. He already owns a trailer in the woods and has a stack of firewood for the whole winter. He wants to have many more children with me and that's now one of my dreams too. Ahmed taught me that marihuana doesn't really hurt anyone and we'll be growing it for us and trading it with his friends for all the cocaine and ecstasy we want. In the meantime, we'll pray that science will find a cure for AIDS so Ahmed can get better; he sure deserves it!! Don't worry Mom, I'm 15 years old now and I know how to take care of myself. Someday I'm sure we'll be back to visit so you can get to know your grand children.

Your daughter, Judith

PS: Mom, none of the above is true. I'm over at the neighbor's house. I just wanted to remind you that there are worse things in life than my report card that's in my desk center drawer. I love you! Call when it is safe for me to come home"

Sufocarea

2008-12-06T06:47:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 12 iunie 2004 22:55:00]

E cald, atat de cald incat nu pot sa respir...ma sufoc. Respir din ce in ce mai puternic, parca vrand sa absorb tot oxigenul din incapere... Imi simt plamanii umpluti bine, dar nu simt gustul, racoarea. Deschid ochii. Imi iau capul in palme..si incerc sa ma calmez. In intuneric se contureaza forme ciudate. Ma uit in jur, dar nu recunosc nimic. Din nou am senzatia de sufocare... parca tot aerul a disparut dintr-o data, fugind pe usa. Merg clatinandu-ma spre geam si il deschid... Scot capul pe fereastra si sorb cu o pofta de neoprit aerul de dupa furtuna. Raman atarnata pe geam cu ochii spre cer. Aud un scartait de fereastra. Cineva a mai deschis geamul. Trebuie sa fie turistul celalalt... Oare si el se sufoca, sau l-a deschis pur si simplu?...

Nu stiu cat timp a mai trecut. Imi e frica sa ma intorc in pat...imi e frica sa nu plece din nou aerul si sa revina senzatia de disperare. E o stare atat de ciudata! Ca atunci cand te ineci. Cand eram mica, am mers o data la „garla” cu bunicii mei. Ma scaldam in Moldova. Aveam vreo cinci-sase ani. Si tin minte ca erau multe pietricele in apa care imi gadilau talpa...si nu puteam sa stau in picioare, pt ca daca ma lasam cu toata greutatea, „gadilatul” se tranforma in „intepat” si era destul de dureros. Si tot mergand eu asa, in maini, am constatat la un moment dat ca nu mai pot atinge fundul. Asa ca am vrut sa revin in picioare, dar nu am putut pentru ca m-am simtit intoarsa pe o parte... Si am inghitit apa, si mi s-a parut ca a durat o vesnicie. Eram prinsa in valurile apei, si nu mai aveam nici un fel de control. Si vroiam sa scot capul ca sa respir, dar nu puteam. Si vroiam sa tip, dar parca amutisem. Dadeam din maini cu groaza. Intrasem in panica.

Daca nu m-ar fi scos cineva repede, probabil ca as fi intrat in soc din cauza disperarii.
O senzatie similara am avut acum. Aceeasi sufocare ce pare sa dureze la infinit, chiar daca nu tine mai mult de cateva secunde. Simt cum ochii incep sa se inchida, iar imaginile se distorsioneaza. Totul pare incetosat, si plin de fum inecacios. Ca in desert.

M

2008-12-06T06:39:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's Computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 30 august 2007 23:26:00]

M-am trezit si aveam inca impresia ca sunt in vis. Telefonul vibra. Credeam ca e doua noaptea si ca sunt la petrecerea mare din holul facultatii. Am bajbait ceva la telefon si am vrut sa ma intorc in vis. Tocmai aparuse tipul in camasa-carouri cu care vroiam sa vorbesc. Era prea multa lumina. 9 :00.
Puteam sa zic m-am trezit, dar inca dormeam. Puteam sa povestesc imaginile amestecate dintre vis si realitate. Cum am crezut in vis ca imi suna mobilul si vedeam limbile de la ceasul de pe perete. 2 :00. Imogen Heap – Sleep. Dar ar fi sunat poetico-patetic. Plastic si prea departe de « fapt » in sine. Vorbe frumoase care creeaza cel mult imagini. Si dau “nota” aceea de artist neinteles care vrea sa vorbeasca printer randuri, sa incifreze, sa faca textul accesibil doar pentru initiati.
Adevarul e ca mi-era dor de proza. Curge mai lin. Piesele de teatru sunt mai « poticnicioase », se mai ineaca, fac salturi de la personaj la limbaj. Si totul trebuie sa fie in echilibru cu personajul. E-chi-li-bru. Ca in dans. Cu diferenta ca dansul te transpune mai repede intr-o stare, in comparatie cu teatrul, unde ai nevoie de pregatire. O oarecare pregatire, in prealabil. Mai e si muzica… Teatrul pe muzica e mai puternic decat dansul pe muzica. Este la fel de adevarat ca dansul fara muzica nu are intensitate, indiferent cat de bine s-ar potrivi partenerii. Ca in patinaj, unde reusesc sa alunece mai bine decat in dansul propriu-zis si sa traiasca in cele 4 minute la fel de intens ca pe o scena de teatru.
Suzanne Vega – Caramel canta pe fundal..Credeam ca o sa fie o zi normala : alergat dupa autobuz - plimbat prin centru – intrat prin buticuri – uitat dupa nimicuri – cumparat tot felul de prostii – intalnit cu niste cunoscuti.
Eram in autobuz. Vai, cat de tare seamana cu un puzzle,desi am incercat sa evit asta ! Situatia seamana cu un puzzle, nu autobuzul – ca sa nu existe confuzii. « Faptul » conteaza si cu toate astea imaginile ocupa mai mult loc… Paragrafe scurte. Si actiune muult amanata. Amanarile ma fac sa ma gandesc la : mutat impreuna, seminarii, intalniri cu prietenii, mers in cafeneaua mea preferata, casatorie, cumparare crema de epilat, vizionat filme. Ceea ce ma duce cu gandul la intarzieri care presupun : Universitate, coafura, troleu care nu mai vine, alergat pe o portiune foarte mica, eventual pana la iesirea din metrou (pentru ca dupa aceea obosesc), par ravasit, uneori intentionat, haine cazute de pe umar – si asta intentionat. Cand se intampla asta, am in fata o imagine cinematografica, un cadru…parca vad amorsa... schimbare de unghi.
Eram in autobuz si incercam sa nu ma gandesc la nimic. Sa privesc intr-un punct fix. Sa ignor lumea care tanjea la locul pe care stateam. M-am ridicat brusc si am coborat. Un fel de impuls…sau poate stiam dinainte ca o sa fac asta, dar am vrut sa “ma” surprind. Parcul era aproape. Nu mai fusesem singura in parc. Mereu insotita. Asta e regula. De-aia e parc. Dar inainte de parc, trebuia sa trec prin fata casei lui. Puteam sa ocolesc…dar muream de curiozitate. Nu-l mai vazusem de 2 ani. Doi…Si la mine in vis aparea ora 2.
Shrunk Anansie – Twisted la i-pod. Poarta era deschisa. Cainele nu zicea nimic. Am stat cateva secunde sa-mi aduc aminte numele lui. L-am strigat. Nu a reactionat. M-am dus dupa el….si l-am mangaiat pe burtica. Nu avea cum sa nu ii placa. De fapt, era un caine foarte blazat, si nimic din ce i-as fi facut nu ar fi starnit o sclipire in ochii lui. Negri. Mici. Era linistit ca un capricorn, multumit de situatia lui, nu-si dorea nimic mai mult ori mai putin si nu mai era in stare sa se entuziasmeze. Speram sa nu fi fost dintotdeauna asa.
Pana sa ma ridic in picioare, s-a deschis usa. Eram in genunchi si am ridicat privirea. “Uau…te-ai tuns..” a zis el. Aveam cafeaua in mana..am sorbit o inghititura si am zis ceva banal. Nu ma mai concentram. I-am zis sa intram putin sa stam pe trepte la racoare. Venisem pentru ca aveam nevoie de niste sfaturi muzicale..iar el se ocupa si de asta. Cred ca a fost un pretext destul de cretin, as fi putut sa iau informatiile alea din multe alte locuri. Inclusiv de pe net. Dar eu am vrut o « sursa » sigura. Yeah, right.
Isi lasase parul lung, il tinea in coada, se facuse mai inalt…Rectific : mie imi parea mai inalt..Acum observam ca avea dinti de dinozaur. Pui de dinozaur, adica toti dintii la aceeasi dimensiune. Si i se vedea omuletul intr-un fel foarte ciudat cand radea. Oricum , radea destul de rar... Nu-mi spunea mai nimic despre el, imi dadea numai notiuni teoretice despre subiecte teoretice.. Si eram atat de curioasa si tot incercam sa il provoc..si n-a mers. Mama lui se tot fataia pe acolo.. Arata ca o nemtoaica : slaba, blonda, imbracata sport, machiata foarte discret…privire dreapta. Fara inflexiuni. Ar fi putut sa fie o soacra destul de scortoasa. Vreau sa zic, in general. In cazul in care el si-ar fi gasit pe cineva.
Il stiam de trei ani. In trei ani vorbisem de trei ori. O data il rugasem sa se dea la o parte, altadata il intrebasem cat mai dureaza concertul si..ultima data vorbisem despre o carte. Atat. Si parea un personaj atat de enigmatic si de interesant ..si cu multe resurse intelectuale. Si vroiam sa vad daca chiar era asa.. De aceea ma dusesem acolo.. Si pentru ca il visasem cu o noapte inainte. El venise la doua noaptea cu o camasa in carouri.
Am gasit niste versuri care suna atat de bine. Dar daca nu ar fi in franceza, si-ar pierde nuanta. Le toi du moi – Carla Bruni.
Cand l-am vazut prima data, avea o esarfa visinie la gat, camasa alba desfacuta si o vesta neagra. Era altcineva, nu muzicianul. Paltonul si-l daduse deja jos si il asezase pe scaun. Avea ochelari. Rotunzi. Arata asa cum imi imaginam c-ar fi aratat Picasso, inainte de a vedea vreo poza cu el. Nu era in stare sa lege doua fraze. Cred ca avea emotii. Punea intrebari putine, iar in restul timpului tacea. Se grabea mereu sa termine ce avea de facut ca sa ajunga la metrou. O data ne-am intalnit cu el. Eram mai multe fete. Prima data s-a facut ca nu ne vede. Apoi, dupa ce l-am salutat toate, a dat din cap. Pe vremea aia ne gandeam ca se duce sa se vada cu amanta. Credeam ca inca locuieste cu mama lui… Si ca e imbatranit prematur. Si – in mod evident – ca e indragostit in secret de o studenta mignona. Nu semana cu niciun altul din poveste. Nu canta la niciun intrument, nu aprecia suprarealismul, nu-i placea sa vorbeasca, nu era narcisist, nu compunea, doar ca se imbraca ciudat. Nu inota, nu facea sport si nu dansa. Poate ar fi facut cu greu una din activitatile astea daca ar fi fost mort de beat, ne gandeam atunci.
Celalalt a fost dezamagire, din punct de vedere fizic. Era urat, extrem de inalt si purta ochelari. Se imbraca elegant si vorbea ca un snob. Era obsedat de calculator si avea dintii mari. Maini lungi. Avea unghii ingrijite si se asorta. Asta era bine. Si citise multe carti de psihologie…Cam prea multe… Se pricepea sa discute, sa argumenteze…sa pastreze o oarecare tensiune in discutii. E si asta o chestie. Sa starnesti curiozitatea doar prin discutii si teme abordate. Era foarte direct. A plecat. Departe. Cu masina lui imensa. Neagra. Extrem de rara.
Frumosul nu a fost frumos dintotdeauna. Cel putin nu parea. Dar era teribil de aranjat…inca e..Un metrosexual cu o imagine foarte buna. Haine asortate, moderne, genti dintre cele mai rare…insigne, orice element il folosea in favoarea lui pentru a-si individualiza tinuta. Parul tuns scurt, saten deschis…ochi caprui deschis…dinti albi. Mergea prin cluburi, cunostea o groaza de persoane, era mereu pe drumuri. Asta a fost cel mai complex din punct de vedere preferinte. Doar ca era prea legat de contemporan si prea dispretuia orice forma de clasic. Dar citea mult, nu atat de mult pe cat si-ar fi dorit, frecventa cafenele si cluburi de calitate, avea prieteni artisti, asculta mult jazz, fuma prea mult. Numai tigari tari. Si vorbea mult. Ti-ar fi povestit ore in sir despre obsesiile sale si despre unicitate. Devenea cam demagog uneori. Ingamfat, arogant. Cam asa era perceput. Cu mine se purta intotdeauna ca de la egal la egal. Banuiesc ca si cu ceilalti. Dar cei cu care nu vorbea sau care il stiau doar din vedere…il dispretuiau. Si il vorbeau de rau pentru atitudinea aroganta de tipul « I’m the man ». Sau … ?
Suparatul putea sa fie si arogant, si calm, si superior si amuzant. Era extrem de complex si foarte destept. Dar nu citea. Si nu aprecia deloc avantgardismul, noul val. Era ancorat in valorile vechi, in clasic. Fizicul lui era foarte contradictoriu. Ba avea parul lung, ba se tundea scurt de tot, bai isi facea creasta, ba il vopsea…ba avea barba ba se radea de tot. La fel si preferintele…ii placea sa cante, dar nu ii placea sa iasa in oras, in cafenele, sa viziteze muzee. Doar in bodeci sau pe munte. Facea iesiri rare cu multa lume. In rest, statea in casa si asculta muzica. Foarte rar, mergea la opera. Foarte rar.
Artistul a fost mereu artist, chiar daca toate elementele legate de el duceau intr-o cu totul alta directie. Oricum, era cel mai consecvent. Era mereu barbierit, avea mereu parul tuns mediu spre scurt, se imbraca in kaki, crem, maro…Mergea in cafenele, parcuri, muzee, pizzerii…mergea cam oriunde daca era chemat. Era strans legat de prietenii din copilarie..vreo trei : doi baieti si-o fata-baietoaica. In rest, nu avea un cerc foarte mare. Dar citea…mult kafka…multa literatura de calitate. Si vorbea extrem de corect si de ingrijit. Cu el aveai mereu despre ce sa vorbesti. Ii placeau teatrul si filmul, fotografia, scria si avea mintea destupata. Doar ca…devenea monoton la un moment dat. Aproba aproape tot. Cu initiativele statea mai prost. Atunci.
Pana acum sunt : muzicianul, pictorul, celalalt, frumosul, suparatul, artistul. Adica sase. In 2007 au murit tot sase oameni care mi-au atras atentia: Pavarotti, Bergman, Antonioni, Watzlawick, Pittis, Dinica.
Muzicianul – Antonioni
Pictorul – Pavarotti
Celalalt – Watzlawick
Frumosul – Bergman
Suparatul – Pittis
Artistul – Dinica
Daca e sa fac un joc de imaginatie, cam asa i-as asocia…pentru o piesa de teatru de exemplu. Daca ar trebui sa le distribui cate un rol. Stau si ma intreb acum, cum ar arata toti sase pe o scena ? De fapt cum ar fi sa se cunosca toti sase, sa se afle in aceeasi incapere. Singuri. Dezastru. Frumosul l-ar enerva pe suparat, artistul ar incepe o conversatie cu celalalt – ca tot se stiau ei doi de dinainte, pictorul ar ramane pe dinafara, iar muzicianul ar observa in tacere. Acum ca ma gandesc mai bine, muzicianul si suparatul se stiau intre ei. Si nu, nu se intelegeau deloc. Dar deja devine prea complicat.
Suparatul ar spune acum : « Dar care e mesajul ?? Care e mesajul? Nu iti dai seama ca o chestie fara mesaj e complet inutila? Ca si cum nu ar exista?”. Dar ar veni apoi artistul care mi-ar explica: “Nu conteaza cum. Important e sa faci ce simti. Utilitatea se va gasi dupa aceea. Dar trebuie sa gasesti un mesaj pe care sa il ai in minte dinainte de a te apuca de scris. », iar frumosul ar gasi solutia : « Tot ceea ce faci e un insemn al contemporanului. Asa ca nu conteaza ce forma prinde, atata vreme cat exprima ceva nou. » Cu celalalt n-am mai vorbit demult, nu pot sa intuiesc exact ce mi-ar spune, dar probabil s-ar lega de latura psihologica (previzibil) si m-ar sprijini. Asa facea cu orice proiect si inainte. Si nu, nu se implica prea tare, imi dadea libertate. Pictorul nu ar fi zis nimic, pentru ca la el e mai greu cu exprimarea si cu gasitul cuvintelor potrivite.
Dintre cei sase, doar doi fumau. Dar fumau rau de tot. Cu o placere pe care o afisau mereu, ca sa nu existe dubii. Ei nu fumau de nervi, de stress au pentru ca erau dependenti…noo, in niciun caz. Ei fumau « de placere ». Le placea « gustul tigarii ». Asta cred ca e singurul element pe care il aveau in comun, In rest, erau complet diferiti.
Ne-am dat intalnire in parc. Eram atat de nervoasa, era a treia oara cand ne vedeam, asa ca am luat-o pe prietena mea cu mine. Asteptam pe o banca. A venit. Cu castile in ureche, mana in buzunar, parul strans la spate. Purta un hanorac kaki. Din acel moment am vorbit in continuu. Doar eu. El asculta. Mainile imi tremurau, pasii mi se impiedicau, tineam in mana o sticla de plastic pe care o tot purtam dintr-o mana intr-alta. Dezastru. El vorbea calm, cu pauze, nu gesticula; prietena mea fuma tigara dupa tigara si se uita oarecum speriata la mine. Iar eu – nimic. O dadeam din penibil in si-mai-penibil. Si singura ocazie sa vada cum sunt si sa scot ceva de la el despre el…a picat. De fapt a fost calcata in picioare. De mine. Abia in autobuz mi s-au potolit mainile si miscarile necontrolate ale corpului.
Alta data am patit si mai rau. Si de atunci de fiecare data cand il vad, incepe sa imi bata inima tare si sa imi tremure mainile. Involuntar. Chiar daca il zaresc pe strada, iar el nu ma vede pe nimeni. E singura persoana cu care am patit vreodata asta. Si e destul de stupid, avand in vedere ca ne-am tot vazut in contexte oficiale. Cu destui oameni in jur. Unde vorbeam generalitati. Sau faceam eu chestii ciudate cu ochii – holbandu-ma, vrand sa demonstrez nu-stiu ce. Acel « je ne sais quoi » care in mod normal imi iese impecabil. Yeah, sure. Dar macar e contemporan. Este un spasm necontrolat al corpului (meu) extrem de actual cu influente usor-suprarealiste.
Da…cu el am patit cele mai neobisnuite « caderi de stomac ». Mi se parea ca il vad la vreun eveniment unde era multa lume de obicei…si in momentul ala simteam o arsura in stomac si mi se raceau mainile. Imediat. Iar apoi imi dadeam seama ca nu era el, si de cele mai multe ori respectivul nici macar nu semana cu el. Probabil imi doream atat de tare sa il vad incat… Da, eram nebuna. De fapt il vedeam peste tot si imi doream sa ne intalnim accidental in oras. Dar asta nu s-a intamplat niciodata. Era genul de om pentru care puteai sa faci o fixatie. Mai existasera antecedente. Si eu radeam de ele si ma gandeam cat de stupida e situatia. Iar acum eu eram cea care avea vise ciudate, care se apucase sa studieze pictura si curente artistice si care monitoriza cam tot ce se intampla in sfera asta. Doar-doar o aparea un eveniment la care sa fie si el prezent.
Problema e ca in contemporan se pierd majoritatea lucrurilor care ar putea schimba ceva. In actualitate mai exact. Sau in prezent. Atunci cand apar inspiratiile de-o clipa, revelatii, cand esti in autobuz si iti vine o idee depre un scenariu..sau ai in cap imagini dintr-un film. Acelea sunt momentele care ar trebui inregistrate si valorificate. In schimb,ele sunt uitate, ignorate, privite ca un surplus.
E frumos, e cu adevarat FRUMOS. Te uiti la el si iti vine sa nu iti mai schimbi privirea… Totul e asamblat cromatic si proportional..de la vestimentatie la tunsoare si la forma fetei. Si nici nu mai stiu ce fac, vobesc tare, gesticulez, tac, ma fatai de colo-colo. Si de aici pornesc « reactiile exagerate ». Adica psihicul meu e atat de praf facut, incat nu imi mai pot controla gesturile..si din dorinta de a arata ca totul este in regula, amplific toate lucrurile. Si arat ca o apucata dezmatata care abia a iesit de la balamuc si vrea sa ii acapareze pe cei cu care vorbeste. Plus ca incep sa folosesc cuvinte complicate si sa abordez teme « avangardiste ». Si totul cade. Si vorbesc tare. Ca sa fiu sigura ca s-a auzit totul. Si brusc, sunt mai sociabila cu toata lumea si sunt in stare sa iau in brate si sa pup persoane cu care nu am mai vorbit de luni de zile sau pe care abia le cunosc. Nu, nu e bine. Si cu cat incerc sa « gestionez » mai bine « criza » cu atat o dau mai mult in bara. Ca atunci cand m-a intrebat ceva din care eu am inteles doar cuvantul « agitatie » si i-am raspuns « ca intotdeauna ». S-a uitat cam ciudat, dar nu a mai zis nimic. Cine stie ce ma intrebase de fapt.. Si tocmai pentru ca nu am vrut sa fiu penibila sa intreb de 2 ori « ce-ai spus ? », e posibil sa fi facut o gafa.
Dar e frumos. Si are unele gesturi de copil. Dar are mainile suficient de puternice pentru un barbat. Iar vocea…vocea nu stiu daca as recunoste-o daca nu ar fi asociata cu persoana. Dar e placuta. Prima oara mi s-a parut ca are un anumit accent ne-bucurestean, moldovenesc sau, poate, rusesc ? Dar dupa ce m-am obisnuit cu timbrul vocal, mi-a placut.
Tot caut sa ii gasesc defecte, dar nu-mi trece niciunul prin cap. Majoritatea sunt induse de mine, dar nu au fost confirmate pe deplin : aroganta, ingamfare, infatuare, narcisism, priveste frumos pe toata lumea. Asta nu ar fi tocmai un defect, DAR problema e ca priveste pe toata lumea la fel. Si atunci, EU, care am studiat limbajul non-verbal si stiu sa interpretez intensitatea privirii, ce sa mai inteleg ? Daca are o privire uniforma-draguta-zambareata cu trei sferturi din cei pe care ii cunoaste ? Bergman, Ingmar Bergman..
Trebuie sa imi gasesc o ocupatie. Si sa-mi stabilesc prioritatile. Pentru ca de ceva timp stagnez si trec de la o stare la alta mult prea repede. Trebuie sa iau o pauza, sa reincep sa scriu si sa ma gandesc daca nu mi-ar prinde bine sa plec la Bruxelles. In teorie, stiu foarte bine ce ar trebui sa urmeze.
Acum citesc Victimele Datoriei de Eugen Ionescu si tot descopar bucati « contemporane », lucruri la care m-am gandit si eu, numai ca nu le-am scris pe nicaieri. Uneori le-am discutat la o iesire in oras.. Dar nici astea nu mai sunt ca inainte.. Toti cunoscutii mei se blazeaza usor-usor. Si eu trebuie sa-mi conserv toata energia, sa izbucnesc de cateva ori, ca sa ii tin pe picioare si sa dinamizez contextul. Cand sunt eu jos, totul cade. Si monotonul devine dominant. Asa s-a intamplat toata saptamana. Am tacut si am stat la locul meu. Si toata lumea a fost trista si blazata. Si unii chiar dadeau vina pe mine pentru asta. PENTRU CA S-AU OBISNUIT SA II SCOT EU DIN STARE. Dar pe mine cine ma scoate?
Cand am plecat de la intalnirea (cea de-a treia si ultima) cu muzicianul, eram dezamagita. Nu fusese cum ma asteptam, cum speram sa fie, nu a vrut sa discute decat despre domeniul lui, parea complet limitat in inchis in aria aceea. Toata lumea care il cunoaste spune ca e foarte destept, ca are sclipiri si idei geniale, dar cu mine nu a fost asa. M-a dezamagit zambetul, rasul, omuletul, atitudinea…vocea ? Antonioni
Imi place sa cumpar carti. Sa merg intr-o librarie, sa le rasfoiesc, sa decid care e mai buna, sa le pun inapoi pe raft, apoi sa ma intorc si sa le cumpar. Ma relaxeaza sa fac asta mai mult decat sa imi iau haine, incaltaminte, bijuterii. Dupa ce imi iau o carte chiar simt ca am facut ceva util , ca nu am pierdut timpul, ca am descoperit un autor bun sau un roman rar. Nu-mi plac bijuteriile. Deloc. Nu-mi place sa-mi inzorzonez mainile, degetele si gatul si tot felul de lanturi,lantisoare, margele si inele. Uneori imi face placere sa imi cumpar cercei care se asorteaza perfect cu vreo haina de-ale mele. Dar atat.

Fizica

2008-12-06T06:37:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 3 mai 2007 22:54:00]

Fizica.disp young.bi.bo.ep.frank.olimp.tot.raceala.nas.curge.confidentialitate.intimitate.adevar spus care doare.minciuna care nu doare si rezolva psihicul.convingeri.am slabit vreo 6 kile

Colaj de vise

2008-12-06T06:34:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 3 octombrie 2004 10:43:00]

COLAJ DE VISE

Isi scria visele in fiecare dimneata aproape teleghidat. In fiecare seara isi punea pe noptiera un carnetel si un pix.

Apoi a murit. Sau a disparut.

Ascuns in strada

2008-12-06T06:09:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 18 martie 2004]

E miezul noptii. Doisprezece fix!!...si tocmai mi-am amintit de dentist! Eram in salonul de asteptare si ma uitam la oamenii din jurul meu care pareau atat de distanti... Nici nu se priveau intre ei, si , daca o faceau, era in asa mod incat sa isi exprime superioritatea.. Mi se pare incitant sa observi comportamentul oamenilor in situatii ca acestea... Dar nu asta vroiam sa zic. Eu stateam, analizandu-i si plictisindu-ma ptk nu aveam cu cine sa vorbesc...urasc sa tac din gura... Si atunci s-a intamplat ceva curios si inedit pt mine, pt ca era prima oara. E destul de greu de explicat de la ce a pornit totul, pt ca nici macar eu nu imi dau seama, dar mi-am eliberat mintea...si am vrut sa vad care sunt primele cuvinte care imi trec prin cap atunci in momentul enervant de asteptare prelungita. Si le-am notat in memoria telefonului. Recent am dat peste ele... din greseala.
Acum stau si le citesc... Oare ce era in capul meu atunci? Gest, putere, orb, negru, plan, lalea, perdea, zambet, tarait, privire, teama, lovitura, pictura, iluzie, parcare, evolutie, memorie, nuanta, tipar, gol, zgomot, zbucium! Aparent nu au nici o legatura intre ele, si totusi mintea mea s-a gandit in aceasta ordine la ele. Nici macar nu am stat sa meditez...cuvintele veneau de la sine...iar cand se opreau...se termina seria. Dupa un timp de asteptare, in care nu mai imi amintesc bine ce am facut, am revenit la acest „joculet”. Urmatoarea serie de cuvinte a fost: jonglat, bile, padure, grija, teama, ren, frig, dezamagire, lista, nedrept, preot, asteptare, nerabdare, joc, luminite, ring, zbarnait, urs, somn, aparenta, cor. La fel: unele se leaga intre ele, dar nu au nici o legatura evidenta cu restul continutului... Curios...incerc sa imi dau seama...care este elementul care declanseaza, incerc sa gasesc o explicatie cat de mica dar....
Ce-ar fi sa fac asta si acum? Sa vedem: dechid geamul, se face frig...stau putin fara sa ma gandesc la nimic si... Parbriz, vointa, lampa, miros, hambar, bezna, nor, silueta, confuzie, ignoranta, talaz, urlet. Gata! S-a oprit seria. Acum stau sa ma gandesc la ele...si cred ca incep sa inteleg, desi nu sunt sigura. Dar chiar daca as reusi , intr-un final, sa aflu misterul...la ce m-ar ajuta? Nu! Nu vreau sa-l aflu! E mai captivant asa! ...uneori e mai placut sa nu stii anumite lucruri, ca sa reusesti sa fii fericit... Si totusi, in anumite situatii trebuie sa ai unele certitudini, altfel confuzia devine din ce in ce mai obsedanta....lucrurile o iau putin pe o traiectorie care este uneori putin departe de realitate, se formeaza anumite stari si senzatii, in urma acestor interpretari gresite si...in cele din urma...totul se incheie cu o senzatie fara nici un sens, care te indispune si te face sa meditezi indelung... Apoi, scapand de euforia momentului iti dai seama ca te-ai pripit.si ca de fapt nu era atat de tragic...si din contra, era exact invers...numai ca amplificarea unei situatii..sau a unor senzatii...nu e niciodata benefica... Teoretic pare mai mult decat simplu, dar practic... niciodata nu se intampla cum ai vrea sa se intample. Asta nu e neaparat rau, aduce elementul surpriza, imprevizibilitatea, mai „pipereaza” putin rutina care s-ar instaura daca toti am face intotdeauna exact ceea ce ne-am planificat, dupa un program fix, speriindu-ne de orice alt lucru care nu e prevazut in „agenda”... Nu asta inseamna sa fii o persoana echilibrata. Dar deja intru pe taramul conceptelor complexe.care, in fond, difera de la persoana la persoana....
Lasand asta la o parte, imi amintesc ca nu e prima data cand patesc asa ceva! O data, eram bolnava...e posibil sa fi avut si febra...si eram la scoala, parca in ora de engleza. Si imi rasunau in cap 2 cuvinte: tundra si termita!! Pe langa faptul ca ma enerva fiecare zgomot din jurul meu, devenisem irascibila din cauza starii proaste si a febrei, probabil, nu puteam sa scap de cuvintele astea 2!! Si ele kiar ca nu au nici o legatura, in afara de faptul ca incep amandoua cu T!Curios... cine stie ce semnificatii si simboluri ezoterice, care nici prin cap nu imi trec, se ascund in spatele lor??
Am adormit cu capul pe tastatura...acum m-am trezit. Imi amintesc vag ceea ce am scris, ca prin vis. In acelasi timp, sunt prea adormita ca sa recitesc. E ciudat: nu stiu cand am adormit, nu imi amintesc daca am visat ceva....tot ceea ce simt e senzatia. Intotdeauna m-am gandit cum se poate exprima cel mai bine o senzatie...si nu am aflat raspunsul. Poate o sa il aflu maine pe strada sau in autobuz, de obicei acolo se intampla cele mai importante lucruri. Fiind in continuu contact cu oamenii, mintea lucreaza de doua ori mai repede si astfel descoperi lucruri noi... privite si dintr-o alta perspectiva.

(18 martie 2004)

10 din zece

2008-12-06T06:03:00.000-08:00

[Location: Andreea Verde's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 18 februarie 2007 16:22:00]

10 din zece

Top 10 ale viselor
Top 10 ale viziunilor cinematografice
Top 10 ale filmelor
Top 10 ale senzatiilor
Top 10 ale lucrurilor
Top 10 ale alimentelor
Ordinea e aleatorie.

VISE:
1) Liftul-scarile
2) Teroristul
3) Cladirile 1
4) Maseaua
5) Mama si cainii LUI
6) El la casa noastra – vecinii
7) Homeless
8) Hotul de I-pod
9) Supermarket – colaj
10) Emisiunea – mare

1) Liftul – scarile (29.09.06)
Ne-am intalnit intr-un parc. Erau multe trepte. Am coborat. El trebuia sa filmeze niste cadre, dar pe jos erau balti. In primele cadre nu fusesera. I-am explicat ca nu e bine si ca daca nu ma crede sa astepte pana la filmare sa vada. A zis ca spera sa nu stau atat de mult… « Ai de gand sa stai CHIAR atat de mult ? » Oftica.
Am ajuns in fata a 2 lifturi. (erau afara aceste lifturi) El s-a luat pe cel din stanga. Singur. L-am intrebat la ce etaj sa urc, darn u mi-a raspuns. A mormait ceva gen: “Cel mai mic de sus”.
Am urcat in liftul din dreapta. El pornise deja. Liftul avea butoane pana la etajul 10. m-am gandit ca e prea sus la 10 si am apasat 9. liftul mergea foarte incet. La un moment dat nu se mai misca, asa ca am deschis usile. Eram oprita intre etaje, iar in fata mea era o parcare subterana. Niste oameni carau bucati de metal, iar in fata era o iesire din care tasnea lumina.
M-am uitat la liftul din stanga sa vad la ce etaj se oprise, darn u era aprins nici un beculet sin u se auzea nimic. Am alergat spre iesire repede de tot de teama sa nu se intample ceva si sa se termine. (prima constatare a starii de vis)
Afara – trepte. Chestii care se intampla repede : pinguinul ranit, gropi in pamant, foca fara ochi, animale ranite, pasari. Le intalneam si incercam sa le ajut, dar nu reuseam.
M-am intalnit cu domnul T. Am coborat impreuna niste scari. Mi-a explicat ca toate astea reprezinta viitorul si ca ceea ce voi schimba aici va afecta viitorul meu ori al celorlalti. Am urcat cu el in lift. Nu am vazut pe ce buton a apasat. Am coborat si erau IAr trepte. Mi-a zis ca cel mai indicat e san u modific nimic sis a trec ca si cum nu as fi acolo. Mi-a cerut sa-i zic o masura cand am iesit din lift. Pe lift scria S. Eu am zis M. (la sfarsitul calatoriei nu ma ingrasasem desi el asa imi spusese). Am trecut prin piete, tarabe, ma tot impiedicam de oameni si legume si daramam fructe. Si cu cat ma chinuiam mai tare sa nu modific nimic, cu atat ramaneam mai in urma si daramam lucruri in drumul meu.
M-am intalnit cu V. Urcam scari impreuna, era multa iarba, iar el ma certa pentru animalele alea ranite si pentru ca citeam nu stiu ce carte.

2) Teroristul
Tipul distrugea tot. Multe ruine. Vroia bani+1 diamant+1 mostenitor.
L-am ascuns pe R in seif, in sufragerie. Am fugit pe geam. Am fugir cu E cu masina, Tipul a tras cu pusca in tot…a demolat tot.
Eram pe balcon. Ruine multe. Oameni cu pusti trageau in oameni dezbracati care incercau sa fuga prin mlastina
Pe mine vroia sa ma omoare. Am fugit la vecina de la 1, am incuiat usa. Am vrut sa ma ascund in pian, dar nu aveam loc. am vrut sa sar de pe balcon, dar era prea inalt.
Dau telefon la politie la +277. Prima data gresesc si sun la « Constructiilor ». Imi raspunde o voce de femeie. Apoi imi raspunde cineva de l apolitie, dar nu mai zic nimic. Ma gandesc ca sunt complici.
Ma uit pe geam (curtea interioara) si le vad pe A si A.sunt singure. O sun pe A de pe secret si o intreb daca sa chem politia. Imi zice NU, ca e sigura ca se cunosc si ca nu vor face nimic.
Apare tipa de la G care pleca in vacanta.
Sunt in casa. Vreau sa fug cu R, dar imi dau seama ca ne-am prinde imediat penmtru ca el alearga foarte incet. Il ascund si fug pe scari. Il imbrancesc pe cel care venea spre apartament si urc in masina. E conduce spre directia in crae ne intalneam cu ei, in loc sa iesim din oras.
A imi spune la telefon ce vroia tipul de fapt sin u inteleg de ce omora tot pentru asta. Cel mai multi si dorea un mostenitor.
Imi e frica, dar nu vreau sa il ajut. Ma gandesc sa imi iau peruca blonda, sa ma dau cu ruj rosu, iar pe E sa il rad si sa il vopsesc brunet.
Impusca TOT ! nu inteleg de ce. Imi e frica sa nu il impuste pe R care este in seif, in sufragerie, in fata televizorului.

3) Cladirile 1(15.01.07)
Ma intorceam de la o piesa de teatru si era 21 :30. mergeam pe multe stradute(ca pe lipscani) si stateam la stopuri si viram ca o masina.
La un moment dat, niste baieti se jucau cu o mingiulica (visiniu+alb). Drumul se termina cu un bloc. In spatele blocului era 41 pe care trebuia sa il iau.(puteam sa vad luminile de la sosea si sinele) Am intrat in bloc – era imens, cu multe coridoare. M-am intalnit cu 2 fete care erau la fel de dezorientate ca si mine. Am gasit o usa mai mare si am crezut ca e iesirea pe partea cealalta, dar am ajuns in sala de sport a Scolii Centrale.
Fetele erau foarte sociabile. Una din ele avea o sora mai mare in Sava, dar a zis ca ii place supermult in S.C. si ca nu ar vrea sa se mute. Mi-au aratat pe unde sa ies. In timp ce ma apropiam, pe usa intra un grup de batrani super aranjati: femeile machiate si coafate, barbatii la costum. I-am tinut usa uneia cu ruj rosu-portocaliu (blonda, gen d-na Doina) si am iesit.(usa era ca a lui Miha).
Eram la liceu in clasa mea, cu colegi pe care nu ii cunosteam si cu Lazy la catedra. In spate era BN dar eu nu ma uitam in direstia aia. Stateam cu Rux (eu in banca din fata, ea in spatele meu) si ne faceam ca radem. Lazy a inceput de pe randul de la perete. Fiecare trebuia sa cante cate ceva. Fetele au inceput. Elena a cantat o melo jazz supertare, iar Flo o acompania la pian. Elena a ridicat vocea prea sus, iar eu mam intors inspre Paxa (aparuse la catedra) si i-am zis ca nu ar trebui sa lungeasca atat ultimul sunet.
Apoi nu mai vroia nimeni sa cante. Mai era putin si se ajungea la B, de aceea tot trageam de ei sa cante. Am incercat la pian primele acorduri din Fur Elisee, dar nu imi ieseau primele 2 note, nu eram sigura de ele.
M-am asezat pe scaun langa Rux. Rezemat de perete in spate startea B(cum statea t pe vremuri). M0am intors sa il salut(intr-un final, sa creada ca atunci l-am observat), dar se uita in alta parte.
Apoi au trecut pe langa mine E&B si radeau. M-am bucurat pt ca credeam ca s-au (re)impacat si totul e ok. Dar E a fost super rautacios si a zis ca i-a spus tot lui B. B m-a intrebat”Deci de atat timp imi scrii?”. Eu m-am blocat si am incercat sa o dau pe gluma. B era slab si purta ceva la gat(pe un snur negru, gen tipu din Freaky Friday) si niste blugi destul de stramti. Ne-am tot harjonit, apoi impins, apoi izbit de perete si eram amandoi pe jos si s-a aplecat sa ma gadile si (?)pe occipital. Apoi bouche.

4) Maseaua
Tot visez ca imi sparg o masea.
Sau ca patesc ceva de genul asta.
Ultima data, am vrut sa imi curat dintii cu un ac, dar – nu stiu cum – am inchis gura, iar el mi-a intrat in 2 masele – sus+jos.
La cea de sus mi-a cazut toata plomba + 1 praf+1 pastila galbene si un pansament oval. Jos ma durae si era sparta. De la gingie pana sus. Faramitata. Ma gandeam ca o sa raman fara masea.

5) Mama si cainii LUI
Dupa piesa de la casandra (VW)am mers pe 1 mai si m-am intalnit cu AB. Eu zmuac. Eram insistenta. I-am zis ca am facut asta ca sa vad daca imi place.
Era ofticat ca trebuia sa ma duca home cu masina. Fix cand sa iesim pe usa (era una ca la mall, cu ventilatie) ne-am ciocnit cu mama lui care semana cu domnisoara havisham. Avea parul gri, ruj rosu, machiata destul de strident si arata...cam ca profa de balet din Just a Kiss.
Am facut cunsotinta. Era f zambitoare cu mine. A zis sa intru. Am mers la caini. Asta era ca un test. Daca ei ma placeau era ok...daca ma latrau...era de rau. A iesit un caine mare. Eu l-am chemat. Si el s-a asezat sa se odihneasca pe mine (era negru). So...mama lui a zambit. Eu tot intrebam de S, dar AB a zis „S nu mai e. Lasa-l pe S.”
El statea pe pat semi-intins si radea. Era f detasat si vorbea cu mama lui. AB tocmai se cerase cu o tipa si ma gandeam cat teatru poate sa joace si cat de „rise and shine” este. Camuflare.
Apoi mama i-a zis sa ma duca acasa cu masina. El stramba din nas. Vroia sa-l tseteze sa vada daca ii pasa.(iar el parea sa stie asta) Nu stiam daca juca teatru sau chiar nu vroia sa ma duca.
Ma tot suna E. Era f tarziu. I-am raspuns si i-am zis ca dorm. Exact atunci a iesit un batran dintr-o camera si a inceput sa vorbeasca tare cu mine. E m-a intrebat unde sunt. I-am zis ca acasa. Ma tot inchideam in camere ca sa vorbesc la tel. El radea. Se prinsese.
Am plecat apoi spre casa.

6) El la casa nostra – vecinii
Locuiam in casa de la teren. Dormeam in camera lui tata. Era seara. A venit B la noi in vizita. Eu aveam 1 maieu alb si pantalonii de satin mov. Era in bucatarie si vorbea cu mama. Am sarit din pat si m-am dus sa il vad. A parut surprins.
Avea pantaloni exact ca ai mei, dar erau o nuanta mai rece. Am pus mana pe material si am zis ca avem pantaloni la fel, dar ca ai lui imi plac mai mult. A zis sa facem schimb ca ai mei sunt mai calzi. I-am zis ca nu mi-e frig. A zis ca pantalonii mei il fac sa-i creasca (!) temperatura, ca si asa sea prinde greu.
A pornit o serie de glume cu tenta. In bucatarie. Era si amma. Am deschis frigiderul. Erau 3 bucati dintr-o prajitura cu ciocolata in 3 straturi+frisca. Am luat-o si am inceput sa mananc. Amma s-a crizat ca de obicei ca nu are sa-i dea si lui si ca e scumpa. El oricum nu vroia. Se uita lamine intr-un mod ciudat. Tot vorbeam si tot ziceam chestii cu subinteles.
Am mers in sufragerie. Era si un semineu, iar mobila avea nuante de galben+lemn( foarte curate nuantele). B a jutat-o pe amma sa pune o lumanare in varful lustrei ca sa para ca lumina vine din kumanari. Se inteleg bine.
Vreau sa ii arat casa. Sunt mandra ca e asa frumoasa si atat de mare. El nu vrea.
Mergem la administrator, ca sa aflam niste chestii. Pe drum radem si glumim si ma gadila si ma ia in brate. Eu ma tot gandeam ca nu e bine ce se intampla. Dar nu ma puteam abtine.
Administratorul deschide usa. Imi dau seama ca il cunosc, imi facuse nistea cte mai demult. El nu pare sa isi aminteasca. Il punem sa ne povesteasca despre familiile care locuiesc in bloc.(nu mai stiu de ce aveam nevoie de informatiile astea.)Ne povesteste unde sta fiecare, daca au copii, daca sunt de treaba. In timpul asta e atent cine iese sau intra din bloc. Vin 3 tineri si o tipa si il saluta. El zambeste cu subinteles si ii saluta inapoi.
Urcam pe scari. B ma tot ia in brate si zmoac.Doar prezentul.
El se transforma in el..si incepe sa fumeze.Fum. gesturi care ma deranjeaza. Si ma enerveaza.

7) Homeless
Eram la buni. Am intrat pe usa. Facuse mancare. Am intrat in sufragerie. In dreptul geamului a oprit o masina. La noi in casa era un copil cu un ghiozdan rosu + sapca. Era o masina neagra. La volan – Em, in partea cealalta – un tip mafiot. Em a scos pistolul, l-am smucit pe copil si l-a bagat in masina (l-a luat inapoi acasa)
Buni mi-a zis ca ii e frica si ca aia vor sa ne omoare acum. M-am uitat pe geam, masina era tot acolo. Am iesit amandoua din bloc si am fugit (asta dupa ce am vrut sa ies pe la balcon dar era prea sus).Si filmul se rupe.
Dupa cativa ani sunt eu, pe o banca – homeless – doar cu ciorapi pe mine si cu o bluza. Ma tot ascund de mafioti. Ma intalnesc cu Alex si Anda – si ele homeless si incepem sa colindam strazile. Gasim un adapost calduros care avea si calorifer si Tv. Dormim acolo.
8) Hotul de I-pod
Eram cu E intr-un autobuz cu ruta externa. Si ne-am dat jos sa schimbam ca sa kuam un troleu. Si am luat trolee diferite. El pe cel din fata iar eu pe cel din spate. Era aglomerat.
Ascuktam muzica ka i-pod. A venit un tip cu sapca si ochi albastri si mi-a luat castil edin urechi sa vada ce ascult.
Era cranberries. A zis ca ii place, sa-i dau si lui. L-am lasat sa asculte. A tras de fir pana a iesit i-podul si mi l-a luat. I l-am cerut inapoi, dar a dat din cap. Am inceput sa tip in troleu ca mi-a furat i-podul, dar nimeni nu reactiona.
Tipul mi-a luat ghiozdanul si hana pe care o tineam in mana si le-a aruncat pe geam. M-am dus la prima usa ca sa ii fac semn lui E, dar nu intelegea ce ii spuneam. Ne-am oprit in statie si i-am zis.
Cu afta lui nervoasa, E a intrat in troleu, l-a gasit, i-a smuls castile din urechi si l-a scos afara.
L-a intrebat de ghiozdanul meu – era la km 5. Nu ne-am mai intors dupa el.

9) Supermarket – colaj
Un film intreg filmat printr-o bucata de oglinda. Cadre ambigue si subiective.
M-am intalnit cu o fetita care eram eu cand eram mica. Filma o reclama la paine/unt/margarina – ceva in genul asta – si nu imi venea sa cred ca sunt eu. Avea parul saten, tuns drept, pana la umeri, obraji durdulii. La sfarsit cand am vazut reclama – era fara cuvinte – a fost dezamagitor.
Intr-un supermarket. Am luat budinca de vanilie cu frisca, paine calda – 2 – pe uan am mancat-o in magazin. Am gasit un mobil cu clapa samsung, l-am deschis, era prea lat. Nu mi-a placut.
In capat de tot era standul cu gume, bomboane si condoms. M-am aplecat sa ma uit. Erau unele fine ca matasea, dar aveau mult lichid, asa ca le-am pus la loc. Am luat unele pe care erau desenati un el si o ea – din epoca rochiilor cu crinolina. Mi-au placut. Pe pachet scria „iri”.
O tipa avea un copil. Iar tatal nu stia nimic de acel copil. Intr-o zi si-au dat intalnire, dar ea nu era decisa sa ii spuna de copil. A ajuns. El nu a mai aparut.
Cadre din oglinda – foarte cenusii.

10) Emisiunea – mare
Eram la emisiune la Marina Almasan cu E. S-a terminat. In spate, i-am zarit pe sponsori. Un tip de pe platou ne-a zis ca unul din ei e sponsor de la Ice Tea. Am fugit dupa ei pt ca tocmai plecau. I-am oprit la capatul holului. Gafaiam si nu prea eram coerenta.
Tipul de la Ice Tea era cel din stanga si era japonez (korean, ceva). Era din Brussels si vorbea numai franceza. E venea in spatele meu – el nu alergase. A ajuns chiar incepusem sa vorbesc in franceza cu ala. Am avut o senzatie de satisfactie. I-am zis ca suntem un radio alternativ, avem blog...si nu imi mai veneam cuvintele. El a zis ca promitem mult si ne-a lasat de inteles ca ne sponsorizeaza.
Am iesit la plaja. Ne-am pus cearsafuri/salturi. In fata noastra erau sponsorii de la Ice tea. Ca sa impresionez am luat o saltea si m-am rostogolit pana in dreptul lor unde am facut o intoarcere brusca.
Am iesit la mare cu bebe. Era blond si avea par putin. Si era baiat. L-am plimbat. Ma gandeam ca e bine sa stai cat mai mult in perioada asta – pentru aerosoli. Cam 1 luna. Era grasut. Il pupam.
Am mers la L acasa. Era bruneta si machiata la ochi cu negru si cu minibreton. Ii statea bine. L-am imbratisat pe S si m-am asezat langa el pe canapea.
Eram intr-o cafenea cu pereti pictati rosu, verde, albastru. Aici mergeau aia de la UC. Ma gandeam ca poate ne intalnim.

LUCRURI CARE AU SCHIMBAT:
1) jazzfm
2) placebo
3) green
4) closer, chicago, all that jazz
5) kieslowski
6) robert doisneau
7) elle
8) movie colors
9) mesajul subliminal – doina rusti
10) bombo cu scortisoara

CLISEE care dau bine:
1) Salvador Dali
2) Tarkovski
3) Andy Warhol
4) Kafka

VIZIUNI CINEMATOGRAFICE
1) Kieslowski
2) Almodovar
3) Jeunet
4) Hitchcock
5) Linklater
6) Bob Fosse
7) Lars von Trier
8) Greenaway(doar pentru „The cook, the thief, his wife and her lover)
9) Jim Jarmusch
10) Innaritu

ALIMENTE:
1) Branza
2) Ciuperci
3) Ardei iute
4) Cartofi
5) Pepene
6) Unt
7) Sfecla
8) Paine
9) Orez
10) Mar

FAZE MEMORABILE DIN FILME:
1) Closer – inceputul/sfarsitul, in special „Hello stranger!”
2) Jeux d’enfants – el care face pipi la director in birou, ea legata de sinele de tren, sfarsitul.
3) All that Jazz – „cause everything old is new again”, prezentarea spectacolului.
4) Chicago – prezentarea infractoarelor
5) The Holiday – ea care coboara pe scari in pantaloni gri de trening si isi aranjeaza parul.
6) Bleu – cristalele, rontaitul bomboanei, piscina
7) Paris, je t-aime – tipa care ii canta belelusului, faza cu cowboy-ul, tipa care apare langa barbat pe peron.
8) Before sunrise – discutia din tren, plimbatul pe pod
9) The Prestige – faza din final cu mingiuta.
10) Vanilla Sky – „I’ll meet you in another life when we are both cats”.

ioana si andrei s

2008-11-30T17:30:00.000-08:00

[Location: ioana's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 5 noiembrie 2005 01:00:00]

ioana si andrei s-au cunoscut de mult si de atunci se tot iubesc. uneori se mai cearta dar ei nu-si pot imagina viata unul fara de celalalt.
ei au facut multe lucruri impreuna si vor mai face multe dar trebuie sa stie ca se iubesc si sa aiba incredere unul in celalalt, ca doar oameni sunt. cu toate ca uneori au impresia ca nu se potrivesc, acest lucru este o greseala de perceptie.
sa nu cumva sa incerce cineva sa bage strambe intre ei! pe ei ii leaga ceva mare de tot si acest lucru este usor de observat.
acestea fiind spuse va uram noapte buna…

ioana+andrei=andrei+ioana

PROTECT necesar

2008-11-30T17:27:00.000-08:00

[Location: Ioana's computer

Type: Microsoft Word 97-2003 Document

Created: 30 septembrie 2006 12:23:00]

de procurat:

- FRIGIDER: desant, sponsori, sanziana, stefan
- PLITA ELECTRICA: sponsori, mona
- MASA, SCAUNE: platou
- PLACI+RANFORCE
- DULAP: platou
- COS DE GUNOI
- TOASTER: Ioana
- PRAJITOR PAINE: bunici
- STORCATOR: cluj
- FILTRU CAFEA: anne
- CASEROLE: ioana, david
- VESELA: ioana, david, bunici, let’s food
- DULAPIOR DE PAINE: david
- FUND: ioana
- MICROFON+BOXA: scoala
- CUTII TABLA: cluj
- RADIO
- CHEI
- TAPET
- LINOLEUM
- MUSAMA: bunici
- PERNITE SCAUNE: bunici

- LACATE
- LANTURI
- LANT USA